HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Dezbateri Filosofie

Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.

2 Pagini V   1 2 >  
Reply to this topicStart new topic
> Ce Este Adevărul?
jock
mesaj 18 Feb 2004, 05:39 AM
Mesaj #1


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 197
Inscris: 18 February 04
Forumist Nr.: 2.263



O chestiune veche si totusi nouă, dacă nu a căpătat un răspuns definitiv. Ca să precizez cadrul în care s-ar putea desfăsura discutia, as putea aminti câteva definitii ale adevărului: adequatio rei at intellectus, noncontradictia internă (în logica sistemelor formale), adevărul corelat gradelor de realitate, adevărul relativ, etc. Si, ca să nu cădem în mirajele limbajului (e bine să tinem seama de observatia pozitivistilor moderni, că filosofia este o încercare zadarnică de a exprima ceea ce nu poate fi exprimat), ar trebui atentionat că întrebarea are o rezonantă metafizică; cu alte cuvinte, există un adevăr absolut, care ar fi totuna cu absolutul însusi, care poate fi cunoscut? Mai mult, as vrea să aflu părerea voastră despre ce înseamnă a fi determinat si, în ipoteza că nu putem cunoaste si exprima în cuvinte decât ceea ce este determinat, despre obiectul filosofiei în acest context. Nu credeti că, în conditiile în care toate modurile determinate ale existentei trec în contul stiintelor, tot ce i-a mai rămas filosofiei autentice este tocmai de a prinde sub concept limita ca atare? O a doua întrebare ar fi deci aceasta: ce este limita în genere? Poate că metafizica si-ar putea găsi în acest concept un nou punct de sprijin.

Acest topic a fost editat de jock: 18 Feb 2004, 06:15 AM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
yuanescu
mesaj 1 Mar 2004, 07:12 PM
Mesaj #2


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 526
Inscris: 16 December 03
Forumist Nr.: 1.521



adevarul e ceea ce se primeshte prin favoare divina ... spun unii ...
altzii nu sunt de acord .... eliade in isabel shi apele diavolului spune ca daca adevarul nu vine din dragoste nu il intereseaza ... deci deschide shi alte portzi prin care sa primim adevarul ....
unii il sinonimizeaza cu divinitatea ... altzii cu realitatea ...

altzii pur shi simplu ii contesta existentza ...

cei mai multzi il folosesc propagandistic / comunistic / oferindu-ni-l ornat cu fistic / patristic / stiintzifico - mistic

ce pot sa spun ? socratic ar suna un "shtiu ca nu shtiu" ce e adevarul ... dar nu e bine spus ... limitele de limbaj nu-mi permit sa redau o notziune cum e adevarul ... iar limitele de intelect nu-mi permit sa o formulez

Acest topic a fost editat de yuanescu: 1 Mar 2004, 07:14 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Kyklos
mesaj 28 Dec 2005, 08:18 PM
Mesaj #3


Ex-Colimator
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.439
Inscris: 25 November 05
Din: Cosmos , Cetatean al Cosmosului
Forumist Nr.: 7.332



Adevarul totdeauna doare , si vei fi atacat atunci cand vei arata adevarul . Omul este obisnuit sa traiasca in minciuna , pentru ca minciuna este principala vinovata in multe cazuri .
Mediul in care noi convetuim nu e unul steril lipsit de cratere , eu un mediu minat si fiecare pas poate sa insemne ridicarea sau coborarea ta .


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 28 Dec 2005, 08:18 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
Gothmog
mesaj 28 Dec 2005, 09:53 PM
Mesaj #4


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 124
Inscris: 26 November 05
Din: Ploiesti
Forumist Nr.: 7.335



Mai intai ar trebui sa ne intrebam daca adevarul exista in afara omului.Sau exista doar notiunea de adevar?Si ce desemneaza notiunea asta?Cine stabileste ca neadevaratul e neadevarat?"Eu exist".Adevarat sau fals?Amandoua?Niciuna?
Daca stabilim un adevar absolut, lucrurile par a deveni mai simple, cel putin la prima vedere.Caci ne putem intreba cum am putea cunoaste adevarul absolut?Sau daca l-am putea cunoaste in vreun fel.Daca tinem seama de caracteristicile absolutului, am ajunge la concluzia ca putem percepe din el doar o cantitate finita , fie ea si foarte mare, dar totusi finita.Ba chiar mai mult, cum putem sti cand am descoperit existenta(caci de cauza si continut nu poate fi vorba) adevarului absolut?Daca infinitul se manifesta ca finit, cum putem sti ca orice finit nu este doar o manifestare a unui alt finit?Chiar daca am fi siguri ca am putea percepe o manifestare a absolutului, cum putem sti ca manifestarea respectiva reflecta in totalitate absolutul, ca nu este vorba doar de o intelegere gresita ca urmare a perspectivei noastre limitate?In cazul asta, cum mai putem stabili absolutul?
Inchipuiti-va o sfera care taie un plan, deplasandu-se paralel una din axele planului, si tot odata, intersectandu-l.Presupunand ca exista un observator bidimensional aflat in plan, el ar distinge doar un cerc ce se deplaseaza in planul sau.Dar asta nu inseamna ca orice cerc manifestat in plan este rezultatul unei sfere, nu? smile.gif
Pe de alta parte daca negam existenta unui adevar absolut, ramane la latitudinea fiecaruia sa-si stabileasca notiunea de adevar dupa bunul plac.Multi se opresc la a spune, de exemplu ca pentru afirmatia "Sa furi este rau" nu se poate preciza o valoare de adevar , decat in mod relativ.Poate ca trebuie sa mergem mai departe.Sa spunem ca orice poate fi supus dubiului.Evident asta implica multe riscuri, pentru ca am ajunge intr-un punct in care ne-am putea pune chiar si pe noi insine sub semnul intrebarii.Si asta ne cam sperie, nu?


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Bolt
mesaj 28 Dec 2005, 10:50 PM
Mesaj #5


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.458
Inscris: 15 June 05
Forumist Nr.: 6.455



Imi voi spune parerea, desigur din punct de vedere al unui crestin. Acum, Adevarul nu-i o teorie sau un fapt ci o Persoana.


