De obicei cele doua sunt prezentate impreuna. Dar hai sa presupunem ca ar trebui sa alegeti. Vi se ofera ori viata fara de moarte dar cu imbatranire, ceea ce inseamna ca la un moment dat o sa ajungeti doar o constiinta, fizicul va fi distrus de varsta sau tinerete fara batranete... pentru vreo 70-80 de ani. Ce ati alege?

Desi sunt adeptul unui pragmatic "live fast die young", eu mi-as asuma riscurile si as alege prima varianta. Dupa estimarile mele, in maxim 150 de ani stiinta va face sa nu mai conteze varsta biologica, la 80 de ani vom putea arata cam ca la 40 cu ajutorul "gene therapy".

Pai daca stau sa ma gandesc, daca incepand de la - hai sa zicem - 80 de ani sa ma doara toate, sa stau vesnic in pat si sa mananc cu paiul... mai bine sa fiu fit ca la 25 la varsta aia si cand nu mai vrea pompa, gata.

Viata fara de moarte. Supravietuitorul castiga intotdeauna.

Nimic nu este imposibil daca ai o vesnicie la dispozitie. Aleg deci viata fara de moarte. Oricum voi muri tanar, pe la 90 de ani... ce afacere ar mai fi si asta daca as alege ceva ce imi este deja la indemana sa am?

Eu de mult am optat pentru tineretea fara batrinete. Mi-ar conveni daca, fara sa ma sinucid sau sa sufar mult inainte, as muri cam pe la virsta la care o femeie isi pierde frumusetea fizica, sa zicem intre 40 si 50 de ani, dar nu mai tirziu de 50 (am deja 34 de ani). Cei care sint mai tineri sau foarte frumosi pot sa stea linistiti: cind omul incepe sa isi piarda frumusetea fizica, se obisnuieste cu timpul si nu i se mai pare o nenorocire. Totusi, neavind decit 34 de ani si nefiind chiar asa de urita, poate ca vorbesc prea devreme. Nu mai sint ca pe vremuri, dar nu sint o baba si nici nu vreau sa fiu. Chiar am si slabit tocmai pentru ca greutatea face parte din degradarea fizica pe care am constatat-o cu timpul. De cind am slabit, mi-am recapatat o parte din frumusetea pe care o pierdusem. In loc sa fiu oarecum impacata cu pierderea frumusetii cum eram cind ajunsesem obeza, am inceput sa ma gindesc ca ar fi bine sa slabesc si mai mult, pentru ca mi-am recapatat cit de cit frumusetea si poate ca mi-ar sta si mai bine daca as slabi mai mult.

Oamenii si doctorii care considera ca o viata lunga e un lucru bun si pentru care merita sa faci eforturi (de exemplu, controale medicale) mi se par foarte ciudati. Nu as misca nici un deget ca sa mor la 90 de ani in loc de 80. Daca ar depinde de mine, as face exact invers, adica sa imi reduc speranta de viata ca sa nu apuc sa ajung baba. Din pacate, nu pot sa fac asa ceva, sau ma rog, rezultatele nu sint sigure. Acelasi comportament (de exemplu, sedentarismul) poate sa reduca viata cu cinci ani, cu zece ani sau cu un an, sau sa produca diverse boli, care pot sa apara mai devreme sau mai tirziu sau deloc. Dealtfel, e si greu sa iti subminezi singur sanatatea cu buna stiinta. Eu nu o fac, dar ce bine ar fi daca as muri pe neasteptate exact la timp fara sa sufar prea mult! Cind aud ca e bine sa te duci la doctor pentru ca unii mor pe neasteptate de o criza cardiaca la o virsta destul de tinara si poate ca un doctor s-ar fi prins la timp, eu ma gindesc ca bine ar fi daca as avea si eu norocul asta fara sa ma astept.

MonicaV:

Multi (ani cu tinerete) inainte !

MonicaV, gadim exact la fel pe tema asta...probabil de-aia nici n sunt asa de atent cu sexual protection...m-am convins inconstient ca tre' sa mor relativ tanar, si, Polyanna effect, cred ca chiar asa se va si intampla. O Sida, ceva, si ma duc dracului.
Asa ma amuza tipii care se iluzioneaza cu gandul ca vor recurge la chirurgie estetica si prostii de genul asta...ca sa previna imbatranirea (Probabil au avut 5 pe linie la anatomie si habar n-au cum opereaza procesele fiziologice pe care le gandim ca "imbatranire").

Cat despre viata fara de moarte, Doamne fereste: si asa de multe ori ma auto-acuz ca nu pretuiesc timpul si imi bat joc de viata...daca as mai stii si ca e vesnica, "sportul" asta ar deveni modul meu de a fi.

Eu am o teorie despre viata inspirata de Pitagora, Minkovski si Einstein:

- o cateta e numarul de ani traiti
- cealalta cateta e calitatea vietii traite
- iar ipotenuza e constanta

Adica: mancand dupa o dieta, traiesti mai mult dar nu te bucuri de viata...
In schimb, daca fumezi, bei, te droghezi, si preacurvesti (fiecare isi alege viciile cu care se simte ok - mie de exemplu nu-mi plac drogurile)...ai o viata intensa...simti ca traiesti cu adevarat...dar te cureti repede.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu ii pedepseste pe cei ce se forteaza sa traiasca mult, dandu-le ani, si luandu-le viata.

asta e copirait Nicodim, 2005

Eu aleg tineretea. La ce bun sa traiesc o suta si ceva de ani, daca nu ma pot bucura de anii respectivi ?

