Pentru faptul că piaţa muncii este într-o continuă mişcare, aici este un loc unde putem să îi luăm pulsul.
Multe din meseriile părinţilor au dispărut, în locul lor au apărut meserii de care părinţii nici nu au auzit măcar, nu ştiu ce se cere, nu există încă în nomenclatorul meseriilor.
Alte meserii s-au păstrat, se poate face chiar carieră. Numai că, datele problemei sunt schimbate. Meseria este, şi va dăinui. Cerinţele sunt altele.
Putem discuta.

Da. Cea mai cerută meserie în oraşul meu e aceea de confecţioner(ă). Se oferă frumoasa sumă de 4-4,5 milioane ROL/lună plus ceva perspective... perspective de a se termina la un moment dat contractul boss-ului şi de a fi trimis la plimbare...

Eu o sa fiu inginer. Nu vreau sa fiu inginer, dar asta o sa fiu. Student la politehnica in anul 2 si o sa fiu inginer. Ce sa fac, am descoperit prea tarziu ca trebuia sa ma indrept spre uman...

Specializarea apare prea devreme in viata. Daca ar fi dupa mine, nu ar exista clase de uman sau real in liceu.

In ceea ce priveste cerintele, mereu va fi nevoie de ingineri.

Pentru ca să avem un dialog constructiv, să putem rând pe rând să întrebăm, să primim răspunsuri, am invitat alături de noi pe doamna COL.(r.)conf.univ.dr. Doina Bumbuţ.





O rog să ne prezinte pe înţelesul tuturor ce înseamnă cariera militară în prezent, în conjuctura intrării noastre în Uniunea Europeană.
Vă rog dacă aveţi întrebări, opinii, să nu vă reţineţi.
Dialogul nostru este unul constructiv, deschis şi la obiect.
Mi-am întrebat invitatul, şi am primit permisiunea să vă adresaţi cu "Dragă Doina, aş dori să aflu..."

Acest topic a fost editat de contraste: 27 May 2006, 03:39 PM

Intr-o viata in care oameni erau dezumanizati, antrenati de un mecanism social implacabil si nu se mai bucurau parca de nimic, intr-un decor in doua dimensiuni, viata mea animata de mondenitati vlaguite, preocupata de aparente, de evitarea socurilor si a realitatii neplacute a supravietuit si datorita "CREDINTEI" in ceea ce am facut, in cariera mea, unora neplacuta astazi : CARIERA MILITARA pe care o recomand cu caldura si respect!

Bine ai venit printre noi, draga Doina!
Uite, te rog primeşte şi primul buchet de flori!
Aşteptăm şi primele întrebări.

Bine ai venit la han,Doina Bumbut!
Interesanta cariera ti-ai ales!Imi amintesc de anii cand devoram cartile lui Ion Grecea si visam cu ochii deschisi la graniceri frumosi sau artileristi romantici... Cred ca e o meserie frumoasa si mai ales riguroasa.Cu toate acestea nu sunt putini cei ce-si doresc o cariera militara.Examenele la scolile militare sunt greu de trecut,concurenta e mare si sunt niste conditii de indeplinit:rezistenta fizica,sanatate perfecta...Am observat ca in ultimul timp aceasta meserie face cu ochiul multor fete.
Nu este greu pentru o femeie sa reziste intr-o lume pana nu de mult a barbatilor?

Draga Doina,as dori sa aflu de ce capitanul (femeie)care imi era instructor de an pe cind imi faceam stagiul militar in timpul facultatii, stagiu de care n-am scapat cu toate platfusurile si suflurile sistolice din lume,era o fiinta scarboasa si nesuferita cum nu s-a mai vazut alta...desi mentionez nu era urata, deci probabil nici complexata si nici noi fetele, nu eram niste "venite cu pluta" sau needucate/ingalate/etc ,etc?

De regula, la "trupa" sunt trimise cadrele mai sarace cu duhul!