--------------------
Ceea ce ajunge omul sa creada despre originea sa, va determina succesul sau esecul vietii sale.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 29 Dec 2005, 11:52 PM
Mesaj #6


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 5.060
Inscris: 26 December 05
Din: Cimişoara
Forumist Nr.: 7.531



este simplu: la baza lumii sta informatia iar la baza informatiei sta unitatea de informatie numita bit care poate avea o valoare discreta: adevarat sau fals, 0 sau 1. adevarul este cuprins in toate lucrurile incepand cu particulele elementare si terminand cu civilizatiea umana, cel mai avansat sistem cunoscut din univers din punct de vedere al gradului de dezvoltare. nimic nu poate fi mai simplu decat bitul asa ca el este "caramida" ultima din care este construita lumea iar adevarul atunci este o stare discreta a acestui element.

Acest topic a fost editat de Erwin: 29 Dec 2005, 11:53 PM


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Vot deBlam, gazetă de opinie necerută, dar oportună!
Fractalia
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Catalin
mesaj 30 Dec 2005, 01:32 AM
Mesaj #7


Filosof boem
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.222
Inscris: 10 July 03
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 445



Nu inteleg de ce spui ca la baza informatiei sta bitul. Poti sa explici? eu inteleg sa spui ca la baza stocarii informatiei sta bitul dar informatia in sine e indepedenta de mediul de stocare.


--------------------
A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 30 Dec 2005, 02:45 AM
Mesaj #8


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 5.060
Inscris: 26 December 05
Din: Cimişoara
Forumist Nr.: 7.531



da, ai dreptate, multumesc pentru precizare.


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Vot deBlam, gazetă de opinie necerută, dar oportună!
Fractalia
Go to the top of the page
 
+Quote Post
misstika
mesaj 30 Dec 2005, 11:22 AM
Mesaj #9


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 30
Inscris: 26 December 05
Forumist Nr.: 7.535



adevarul=lumina=putere=mandrie=fatarnicie=pacat=moarte
Asa ca nu mai spune-ti adevarul, ca nu cumva sa ramaneti fara viata si posibilitatea de a spune o minciuna! devil.gif


--------------------
totul merge....crezi?
toate se duc....crezi?
opreste-te sa mergi si nu mai crede!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 3 Jan 2006, 11:10 PM
Mesaj #10


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 5.060
Inscris: 26 December 05
Din: Cimişoara
Forumist Nr.: 7.531



@misstika
QUOTE
adevarul=lumina=putere=mandrie=fatarnicie=pacat=moarte


E cumva o ecuatie mistica? smile.gif

Incearca asta:

fie {A, B, C} E {0,1}
daca !C=B
si C=A
=> A=!B

daca pricep eu cum e cu adevarul, restul sunt valuriri (fractale!)


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Vot deBlam, gazetă de opinie necerută, dar oportună!
Fractalia
Go to the top of the page
 
+Quote Post
jock
mesaj 8 Jan 2006, 01:55 PM
Mesaj #11


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 197
Inscris: 18 February 04
Forumist Nr.: 2.263



Gothmog (28 Dec 2005, 10:53 PM)

QUOTE
Mai intai ar trebui sa ne intrebam daca adevarul exista in afara omului.Sau exista doar notiunea de adevar?

Sigur că ne întrebăm, iar de aici scoatem o primă definitie a adevărului, ca adecvare a cunoasterii noastre la realitate. Dar realitatea însăsi, cu care intrăm nemijlocit în contact, este uneori considerată ca nefiind adevărata realitate, asadar intră imediat în scenă noi concepte ale adevărului. De pildă, unii afirmă că noi nu cunoastem decât realitatea senzatiilor noastre, altii că nu există decât particule elementare ce interactionează după anumite reguli, iar altii că întreaga existentă determinată este o enormă iluzie. Intre noi si realitatea adevărată, ce ar da valoarea cunoasterii, se interpun mai multe ecrane deformatoare, ca să zic asa, ce complică problema adevărului.
Intr-un sens, adevărul nu există în afara omului, dacă-l vedem doar ca un indicator valoric al cunoasterii, dar în alt sens, el poate fi considerat si ca un indicator valoric al existentei însesi (indiferent de cunoasterea noastră); la modul cel mai brut, ceea ce este logic fals nu există (este imposibil). Aceste două sensuri ale adevărului ar trebui să se întâlnească pe undeva, iar definitiile pe care le-am enumerat în postul de deschidere a topicului, ar trebui să se reducă la una singură, după părerea mea.
QUOTE
Daca stabilim un adevar absolut, lucrurile par a deveni mai simple, cel putin la prima vedere.Caci ne putem intreba cum am putea cunoaste adevarul absolut?Sau daca l-am putea cunoaste in vreun fel.

Dacă adevărul absolut ne-ar fi dat prin accesul (adecvarea) la un nivel absolut al realitătii, rezolvarea problemei ar fi doar o chestiune de timp si de progres al cunoasterii. E ca si cum ai spune că între ochi si lumea înconjurătoare sunt interpuse un număr finit de filtre, ce pot fi înlăturate unul câte unul. Asa vorbesc, de pildă, fizicienii si cosmologii, când promit o teorie unificată, o ecuatie a universului. Cu alte cuvinte, dacă absolutul ar fi ceva determinat si exprimabil, l-am putea cunoaste în principiu, singura problemă rămânând aceea a "experimentului crucial", a deciziei cum că cutare determinări sunt expresia absolutului si nu altele. Chiar asta afirmi si tu mai departe: "Chiar daca am fi siguri ca am putea percepe o manifestare a absolutului, cum putem sti ca manifestarea respectiva reflecta in totalitate absolutul, ca nu este vorba doar de o intelegere gresita ca urmare a perspectivei noastre limitate?In cazul asta, cum mai putem stabili absolutul?"
QUOTE
Pe de alta parte daca negam existenta unui adevar absolut, ramane la latitudinea fiecaruia sa-si stabileasca notiunea de adevar dupa bunul plac.Multi se opresc la a spune, de exemplu ca pentru afirmatia "Sa furi este rau" nu se poate preciza o valoare de adevar , decat in mod relativ.Poate ca trebuie sa mergem mai departe.Sa spunem ca orice poate fi supus dubiului.Evident asta implica multe riscuri, pentru ca am ajunge intr-un punct in care ne-am putea pune chiar si pe noi insine sub semnul intrebarii.Si asta ne cam sperie, nu?

