HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Horror Stories, intamplari traite
The Dude
mesaj 9 Jul 2010, 08:24 AM
Mesaj #1


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



Prin '95 mi-am luat un break.
A fost ideea a familiei. Aveam o livada pe la Turnu Sevrein si cineva trebuia sa asigure transportul fructelor de acolo la Bucuresti.
Tot prin perioada aia aveam multe colaborari prin tara. Sunt constructor si am lucrat mult in investitii.

Povestea despre care vreau sa zic s-a petrecut intr-o noapte ploioasa pe autostrada Bucuresti-Pitesti.
Faceam unul din nenumaratele drumuri de noapte care imi puteau asigura prezenta si la serviciul din Bucuresti (din prima parte a zilei) si la celelalte puncte din tara (din restul zilei).

In drumurile mele aveam mereu la mine doua aparate de telefonie mobila (in doua retele) ce apartineau angajatorilor mei si un pistol.
Nu luam decat foarte rar persoane de pe marginea soselei si asta se intampla numai atunci cand ma plictiseam de moarte sau atunci cand simteam ca somnul imi da tarcoale. In noaptea aia insa, imediat ce am iesit din Pitesti, ploaia s-a starnit apocaliptic...Abia vedeam la cinci metrii in fata, asa ca am redus viteza si am aprins toate luminile disponibile..Cand mi-a aparut in fata, prin perdeau de apa, nu am avut nicio ezitare sa opresc si sa o ajut.

Era o doamna de circa 40 de ani, imbracata in taior, cu pantofi cu toc, ce tine pe umar o geanta si in mana o umbrela.
Era cea mai nepotrivita prezenta pentru acel loc si pentru acea vreme...


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post
The Dude
mesaj 9 Jul 2010, 10:41 AM
Mesaj #2


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 9.057
Inscris: 24 August 06
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 8.595



Primul lucru pe care l-am remarcat cu surprindere a fost faptul ca doamna nu era deloc atat de uda pe cat ar fi trebuit sa fie ..
Umbrela pe care a introdus-o in masina mai inainte sa isi faca loc era de asemenea neasteptat de uscata.
Si apoi era un miros de mosc care a umplut toata masina..

Fara sa spuna un singur cuvant, s-a asezat pe sacunul din dreapta pastrand privirea fix inainte, ca si cum nici nu as fi existat.
Simteam ca ar trebui sa spun ceva insa nu imi venea nimic in cap..

Am pornit la fel de incet.
Afara ploaia cadea in rafale naucitoare.

Din cand in cand cate un fulger brazda cerul, iar la lumina lui, spionam cu coada ochiului chipul pasagerei mele.
Era ca de piatra...Culoarea livida ar fi putut fi de la culoarea fulgerelor, insa atunci nu judecam la fel de logic ca intr-o situatie normala..

Cu chiu cu vai am reusit sa articulez cateva cuvinte idioate: - "Urata vreme .." am zis.
N-am primit nicio replica...Poate un zambet dar concentrat la drum n-as fi putut sa jur ca el chiar a existat.

Mergeam deja de circa zece minute si simteam cum in mine incepe sa creasca o spaima tot mai mare.
Cine era persoana de langa mine ??
De unde a aparut ea in miezul noptii, in plina furtuna pe marginea unui drum pe care n-ar fi putut sa ajunga fara un autoturism..
Ce se intampla cu aceasta doamna care refuza sa vorbeasca, sa se miste, sau sa se poarte ca un om surprins de ploaie in mijlocul drumului..
Simteam cum mainile incep sa imi tremure..Si mirosul ala obsedant de mosc care ma agasa ..
Sudoarea mi se prelingea pe frunte si ma gandeam deja sa actionez cumva, fiind de acum convins ca ma aflam intr-o situatie critica..

Cand tensiunea in care ma aflam a atins o cota maxima doamna s-a intors cu fata spre mine si tot fara sa spuna un singur cuvant a ridicat o mana in sus cu palma deschisa. Fara sa stiu de unde si fara sa stiu de ce am inteles imediat ca trebuia sa opresc si asa am si facut.

Am tras pe dreapta si am oprit masina.
Imi amintesc ca stergatoarele mergeau ca nebunele si ca ploaia cadea de acum in cascada..
Doamna a deschis portiera si-a actionat umbrela si apoi a pasit delicat afara indepartandu-se cu pasi marunti de masina in directia opusa celei de deplasare.

Era tot in mijlocul campului.
In nicio parte nu se vedea nimic care sa semene cu o asezare umana.
Nicio masina nu venea de nicaieri.
As fi putut sa cred ca totul nu a fost decat o nalucire a mintii mele terorizate de ploaie si de furtuna..insa mirosul de mosc care a ramas in masina mai multe zile ma contrazicea.

Dupa mai multe secunde am pornit inca o data masina uitandu-ma in retrovizoare si incercand sa descopar acolo silueta celei care ma insotise..
Nu se vedea nimic afara de pacla deasa si de perdeaua ploii.

Nici azi nu stiu ce semnificatie poate avea aceasta intamplare.
Desi am intors-o pe toate fetele povestea nu are nicio noima.



Cateodata, noaptea, inca ma mai trezesc ingrozit cu chipul acelei femei in fata ochilor atunci cand ea s-a intors spre mine pentru a cobori..mirosul de mosc imi umple imediat narile si stiu ca in noaptea aia s-a petrecut un eveniment major pe care nu sunt in stare sa il descifrez


--------------------
"Te iubesc, Richard Parker. Vei fi mereu cu mine. Fie ca Dumnezeu să te aibă in grijă !"
<arraink@yahoo.com>
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 20 October 2017 - 09:07 AM
Ceaiuri Medicinale Informatii despre Certificat Energetic