HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Rugaminte

Toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. [Matei 23:3]

Forumul Ecclesia este dedicat exclusiv crestinilor de diferite confesiuni. Ateii si personanele care critica aceasta religie sunt rugate sa foloseasca forumul de Religie si pe cel de Filosofie.
Va multumesc pentru intelegere. (Figaro)

2 Pagini V   1 2 >  
Reply to this topicStart new topic
> Vamile Vazduhului, Calea sufletului dupa moarte
Clopotel
mesaj 14 Jan 2005, 03:04 PM
Mesaj #1


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Dragii mei,
M-am gadit sa deschid acest subiect, pentru folosul nostru. Cred ca se vor gasi si oameni care vor gasi interesante aceste marturii. De asemenea ar fi interesant, zic eu, daca am putea sa facem si niste comentarii pe marginea subiectului sau, de ce nu, sa mai scrieti si altele asemenea.
Mentionez, ca cele ce voi scrie, sunt luate din cartea "Vamile Vazduhului" - Protos. Nicodim Mandita.
Am sa scriu acum o serie de posturi cu primele trei vami. Rog moderatorul, sau pe alti useri, sa-mi spuna daca este oportun sa le scriu si pe restul, pana la 24 de vami. Voi face acest lucru cu mare placere...

SFÂNTA TEODORA ISTORISEŞTE CUVIOSULUI GRIGORE DESPRE CELE SUFERITE LA MOARTEA SA
Dragul meu, fiule Grigore! Cele întâmplate şi suferite de mine la moartea mea, pentru faptele mele cele rele, erau aşa de înfricoşate şi nesuferite, încât şi acum când mă gândesc, groaznic mă înfior. Dar cu ajutorul şi cu rugăciunile Cuviosului Părintelui nostru duhovnicesc Vasile, cel luminat de Dumnezeu, vei şti, fiule Grigore, că s-au făcut cele grele uşoare şi cele cu anevoie lesnicioase, în scurt timp, punând el mâna, necazurile şi greutăţile ce m-au întâmpinat, cu ajutorul şi mila lui Dumnezeu, s-au uşurat... cele nevindecate s-au săvârşit cu bine. Deci, mulţumesc celui care împreună cu tine s-a întristat şi rugăciuni fierbinţi la Dumnezeu pentru noi fiii săi a înălţat şi ne-a ajutat (Filip. i, 3-9).
O, fiule Grigore! Cum îţi voi povesti despre ceasul acela în care se despărţea sufletul meu de trup! Ce primejdie! Câtă silă! Câtă nevoie şi câtă amărăciune şi greutate pătimeşte sufletul atunci în durerea şi chinuirea aceea amară, ca să se despartă de trupul său! O aşa de înfricoşată nevoie şi durere cuprinde pe cel ce are a-şi da sufletul său, încât e asemenea unui om viu, care, dezbrăcat şi gol fiind, s-ar arunca într-un foc mare, unde fiecare cărbune aprins îl arde şi-l prăjeşte usturător, încât să leşine de dureri cumplite, pierzându-şi faţa şi alcătuirea corpului său, atât de groaznic, încât să iasă sufletul din el. Aşa-i de amară şi groaznică moartea, fiul meu, şi cu atât mai mult, mai ales a acelora care sunt mai păcătoşi, ca mine. Martor îmi este Dumnezeu, că adevărul ţi-l spun. Moartea la cei drepţi însă, nu ştiu ce fel este, pentru că eu ticăloasa m-am făcut prăvălia păcatelor şi a păcătoşilor.
Când m-am apropiat de sfârşitul vieţii mele şi a sosit ceasul despărţirii sufletului meu de trup, am văzut o mulţime mare de arapi stând împrejurul patului meu. Feţele lor schimonosite erau negre ca funinginea, ca tăciunele şi ca smoala; ochii lor ca nişte cărbuni învăpăiaţi de foc şi vederea lor era grozav de urâtă, ca gheena focului infernal. Aceia făceau o mare tulburare şi gâlceava. Unii răgeau ca dobitoacele, răcneau ca fiarele sălbatice, alţii lătrau ca nişte câini, urlau ca lupii, boncăluiau ca taurii, guiţau ca porcii... Toţi iuţindu-se asupra mea, mă îngrozeau şi se repezeau scrâşnind cu dinţii rânjiţi la mine, vrând să mă înghită. Acele duhuri rele şi urâcioase se pregăteau, aducând o mulţime de pergamente (hârtii întocmite în formă de sul), aşteptând parcă să vină oarecare judecător. Ei îşi desfăceau furioşi hârtiile, în care erau scrise faptele mele cele rele. Atunci sărmanul meu suflet a fost cuprins de mare frică si cutremur. Astfel, fiind muncită eu de relele acelea, deşi îmi era destulă amărăciunea morţii, acea înfricoşată vedere a acelor groaznici arapi, mi-a fost asemenea unei alte morţi si mai cumplită, întorcându-mi ochii încoace şi încolo, ca să nu mai văd înfricoşatele lor feţe şi să nu mai aud glasurile lor infernale, nu puteam scăpa de ei nici într-o parte. Pretutindeni vedeam numai arapi grozavi înarmându-se împotriva mea, şi nu era cine să-mi ajute, într-o astfel de primejdie chinuindu-mă, mă torturam şi leşinam de groază, de dureri şi de cutremur.
Deodată însă am văzut doi îngeri ai lui Dumnezeu, luminaţi şi foarte frumoşi, care au venit la mine cu faţă veselă. Chipurile lor erau luminoase, ochii privitori cu dragoste, perii capului albi ca zăpada, cu strălucirea în chipul aurului, hainele lor erau ca fulgerul şi încinşi cruciş cu brâie de aur. Aceia s-au apropiat de patul meu, unde zăceam şi vorbeau între dânşii. Eu văzându-i, m-am bucurat cu inima şi cu ochi veseli priveam spre dânşii; iar arapii aceia negri s-au depărtat puţin de patul meu. Atunci unul dintre îngerii începători de lumină, a certat cu mânie pe acei arapi întunecaţi, zicându-le: „O! Nedrepţilor, bestemaţilor, necuraţilor, întunecaţilor, răilor, anatematisiţilor şi viclenilor vrăjmaşi ai neamului omenesc, pentru ce apucaţi voi a veni înainte la cei ce mor, făcând atâta gâlceava, îngrozind şi tulburând pe tot sufletul ce se desparte de trup? Dar să nu vă prea bucuraţi, că aici nu veţi avea nici un câştig. Milostivirea lui Dumnezeu este cu dânsul, şi voi nu aveţi nici o parte la sufletul acesta". Atunci arapii aceia, întărâtându-se, chiuind şi gâlcevindu-se, arătau păcatele mele, zicând: „Nu avem nici un câştig aici? Dar aceste păcate ale cui sunt? Au nu ea singură a făcut acestea?" Aşa gâlcevindu-se aceia, eu stăteam pe pat, tremurând şi aşteptând moartea.