Negarea existentei acestui adevăr absolut e totuna cu negarea unui nivel determinat ultim al realitătii. Asta înseamnă că numărul ecranelor deformatoare este infint si nu obtinem nici un progres absolut dacă spargem câteva din ele; dar asta mai înseamnă, zic eu, că nici nu mai trebuie să spargem vreunul, întrucât, în atare situatie, nu mai avem de-a face cu ecrane deformatoare, ci numai cu niveluri adevărate ale realitătii. Relativismul distrugător pe care-l întrezărim în perspectiva desfiintării absolutului determinat, se poate transforma oricând vrem într-un absolutism constructiv, în sensul că orice fenomen, chiar senzatiile subiective, stările psihice, visele, halucinatiile, etc., are o anume consistentă ontică. Evident, se pot stabili aici tot felul de ierarhii, grade de existentă, însă nu în mod absolut, ci în raport cu niste referinte deja stabilite. Mă gândesc că problema adevărului s-ar pune acum în legătură cu modul în care fixăm aceste referinte. Si întrucât aici avem toată libertatea de alegere, cred că problema adevărului se confundă, în final, cu problema morală, cum credeau filosofii antici.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Gothmog
mesaj 8 Jan 2006, 08:25 PM
Mesaj #12


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 124
Inscris: 26 November 05
Din: Ploiesti
Forumist Nr.: 7.335



QUOTE (jock)
Negarea existentei acestui adevăr absolut e totuna cu negarea unui nivel determinat ultim al realitătii. Asta înseamnă că numărul ecranelor deformatoare este infint si nu obtinem nici un progres absolut dacă spargem câteva din ele; dar asta mai înseamnă, zic eu, că nici nu mai trebuie să spargem vreunul, întrucât, în atare situatie, nu mai avem de-a face cu ecrane deformatoare, ci numai cu niveluri adevărate ale realitătii.

Eu as merge si mai departe, si as indrazni sa elimin notiunea de niveluri.In sensul ca adevarul, in speta realitatea nu este cunoscuta gradual, adica sub forma unor niveluri situate vertical in planul cunoasterii.Ecranele deformatoare n-ar separa in cazul asta diversele nivele ce tind spre o limita reprezentata de adevarul absolut, ci doar o suma de planuri in care se reflecta forme ale realitatii, carora le putem atribui orice valoare de adevar dorim.Practic, in analiza unuia din planurile cunoasterii il putem clasifica pe acesta ca:
-adevarat,pentru ca nici unul din celelalte planuri nu poate fi considerat mai relevant decat cel in cauza.
-fals, pentru ca avem o infinitate de planuri identice dpdv calitativ si etichetarea unuia drept adevarat ar presupune acceasi practica pentru toate, rezultand o infinitate de adevaruri, sau un adevar cu o infinitate de variante(aflate in opozitie chiar), ceea ce ar inseamna ca premisa ca planul analizat este adevarat este falsa, deci ar trebui sa-i atrbuim acestuia valoarea fals.
-nedeterminat dpdv logic, in sensul ca nu putem stabili valoarea de adevar a niciunuia din planurile analizate fara a realiza o comparatie logica cu celelalte daca plecam de la premisa ca toate sunt situate pe acelasi nivel calitativ.
Totusi, ultimele doua posibilitati n-ar invalida teoria, ci doar ar redefini notiunea de realitate adevarata.Cred eu.

In alta ordine de idei, daca presupun ca Adevarul exista independent de noi si ca are o manifestare unica care nu trebuie neaparat sa coincida cu perceptia noastra as incerca ca conturez trei posibilitati:
1.Adevarul este o explicatie.Cea mai simpla dintre cele trei variante.Universul functioneaza dupa niste legi universale, iar oamenii de stiinta cauta sa cunoasca aceste legi.Exista o limita, iar atingerea ei apare in momentul in care Universul va fi fost pe deplin explicat.
2.Adevarul(in cazul acesta adevarul perceput de noi) este o adaptare.Universul nu functioneaza dupa niste legi precise, sau pur si simplu nu functioneaza in sensul atribuit de noi cuvantului, o functionare mecanica, riguroasa.Legile descoperite pana in prezent sunt doar incercari de a aduce Universul posibil inaccesibil cunoasterii la o forma perceptibila pentru om.Limita ar surveni in momentul suficientei, adica cand stiinta in special fizica atinge un nivel in care adaptarea este suficienta pentru a explica totul din perspectiva umana.
3.Adevarul(iarasi cu sensul de adevarul pe care cauta sa-l explice stiinta)este o constructie.O explicatie incompleta si cu multe hibe.Nu se stie exact ce exista si ce nu,si ce suntem noi cu adevarat.Cel mai simplu caz ar fi reducerea subiectului (posibil unic)la stadiul de contiinta constienta de sine.Universul si explicatiile sale sunt construite din nevoia de suficienta si auto-determinare.Adica aflat in imposibilitatea de a se cunoaste(problema fundamentala in acest caz) subiectul pleaca la a construi un sistem care sa raspunda la intrebare neralizandu-se eroare comisa, adica aceea de a se incerca obtinerea solutiei unei probleme ...reale daca se poate spune asa prin rationamente imaginare.Se porneste de la constructia unei lumi mai apoi trecandu-se la creearea unui intreg Univers ce se cauta a fi explicat cu scopul atingerii unei limite a carei confirmare sa valideze premisele intiale.Dar cum totul se indreapta in directia gresita, adica indepartandu-se de subiect si incercand sa explice un Univers plecat de la o premisa falsa(aceea ca exista) un raspuns considerat corect presupune aparitia altor intrebari.De exemplu descoperirea atomului a insemnat un progres, doar ca mai apoi sa se cunoasca ca exista particule subatomice care ridica noi intrebari.Evident, obtinerea unui raspuns deplin, cert, si ultim la problemele Universului ar echivala cu o confirmare a tuturor teoriilor precedente, de ex. stabilirea particulelor subatomice ca fiind nivelul ultim al materiei(deci o parte a Adevarului) si explicarea lor deplin ar presupune ca premisa de la care s-a plecat, in cazul de fata existenta atomilor este corecta, iar la randul sau faptul ca teoria atomista este corecta ar valida presupunerea ca exista materie, sirul culminand cu aflarea raspunsului la problema fundamentala, in speta cunoasterea de sine.Dar asta ar fi imposibil in cazul de fata, deoarece Universul, adica premisele initiale nu exista.Explicatiile s-ar prelungi la infinit neoferind posibilitatea unei validari recursive.Bineinteles, in cazul asta toate teoriile sunt false,ele nu exista decat ca prelungiri ale ipotezei initale si continua sa se extinda pe masura ce sunt intelese.De exemplu, Newton nu a descoperit gravitatia , ci a inventat-o, Einstein nu a descoperit relativitatea, ci a inventat-o etc.
Ramane nesolutionata intrebarea cum poate surveni cunoasterea de sine in acest caz.Intuitiv?Poate fi totusi demonstrata existenta noastra si daca da cum?Pentru a obtine o reprezentare demonstrabila a noastra ar trebui sa apelam la elemente exterioare?Ce ne facem daca ele nu exista?Ramanem la constructii?




