eu sunt noua pe forum scuzati-ma daca deranjez.ieri l-am descoperit si de ieri nu ma pot dezlipi de el

am si eu o intrebare?
in Biblie apare ceva in legatura cu dragostea dintre 2 persoane? deci nu cea cu 'iubeste-ti aproapele ca pe tine i^nsuti..'
ma refer la iubire,dragoste,amor. daca'romeo si julieta' ar fi fost scrisa cu 2000 de ani in urma, si daca biblia ar fi analizat-o ,
ce ar fi considerat pacat in cadrul acestei povesti? razvratirea impotriva parintilor; sinuciderea din dragoste?

Cred ca mai bine postai la "Universul Credintei", daca vroiai o discutie strict teologica. Profit de faptul ca in aceasta sectiune nu sunt aceleasi restrictii ca sa dau un raspuns cu o referire ceva mai larga la Biblie.

Biblia e o colectie de scrieri religioase crestine adaptate timpurilor in care au fost scrise si oamenilor carora li s-au adresat. Tu vrei sa stii strict ce scrie in Biblie sau care e parerea bisericii? Cred ca pentru asta ar trebui sa intrebi un preot. Multe dintre regulile de conduita din Biblie sunt expirate si s-a renuntat la ele. Un exemplu ar fi:
1Corinteni cap 14:
34 Femeile sa taca în adunari, caci lor nu le este îngaduit sa ia cuvîntul în ele, ci sa fie supuse, cum zice si Legea.
35 Daca voiesc sa capete învatatura asupra unui lucru, sa întrebe pe barbatii lor acasa; caci este rusine pentru o femeie sa vorbeasca în Biserica.

Acest topic a fost editat de Mentosana in corpore sano: 1 May 2004, 04:45 PM

nu prea am stiut unde sa incardez intrebarea pentru ca sunt noua pe forum
dar multzumesc pt raspuns

Religia vede iubirea ca o unire dintre doua persoane . Eu vad iubirea ca un lucru normal , simt cu putere cand iubesti pe cineva , trairile sunt tot mai puternice , iar Romeo si Julieta au facut un lucru normal . S-au unit pentru totdeauna intr-un taram in care iubirea lor nu e ingradita de cineva .

Plutarh . Cetatean al Cosmosului

Acolo unde este doar unicitate cum poţi s-o numeşti iubire? Iubirea se caută pe ea neîncetat prin nenumărate forme fizice.. e un fel de joc al creativităţii.. imanenţa înseamnă compasiune, îmbrăţişarea formei ed la unitate către multiplu.. iubirea este ca un curent de energie în care totul curge.. dacă iubirea între un el şi o ea este alungată, iubirea va răsări mereu în altă parte şi tot aşa.. iubirea între u el şi o ea este egoistă, lumea din jur se estompează, iubirea născută din compasiune este cea mai pură formă de creativitate, bucurie.. ea este iubirea necondiţionată.. fără cauză.. mereu proaspătă..

shapeshifter

Asta ma intrebam si eu, relativ la nondualitate. Absolutul se iubeste pe sine?

Adica Absolutul se joaca cu sine iubindu-se. Se misca in sine dand nastere nenumaratelor forme fizice in care cauta sa se regaseasca.

Imanenta fiind jocul Absolutului cu sine care se autocompatimeste, multiplicandu-si unitatea.

Curent produs in jocul Absolutului cu sine, din care se naste iluzia, iluzia unui eu si a unei ea, care se iubesc o vreme pana cand curentul se deplaseaza catre alte iluzii repetand in jocul narcisist al Absolutului, adanca iubirea pe care acesta si-o poarta `siesi`.