Deodată, fără de veste, a sosit şi moartea, răcnind ca un leu. Chipul aceleia era înfricoşat. Asemănarea ei era în o slabă formă omenească, cu trup fioros, alcătuit numai din oase omeneşti înşirate. Ea purta felurite unelte de muncire: săbii, săgeţi, suliţe, bardă, coasă, secure, ţepuşi, pilă, seceră, teslă, undiţă şi alte felurite unelte neştiute şi necunoscute de mine. Acelea văzându-le smeritul, necăjitul şi mult truditul meu suflet, s-a cutremurat de frică. Sfinţii îngeri, privind, au zis morţii: „De ce zăboveşti? Eliberează sufletul acesta din legăturile trupeşti. Dezleagă-l degrab şi cu uşurinţă, pentru că nu are multă greutate de păcate".
user posted image
Sfânta Cuvioasă Teodora pe patul de moarte.
Apropiindu-se moartea de mine, a luat un ciocănaş cu care a deznodat vinele si cele 20 de unghii de la mâini şi picioare, apoi toate încheieturile degetelor, braţelor şi picioarelor mele, după care au rămas moarte, încât nu le mai puteam mişca deloc. După aceea luând o teslă, m-a lovit peste gât tăindu-mi-1, după care nu mi-am mai putut mişca nici capul, de parcă nu mai era al meu. Atunci sufletul era în inimă, si numai mintea le mai nălucea şi cugeta pe toate. Apoi umplând un pahar cu oarecare amestec, pe care ducându-mi-l la gură, m-a silit a-l bea tot. Vai, Doamne? Si atâta de amară era băutura aceea, încât nemaiputând suferi, sufletul meu s-a scuturat şi a ieşit din trup, smulgându-se cu sila. Atunci îngerii purtători de lumină l-au luat în mâinile lor. Privind eu înapoi, am văzut trupul meu zăcând pe pat: mort, fără suflet în el, nesimţitor şi nemişcat. Şi precum cineva îşi dezbracă haina învechită şi ruptă, aruncând-o încolo de pe sine, aşa şi eu priveam la trupul meu mort, de care mă dezbrăcasem ca de-o haină veche şi de care lucru mă minunam mult!"
FAPTELE BUNE AJUTĂ PE SFÂNTA TEODORA DUPĂ MOARTE
Iubitorii de Dumnezeu şi de mântuirea sufletelor omeneşti, îngerii - istoriseşte Sfânta Teodora - pe când mă ţineau în mâinile lor, mulţime de draci întunecaţi şi nemilostivi m-au înconjurat, strigând: „Sufletul acesta are mulţime de păcate, deci, trebuie să ne răspundeţi nouă la acestea". Aşa strigând, arătau păcatele mele. îngerii atunci căutau în cărţile lor faptele mele cele bune şi aflau cu Darul lui Dumnezeu câte cu ajutorul Lui făcusem şi eu în viaţă, de pildă: de am dat cândva milostenie la săraci, de am hrănit pe flămânzi, de am adăpat pe însetaţi, de am îmbrăcat pe cei goi, de am găzduit pe cei fără de adăpost şi pe străini odihnindu-i, de am slujit Sfinţilor, de am cercetat pe bolnavi si pe cei întemniţaţi, de am urmat regulat şi cu pietate la Sfânta Biserică, de m-am rugat lui Dumnezeu cu umilinţă şi cu lacrimi pentru iertarea păcatelor, de am ascultat slujbele Sfintei Biserici cu luare-aminte, de am adus lumânări, untdelemn, tămâie, vin şi prescuri curate, liturghii pentru vii şi pentru repauzaţi, de am cinstit Sfânta Cruce, Sfintele Icoane şi toate cele Sfinte cu evlavie, de am postit după rânduiala Ortodoxiei Creştine, de am lucrat binele şi m-am ferit de răutăţi, de mi-am păzit gura a nu vorbi deşertăciuni, de a nu pârî, a nu grăi ponegriri, clevetiri, hule, minciuni, năpăstuiri şi alte felurite păcate ale limbii, şi am făcut în schimb cele bune, spre Slava lui Dumnezeu si zidirea aproapelui meu, de am întors ochii mei de la deşertăciuni lumeşti... Şi orice alte fapte bune aflau scrise în cărţile lor, le aduceau la cumpănă împotriva păcatelor mele. Atunci arapii aceia văzând faptele mele cele bune, scrâşneau cu dinţii lor asupra mea, vrând să mă răpească din mâinile Sfinţilor îngeri şi să mă arunce în fundul iadului lor. Dar s-a arătat fără de veste Cuviosul Părintele nostru Vasile, vorbind oarece cu îngerii lui Dumnezeu.
CUVIOSUL VASILE AJUTĂ MULT SUFLETUL SFINTEI TEODORA
Părintele nostru Vasile ţinând în mâinile sale ceva minunat, un fel de sicriaş cu daruri duhovniceşti în chip de bani de ! aur, l-a dat îngerilor luminaţi, zicând: „Poftiţi, domnii mei! Acest suflet mi-a slujit mie cu bună credinţă, odihnindu-mi bătrâneţile mele. Eu m-am rugat lui Dumnezeu pentru dânsul si El mi l-a dăruit... Când veţi trece prin Vămile Văzduhului şi vor începe duhurile cele viclene a strâmtora pe acest suflet, să-1 răscumpăraţi cu acestea de datoriile lui. Eu, cu Darul lui Dumnezeu, sunt bogat duhovni-ceşte, adunându-mi comoară mare în cer, din ostenelile, suferinţele şi sudorile mele. Dăruiesc, deci, sicriaşul acesta pentru răscumpărarea sufletului acestuia, ce mi-a slujit cu mult devotament". Acestea zicând, le-a dat sicriaşul şi s-a dus. Văzând acestea viclenii draci, au rămas uimiţi, şi ridicând glasuri de plângere, s-au făcut nevăzuţi.
Fugind arapii aceia, a venit iarăşi plăcutul lui Dumnezeu Vasile, aducând împreună cu el mai multe vase cu untdelemn curat şi cu mir de mult preţ, sfinţit, pe care le ţineau în mâini nişte tineri frumoşi. Sfântul Vasile a poruncit să le despecetluiască - destupe - şi să le toarne toate peste mine. După turnarea sfântului untdelemn şi mir peste mine, m-am umplut de o mireasmă duhovnicească, minunată şi cerească. Atunci am văzut că m-am c*răţit toată.
Faţa sufletul meu s-a făcut strălucită şi luminată, prea frumoasă si plină de veselie Dumnezeiască. Apoi Cuviosul Vasile a zis iarăşi îngerilor care mergeau împreună cu mine:
„Domnii mei! După ce veţi săvârşi toate cele ce se cuvin cu sufletul acesta, după rânduială, să-l duceţi în locaşul meu ceresc, cel gătit mie de la Domnul Dumnezeu, ca să petreacă acolo". Acestea zicând, s-a făcut nevăzut; iar Sfinţii îngeri zburând în văzduh, m-au dus în sus spre răsărit.