Acest topic a fost editat de Gothmog: 8 Jan 2006, 09:00 PM


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
jock
mesaj 9 Jan 2006, 09:27 PM
Mesaj #13


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 197
Inscris: 18 February 04
Forumist Nr.: 2.263



QUOTE
Eu as merge si mai departe, si as indrazni sa elimin notiunea de niveluri.In sensul ca adevarul, in speta realitatea nu este cunoscuta gradual, adica sub forma unor niveluri situate vertical in planul cunoasterii.Ecranele deformatoare n-ar separa in cazul asta diversele nivele ce tind spre o limita reprezentata de adevarul absolut, ci doar o suma de planuri in care se reflecta forme ale realitatii

Nu prea înteleg ce vrei să spui. Dacă reduci totul la un singur nivel, cum mai distingi acele planuri ce reflectă realitatea? Ce reprezintă acum fiecare plan în parte? O perspectivă asupra aceleiasi realităti unice, diverse esantioane din realitate sau adevăruri alternative (ipoteze, posibilităti)?
QUOTE
1. Adevarul este o explicatie.Cea mai simpla dintre cele trei variante.Universul functioneaza dupa niste legi universale, iar oamenii de stiinta cauta sa cunoasca aceste legi.Exista o limita, iar atingerea ei apare in momentul in care Universul va fi fost pe deplin explicat.

Adevărul n-ar fi explicatia ca atare (desi explicatia trebuie să fie logic validă), ci tocmai acea limită, dată de legile universale peste care nu putem trece. Mai corect spus, adevărul ar fi un adevăr postulat, pentru că explicatia s-ar referi la continutul universului, la ceea ce derivă din legi si nu la legile însesi.
QUOTE
2. Adevarul (in cazul acesta adevarul perceput de noi) este o adaptare.Universul nu functioneaza dupa niste legi precise, sau pur si simplu nu functioneaza in sensul atribuit de noi cuvantului, o functionare mecanica, riguroasa.Legile descoperite pana in prezent sunt doar incercari de a aduce Universul posibil inaccesibil cunoasterii la o forma perceptibila pentru om.

Adică vrei să spui, precum Kant, că realitatea trebuie să se adapteze cunoasterii noastre? Bun, dar acest caz se reduce la primul, doar că limita este de cealaltă parte, a subiectului cunoscător. Tot un adevăr postulat avem, si chiar un adevăr particular pe care-l ridicăm la rangul de absolut.
QUOTE
3.Adevarul (iarasi cu sensul de adevarul pe care cauta sa-l explice stiinta) este o constructie.O explicatie incompleta si cu multe hibe.Nu se stie exact ce exista si ce nu,si ce suntem noi cu adevarat.

Dacă înteleg bine, aceasta ar fi varianta adevărului dez-ontologizat, ce valorizează doar produsele activitătii noastre de cunoastere, fără vreo legătură cu realitatea. Subiectul nu este determinat de niste forme apriorice, cum voia Kant, ci si le construieste singur, cumva într-un mod arbitrar, încercând să pună o ordine în lume, ordine care poate nici să nu existe.
Nu pre sunt de acord cu această viziune a adevărului, mai precis cu ideea că aceste constructii ar fi total arbitrare. As zice că ele, chiar dacă sunt la început mai departe de adevărul ontologic, se vor apropia de el pe măsură ce cunoasterea evoluează. Chiar dacă avem în vedere o realitate (obiect) cu legi nu prea exacte (cu un grad mare de nedeterminare) si un subiect fără forme apriorice, adevărul tot se va găsi, undeva la mijoc, ca expresie adecvată a raportării obiect - subiect. Cineva spunea că noi nu cunoastem lumea ca atare, ci doar raporturile pe care le întretinem cu ea. Dar aceste raporturi apartin deasemeni lumii, nu sunt la marginea ei, pentru că si subiectul se află în lume. Asadar, în definitiv, nu putem cunoaste altceva decât realitatea (care este alcătuită mai degrabă din raporturi de tot felul decât din lucruri în sine).
QUOTE
Ramane nesolutionata intrebarea cum poate surveni cunoasterea de sine in acest caz.Intuitiv?Poate fi totusi demonstrata existenta noastra si daca da cum?Pentru a obtine o reprezentare demonstrabila a noastra ar trebui sa apelam la elemente exterioare?Ce ne facem daca ele nu exista?Ramanem la constructii?