Cum sa fie egoista? In acea iubire de fapt e dorul nemarginit catre unitate, refacerea ei din particulele disparate ale multiplicitatii, ea si el sunt doar iluzii, vise pe care le traieste Absolutul in somnul profund din care ia nastere miscarea in sine, prin care apare dragostea de sine. Iubirea intre el si ea e doar o reflectare palida a dragostei de sine a Absolutului, el si ea sunt doar iluzii....
[QUOTE]lumea din jur se estompează, iubirea născută din compasiune este cea mai pură formă de creativitate, bucurie.. ea este iubirea necondiţionată.. fără cauză.. mereu proaspătă..[QUOTE]
De ce se estompeaza eu zic ca e in expansiunea gratie creatiei infinite a Absolutului. Compasiunea, mila sunt forme precare ale iubirii, a iubi din mila nu inseamna de fapt a iubi..Cum ar putea Absolutul sa se autocompatimeasca?

Acolo unde este doar unicitate cum poti s-o numesti iubire?

In locul acela nu se mai gasete iubire e un loc vid in care totul e mort .Iubirea nu are loc , este limitata de cineva din afara .

Plutarh.Cetatean al Cosmosului

Acest topic a fost editat de Plutarh: 29 Dec 2005, 05:37 PM

----
Asta ma intrebam si eu, relativ la nondualitate. Absolutul se iubeste pe sine?
----
Absolutul este lipsit de afectivitate în sensul că în el toate atributele se reunesc.. dar se poate spune că El ,,se iubeşte pe sine" prin orice formă din acest univers.. unde se uită se vede doar pe sine..

---
Adica Absolutul se joaca cu sine iubindu-se. Se misca in sine dand nastere nenumaratelor forme fizice in care cauta sa se regaseasca.
----
nu Absolutul se joacă ci Conştiinţa se joacă cu propria creaţie.. Absolutul este dincolo de Conştiinţă, Fiinţă, Beatitudine.. în el toate atributele se reunesc dar îl lasă neafectat..

--
Compasiunea
---
compasiunea o formă de iubire precară? hmhmhm.. mai gândeşte-te.. compasiunea în sesnul folosit de mine nu se referă la sensul obişnuit al termenului.. ea înseamnă aici îmbrăţişarea tuturor formelor după ce acestea au fost transcense.. aici aş putea de ex. spune că există compasiune în orice evoluţie biologică dacă vrei.. deşi molecula ca funcţionalitate a transcens atomii, şi are un acel ceva nou în funcţionalitate, molecula nu dezbină atomii, există un fel de compasiune de comuniune de împărtăşire a caracteristicilor comune a.î. părţile să nu se comporte ca fiind ceva separat ci să ofere funcţionalitatea întregului, aflat la un nivel superior de organizare structurală, informaţională..

---
Acolo unde este doar unicitate cum poti s-o numesti iubire?

In locul acela nu se mai gasete iubire e un loc vid in care totul e mort .Iubirea nu are loc , este limitata de cineva din afara .
---
te înşeli.. unicitatea înseamnă a fi totul şi a nu fi nimic în particular, transcendenţă continuă, nu e nimic static, nimic vid.. dpdv al manifestului se poate vorbi de iubire, dpdv al numenului a ,,experimenta" iubirea înseamnă a fi însăşi iubirea.. a nu face nici o diferenţă..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 29 Dec 2005, 05:47 PM

shapeshifter

Inca o diferenta. Absolutul si Constiinta sunt diferite. Parca spuneai ca totul e constiinta...Care e diferenta? Dar intre constiinta si fiinta?

Vrei sa spui ca intregul e mai mult decat suma partilor, vechea formula...Ce legatura are asta cu iubirea. E vorba de pura functionalitate aici. Asta e iubirea? Functionalitate, utilitate...

----
Inca o diferenta. Absolutul si Constiinta sunt diferite. Parca spuneai ca totul e constiinta...Care e diferenta? Dar intre constiinta si fiinta?
----
diferenţele sunt în dualism.. cuvintele sunt concepte.. citeşte cuvintele şi treci dincolo de ele, de semnificaţia lor..
da, în manifestat totul este Conştiinţă, iar Conştiinţa fără formă este una cu Fiinţa..