--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 14 Jan 2005, 03:09 PM
Mesaj #2


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA ÎNTÂI A VORBIRII ÎN DEŞERT
Alergând noi de pe pământ la înălţimea cerului, ne-au întâmpinat la început duhurile văzduhului de la întâia vamă, la care se întreabă păcatele şi cuvintele omeneşti cele deşarte, nebune şi fără de rânduială, şi îndată am stat acolo. Apoi ne-a scos multe cărţi, în care erau scrise toate cuvintele vorbite din tinereţile mele. De am vorbit vreodată ceva fără treabă şi fără socoteală, iar mai ales de am grăit cuvinte de ruşine sau am făcut deşertăciuni şi râs în tinereţile mele, precum este obiceiul tinerilor. Am văzut acolo scrise toate cuvintele mele cele nebuneşti, vorbele necurate, cântecele lumeşti fără de ruşine, strigările fără de rânduială,râsurile şi hohotele şi mă mustrau cu aceasta, că îmi arătau vremile, locurile, persoanele, când, unde şi cu cine m-am îndeletnicit la vorbe deşarte şi am mâniat pe Dumnezeu prin cuvintele mele, nesocotind că este păcat, nici nu m-am mărturisit la părintele meu duhovnicesc, nici nu m-am pocăit.
user posted image
Văzând acestea, am tăcut ca o mută, neavând ce răspunde duhurilor viclene, pentru că mă biruiau cu adevărat şi mă miram în mine cum nu s-a uitat de dânşii acel lucru care era trecut de atâta mulţime de ani, pe care eu demult îl uitasem şi după aceea nici în minte nu l-am cugetat vreodată; iar ei mi le puneau înainte, ca şi cum astăzi le-aş fi grăit, întrebându-mă despre toate cu de-amănuntul şi-mi aduceam aminte de toate, că aşa au fost. Apoi, tăcând şi ruşinându-mă, tremuram de frică, iar Sfinţii îngeri care mă duceau, împotriva acelor păcate ale mele, au pus unele din faptele cele bune pe care le făcusem mai pe urmă şi, neajungând acelea, au împlinit din darurile Cuviosului Părintelui meu Vasile şi m-au răscumpărat. Iar de acolo am mers mai departe.


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 14 Jan 2005, 03:11 PM
Mesaj #3


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A DOUA - A MINCIUNII
Ne-am apropiat de altă vamă, ce se chema a minciunii, la care se întreba de tot cuvântul mincinos; iar mai ales, de călcarea jurământului, de chemările numelui Domnului în deşert, de mărturia mincinoasă, de neîmplinirea făgăduinţelor făcute către Dumnezeu, de mărturisirea păcatelor ce se face neadevărată şi de altele asemenea ca acelea mincinoase. Iar duhurile vămii aceleia erau iuţi şi sălbatice, tare mustrau şi întrebau; când ne-am oprit, îndată au început a ispiti cu de-amănuntul şi am fost vădită pentru două lucruri mici, că mi s-a întâmplat a minţi, nesocotind aceea ca păcat, şi că de multe ori, de ruşine, nu mă mărturiseam cu adevărat înaintea părintelui meu cel duhovnicesc.
user posted image
Iar călcări de jurăminte şi mărturii mincinoase şi altele asemenea ca acelea, n-au aflat în mine, cu darul lui Hristos. însă, pentru minciunile care se aflaseră la mine, dănţuiau şi voiau să mă răpească din mâinile celor ce mă duceau; dar sfinţii îngeri, punând împotriva acelor păcate unele din faptele mele cele bune şi mai multe din darurile părintelui meu, m-au răscumpărat şi am mers mai sus fără primejdie.


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 14 Jan 2005, 03:11 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
Clopotel
mesaj 14 Jan 2005, 03:14 PM
Mesaj #4


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A TREIA – A OSÂNDIRII, CLEVETIRII ŞI A JUDECĂRII APROAPELUI
După aceea am ajuns la altă vamă, care se cheamă a osândirii şi a clevetirii. După ce ne-am oprit acolo, am văzut cât de greu păcat este a osândi pe aproapele şi cât de mare rău este a cleveti pe cineva, a osândi, a defăima, a huli, a batjocori şi a râde de păcatul străin, iar pe ale tale a nu le vedea. Pentru că pe unii ca aceştia cumpliţii întrebători îi cercetau ca pe nişte antihrişti, care au răpit mai înainte cinstea lui Hristos«şi s-au făcut judecători şi pierzători celor de aproape ai lor, fiind singuri vrednici de mii de osândiri.
user posted image
Dar în mine, prin darul lui Hristos, n-au aflat mult acolo, pentru că mă păzeam cu dinadinsul în toate zilele vieţii mele să nu osândesc pe nimeni, nici să clevetesc, nici să râd de cineva, nici să hulesc pe cineva; însă, uneori, din întâmplare auzind pe alţii osândind, sau clevetind, sau râzând de cineva, mă plecam spre dânşii puţin cu mintea, sau din nepază adăugam la acelea câte o vorbă; dar îndată mă întorceam, căindu-mă în sine, şi aceea mi s-a pus în osândire ca clevetire, de întrebătorii aceia. Deci şi de acolo răscumpărându-mă sfinţii îngeri cu darul Cuv. Vasile, au mers împreună cu mine mai sus.


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 14 Jan 2005, 04:14 PM
Mesaj #5


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



QUOTE
O, fiule Grigore! Cum îţi voi povesti despre ceasul acela în care se despărţea sufletul meu de trup! Ce[ primejdie! Câtă silă!


Un crestin adevarat (catolic, caci numai la catolici am asistat la trecerea in nefiinta) moare asa de frumos, murmurand rugaciuni de indurare catre Dumnezeu, de multumire...si intr-adevar nu il doare nimic. Desigur la cei ce refuza ultimele Sacramente, mor intr-adevar oribil, fata e schimonosita, capul intr-o parte(opusa preotului care ii intinde Crucifixul spre a-l saruta), exprima intr-adevar groaza, insa din fericire nu sunt multe.

QUOTE
Când m-am apropiat de sfârşitul vieţii mele şi a sosit ceasul despărţirii sufletului meu de trup, am văzut o mulţime mare de arapi stând împrejurul patului meu. Feţele lor schimonosite erau negre ca funinginea, ca tăciunele şi ca smoala; ochii lor ca nişte cărbuni învăpăiaţi de foc şi vederea lor era grozav de urâtă, ca gheena focului infernal.


Ciutada moarte pentru un crestin...desigur cei ce vad asaceva merg in Iad. Un catolic cand moare, in acele ultime momente, dupa ce este Spovedit, Impartasit, este angelic, are o figura de bucurie, luminoasa...moare fericit cu adevarat, iar in ultima clipa spune: "Isuse, iata-ma, vin la Tine" sau cei ce o vad pe Maica Sfanta spun "Maica Sfanta in mainile tale imi incredintez sufletl ca sa il duci in fata Sfintei Treimi."
Ei bine sufletul acesta cand povestea despre fetele schimonosite ale dracilor, le-a "tradus" oarecum in limbajul omenesc, insa dracii sunt mult mai infioratori decat descrierea de mai sus, un om viu cu trup nu va putea vedea niciodata uratenea cea adevarata a dracilor, pe cand sufletul o poate face. (Teodora era Sfanta, cum de vedea dracii??? - dracii nu vin la oamenii sfinti, sunt rapusi intotdeauna de Sf. Miahil Arhanghelul, caci Dumnezeu nu ingaduie ca Sfintii lui sa fie speriati dedraci si sa moara in durere)

Vamile Vazduhului - se vorbeste mult in lumea ortodoxa despre ele, insa doresc sa stiu daca au un fundament in Sfanta Traditie, in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii unde sa fie explicate asa cum tu le explici aici.
In Biserica Catolica corespondentul lor este Purgatorul unde omul, dupa moarte, merge si plateste pedeapsa pentru pacatele savarsite (veniale sau cele de moarte ce au fost iertate), se spune ca Purgatorul este gradat, si fiecare vede o clepsidra cu cat timp de ispasire mai are, si cu cat ispaseste, se ridica mai sus, asta pana cand scapa si merge la Dumnezeu curat. In Purgator plateste cu faptele bune savarsite, i se usureaza povara prin pomeni, Liturghii, rugaciuni ofeirte lui Dumnezeu de cei de pe pamant pentru sufletul lui.