Cunoasterea de sine este o conditie a oricărei cunoasteri, cred eu. Este schema, forma goală a oricărui act de cunoastere, survenind în acelasi fel în orice situatie. Existenta noastră (ca subiect ce exercită actul cunoasterii) reprezintă adevărul cel mai clar si distinct, vezi Descartes (cogito ergo sum). Dar asta e altă poveste.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Gothmog
mesaj 10 Jan 2006, 10:19 PM
Mesaj #14


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 124
Inscris: 26 November 05
Din: Ploiesti
Forumist Nr.: 7.335



QUOTE (jock)
Nu prea înteleg ce vrei să spui. Dacă reduci totul la un singur nivel, cum mai distingi acele planuri ce reflectă realitatea? Ce reprezintă acum fiecare plan în parte? O perspectivă asupra aceleiasi realităti unice, diverse esantioane din realitate sau adevăruri alternative (ipoteze, posibilităti)?

Daca am considera planurile drept esantioane atunci adevarul nu s-ar identifica cu fiecare plan in parte ci ar putea fi conceput in totalitate doar ca insumare a lor.Totusi, asta nu ar exclude teoria ca fiecare plan analizat in particular este adevarat, chiar daca el reprezinta doar o parte din intreg.Asta ar fi o prima posibilitate.
O a doua ar consta in a privi planurile ca si perspective , diferite, dar in acelasi timp adevarate.Cum vine asta?Pai, de exemplu daca ne-am identifica in totalitate cu adevarul, atunci am putea afirma ca "Omul este adevarul" fara nici o urma de indoiala.Dar cum adevarul exista independent de om, care se limiteaza la a fi o parte componenta nu la a se suprapune complet realitatii, totul se reduce la o problema de perceptie ca urmare a imposibiliatii cunoasterii obiective.
Daca le-am defini ca posibilitati , atunci ne-am indeparta de ideea ca toate planurile sunt adevarate, din moment ce o posibilitate, fie ea oricat de mare nu echivaleaza cu o certitudine.O ipoteza ramane o ipoteza, deci iarasi nu putem stabili o congruenta intre valorile de adevar ale planurilor daca le definim in modul acesta
QUOTE (jock)

Adevărul n-ar fi explicatia ca atare (desi explicatia trebuie să fie logic validă), ci tocmai acea limită, dată de legile universale peste care nu putem trece. Mai corect spus, adevărul ar fi un adevăr postulat, pentru că explicatia s-ar referi la continutul universului, la ceea ce derivă din legi si nu la legile însesi.

Nu s-ar putea trece de legile universale pentru ca nu mai exista nimic dincolo de ele.In momentul cunoasterii depline a principiilor Universului, deci implicit al atingerii limitei, am avea adevarul in deplinatatea sa.Totusi, limita de care vorbim ar fi in acest caz limita adevarului, nu adevarul insasi, caci acesta ar cuprinde tot, de la zero si pana la limita.

QUOTE (jock)
Adică vrei să spui, precum Kant, că realitatea trebuie să se adapteze cunoasterii noastre? Bun, dar acest caz se reduce la primul, doar că limita este de cealaltă parte, a subiectului cunoscător. Tot un adevăr postulat avem, si chiar un adevăr particular pe care-l ridicăm la rangul de absolut.

Oarecum.In sensul ca nu sustin ca realitatea trebuie sa se adapteze omului, ci ca pur si simplu este imposibila o explicatie a Universului din punct de vedere obiectiv.Pentru asta am avea doua cauze.Interferentele ce apar in relatiile subiect-obiect sau incapacitatea omului de a intelege exact adevarul altfel decat a-l adapta propriei sale constructii.

QUOTE (jock)
As zice că ele, chiar dacă sunt la început mai departe de adevărul ontologic, se vor apropia de el pe măsură ce cunoasterea evoluează.

Nu stiu daca ar fi chiar asa.Din moment ce constructia se extinde la infinit in directie opusa adevarului ontologic atunci ne confruntam si cu infinitizarea distantei dintre realitate si non-realitate.Sau sugerezi ca constructia bazata pe formele apriorice generate de subiect va evolua pana intr-un punct in care o explicatie deplina a Universului subiectiv ar echivala cu adevarul ontologic?
Ma intreb totusi, daca in acest caz n-am putea considera premisele initiale ale Universului, adica acelea cum ca el ar exista, drept adevarate.Adica, din moment ce subiectul este adevarat, iar Universul este determinat in intregime de subiect atunci el nu poate avea decat aceeasi valoare de adevar , doar ca strict dpdv subiectiv.Daca am trece si la elimineara posibilitatii cunoasterii obiective atunci am ramane cu doar o singura varianta de adevar.De ce sa eliminam cunoasterea obiectiva?Pai, este evident ca subiectul are la dispozitie un singur mod de cunoastere, caci pentru a avea o perspectiva obiectiva ar trebui sa ne situam pe o pozitie in afara subiectului, ceea ce este imposibil.

QUOTE (jock)
Dar aceste raporturi apartin deasemeni lumii, nu sunt la marginea ei, pentru că si subiectul se află în lume. Asadar, în definitiv, nu putem cunoaste altceva decât realitatea (care este alcătuită mai degrabă din raporturi de tot felul decât din lucruri în sine).

Sunt de acord.Noi facem parte din realitate, deci auto-cunoasterea ar fi primul pas in descifrarea realitatii, si poate ar trebui sa fie si ultimul.Nu numai raporturile dar si ideile noastre fac parte din realitate.O idee gresita despre ceva, este totusi o idee cat se poate de reala din punct de vedere al existentei sale.Ca atare, chiar daca ne-am invarti intr-un Univers construit ca necesitate a cunoasterii de sine, cine spune ca n-am putea sa-l clasificam drept real?

QUOTE (jock)
Existenta noastră (ca subiect ce exercită actul cunoasterii) reprezintă adevărul cel mai clar si distinct, vezi Descartes (cogito ergo sum).

Noastra este cam in plus acolo caci nu putem sti sigur daca este vorba de noi sau de eu.
In legatura cu "cogito ergo sum" ar trebui luate in seama si parerile lui Nietzsche, cum ca certitudinile nemijlocite de forma "eu gandesc" sau "eu vreau" ar presupune compararea starii momentane a subiectului cu alte stari precedente pentru a stabili cu exactitate ce reprezinta ele.Ori comparatia cu alte stari presupune a face apel asupra unor cunostinte din alte domenii, "eu gandesc" pierzandu-si valoarea de certitudine nemjilocita.
As mai aduaga eu, de unde pot sti ca eu sunt cel ce gandeste?Cum pot sti ca nu exista un soi de flux de informatii in Univers eu fiind doar un receptacul pentru ele, fara a le servi drept cauza?