---
Vrei sa spui ca intregul e mai mult decat suma partilor
---
eu nu vorbesc aici despre Întreg ca o Sumă a părţilor ci despre faptul că Întregul integrează părţile, în evoluţie asta se face treptat odată cu fiecare transcendere.. holoni.. adică nu există nici întregi (separaţi) nici părţi (separate) ci întregi părţi în alţi întregi în mod transfinit.. acest proces continuu de transcendere şi îmbrăţişare (imanenţă) permite sistemelor să se comporte ca un întreg (cu funcţionalitate) un întreg parte în alt întreg şi tot aşa.. acesta nu e atomism sau holism ci o holarhie transfinită..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 29 Dec 2005, 06:21 PM

shapeshifter

Dincolo unde?
Inteleg asa: Constiinta = Fiinta + Forma? Forma ar fi diferenta. Ce e forma?
In manifestat totul e constiinta si la nivelul numenului nu? Acolo nu mai exista constiinta sau ea nu mai e totul?

Pai eu ce-am spus? Intregul e Mai Mult decat suma partilor...

Partile trebuie sa fie separate intr-un sens ca altfel n-ar mai fi diferite adica parti, ai avea doar un intreg. O parte a unui intreg poate fi un intreg la randul ei , alcatuita din alte parti, am spus eu ceva contrariu?

Care e sensul cuvintelor transcendere si imanenta aici, presimt ca iar sunt mari diferente. Cum anume permite acest proces continuu , sistemelor sa se comporte ca un intreg?
Dar nu inteleg care e legatura cu iubirea. Ce e iubirea? Reunirea partilor intr-un intreg functional? Nasol...

Acest topic a fost editat de diabolein: 29 Dec 2005, 06:43 PM

----
Dincolo unde?
Inteleg asa: Constiinta = Fiinta + Forma? Forma ar fi diferenta. Ce e forma?
In manifestat totul e constiinta si la nivelul numenului nu? Acolo nu mai exista constiinta sau ea nu mai e totul?

QUOTE
eu nu vorbesc aici despre Întreg ca o Sumă a părţilor


Pai eu ce-am spus? Intregul e Mai Mult decat suma partilor...
----
Da întregul e mai mult decât ,,suma" părţilor dar dpdv funcţional ca şi nivel de complexitate, de adâncime.. dar această ,,sumă" este o integrare treptată nu o simplă însumare.. prin însumare funcţională nu obţii evoluţie.. ci numai prin integrare după ce părţile au fost transcense..

Iubirea este cea care face să dispără diferenţele..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 29 Dec 2005, 07:03 PM

Shapeshifter

Intregul e mai mult decat suma partilor e o formulare generica care poate fi interpretata si ca integrare care e mai mult decat suma functionala...
Dar nu-mi raspunzi..Ce forma?
Cum dispar diferentele prin iubire?

ce e forma? forma aici nu se referă neapărat la forma fizică.. o formă este şi un gând.. dar, dacă nu ar exista un fundal care este Conştiinţa fără formă ai putea tu deveni conştient de un gând? ar putea un gând deveni conştient de alt gând dacă acestea sunt entităţi izolate dar care se pot înlănţui prin asocieri? ai putea deveni conştient de un gând dacă nu ar exista acele gap-uri între gânduri şi acest simţământ de fiinţare (simţul ,,eu sunt") - gândurile fiind secvenţiale şi înlănţuindu-se prin asociaţii mentale..

un sunet este o formă apărută pe un fundal fără formă acela al tăcerii, liniştii.. poate ai observat că dacă un sunet este aplicat continuu pe o perioadă mai mare de timp la un moment dat nu mai eşti conştient de el.. el este acolo dar nu mai eşti conştient de el.. sau are loc o disociere..

--
cum dispar diferenţele prin iubire?
---
prin trăire.. nu prin conceptualizare..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 29 Dec 2005, 07:29 PM

shapeshifter

Gandul e forma? Sau si gandul? Si forma fizica? Dar ce e forma shapeshifter asta te intreb sa inteleg notiunile cu care lucrezi, am bagat de seama ca au alt sens la Wilber dupa care esti innebunit? Ce zice Ken Wilber ca e forma ca nush?