Iata aici sufletul unui catolic care moare impacat cu Dumnezeu cum este gravat: se vad ingerii si sfintii (papi, episcopi, calugari, preoti) care se roaga lui Dumnezeu pentru sufletul acestui catolic ce a trait in conformitate cu credinta cea drapta catolica si apostolica, venind astfel in intampinarea lui ca sa il conduca in Fata Sfintei Treimi in cantece de glorie si lauda catre Dumnezeu. Mai vedem cu sabia pe Sf. Arh. Mihail care il rapune triumfator pe diavol. Aceasta este moartea unui om sfant.
user posted image

Iata condamnarea unui pacatos, care moare cu capul intr-o parte refuzand si cele din urma Sacramente, prezent este preotul care cauta din toate puterile sa il faca pe om sa se caiasca si ingerul pazitor care e indurerat. Vedem diavolii stand in jurul lui acuzandu-l de pacatele savarsite impotriva lui Dumnezeu, Insa sus o vedem pe Maica Sfanta in genunchi, plangand, implorand mila Fiului ei pentru sarmanul pacatos.
user posted image

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 14 Jan 2005, 04:22 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IO
mesaj 14 Jan 2005, 05:00 PM
Mesaj #6


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.637
Inscris: 20 January 04
Forumist Nr.: 1.907



Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh. (Efeseni 6:12)

Exista similaritati intre teoria vamilor vazduhului (teloneion) si bardo-urile pomenite in Cartea tibetana a mortilor. Din lucrarile pe care le-am gasit pe net, cea mai interesanta abordare mi s-a parut aceasta, cu atat mai mult cu cat este facuta din perspectiva gnostica a traditiilor romanesti.

QUOTE (TriRegnum)
Vamile Vazduhului - se vorbeste mult in lumea ortodoxa despre ele, insa doresc sa stiu daca au un fundament in Sfanta Traditie, in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii unde sa fie explicate asa cum tu le explici aici.

Iata aici o lucrare a Pr. Michael Azkoul, cu destule pareri (contra) bazate pe scrierile Sfintilor Parinti. Oricum, subiectul e delicat. Mai bine ca a fost mutat pe Ecclesia.



--------------------
Perseverenta e favorabila.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 14 Jan 2005, 06:15 PM
Mesaj #7


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga TriRegnum si draga IO,
va multumesc ca ati benevoit sa va spuneti si voi opiniile voastre. Sper insa, sa nu va opriti aici...

QUOTE
Un crestin adevarat (catolic, caci numai la catolici am asistat la trecerea in nefiinta) moare asa de frumos, murmurand rugaciuni de indurare catre Dumnezeu, de multumire...si intr-adevar nu il doare nimic. Desigur la cei ce refuza ultimele Sacramente, mor intr-adevar oribil, fata e schimonosita, capul intr-o parte(opusa preotului care ii intinde Crucifixul spre a-l saruta), exprima intr-adevar groaza, insa din fericire nu sunt multe.
Draga TriRegnum, daca inteleg eu bine, tu spui ca daca un catolic ia Sacramentele si saruta Crucifixul in clipa mortii, acesta ajunge direct in Rai? Adica el este atunci fara de pacat? Este oare posibil asta? In afara de Iisus, eu stiam ca nu exista om fara de pacat, chiar si in clipa mortii...

Prin urmare, chiar si cei pe care ii numim sfinti, in clipa mortii, au avut si ei diverse pacate...Daca tu crezi altfel, da-mi exemplu de catolic care nu a avut pacate la moarte. Este stiut ca in Rai nu poate intra un suflet decat daca este fara de pacat, curat ca lacrima.

Eu zic ca depinde de om si de vointa lui Dumnezeu. Am citit de oameni care nu sunt considerati sfinti, dar moartea lor a fost o mare bucurie pentru ei, cu fata luminoasa... asa cum spui tu, si erau ortodocsi, nu catolici, dar de ce ar conta asta... huh.gif
QUOTE
Ciutada moarte pentru un crestin...desigur cei ce vad asaceva merg in Iad.

Din ce am studiat eu pana acum, nu este neaparat...Nu toti cei ce vad draci la moarte merg in iad. Ex. este chiar Sf. Teodora, pe care Sf. Grigore, ucenic al Sf. Vasile cel Nou, a gasit-o in Rai.
Din ce imi aduc eu in Apocalipsa se face referire la niste vami, dar chiar daca nu s0ar pomeneste nimic acolo de vami, destule marturii (traite pe viu de diversi oameni) confirma existenta lor. Daca doriti o sa va aduc citate din carti.
Desigur acum ramane de stabilit daca intamplarile povestite in aceste carti (cu nume, localitate si data) sunt reale sau inventii. Eu inclin sa cred ca sunt reale...

Opinia mea este ca aceste vami exista, dar ca in functie de cat de placut e sufletul omului lui Dumnezeu, acesta( sufletul) va trece mai usor sau mai greu, ba chiar poate aceste vami sa fie insesizabile pentru el (ex. moartea Sf. Sisoe cel Mare la care a venit insusi Mantuitorul Iisus Hristos)

Prin urmare, draga TriRegnum, sa inteleg ca tu (si dogma catolica) negati existenta acestor vami?

Draga IO, care este mai exact opinia ta? Crezi ca sunt adevarate intamplarile Sf. Teodora cu existenta acestor vami?

Doriti sa continui cu descrierea trecerii Sf. Teodora prin celelalte vami?


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IO
mesaj 14 Jan 2005, 06:40 PM
Mesaj #8


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.637
Inscris: 20 January 04
Forumist Nr.: 1.907



QUOTE
Draga IO, care este mai exact opinia ta?

Ca exista aceste porti de acces energetic si informational intre Ceruri.

QUOTE
Crezi ca sunt adevarate intamplarile Sf. Teodora cu existenta acestor vami?

Sunt adevarate. smile.gif

QUOTE
Opinia mea este ca aceste vami exista, dar ca in functie de cat de placut e sufletul omului lui Dumnezeu, acesta( sufletul) va trece mai usor sau mai greu, ba chiar poate aceste vami sa fie insesizabile pentru el (ex. moartea Sf. Sisoe cel Mare la care a venit insusi Mantuitorul Iisus Hristos)

Foarte corecta perceptia ta. Printre altele, trecerea printr-o vama se face mai rapid sau mai lent/traumatizant in functie de gradul de iertare a pacatelor defunctului in care este specializata vama respectiva.

QUOTE
Doriti sa continui cu descrierea trecerii Sf. Teodora prin celelalte vami?

Daca tot ai inceput... thumb_yello.gif


--------------------
Perseverenta e favorabila.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 14 Jan 2005, 06:46 PM
Mesaj #9


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



@IO
QUOTE
Exista similaritati intre teoria vamilor vazduhului (teloneion) si bardo-urile pomenite in Cartea tibetana a mortilor.


