Am stat mult pe ganduri pentru ca nu stiam ce nume sa pun acestui, sa ii spunem, articol. Asta din motiv ca nu este despre ceva anume, ci sunt cateva ganduri de-ale mele despre viata in general.Aceste ganduri sunt rezultatul experientelor mele dar nu numai; sunt si rezultatul celor vazute ca se intampla in lumea aceasta, aproape de noi sau departe la mii de kilometri distanta. Datorita faptului ca sunt gandurile mele le voi spune "Cugetari", desi poate ca ar trebui sa le spun "Cugetari - prima parte" pentru ca nu garantez ca nu vor mai urma si altele.

Mi se intampla uneori sa cad pe ganduri: cum a ajuns sa fie lumea in care traim?! Si mai ales de ce a ajuns sa fie asa? Intrebari fara raspuns
oare?! Nu ma intelegeti gresit nu voi incerca sa raspund la probleme existentiale ci, asa cum am spus si mai sus, imi exprim doar ganduri si pareri personale. NU va cer sa fiti de acord ci doar sa va abateti privirea si sa va opriti ptr scurt timp din rutina zilnica si sa cititi ce a avut de spus un om.

Mie unul nu mi se pare normal ca totul sa se invarta in jurul banilor. Sunt o persoana cu picioarele pe pamant cine ma cunoaste stie prea bine asta, dar totusi parca mai bine ma simt cand ajut pe cineva si sunt apreciat pentru ce am facut decat cand castig bani de pe urma acestui ajutor. Dar totul se invarte in jurul banilor. Majoritatea sunt de parere ca daca esti bogat esti un om mare, dar am vazut multi oameni cu bani care de abia daca stiu citi corect daramite sa stie a vorbi corect. Ce ma nemultumeste in primul rand e ca majoritatea problemelor de ordin uman apar in majoritatea cazurilor din cauza lipsei banilor. Fara nici o suparare fetelor dar in cea mai mare majoritate sunteti dupa baieti cu bani. S-a ajuns sa se prefere sa fi cu cineva cu bani decat sa fi cu cineva care tine la tine (ca sa nu spun te iubeste) si care ar face orice pentru tine. Normal ca sunt si cazuri in care amandoua sunt valabile, dar am vazut cupluri care pareau fericite destramandu-se in momentul aparitiei problemelor financiare. Macar de jumatate dintre oamenii cu acele conturi grase in banca s-ar folosi de bani pentru a face bine, dar nu, foarte putini fac asta. Inca odata nu spun ca nu se face deloc, doar ca f putini, cei sufletisti cu adevarat. Cei care fac donatii ...

Veti spune ca sunt nemultumit de multe si acrit de multe. Nu voi nega acest lucru. Un alt aspect care ma nemultumeste mult este slabiciunea umana. Multi isi gasesc "rezolvarea" problemelor in alcool sau droguri. Parerea mea e ca doar un om slab recurge la asemenea solutii. Nu sunt absurd, stiu ca sunt oameni care au avut probleme mari, dar nu vad cu ce ii ajuta bautura sau drogurile. Si eu am avut probleme(sper ca nu veti spune ca un cunoscut de al meu care crede ca daca nu ai familie, adica daca nu esti insurat si nu ai copii ce probleme poti avea? Intensitatea problemelor este subiectiva, parerea mea). Alcoolul si drogurile consumate de acesti oameni slabi imbogatesc pe unii. Mai sunt unii care probabil ca de bine ce le e incearca drogurile din teribilism sau dracul mai stie din ce cauza, ca eu unul nu inteleg ce mare scofala sau grozavie e daca te droghezi. Alta nemultumire a mea e ca nu prea se fac multe pentru a stopa acest flagel. Observati ca sunt foarte pornit impotriva drogurilor si ca nu prea spun multe despre alcool. Motivele sunt ca drogurile sunt de multe ori oferite gratis pentru atragerea viitorilor clienti, ca provoaca dependenta mult mai rapid, fata de alcool, care, spre deosebire de droguri, in cantitati mici nu strica sanatatii. Se stie prea bine ca un pahar de vin dupa masa din cand in cand e binevenit. :wink:

Ajung acum la "dragii" nostri conducatori de pretutindeni. Poate ca ar fi bine sa privim inapoi pana in epoca de piatra cand, indiferent daca era matriarhat sau patriarhat principala grija a conducatorului era bunastarea si prosperitatea intregului grup condus.Logic ca aceasta insemna si prosperitatea lui ca persoana. Normal ca fiind conducator beneficia de anumite facilitati care pe atunci erau, sa spunem, bucata de carne cea mai buna. Dar de la o anumita epoca incoace conducatorii nostri, indiferent daca vorbim de monarhie sau de presedentie, isi urmaresc scopuri proprii sau scopurile unor anumite grupuri de oameni. Mi-a placut mult ce spunea William Wallace alias Braveheart din filmul cu acelasi nume cand a aratat diferenta dintre el si nobili, si anume: "E o diferenta intre noi. Voi credeti ca oamenii acestor taramuri exista pentru a va asigura voua domenii. Eu cred ca voi existati pentru a asigura oamenilor libertatea". Foarte asemanatoare este situatia din zilele noastre cu cea din secolul XIV, diferenta fiind ca pe atunci cei cu domenii intinse erau cei avuti, iar in zilele nostre, revin la ce spuneam mai devreme, cei avuti sunt cei cu conturi grase in banca.