Acest topic a fost editat de Gothmog: 10 Jan 2006, 10:26 PM


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Artanis
mesaj 10 Jan 2006, 10:35 PM
Mesaj #15


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.774
Inscris: 28 March 05
Forumist Nr.: 6.013



"You must learn to distinguish between what is true and what is real"
Albert Einstein
ohyeah.gif


--------------------
"The great danger for the most of us is not that our aim is too high and we miss it, but is too low and we reach it." Michelangelo Buonarroti
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fis_tic
mesaj 11 Jan 2006, 12:53 AM
Mesaj #16


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 324
Inscris: 3 December 05
Forumist Nr.: 7.389



adevarul e onoare


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
jock
mesaj 13 Jan 2006, 03:31 AM
Mesaj #17


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 197
Inscris: 18 February 04
Forumist Nr.: 2.263



Artanis (10 Jan 2006, 11:35 PM)

QUOTE
"You must learn to distinguish between what is true and what is real"
Albert Einstein


Iar Hegel spunea: tot ce e real e rational si tot ce e rational e real.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
jock
mesaj 13 Jan 2006, 03:36 AM
Mesaj #18


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 197
Inscris: 18 February 04
Forumist Nr.: 2.263



fis_tic (11 Jan 2006, 01:53 AM)

QUOTE
adevarul e onoare


Observ că esti tare-n metafore. Ai putea avea bunăvointa să ne-o tălmăcesti si nouă pe aceasta?
Go to the top of the page
 
+Quote Post
jock
mesaj 13 Jan 2006, 05:43 AM
Mesaj #19


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 197
Inscris: 18 February 04
Forumist Nr.: 2.263



Gothmog (10 Jan 2006, 11:19 PM)

QUOTE
Nu s-ar putea trece de legile universale pentru ca nu mai exista nimic dincolo de ele.In momentul cunoasterii depline a principiilor Universului, deci implicit al atingerii limitei, am avea adevarul in deplinatatea sa.


De unde stii că nu mai există nimic? Dacă legile universale ar avea, să zicem, expresia unor forme matematice particulare pe care le-am putea nega conceptual, ne-ar multuni acest adevăr? Ce ne-ar împiedica să spunem că e si el doar unul din adevăruri, o parte din realitate? Ca să avem adevărul complet oare n-ar trebui să găsim o punte de trecere spre adevărul logic? Ori, e un lucru cert că între orice adevăr de fapt (ce reflectă o realitate de fapt) si adevărul pur logic este o distantă foarte mare. Aici e o problemă pe care multi filosofi au încercat s-o solutioneze. De pildă, Kant a vrut să umple acest gol cu formele sintetice a priori.
QUOTE
Totusi, limita de care vorbim ar fi in acest caz limita adevarului, nu adevarul insasi, caci acesta ar cuprinde tot, de la zero si pana la limita.

Corect, cu mentiunea de mai sus.

QUOTE
nu sustin ca realitatea trebuie sa se adapteze omului, ci ca pur si simplu este imposibila o explicatie a Universului din punct de vedere obiectiv.Pentru asta am avea doua cauze.Interferentele ce apar in relatiile subiect-obiect sau incapacitatea omului de a intelege exact adevarul altfel decat a-l adapta propriei sale constructii.

De acord, o explicatie pur obiectivă a universului nu e posibilă, pentru că subiectul nu poate fi perfect neutru si pasiv în actul cunoasterii, dar nici perfect rigid nu este. Astfel, constructiile sale poartă într-un anume grad si amprenta obiectului ce se constituie la granita sa cu exterioritatea. Adevărul nu priveste obiectul în sine, nici subiectul în sine, ci raportul subiect-obiect.
QUOTE
Nu stiu daca ar fi chiar asa.Din moment ce constructia se extinde la infinit in directie opusa adevarului ontologic atunci ne confruntam si cu infinitizarea distantei dintre realitate si non-realitate.Sau sugerezi ca constructia bazata pe formele apriorice generate de subiect va evolua pana intr-un punct in care o explicatie deplina a Universului subiectiv ar echivala cu adevarul ontologic?

De ce să se extindă în directie opusă? Pentru că aceste constructii devin tot mai abstracte pe măsură ce cunoasterea evoluează si se distantează de cunoasterea nemijlocită? La prima vedere, s-ar putea zice că cea mai adevărată cunoastere este cea nemijlocită, care e totuna cu trăirea faptului de experientă, si pe măsură ce ne depărtăm de aceasta, elaborând concepte (constructiile de care vorbesti tu), ne îndepărtăm simultan si de adevăr. E posibil să deviem astfel pe căi gresite, dar nu e obligatoriu. Constructiile elaborate oarecum liber de către subiect pot fi confruntate tot timpul cu realitatea aceea nemijlocită, făcând si interpretând experimente si observatii. Asta este principala ocupatie a stiintelor: să testeze atare constructii si să semnaleze abaterile de la drumul cel bun. Acestor constructii, dacă nu sunt infirmate de teste, le putem acorda statutul provizoriu de adevăruri si de realităti. Distanta lor fată de faptul nemijlocit nu înseamnă distantă fată de adevăr, ci expresia unor alte niveluri ale realitatii, la aceeasi distantă de acest fapt nemijlocit.
Ele nu sunt forme apriorice decât dacă vrem noi să pe postulăm asa. Constructia (abstractizarea, evolutia cunoasterii) va înainta oarecum sigur cât timp va avea ca ghid experienta, adică până la elaborarea legilor universale de care vorbeai mai sus. Nu cred însă că aici s-ar afla si adevărul ontologic ultim.
QUOTE
Noi facem parte din realitate, deci auto-cunoasterea ar fi primul pas in descifrarea realitatii, si poate ar trebui sa fie si ultimul.Nu numai raporturile dar si ideile noastre fac parte din realitate.