Da stiu...si Purgatorul este vazut cam la fel, in Evul Mediu era exact asa privit, acum e la fel, insa se da intepretare focului si chinului de acolo. Noi oamenii de pe pamant primim informatia in alta structura fata de sufletele oamenilor decedati, ei ca suflete vad altfel, noi percepem altfel, si ca sa ne transmita mesaje, ei trebuie sa le codifice in limbajul nostru, si astfel apar: serpii, focul, spanzuratorile etc. Insa sa nu ne imaginam ca este exact ca un foc de pe pamant, sau serpii din paduri sau spanzuratori ca in Evul Mediu, ci acestea sunt oarecum metafore, sunt doar pentru ca noi sa intelegem chinul, nu trebuie luat litera cu litera asa cum nici Biblia nu trebuie luata ca atre, ci intepretata (adica acele lucruri lumesti vazute acolo, in sens spiritual, extindem, si ne gandim ca este ceva foarte rau, insa nu exact cuvant cu cuvant).

Sfintii Parinti du au definit exact Vamile, respectiv Purgatorul cum sunt ele vazute in Apus, ci au lasat anumite citate dein care reies anumite lucruri, insa nu cu claritate, spunand exact ce se petrece acolo (Isus a spus ca nici un mort nu se intoarce sa povesteasca cum este, ci sa luam in considerare Sfintele Scripturi [Moise si Profetii] - vezi parabola lui Lazar cel sarac).

@Clopotel
QUOTE
Draga TriRegnum, daca inteleg eu bine, tu spui ca daca un catolic ia Sacramentele si saruta Crucifixul in clipa mortii, acesta ajunge direct in Rai?


Ehe ce bine ar fi...insa trebuie sa o faca din tot sufletul (sa se caiasca la Spovada, sa ia Sf. Impartasanie cu evlavie si ca semn de impacare din inima sa sarute Crucifixul). Totusi sufletul fiecarui catolic, care moare impacat cu Dumnezeu, merge mai intai in Purgator si abea apoi la Dumnezeu. Singura fiinta umana care nu a trecut prin Purgator a fost Sfanta Fecioara Maria, caci ea nu a avut pacat.

QUOTE
Adica el este atunci fara de pacat?


Atunci acel credincios catolic care primeste Sfintele Sacramente cu toata inima, nu mai are nici un pacat de moarte, insa ramane pedeapsa pacatului care va fi ispasita in Purgator.
In schimb daca in clipa mortii are un pacat de moarte ascuns cu voie deplina, atunci acel om va fi osandit.
(Isus nu a fost om simplu, ci si Dumnezeu, e o mare diferenta).

QUOTE
Prin urmare, chiar si cei pe care ii numim sfinti, in clipa mortii, au avut si ei diverse pacate...Daca tu crezi altfel, da-mi exemplu de catolic care nu a avut pacate la moarte.


Sunt o multime, insa iti voi da numai trei: Sf. Anotn de Padova, Sf. Bernadeta, Sf. Tereza de Lisieux care nu au comis niciodata un pacat de moarte (adica nu au incalcat nici o porunca cu vointa), in schimb pacate vremelnice(veniale, lesne iertatoare - pacate pe care se savarsim tot timpul fara sa dorim in mod expres acest lucru) au avut cu totii si au primit ispasire in Purgator cu siguranta.

QUOTE
Am citit de oameni care nu sunt considerati sfinti, dar moartea lor a fost o mare bucurie pentru ei, cu fata luminoasa... asa cum spui tu, si erau ortodocsi, nu catolici, dar de ce ar conta asta...


Si la adventisti am auzit asemenea lucruri, eu insa am vazut la catolici si cazurile sunt multe, cu ortodocsii nu am tangenta deloc asa ca nu am ce sa spun, insa sunt convins ca sunt oameni credinciosi si la ortodocsi (respectiv si unii pacatosi la ambele parti).
Acei oameni nu sunt venerati ca sfinti, insa pentru ce crezi ca este praznuita Sarbatoarea Tuturor Sfintilor? - tocmai pentru acesti multi sfinti, care au fost oameni obisnuiti, insa mari in fata lui Dumnezeu, oameni simpli, crestini simpli(catolici, armeni, ortodocsi etc).

QUOTE
Din ce imi aduc eu in Apocalipsa se face referire la niste vami, dar chiar daca nu s-ar pomeneste nimic acolo de vami, destule marturii (traite pe viu de diversi oameni) confirma existenta lor. Daca doriti o sa va aduc citate din carti.


Nu contest vamile(sa-mi dai citatul din Apocalipsa exact), daca le-as contesta, as contesta Purgatorul si as comite pacat. Nu cred ca au fost traite de oameni pe viu, cine ajunge in Purgator/Vami nu mai invie, insa am avut multe Sfinte si Sfinti care au vazut Purgatorul.
Eu sunt foarte precaut la carti ce privesc credinta, cam singurele acceptate sunt cele ale Sfintilor Parinti si cam atat...sfintii au scris multe, le citesc lucrarile, insa stau mereu cu Patrologia greco-latina langa mine si verific.

QUOTE
Opinia mea este ca aceste vami exista, dar ca in functie de cat de placut e sufletul omului lui Dumnezeu, acesta( sufletul) va trece mai usor sau mai greu, ba chiar poate aceste vami sa fie insesizabile pentru el (ex. moartea Sf. Sisoe cel Mare la care a venit insusi Mantuitorul Iisus Hristos)


Este in functie de pacatele fiecarui om, cu cat a facut mai putine, cu atat ii va fi mai usor.

QUOTE
Prin urmare, draga TriRegnum, sa inteleg ca tu (si dogma catolica) negati existenta acestor vami?

Nu, Sfanta Biserica Mama, Catolica si Apostolica nu neaga aceste vami, ci le numeste Purgator, e o alta viziune a lor, ele au aparut relativ tarziu in Biserica Rasariteana si Aposeana, bazate pe unele citate din Traditie, insa dezvoltate dupa cultura locala (aceasta din urma a facut si diferentele asa mari intre Ritul Roman Apostolic si cel Bizantin Patristic).

QUOTE
Doriti sa continui cu descrierea trecerii Sf. Teodora prin celelalte vami?


Sigur ca poti continua.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 14 Jan 2005, 09:14 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 14 Jan 2005, 07:34 PM
Mesaj #10


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



Vin din Sfanta Traditie cu un citat al Sfantului Papa Grigore cel Mare (Sf. Grigore Dialogul cunoscut la ortodocsi), Doctor al Bisericii:

"Cu privire la anumite greseli usoare, trebuie sa credem ca exista inainte de judecata un foc purufucator, dupa cum afirma Cel care este Adevarul, spunand ca daca cineva a hulit impotriva Duhului Sfant nu i se va ierta nici in veacul acesta, nici in veacul viitor(Mt 12.31). Din aceasta afirmatie se deduce ca anumite greseli pot fi iertate in veacul acesta, iar altele, in veacul viitor" (Dialoguri 4,39)

Sfantul Ioan Crisostomul cel ce a scris Liturghia bizantina spune in una din omiliile sale:

"Sa le dam ajutor[mortilor] si sa le facem pomenirea. Daca fiii lui Iob au fost purificati de jertfa tatalui lor, de ce sa ne indoim ca ofrandele noastre pentru cei morti le aduc mangaiere? Sa nu sovaim a-i ajuta pe cei care au plecat si sa oferim rugaciunile noastre pentru ei."