Razboaiele ... alta problema... De ce exista si apar aceste conflicte? Tot ce stiu este ca mi se par inutile. Mai sunt si unele carora li se spun razboaie civile. Auzi,civile ... Ha!!! Nu-i asa ca spune bine Axl Rose solistul celor de la Guns N' Roses cand la finalul melodiei Civil War spune "What's so civil about war, anyway?!" (Ce e asa de civil la razboi, oricum) ?? Prea multe nu voi spune despre razboi. Dar mi se par foarte interesante interventiile "pacifiste" ale anumitor organizatii si mai ales ale americanilor care intervin in anumite conflicte chipurile in scop pacifist dar de multe ori isi urmaresc interesele si uita sa remedieze ce au stircat in atacurile lor. Un exemplu este distrugerea podurilor de peste Dunare, care probabil ca se vor reconstrui la Sfantul Asteapta. Nu ma intelegeti gresit nu sunt un antiamerican pentru ca nu natiunea lor face ce critic eu, ci conducatorii lor, in special agentiile lor secrete (NSA, CIA etc). Dar ajunge cu asta.

O alta consecinta a slabiciunii omului este infidelitatea. Spun ca e o consecinta a instabilitatii umane pentru ca omul se presupune ca e dotat cu ratiune si gandire, asa ca parerea mea e ca ar trebui sa isi infraneze hormonii sa le spunem, ca sa nu le spun porniri animalice. Nu sunt eu omul perfect, desi poate ca cineva anume ar dori sa fiu, asa ca nu critic pentru ca eu ma cred perfect sau mai stiu eu ce, ci poate ca sunt si putin autocritic aici. Oricum personal sunt de parere ca atunci cand sunt cu cineva, si nu sunt cu cineva fara sa tin la ea, asta cel putin, atunci nu am in fata ochilor decat pe ea, restul fetelor, fara suparare, fac parte din decorul cotidian.

Ajungem la prieteni ... hehe ... o alta problema spinoasa . Bine spun doua proverbe : "prietenul la nevoie se cunoaste" si "fereste-ma de prieteni ca de dusmani ma feresc singur". Aveti grija cum va alegeti prietenii sa nu va alegeti injunghiati pe la spate, la modul figurat binenteles. Da, probabil ca ati ghicit ca aici vorbesc din experienta proprie. Dar acest aspect va ramane necunsocut multora dintre voi Asta nu inseamna ca nu am prieteni, doar ca nu sunt multi.

.....................................................................................................................................................................................

Am scris demult asta, a fost si postat pe un alt forum acum mai bine de un an. Pentru acel forum a avut un efect benefic, a fost o lansare. Poate ca asa vor urma si continuari la ce am scris. E destul pentru deocamdata mai ales ca tot ce am scris inainte de aceasta pauza a fost scris in scurt timp, o ora maxim.

Poate ca pare fara legatura, fara noima ... nu stiu dar acestea sunt gandurile care ma mai lovesc din cand in cand.

....................................................................................................................................................................................

Ma rog, erau gandurile de acum un an si ceva. In mare parte s-au pastrat, altele s-au schimbat. De atunci, in schimb, nu mai sunt eu acelasi om, negativist, poate. Asta se datoreaza femeii pe care o iubesc si care s-a "chinuit" si se "chinuie" in continuare cu mine, care mi-a fost mereu aproape, care ma iubeste... intr-un cuvant : EA.

Astept parerile voastre.

Semnatura cvasi din Dead Boy's Poem, textul prea lung, aceleasi lamentatii pe care le-am mai citit de la sute de useri pe sute de forumuri, pe care le scriam si eu intr-o vreme. Puneti dragilor mana si faceti-va ceva cu viata, ca aveti prea mult timp ca sa contemplati si sa ajungeti negativisti. Filosofia e un cerc vicios, pardon, maidegraba o spirala, omul se tot invarte in cerc si ajunge tot mai jos si mai jos.

Eu va spun trilulilucrocodilu, mi-am terminat speechul.