Auto-cunoasterea, ca constiintă de sine a subiectului, deci ca schemă a oricărui act de cunoastere este sigur primul pas; apoi, după întregul ocol al perindării prin lume sub chipul cunoasterii cu continut determinat, la capătul tuturor abstractizărilor cred că vom găsi aceeasi simplă raportare a subiectului la sine însusi. Acesta ar putea fi chiar adevărul ontologic.
QUOTE
O idee gresita despre ceva, este totusi o idee cat se poate de reala din punct de vedere al existentei sale.Ca atare, chiar daca ne-am invarti intr-un Univers construit ca necesitate a cunoasterii de sine, cine spune ca n-am putea sa-l clasificam drept real?

Ai perfectă dreptate.
QUOTE
In legatura cu "cogito ergo sum" ar trebui luate in seama si parerile lui Nietzsche, cum ca certitudinile nemijlocite de forma "eu gandesc" sau "eu vreau" ar presupune compararea starii momentane a subiectului cu alte stari precedente pentru a stabili cu exactitate ce reprezinta ele.Ori comparatia cu alte stari presupune a face apel asupra unor cunostinte din alte domenii, "eu gandesc" pierzandu-si valoarea de certitudine nemjilocita.

Nietzsche a fost mai mult poet decât filosof. Nu e cazul să se facă aici o analiză psihologică, "cogito ergo sum" având, înainte de toate, doar sensul de confirmare ontologică a unui oarecare fapt de experientă. Certitudinea nu stă în semnificatia sau în puritatea actului de gândire, ci în aceea că ceva există, că cel putin acest fapt de experientă pe care-l trăiesc eu există măcar în acest moment când îl trăiesc.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 13 Jan 2006, 11:53 AM
Mesaj #20


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.950
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



jock
QUOTE
Dacă legile universale ar avea, să zicem, expresia unor forme matematice particulare pe care le-am putea nega conceptual, ne-ar multuni acest adevăr?


Legile Universului au forme si formule matematice concrete , pe care din pacate nu le cunoastem decit in mica parte.
Si daca am nega conceptual aceste expresii matematice care stau la baza ultima a materiei si a proceselor fizice ce am obtine ?!!! wub.gif

Parca tot tu spuneai ca:
QUOTE
Certitudinea nu stă în semnificatia sau în puritatea actului de gândire, ci în aceea că ceva există, că cel putin acest fapt de experientă pe care-l trăiesc eu există măcar în acest moment când îl trăiesc.


Deci omul ca fiinta rationala poate nega si "ras- nega" tot ce ii cade la "latitudinea gindirii" , insa acest act nu poate anihila adevarul in sine.
Tot ce exista , material si nu numai , exista independent de puterea noastra de intelegere , gindire , abstractizare sau ...negatie.

exergy33


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
jock
mesaj 13 Jan 2006, 05:21 PM
Mesaj #21


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 197
Inscris: 18 February 04
Forumist Nr.: 2.263



exergy33 (13 Jan 2006, 12:53 PM)

QUOTE
Legile Universului au forme si formule matematice concrete , pe care din pacate nu le cunoastem decit in mica parte.
Si daca am nega conceptual aceste expresii matematice care stau la baza ultima a materiei si a proceselor fizice ce am obtine ?!!!

M-ai înteles gresit. Nu vorbeam de o negare în sensul de a respinge aceste legi ca false, ci de o negare dialectic, ce conservă conceptul negat, trecând doar dincolo de el. depăsindu-l. O negare de genul "se putea să fie si altfel". Semnificatia acestei negatii-depăsire ar fi aceea că adevărul în cauză nu este ultim, atât si nimic mai mult. In definitiv, orice concept (adevăr) determinat este pasibil de a fi supus negatiei. Acesta este de fapt testul prin care ne si dăm seama că e vorba de un adevăr particular-determinat. Iar convingerea mea e că adevărurile determinate (adevăruri de fapt, cum le spunea Leibniz), nu pot juca rolul de adevăruri ultime; si vorbeam mai sus de problema acoperirii distantei dintre aceste adevăruri si adevărurile autoconsistente ale logicii.
QUOTE
Deci omul ca fiinta rationala poate nega si "ras- nega" tot ce ii cade la "latitudinea gindirii" , insa acest act nu poate anihila adevarul in sine.

Cred că te-am lămurit mai sus. Negarea aceasta este ca un fel de motor al cunoasterii, ne ajută să trecem de la un adevăr la altul, de la un nivel al realitătii la altul. Ea nu anihilează nimic.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 13 Jan 2006, 08:31 PM
Mesaj #22


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.950
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



jock

QUOTE
Negarea aceasta este ca un fel de motor al cunoasterii,


Am inteles acum la ce te refereai in posturile anterioare.

QUOTE
Iar convingerea mea e că adevărurile determinate (adevăruri de fapt, cum le spunea Leibniz), nu pot juca rolul de adevăruri ultime;


De ce ?
Cum definesti tu adevarul ultim ?



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
roua
mesaj 14 Jan 2006, 03:15 PM
Mesaj #23


Haiduc
**

Grup: Musterii
Mesaje: 66
Inscris: 11 January 06
Forumist Nr.: 7.641



Adevarul e Iubirea !!! (de ce simt ca va trebui sa explic cool.gif ????)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Florina R.
mesaj 2 Mar 2007, 11:25 PM
Mesaj #24


Haiduc
**

Grup: Musterii
Mesaje: 93
Inscris: 17 February 07
Forumist Nr.: 9.446



Nu trebuie sa explici. In acest caz, fiecare trebuie sa inteleaga singur.


--------------------
Nimic nu e mai frumos decat adevarul.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Blakut
mesaj 3 Mar 2007, 12:38 PM
Mesaj #25


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.405
Inscris: 16 May 04
Din: Bucuresti, the belly of heck
Forumist Nr.: 3.508



Adevarul este o minciuna credibila.