In cartea Martiriul Sfintei Perpetua si Felicita (~AD 200) spune: "L-am vazut pe Dinocrates trecand printr-un loc intunecat in care mai erau ceva oameni, el era ars ca de soare si foarte insetat...m-am rugat pentru el in fiecare zi...[apoi] l-am vazut in acel loc care acum nu mai era intunecos, ci era foarte multa lumina, el era sanatos si bine imbracat...Atunci am inteles ca a fost luat din locul de pedeapsa"

Si mai sunt multe alte scrieri din primul mileniu in care face referinta la Purgator, voi da mai jos si niste citate din Biblie.

In Cartea a doua a Macabeilor 12.45 scrie: "De aceea a pus sa se faca pentru cei morti jertfa de ispasire, ca sa fie dezlegati de pacat" sau Matei 5.25-26 "Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban."
Go to the top of the page
 
+Quote Post
mărăcine
mesaj 14 Jan 2005, 11:51 PM
Mesaj #11


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 433
Inscris: 19 September 04
Din: campul ars de soare
Forumist Nr.: 4.510



In legatura cu Purgatoriul / vamile vazduhului, eu cunosc cam urmatoarele (sper sa-mi amintesc bine lucrurile acestea): sufletul, dupa moarte, ramane cu inclinatiile pentru placeri, pe care le-a dezvoltat in timpul vietii... Dar lipsit de unealta satisfacerii lor, corpul sau fizic, si inconjurat de o lume in care acestea apar mult intensificate, fata de viata pamanteasca - in care suntem "protejati" de trup -, ele mistuie sufletul ca intr-un foc purificator. Suferinta care rezulta nu este foarte indelungata, insa ea ii pare sufletului nesfarsita. Fireste, sufletele dominate de pofte inferioare au o "sedere" mai lunga pe acest taram, in timp ce cele mai inalte trec prin Purgatoriu fara sa observe. Totusi, trebuie sa fim deosebit de recunoscatori pentru aceasta purificare, intrucat daca n-am avea parte de ea, nu ne-am putea continua existenta asa cum necesitatea launtrica a fiintei noastre o cere...


--------------------
Intregul Cosmos un mister urzeste
ce doar in OM raspunsul isi gaseste...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 02:43 PM
Mesaj #12


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Va multumesc tuturor...
Acum ca agreati ideea continuarii, am prins oarece indrazneala si o sa descriu mai departe si celelalte vami...
Apoi cu voia voastra, continuam discutia cu comentarii, parerei, si de ce nu ... si cu alte exemple...
Pentru o mai usoara urmarire am sa pun cate o vama intr-un post...
Se cuvine sa fac si o mica indroducere, pe care trebuia sa o fac la inceput dar... mai bine mai tarziu decat niciodata...
Doamne ajuta!

Scurta introducere
Poporul nostru român-creştin drept-credincios aşa le cunoaşte, le mărturiseşte şi le foloseşte, cu cuvântul si cu fapta. Aşa vedem, de pildă, la înmormântări, când pun 24 de punţi cu aşternut, pânză, ulcică cu vin, pâine şi lumânare, cu care ocazie, doresc şi cer Preoţilor a citi 24 Sfinte Evanghelii, cu ectenii şi blagoslovenii pentru uşurarea sufletului repausatului şi trecerea lui mai cu înlesnire prin cele 24 de Vămi ale Văzduhului, pe care el le cunoaşte, le ţine şi le practică după străvechile tradiţii creştineşti... poate şi după numărul celor 24 de bătrâni îmbrăcaţi în veşminte albe, luminaţi, cu cununi de aur pe capete, cu harfe şi tămâietori de aur în mâini, care stau pe 24 de scaune în jurul Tronului Dumnezeirii (Ape. 4, 4, to-ii; 5,8-10,14; n, 16), sau cele 24 de cete de preoţi şi 24 de cete de cântăreţi care slujeau prin rotaţie în Templul Domnului (l Parai. 24, 7-19; 25, 9-31; comp. 2 Parai. 31, 2; Le. l, 8-9).
Existenţa celor 24 de Vămi ale Văzduhului reiese destul de clar şi limpede şi din: Cuvântul de învăţătură, foarte folositor, al Sfântului Macarie Egipteanul. Acolo el arată că un înger în chip călugăresc descoperindu-i printre altele, despre ieşirea sufletelor din trupurile lor, întâlnirea şi recunoaşterea dintre ele în viaţa viitoare, şi despre cele 24 de Vămi, unde îngerii se ceartă cu diavolii pentru fiecare suflet. „Şi dacă vor fi - zice îngerul - mai frumoase şi mai multe bunătăţile omului, sufletul aceluia îl iau îngerii şi-l suie din Vamă în Vamă, până îl trec cele 24 de Vămi...". îngerul vorbind cu Sfântul Macarie mai departe, despre gâlcevile ce se fac între îngeri şi diavolii sălbatici, adaugă: „Şi tot aşa merge sufletul prin cele 24 de vămi, până la poarta cerului". Apoi vorbind despre cei ce zavistuiesc, că se aseamănă cu Iuda Iscariotul care a vândut pe Hristos, adevereşte a treia oară existenţa celor 24 de Vămi, zicând: „Şi aşa merge sufletul la cer, prin cele 24 locuri (vămi) tot întrebându-se, pentru ca nimic necurat să nu intre în împărăţia Cerurilor..." (a).

a) Ape. 21, 27; extras din: „Slujba şi via fa Preacuvioşilor Părinţi din Sf. Munte Athos", tradusă din greceşte de Arhim. Calinic Boteanu, din M-rea Neamţ, retras din Sf. Munte, tipărită de lorgu Dumitrescu în anul 1900, apoi retipărită tot cu cheltuiala lui, corectată de felurite greşeli strecurate, supravegheată şi îngrijită de Prea Sinţitul Arhiereu Nifon Ploiştenul, Vicarul Sf. Mitropolii a Ungro-Vlahiei în anul 1903.