Da, constiinta imi poate apartine nu trebuie sa fie un fundal. Asocierile intre ganduri pot fi operate de functiile psihice: ratiune etcNu vad la ce-ti foloseste ideea unei constiinte fundal universale. Poti presupune constiinta ca un nivel al psihicului ( alaturi de inconstient si subconstient ) . Si de ce nu as putea deveni constient daca gandurile sunt secventiale si inlantuite prin asociatii m intale in absenta constiintei universale ca fundal?

Fundalul fara forma e negatia? Absenta? Ciudat. In sfarsti nu vrei sa-mi spui ce e forma si nu-ti precizezi nici un concept. Am impresia ca folosesti o amestecatura de sensuri, din care nu se intelege nimic. Eu te intreb ceva si tu imi raspunzi cu totul altceva.
Povestea asta cu sunetele e valabila si pentru celelalte senzatii. Si ce-i cu asta?
Sincer nu-mi dau seama unde vrei sa ajungi. Eu iti spun niste intrebari sa-ti precizezi conceptele si tu dai raspunsuri care n-au nici o legatura...
Inca o data...ce e forma?

Ce spui tu se numeste legea adaptarii senzoriale. Este una din legile psihofiziologice din psihologie, care spune ca analizatorii isi pot modifica pragul senzorial in functie de intensitatea stimulilor aplicati. Daca asupra analizatorului auditiv actionezi cu un stimul puternic, pe termen lung acesta se va adapta si va deveni mai putin sensibil, si invers. Insa, trebuie ca stimulul sa fie foarte slab, ca acesta sa nu mai provoace o senzatie dupa un anumit timp. Nu e nimic miraculos aici.

Totusi, nu prea vad ce legatura are asta cu iubirea.

iubire=dorinta de a te suprapune sentimentului de ura

Draga Barbi, daca mai treci pe aici si nu ai aflat inca raspunsul, iti spun ca este un capitol in Biblie care se numeste Cantarea Cantarilor care se refera exact la ce cauti.

Referitor la intrebarea cu Romeo si Julieta : nu cred ca Dumnezeu ar fi considerat-o pacat, fiindca Dumnezeu e iubire. Daca privesti doar prin prisma Vechiului Testament, poate, dar Iisus a venit ca se ne ofere o alta Lege:iubirea neconditionata. Gandeste-te cum a reactionat El cand i s-a adus femeia adultera(vinovata dupa lege!) ; si cum se adresa El fariseilor :"Tineti partile mai putin importante ale Legii(zeciuiala) dar uitati iubirea si mila. Pe acestea trebuia sa le tineti, si pe acelea sa nu le lasati." Concluzia este ca asa-zisele condamnari ale moralei ultragiate vin de la oameni, si nu de la Dumnezeu.

De ce nu e la universul credintei topicul asta?

Nu ºtiu, de la un timp tot apar diverse topicuri dubioase aici la Filosofie... Nu ºtiu nici eu cine le aduce, de unde le aduce ºi de ce le aduce...

a

Mie mai dubioasa mi se pare respingerea unor astfel de subiecte...

Topicul asta statea acolo la Filozofie exact din 1 mai 2004.

Subiectul nu a fost respins, ci mutat. Si cred ca o discutie despre Biblie isi are mai degraba locul la universul credintei, nu la filosofie.

Adevarul este ca nu am fost destul de atenta ca sa observ ce mult s-a discutat despre Biblie in acest topic (n-am citit nici partea scrisa cu litere marunte din titlul topicului - care trebuia sa ma lamureasca de la bun inceput de ilegalitatea comisa) in schimb m-am lasat surprinsa de o anumita exprimare si o anumita atitudine luata dupa trei ani de maxima toleranta si flexibilitate.