Dupa ce am citit topicul cu duelul creationisti/evolutionisti, primul meu gand (nu dorinta:) a fost sa ma sinucid sa aflu chiar atunci (inaintea voastra, sic!) de partea cui este adevarul. Stiu ca este o gluma proasta, dar sinceritatea ei ii da o mica aura inteleapta. Revin... Acolo s-au generat atatea ideii incat cu greu mai stiai cine a primit raspuns sau despre ce se discuta. Asa ca va rog sa nu va suparati daca am sa revin cu unele intrebari ce par ca au fost lamurite in alte topicuri. Voi incerca sa fiu mai direct.

Am descopertit acele afirmatii ca D-zeu este VESNIC, Infinit, Nu are inceput si nici sfarsit, deci e un non-sens sa vorbim despre cine L-a creat!

Daca D-zeu e atotputernic si infinit de ce a creat ceva fara putere si finit? Joaca? Cunoastere? Experiment?
Sufletul nostru este categoric energie diferita de materie. Sufletul dupa moarte se intoarce la Energia Mama. Ea poate fi D-zeu sau Opusul lui. Care e castigul tuturor la faza asta? Sa inteleg ca materia poate fi un nou camp de lupta dinte cele doua energii. Ma doare si pe mine capul de ce prostii am scos pana acum...dar de ce sa nu incerc sa gasesc un raspuns! Deci?

Ce anume este fara putere si finit in creatia lui Dumnezeu?

Materia si, de ce nu, popasul sufletului (energie) pe pamant.

In niciunul din cele doua cazuri nu putem fi 100% siguri.

sper sa nu fie un raspuns de blocaj. Nimic nu e sigur 100% deci sa rvenim la acele intrebari nesigure

Ideea era ca Dumnezeu nu a creat ceva fara putere si finit. El a creat Lumea. A creat intreaga Manifestare. In cazul in care elementele Manifestarii ne apar ca fiind fara putere si finite, de vina suntem chiar noi, deoarece noi suntem cei care preferam sa ne limitam propria fiinta, sa ne stabilim anumite praguri de netrecut. Dupa ce aceste praguri au fost stabilite, oricare din elementele Manifestarii ne apare ca fiind limitate, deoarece le privim inevitabil prin raportarea la sine...

Depinde foarte mult de felul in care il privim pe Dumnezeu. Dumnezeu-Creator inseamna un Dumnezeu care a creat Universul. Diferenta apare in momentul unui Univers divinizat. In acest caz nu mai exista un Dumnezeu, ci intreg Universul devine un fel de Dumnezeu. De aici si pana a ne considera Dumnezei nu e decat un singur pas.

A dracului Pamant, ca vad cum toti oamenii au luat hotararea sa-si limiteze propria fiinta desi incearca toti sa si-o depaseasca. Sa sper totusi ca exista si oameni care nu au facut-o? Cine? Maica Tereza?

Raul, care este opinia ta? Trebuie sa ai o opinie...

Toti incearca. Dar ai fi surprins sa afli ca procentajul celor care reusesc este uimitor de mic...

Procentajul celor care afla? Cine hotareste valabilitatea acestui procentaj?

Raul, sa incerc un raspuns.

1. Dumnezeu este infinit.

nu prea inteleg in ce sens este infinit. a, ca e vesnic, fara inceput - asta este o axioma. in realitate nu stim prea multe despre Dumnezeu. in contextul crestin, El primeste calitati clare, si este fara inceput. in alte contexte (hindus, budist, etc.) El are inceput, sau este redus la nivelul de Idee...
hai sa cadem de acord cu privire la ideea:

1A: Dumnezeu este fara inceput, si fara sfarsit (in timp). aceasta este o axioma, ceva nedemonstrabil dar acceptat ca atare pentru o mai buna raportare a discutiei cu privire la El.

2. Creatia lui Dumnezeu este finita si fara putere.

de ce este finita? pentru ca, pornind de la axioma ca El este fara inceput, dar si de la concluzia stiintifica conform careia Universul material ARE un inceput, rezulta ca materia este finita macar la un capat al ei: inceputul.

boon. pornind de la aceste doua premise, putem construi ceva.

ramane sa fii sau nu de acord cu ele. apoi putem continua vorba despre moralitate samd.

Esti culmea. Procentajul tine de statistica. Statistica nu e ceva ce supune unei testari de valabilitate. Vorbeam dpdv obiectiv. Nu spuneam nicidecum ca e vorba de procentajul pe care l-am facut eu de-a lungul vietii. Pur si simplu, te uiti in jur si observi. Asta daca esti in masura s-o faci...

Asta ar insemna sa-L supunem pe Dumnezeu, si implicit actiunile sale, Timpului. Or, Dumnezeu fiind Creatorul intregii manifestari, este implicit si Creatorul Timpului. Daca am spune ca intreaga creatie a avut un inceput, inseamna ca actiunile lui Dumnezeu se supun scurgerii Timpului.

Concluzia stiintifica cum ca Universul material are un inceput este valabila doar in Universul "nostru" material. Stiinta n-are cum sa precizeze daca inainte de asta a existat ceva sau nu.

1. Opinia mea: Dumnezeu e energia/o forma de energie RATIONALA din Univers. Ea s-a transformat in
1) materie
2) spirit uman
De aici ar veni si vesnicia lui “D-zeu”. Din cautarile mele am gasit aceasta forma ca cea mai logica.

2. Imi repet intrebarea: cine naiba sunt acei care si-au depasit (sau se crede ca au facut-o) conditia...

3. Accept axioma cu infinitul desi “crede si nu cerceta” e ceea ce urasc eu mai mult pe lumea asta. Deci 1,6, accept punctele de plecare... sa mergem mai departe

Acest topic a fost editat de Raul: 3 Nov 2003, 05:02 PM

Despre Dumnezeu nu prea am ce comenta..am incetat de mult sa cred in povestile astea...
Cat priveste asa-zisa cretie vreau sa avertizez,parerea mea, ca ati cazut in aceeasi capcana pe care o criticati... auzi creatie finita....Si ma rog de ce finita...
Numai pentru ca va raportati numai la voi? Chiar si dupa ce mori tu existi chiar si material... in alta forma... NIMIC NU SE PIERDE....NIMIC NU SE CASTIGA..TOTUL SE TRANSFORMA.