Cele 24 de Vămi sunt numai pentru creştinii si creştinele acelea, care s-au făcut vinovaţi păcatelor săvârşite şi care se cearcă la fiecare din ele. Sufletele care nu s-au f acut vinovate păcatelor celor 24 de Vămi, acelea sunt oprite la mai puţin de de 24, adică la: 23, 22, 10, 5, 1; iar cei care n-au păcătuit după Sfântul Botez, de pildă: pruncii, Martirii, Cuvioşii şi alţii care au repausat îndată după ieşirea din baia Botezului, pentru aceia nu mai este nici o vamă, adică, nu sunt opriţi şi cercetaţi la nici una din aceste Vămi. Aşijderea şi aceia care au primit botezul sângelui, de pildă: sutaşul care a împlinit numărul celor 40 de Mucenici în lacul Sevastiei, cei 50 de filosofi păgâni, biruiţi în cuvânt şi convertiţi la creştinism de Sfânta Muceniţă Ecaterina si alţii mulţi. De-asemenea nu sunt oprite la Vămi sufletele acelea care au făcut adevărată mărturisire, căinţă desăvârşită, împlinirea canoanelor cuvenite după Sfintele Pravile, adică cei ce au făcut roade vrednice de pocăinţă (Mt. 3, 8; Le. 7, 47; 19, 8-W), după păcatele săvârşite, de pildă: David, Măria Magdalena, Sa-marineanca, Apostolul Petru, Pavel, Măria Egipteanca, Pelaghia, Moise Arapul, Varvar tâlharul, Cuvioasa Teodora, şi alţii. Pentru unii ca aceştia nu mai sunt vămi, adică nu mai sunt opriţi, nici cercetaţi în ele, ci trec prin Vămi ca trenul accelerat sau rapid, prin gările şi staţiile mici, ca şi cum nici n-arfi. Astfel, toţi creştinii şi creştinele - cler şi popor - care se păzesc curaţi după ieşirea din baia c*răţitoare de păcate a Sfântului Botez şi cei care au făcut pocăinţă adevărată, desăvârşită, c*răţindu-se de păcatele lor şi împăcându-se cu Dumnezeu prin împărtăşirea cu Preasfântul Trup si Sânge al Domnului nostru Hsus Hristos, Dumnezeu-Omul, printr-o conştiincioasă pregătire (l loan l, 7-10; 2 Cor. 5, 19-21; l Cor. io, 16-17; 11, 21-32), trec prin Vămile Văzduhului ca şi cum nici n-ar fi deloc.
Privitor la aceasta Sfinţii Părinţi Kiril şi Evsevie, zic aşa: „Apostolii se vor împărtăşi de atâta îndrăzneală şi înfăţişare, încât nu numai în Biserica lui Dumnezeu vor grăi cele potrivite, ci şi între cei ce stau în afară de porţi, care sunt vrăjmaşi ai Cuvântului adevărat, cu mustrare vor putea a le grăi şi vor surpa toate mincinoasele lor cuvântări. Fericiţi vor fi cei care se vor îndestula din Noul Testament şi vor face, că unii ca aceştia când ies din viaţa aceasta şi grăiesc către puterile potrivnice în porţile cereşti (în care tot sufletul se cercetează de către demonii dinafară) atuncea nu se vor ruşina" (Tâlc. Psalmi tom. II, Iaşi, la Ps. 127, 1-2).




--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 02:47 PM
Mesaj #13


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A PATRA - A LĂCOMIEI ŞI BEŢIEI
Am trecut la altă vamă, care se numeşte lăcomia pântecelui. Şi îndată au alergat asupra noastră acele duhuri necurate, bucurându-se ca de o dobândă aflată de ei. Şi am văzut chipurile duhurilor foarte necurate, care închipuiau prin sine pe iubitorii de desfătări şi pe nesăţioşii cu pântecele şi pe urâţii beţivi, dintre care unii se arătau că poartă vase şi căldări cu mâncăruri, iar alţii, pahare şi ulcioare cu băuturi; dar se vedea hrana şi băutura aceea gunoi necurat şi întinare. Deci se arătau diavolii a fi ca nişte îmbuibaţi şi beţi, ca cei ce cântă din cimpoi şi din toate instrumentele, după asemănarea cârciumarilor şi a benchetuitorilor, bătânduşi joc de sufletele păcătoşilor celor duşi la vama lor. Aceia, ca şi câinii înconjurându-ne şi oprindu-ne, îndată mi-au adus înainte toate păcatele mele. Adică de am mâncat în taină vreodată, sau am mâncat peste măsură si trebuinţă, sau de dimineaţă ca dobitocul am mâncat fără rugăciune şi fără semnul Sfintei Crucii. Apoi, de câte ori am mâncat în sfintele posturi mai înainte de obişnuita pravilă bisericească, sau mai înainte de masă, sau din neînfrânare am gustat ceva, sau la masă peste măsură m-am săturat.
user posted image
Asemenea şi beţiile mele toate mi le arătau, punându-mi înainte paharele şi vasele din care m-am îmbătat şi numărul paharelor băute, zicându-mi: „Atâtea pahare ai băut în cutare vreme, la cutare ben-chet şi nuntă cu acei oameni. Iar în altă vreme si în alt loc, cu atâtea pahare te-ai îmbătat până la nesimţire şi iarăşi în alt loc şi vreme, atâtea sticle ai umplut de vin sau de altă băutură; şi atât de mult ai benchetuit cu muzică şi jocuri, plesnind, cântând ţi sărind, încât abia ai fost adusă la casa ta, slăbită de beţia cea fără măsură". Apoi îmi arătau şi acele pahare cu care uneori în zile de post de dimineaţă am băut până la îmbătare şi nu le socoteam ca păcat, nici nu mă po-căiam şi pe alţii îi atrăgeam la mese şi beţii, sau în zile de praznic şi în Duminici, mai înainte de Sfânta Liturghie, am băut undeva un pahar. Pe toate acelea şi alte plăceri şi beţii ale mele mi le puneau înainte, îmi luau seama şi se bucurau, ca şi cum mă aveau în mâinile" lor şi în fundul iadului vrând să mă ducă.
Iar eu tremuram, văzându-mă mustrată de toate acestea si neavând ce să răspund împotrivă. Dar sfinţii îngeri, scoţând destule din darurile Cuviosului Vasile - adică rugăciunile sfinţilor şi slujbele Bisericii şi milostenia - împotriva acelora au pus pentru mine răscumpărare. Iar diavolii, văzând răscumpărarea mea, au făcut tulburare, zicând: „Amar nouă! Am pierdut osteneala noastră! A pierit nădejdea noastră!" Şi aruncau în văzduh hârtiile pe care le aveau scrise asupra mea. Iar eu, văzând acestea, mă înveseleam şi ne-am dus de acolo fără primejdie.
Mergând, sfinţii îngeri vorbeau între ei, zicând: „Cu adevărat, mare ajutor are sufletul acesta, de la plăcutul lui Dumnezeu, Vasile. Şi, dacă nu i-ar fi ajutat cu ostenelile şi rugăciunile lui, multă primejdie ar fi răbdat, trecând aceste ispitiri din văzduh". Iar eu, luând îndrăzneală, am zis către sfinţii îngeri: „Stăpânii mei, mi se pare că nimeni nu ştie, din cei ce trăiesc pe pământ, ce se face aici şi ce îl aşteaptă pe sufletul cel păcătos după moarte".
Sfinţii îngeri mi-au răspuns: „Au doar nu mărturisesc pentru a-cestea dumnezeieştile Scripturi, care totdeauna se citesc în biserici şi se propovăduiesc de sfinţii slujitori ai lui Dumnezeu? însă cei ce s-au împătimit spre pământeştile deşertăciuni, nu bagă în seamă de aceasta şi, socotind că îmbuibarea şi beţia din toate zilele le este desfătare, mâncând în toate zilele fără saţ, îmbătându-se fără frică de Dumnezeu, având pântecele în loc de Dumnezeu, nici nu gândesc la viaţa ce o să fie, nici nu-şi aduc aminte de scriptura care zice: Amar vouă, celor ce vă săturaţi acum, căci veţi flămânzi, şi celor ce vă îmbătaţi, că veţi înseta. Pentru că ei socotesc că sunt basme cele din Sfânta Scriptură şi petrec fără grijă, cu dansuri benchetuind şi în toate zilele, ca şi bogatul cel din Evanghelie, veselindu-se luminat.
însă câţi dintr-înşii sunt milostivi şi înduraţi şi fac bine săracilor şi scăpătaţilor şi ajută pe cei ce le trebuie ajutor, aceia cu lesnire câştigă de la Dumnezeu iertare de păcatele lor şi trec vămile fără supărare pentru milostenia lor. Pentru că Scriptura zice: „Milostenia izbăveşte din moarte şi acoperă mulţime de păcate. Cei ce fac milostenie şi dreptate se vor îndestula de viaţă. Iar cei ce nu se sârguiesc să-şi cureţe păcatele cu milosteniile, acelora nu le este cu putinţă să scape de aceste întrebări; căci îi răpesc aceia pe care i-ai văzut, întunecaţi la chip, boierii vămilor şi, muncindu-i cumplit, îi pogoară în chinurile iadului şi-i ţin în legături până la înfricoşata judecată a lui Hristos. Deci, nu ţi-ar fi fost cu putinţă să treci acestea, de n-ai fi câştigat răscumpărarea din dăruirile Cuviosului Vasile.