Eu recomand tuturor cea mai veche meserie...Ofer consultanta de specialitate

In Romania din 1973 nu mai este considerata o profesie exclusiv a barbatilor! Facuta cu multa pasiune, cu dragoste, cu sacrificii, imaginatie si putere de a lupta este, vazuta din interior o profesie ce nu seamana deloc cu o meserie obisnuita.Programul este obositor, chiar extenuant,cu impliniri si nereusite ca in orice meserie si poti castiga respectul sau invidia din partea colegilor barbati (unii timitandu-te la "cea mai veche meserie...",poate si de frica ca poti mai mult de atat si ei saracii alta sansa nu au) sau sa lasi amintiri triste in urma ta facand din cei ce i-ai instruit adevarati "inamici" ai "uniformei". Cert este ca daca in 1990 primele decrete date au fost legate de avorturi si "sa nu mai faca fetele armata.."azi, in 2006 liceele militare, facultatile de profil, Academiile sunt cautate de fete si exista fete atat in armata, politie, Jandarmerie, cat si in aviatie , marina etc. si nu cred ca de cele care nu le duce mintea ci dimpotriva!

Am stat de vorbă cu o elevă de clasa a VIII-a care vrea să îmbrăţişeze cariera militară. A trecut de probele eliminatorii. Dar, din calculul făcut, a constat că îi trebuie o medie de peste 9,85 la capacitate ca impreună cu media din generală să poată ocupa un loc....
În şcoala ei, în ordinea mediilor eleva se situează pe primele 10 locuri, dar, de multe ori aceste locuri sunt duble, triple sau chiar cvadruple (ca număr de persoane cu aceeaşi medie).
Problema este ca sunt mulţi solicitanţi iar locurile limitate la 2-3 clase.
Nu pun problema dintr-un punct feminist de vedere, ci din perspectiva alinierii cu celelate state unde femeia este admisă in armata la toate armele si gradele.
Societatea actuală este mult mai permisivă decât cea în care tu te-ai afirmat, când armata era încă o lume exclusivă a bărbaţilor.

Sincer, decizia cu fetele care nu mai trebuie sa faca armata mi-a produs cea mai mare bucurie post-revolutionara ! Era un cosmar deghizatul in pastaie saptamana de saptamana si aberatiile pe care trebuia sa le ascult 4 ore. Plus ca aveam doua capitanese, una mai capitaneasa decat cealalta. Se trezisera la un moment dat cu o idee fenomenala. Sa ne taiem unghiile pana in carne, ca altfel nu se potrivesc la uniforma. Evident ca nu mi-am tinut gura si le-am explicat ca sunt soldat 4 ore pe saptamana, in rest sunt studenta, asa ca e cazul sa ma scuteasca. Nu spun ce scandal a iesit dup-aia !!!

He,he,he...inca o copila traumatizata de stagiul militar! Mie mi-a ramas vie in amintire cum statea biata mantaua aia pe mine,ca nu ne prea potriveam una cu alta,ea era talia IIa adica pentru scunde si plinute iar eu tot inalta si chiar mult mai slaba eram. Capitanesei nu prea-i convenea sa ma monteze sefa de plooton(caci inaltimea era criteriul de selectie,v-ati prins! ) si ma persecuta caci nu-i placea neobrazarea mea de a nu fi capabila sa bat pas de defilare decit "american style"Cu toate astea a trebuit sa recunoasca ca am tras cel mai bine in poligon desi pm-ul avea ditamai deviatia si zanganeau lopetica si tot harnasamentul ala pe mine, iar casca in cadea pe ochi la 40 grade Celsius. Si toata aventura asta s-a terminat brusc in dec '89 cind mai aveam citeva luni sa ne faca sublocotenente,am ratat-o si p-asta

Acest topic a fost editat de Michelle: 1 Jun 2006, 07:17 PM

Michelle, este evident ca nu era această carieră pentru tine.
Dar, cine doreste să o îmbrăţişeze este bine să cunoască şi optica ta.
Cred că stârneai tot râsul, după cum am râs şi eu acum de povestirea ta.
Toţi trecem prin viaţă prin fel de fel de peripeţii, care mai de care mai nostime.

Haideţi să vedem cine doreşte nişte amănunte legate de această carieră. Care sunt cerinţele actuale, mă rog, voi cei mai tineri ştiţi ce anume vă interesează.
Pe viitor vom mai putea pune întrebări şi altor specialişti din diverse domenii.