Trebuie sa recunosc faptul ca acest reply mi-a adus un zambet pe buze. Semnatura nu este "cvasi" din Dead Boy's Poem ci este exact de acolo, o mica parte din ceea ce spunea vocea unui copil in acea melodie. Nu am pretins ca ar fi cuvintele mele, tocmai de aceea le-am pus in ghilimele si am schimbat si font-ul. Nu am pus ca semnatura cuvinte de-ale mele, am preferat sa pun ceva care sa exprime exact ceea ce vreau si anume nu sa tineti minte cine a scris ci doar ce am scris. Probabil ca datorita orei la care ai postat si fiind obosita nu ai observat. In fine, nu ma intereseaza starea in care erai cand ai postat.
Cand am spus ca astept pareri ma refeream la pareri care sa aprobe sau contrazica viziunea mea asupra lumii care ne inconjoara, nu pareri legate de formulare. Sincer, am mai vazut si pe alte forumuri "critici" de genul: textul prea lung. Nu am vazut nicaieri vreo regula in legatura cu dimensiunea posturilor.
Ti se par "lamentatii" parerile mele despre lumea inconjuratoare ? Spui sa fac ceva cu viata mea? Aici chiar m-ai facut sa rad, uite ca totusi fac ceva cu viata mea si, in acelasi timp, gasesc timp si sa reflectez. Am o noutate pentru tine atotcunoscatoarea Mama Omida ... pardon Aminda sau, cum s-ar spune in engleza, ... NEWSFLASH!!! , tot ceea ce faci si vei face afecteaza si pe cei care te inconjoara. Remarca ta a dat dovada de egoism. Ai fi un conducator care ar demonstra perfect faptul ca am avut dreptate la partea din post legata de conducatori. "Vezi-ti de viata ta, lasa ceea ce te inconjoara, tie sa iti fie bine". Asta crezi tu ca e bine sa se faca ? Este normal sa iti vezi de viata ta dar asta nu inseamna sa porti ochelari de cal si sa nu te uiti in jurul tau. Din cauza unor mentalitati de genul acesta s-a ajuns sa fie lumea asa cum este. Cat despre faptul ca ai mai vazut asta si pe alte forumuri ... daca e o mica acuzatie de plagiat te invit sa intri aici si sa ii trimiti un mesaj privat autorului sa vezi unde ti se va raspunde
Despre faptul ca sunt aceleasi "lamentatii" ca si pe alte forumuri, scrise de sute de useri ... nu pot decat sa ma bucur ca mai sunt si altii care gandesc asa cum gandesc eu.
Nu am stat niciodata sa caut pe net ce sa scriu, nu am furat ideile nimanui.
Ceea ce am scris sunt parerile, viziunile, gandurile mele despre lumea din zilele noastre, in nici un caz nu sunt lamentatii
Nu stiu ce ai vrut sa demonstezi, poate ca vrei sa te afirmi ... sincer putin imi pasa. Dar iti recomand sa citesti mai atent inainte sa postezi un reply, oriunde ai posta.

A, era sa uit, mi-a placut modul foarte matur in care ai terminat postul, la fel si semnatura

Acest topic a fost editat de Aragorn: 19 Jan 2004, 05:28 PM

Cugetari…da, in noptile de vara in care e prea cald si nu pot sa dorm, ies afara si stau si ma gandesc si eu… la viata, la lume… la prieteni, la tot. Desi imi place sa fiu practic, am nevoie uneori sa evadez din realitate si atunci visez cu ochii deschisi… Stau in aer liber si privesc sus la Luna si desi am vazut-o de mii de ori in viata mea, mi se pare ca niciodata nu a fost mai frumoasa decat in momentul in care o vad din nou. Acolo, pe imaginea curata a Lunii, privesc ca pe un ecran luminat viata mea si lumea din jur, intocmai ca la un cinematograf.


Iar gandurile dau navala in mintea mea si zboara liber ca un vultur. Imi imaginez fel de fel de replici pe care le-as avea cu prietena, cu familia, cu baietii, cu Dumnezeu… Atunci mintea mea devine o scena de actori. Gandurile imi sunt alimentate de imaginea plina de lumina a Lunii.


Cugetarile sunt o buna metoda de a te cunoaste pe tine insuti si, asa cum sunt si visele nocturne, au rolul benefic de a revitaliza mintea si de a elimina stresul cotidian. Fie ca privim la Luna, fie ca ne imaginam ca vorbim cu Dumnezeu fata in fata, fie ca ne retragem in mijlocul naturii, cugetarile sunt puntile noastre de legatura catre autocunoastere.

"Cugetarile sunt o buna metoda de a te cunoaste pe tine insuti si, asa cum sunt si visele nocturne, au rolul benefic de a revitaliza mintea si de a elimina stresul cotidian. Fie ca privim la Luna, fie ca ne imaginam ca vorbim cu Dumnezeu fata in fata, fie ca ne retragem in mijlocul naturii, cugetarile sunt puntile noastre de legatura catre autocunoastere."

Da-mi un site .org sau .edu care sa dovedeasca chestia asta. (glumesc..evident)

Vroiam numai sa fac o incheiere.

pentru mine cugetarile sunt operatzii pe suflet ... iar cu cat operez mai mult cu atat constat ca sunt un doctor prost

De abia azi am observat ca s-a mai postat pe aici.

@3,1415926535 cred ca toti avem nevoie sa mai evadam din realitate. Sper si nu cred totusi ca visezi numai vara.

Frumos spus.

Numai ganduri de genul asta dau navala ? Nu cred. Poti scrie mai multe aici: pareri, opinii, viziuni ale lumii care ne inconjoara...

Bingo Asa e. "Nosce te ipsum " facut prin "Cogito ergo sum"

@yuanescu

Nu, mai. Ajungi sa te cunosti mai bine. Nu pot fi negre toate gandurile care te framanta.