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
andra_v
mesaj 7 Apr 2007, 07:10 PM
Mesaj #26


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 2.799
Inscris: 9 September 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.652



QUOTE (Artanis @ 10 Jan 2006, 09:35 PM)
"You must learn to distinguish between what is true and what is real"
Albert Einstein
ohyeah.gif

Pe aceasta linie, pornesc de la corelatia pe care o facea Platon intre ideile de bine, frumos, adevar si dreptate.
A-i da cuiva in cap este un fapt real, dar nu adevarat.
Daca faci o fapta care te dezonoreaza te situezi in realitate, dar nu in adevar.
Daca iti insulti/calomniezi semenul traiesti in realitate, nu si in adevar, ci in minciuna.



--------------------
An Appeal From James’ Family

An Appeal From James’ Family
Unidentified gunmen kidnapped journalist James Foley in northwest Syria on Thanksgiving Day, November 22 2012.

Jim is the oldest of five children. He has reported independently and objectively from the Middle East for the past five years. Prior to his work as a journalist, Jim helped empower disadvantaged individuals as a teacher and mentor assisting them in improving their lives.

The family appeals for the release of Jim unharmed.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
axel
mesaj 7 Apr 2007, 07:37 PM
Mesaj #27


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.255
Inscris: 3 October 03
Forumist Nr.: 899



QUOTE (andra_v @ 7 Apr 2007, 07:10 PM)
A-i da cuiva in cap este un fapt real, dar nu adevarat.

blink.gif
Ce treaba are actiunea de a da cuiva in cap cu adevarat vs. fals?


--------------------
Azi avem.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Emil Condor
mesaj 7 Apr 2007, 08:47 PM
Mesaj #28


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 183
Inscris: 21 December 06
Forumist Nr.: 9.115



Ce este Adevărul? Cum este Adevărul? Cine este Adevărul?
Nu-i pot găsi o definitie! Nu cred că există la nivelul nostru limitat de întelegere!...
Dăm cu presupusul în toate si sperăm să facă parte din adevăr.
El este infinit iar omul care prin natura lui este limitat, nu poate atinge Adevărul prin merite proprii.
Dacă ar fi să dau o explicatie despre natura lui, as fi tentat să folosesc cuvintele lui Bolt:
Adevărul este în posesia Creatorului. El, de fapt, este Adevărul.


--------------------
ESTI CEEA CE LASI ÎN URMA TA.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
axel
mesaj 7 Apr 2007, 09:21 PM
Mesaj #29


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.255
Inscris: 3 October 03
Forumist Nr.: 899



Ce va place sa transformati fiecare discutie in prozelitism religios... hh.gif


--------------------
Azi avem.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Emil Condor
mesaj 7 Apr 2007, 09:57 PM
Mesaj #30


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 183
Inscris: 21 December 06
Forumist Nr.: 9.115



Genul ăsta de completări te caracterizează?!
Dacă ai alt Adevăr, vorbeste despre el...


--------------------
ESTI CEEA CE LASI ÎN URMA TA.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
axel
mesaj 8 Apr 2007, 01:00 AM
Mesaj #31


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.255
Inscris: 3 October 03
Forumist Nr.: 899



<offtopic>
FYI, eu nu capitalizez substantivele comune
</offtopic>


--------------------
Azi avem.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Eclectic
mesaj 8 Apr 2007, 03:10 AM
Mesaj #32


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 3.926
Inscris: 6 April 04
Forumist Nr.: 2.950



QUOTE (Emil Condor @ 7 Apr 2007, 07:47 PM)
Ce este Adevărul? Cum este Adevărul? Cine este Adevărul?
Nu-i pot găsi o definitie! Nu cred că există la nivelul nostru limitat de întelegere!...
Dăm cu presupusul în toate si sperăm să facă parte din adevăr.
El este infinit iar omul care prin natura lui este limitat, nu poate atinge Adevărul prin merite proprii.
Dacă ar fi să dau o explicatie despre natura lui, as fi tentat să folosesc cuvintele lui Bolt:
Adevărul este în posesia Creatorului. El, de fapt, este Adevărul.

Un pic mai sus scrie:

Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.

Deci du-te in alta parte cu Adevarul tau. spoton.gif


--------------------
Nu semnez.
I love flowers.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Emil Condor
mesaj 8 Apr 2007, 03:13 AM
Mesaj #33


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 183
Inscris: 21 December 06
Forumist Nr.: 9.115



Am scris adevărul ca nume propriu...
Dar nu contează!

Acest topic a fost editat de Emil Condor: 8 Apr 2007, 03:15 AM


--------------------
ESTI CEEA CE LASI ÎN URMA TA.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Eclectic
mesaj 8 Apr 2007, 03:16 AM
Mesaj #34


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 3.926
Inscris: 6 April 04
Forumist Nr.: 2.950



Ah, editarea, mareata arma...
Abia ti-am raspuns, ca ai editat. mad.gif
Data viitoare o sa dau quote, ca vad ca suferi de vornicita. spoton.gif

Acest topic a fost editat de Eclectic: 8 Apr 2007, 03:17 AM


--------------------
Nu semnez.
I love flowers.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
andra_v
mesaj 8 Apr 2007, 03:25 PM
Mesaj #35


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 2.799
Inscris: 9 September 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.652



QUOTE (axel @ 7 Apr 2007, 06:37 PM)
QUOTE (andra_v @ 7 Apr 2007, 07:10 PM)
A-i da cuiva in cap este un fapt real, dar nu adevarat.

blink.gif
Ce treaba are actiunea de a da cuiva in cap cu adevarat vs. fals?

Am facut trimitere la Platon.


--------------------
An Appeal From James’ Family

An Appeal From James’ Family
Unidentified gunmen kidnapped journalist James Foley in northwest Syria on Thanksgiving Day, November 22 2012.

Jim is the oldest of five children. He has reported independently and objectively from the Middle East for the past five years. Prior to his work as a journalist, Jim helped empower disadvantaged individuals as a teacher and mentor assisting them in improving their lives.

The family appeals for the release of Jim unharmed.
Go to the top of the page
 
+Quote Post

2 Pagini V   1 2 >
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 24 October 2017 - 07:29 AM
Ceaiuri Medicinale Informatii despre Certificat Energetic