O suta si ceva? Eu credeam ca vorbim de o vesnicie aici...

Daca n-ar exista batranetea oamenii n-ar mai iesi la pensie. Si atunci cand sa se mai bucure de viata? Serios vorbind, mi se pare ca in tarile in care nu sufera de saracie, pensionarii sunt cea mai fericita categorie sociala.
Mie oricum, ca experiment, mi se pare mult mai interesanta varianta vetii fara moarte, fie si pentru ca este mai putin la indemana. Totul e sa nu "mor" de urat. Si citind putin printre randuri as zice ca varianta asta imi permite sa imi traiesc fara absolut nici o grija tineretea... (as putea face sex neprotejat pana pe la 80 de ani ). Cealalta varianta nu ma scuteste de povara de a avea grija sa nu mor inainte sa imi traiesc din plin cei 80 de ani de tinerete.
... Unde semnez?

Sa luam varianta vietii fara de moarte (pe care nu as alege-o sub nici o forma, mi se pare groaznic de plictisitoare): in primul rand ai fi martor la moartea tuturor prietenilor, familiei (inclusiv copii, nepoti, etc.) idee care pe mine una ma ingrozeste. In al doilea rand am impresia ca ambele variante includ moartea (moartea invelisului exterior, cel putin.. ceea ce nu te scuteste de boli, suferinte, degradare fizica, etc. indiferent de varianta aleasa, iar supravietuirea constiintei nu e exclusa nici in prima varianta, cred eu). In al treilea rand, nu as vrea niciodata sa ajung in acel punct in care sa ma simt depasita de toate, inutila si data la o parte de societate, nu as vrea sa ajung sa inteleg de ce aproape toti batranii pe care ii cunosc si-au cumparat deja cosciugul, hainele de inmormantare, locul in cimitir si, eventual, si-au amenajat si mormantul. In fine, ar fi foarte multe.. Pe scurt: ma inspaimanta mult mai mult batranetea decat moartea.

Chiar si in cazul in care, pe langa viata vesnica, mi s-ar oferi tineretea fizica, nu cred ca as accepta.

Acest topic a fost editat de Serenity: 11 Feb 2005, 05:32 AM

Am ales tineretea. Decat pe la 100 ani sa ma schimbe nepotii de scutece , mai bine mor mai repede si frumos... si stiu ca m-am bucurat pana in ultima clipa de placerile vietii

For ever young I want to be, for ever young... (melodia o puneţi voi ). Dacă nu se poate "for ever" măcar o perioadă cît mai mare de timp...

am ales viata fara de moarte
cum spune si acest joc de cuvinte este o viata .........fara de moarte;
doresc sa-mi traiesc viata atat ca si copil; adolescent; tanar; femeie; matura; veterana ; bunicuta
vreau sa trec prin toate etapele; vreau sa trec prin toate 'culorile varstei ' si sa ma descopar pe parcursul drumul timpului care trece peste mine ; pot fi si suflet rebel in trup ... de batranel ' '
vreau sa curga clepsidra timpului peste mine; peste parul inzapazit; peste obrajii o data umezitit ; si peste amintirile care imi vor hrani syfletul continuu;
vreau sa-mi vad prieteni; copiii; sotul; mama; tata; pe toti cei dragi si draci mie langa mine ; plecand de langa mine; sa simt cum raman ,desi departe...langa mine mereu ;


vreau sa traiesc oricum sunt; tanara sau nu; oriunde voi fi voi incerca sa fiu the za best (si ceva din mine imi spune ca nu gresesc)

Nu este usor nimanui sa aleaga intre doua lucruri atat de aseamanatoare ca forma si diferite ca sens. Intotdeauna oamenii si-au dorit mai mult decat pot duce si daca ni s-ar da posibiliatea sa ne manifestam preferintele, cu siguranta lumea ar deveni un haos total. Noi am fost creati dupa ideea : "viata este un preludiu al mortii", neputand trai vesnic sau fara ca timpul sa isi lase urme pe pielea noastra.
Ideile par tentante, ademenitoare, insa cred ca am realiza un mare pacat daca am calca in picioare legea venita de "sus". Fraza "suntem asemanatori, dar atat de diferiti" poate fi aplicata in acest caz. Toti oamenii se nasc , cresc si, intr-un final, mor... Nici unul dintre noi nu ramane vesnic tanar, nici unul dintre noi nu reuseste sa vada generatiile viitoare...
Este ceva natural sa ne dorim ce nu putem avea... In pofida acestui fapt, personal prefer sa ma bucur de viata fara de moarte... Multi nu realizeaza cata cunoastere ar putea aduna in sute si sute de ani, chiar daca partea estetica va lasa mult de dorit. Inteleg ca poate ceilalti m-ar ocoli, insa eu nu as putea da in laturi. Alegerea este deja facuta, iar regula generala este bine cunoscuta: orice dorinta indeplinita are si un efect secundar negativ... Imbatranirea ar fi dezavantajul in aceasta situatie... In acest fel este controlata gandirea si reactia noastra la lucrurile pe care le facem si le alegem... Nu avem puterea de a fi frumosi si nemuritori, idee utopica, in special ca lumea ar fi probabil cuprinsa de aceeasi gandire si mentaliatate...
In mod normal , tinerete fara batranete si viata fara de moarte sunt doua notiuni din care, puse cap la cap, ar rezulta diviniatea. Totul a fost creat cu un singur scop: ispitirea mintii omenesti.

brunett_gia