Acest topic a fost editat de Clopotel: 15 Jan 2005, 02:48 PM


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 02:51 PM
Mesaj #14


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A CINCEA - A LENEVIRII
Astfel vorbind, am ajuns la altă vamă, ce se cheamă a lenevirii, unde se cercetează toate zilele şi ceasurile cele petrecute în zadar si se opresc cei ce mănâncă osteneli străine, iar ei nu vor să lucreze, precum şi cei care sunt plătiţi şi după datorie nu lucrează. Se mai cercetează acolo şi cei ce nu se îngrijesc de lauda lui Dumnezeu, se lenevesc în zile de praznic şi Duminicile să meargă în biserică la Utrenie, la Dumnezeiasca Liturghie şi la celelalte slujbe ale lui Dumnezeu. Trândăvia şi neîngrijirea se cercetează acolo şi fiecare mirean ori duhovnic cu de-amănuntul se întreabă de lenevire şi de nepurtarea de grijă pentru sufletul său. De aceea mulţi de acolo se duc în prăpastia iadului. Acolo si eu fiind mult întrebată, nu mi-ar fi fost cu putinţă să mă eliberez de datoriile păcatului aceluia, de nu ar fi împlinit neajungerea mea dăruirea Cuviosului Vasile, prin care, răscumpărându-mă, m-am izbăvit cu darul lui Hristos.
user posted image



--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 02:53 PM
Mesaj #15


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A ŞASEA - A FURTULUI
Urcându-ne de acolo tot mai sus în văzduh am ajuns la vama furtului, vamesii-draci ai acelei vămi încearcă acolo cu deamănuntul sufletele despre feluritele păcate ale fruturilor, răpirilor şi înşelătoriilor, pe ascuns sau pe faţă. La vamea aceea se face foarte mare cercetare, sufletelor ce trec pe acolo, de au furat: oameni, fecioare, femei copii, dobitoace păsări, bani, lucruri, haine, alimente... de au înşelat pe alţii cu ceva, de şi-au însuşit avere străină cu jurăminte false, mincinoase şi cu viclenii sau de au găsit ceva si n-au dat înapoi, ori au împrumutat bani, haine etc. şi nu le-au dat înapoi celui ce le-a făcut bine cu ele sau cu diferite viclenii şi ponegriri au despuiat de pace şi cinste pe aproapele, îndurerându-l până la sacrificiu şi în sfârşit, orice furtişag se cercetează acolo cu multă asprime şi amănunţime. La această vamă, deşi ne-am împiedicat puţin, am trecut, nedând mult acolo, pentru că nu s-a găsit în mine furtişaguri, afară de care se făcuseră în copilăria mea foarte puţine, şi acelea din necunoştinţă si nepricepere, am trecut fără să dăm mult.
user posted image


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 02:58 PM
Mesaj #16


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A ŞAPTEA A IUBIRII DE ARGINT
Urcând prin văzduh tot mai sus am ajuns la vama avariţiei, iubirii de argint sau a zgârceniei. Acolo era mai multă negură şi ceaţă decât la celelalte vămi, prin care trecuserăm. Precum socotesc, acele duhuri rele îşi formează înnegurarea aceea din adâncul pământului, din care îşi fac locuinţele în înălţime, unde şed si cercetează pe iubitorii de argint, pe zgârciţi si pe mâncătorii sângelui aproapelui lor.
însă, milostivul Dumnezeu acoperindu-mă, în viaţa mea nu m-am îngrijit de multă avere, nici n-am fost iubitoare de argint şi de agonisit multe averi. Eu în viaţă mă îndestulam cu cele pe care mi le trimitea Domnul, mulţumindu-mă. Deci, nu eram lacomă sau avară, ba încă, din cele ce aveam, împărţeam cu osârdie şi cu bucurie săracilor şi lipsiţilor de celce de trebuinţă. Pentru aceasta am trecut uşor şi repede prin vama aceasta.
user posted image
VAMA A OPTA - A CAMETEI
Mergând mai sus şi lăsând pe vameşii draci de la vama zgârceniei am ajuns la vama ce se cheamă a cametei şi a vicleşugului. Acolo se cercetează toţi cei care-şi dau argintul sau banii lor cu camătă, agonisindu-şi dobândă necurată, precum şi lacomii si cei care ţin în casele lor lucruri străine, ca pe ale lor. Acolo întrebătorii vameşi m-au cercetat cu de-amănuntul de felurite părţi ale acestui păcat, în faţa acelei înfricoşate privelişti miau apărut în minte cuvintele Dumnezeieştilor Scripturi: „De vei împrumuta bani fratelui tău sărac, din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi şi să nu-i iei camătă... să nu dai cu camătă fratelui tău; nici argint, nici pâine, nici nimic din câte se obişnuiesc de cămătari a le
da cu dobândă" (a). Neavând cu ce să mă învinuiască, mă acuzau numai de vicleşug, că am amăgit pe cineva şi am luat din ale lui; dar fiindcă n-au putut dovedi acestea temeinic, scrâşneau cu dinţii lor infernali asupra mea, înfricoşându-mă. Noi însă am plecat de acolo mai sus, mulţumind lui Dumnezeu.
a) leş. 22, 25-27; Lev. 25, 35-37
user posted image


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:02 PM
Mesaj #17


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A NOUA - A NEDREPTĂŢII
Urcându-ne noi şi de acolo tot mai sus, am ajuns la vama nedreptăţilor şi a păcatelor strigătoare la cer: asuprirea
săracilor, văduvelor şi orfanilor; oprirea plăţii slugilor şi lucrătorilor; defăimarea părinţilor trupeşti şi duhovniceşti. Acolo se cercetează cu deamănuntul toţi judecătorii cei nedrepţi care judecă pe plată, mită şi care părtinesc celor vinovaţi, iar pe cei nevinovaţi îi osândesc. Acolo se mai cercetează şi oprirea de plată a lucrătorilor pământului şi cei ce vând cu lipsă şi fac cumpene şi măsuri nedrepte cu care neguţătoresc, ca şi orice lucru făcut cu nedreptate se cercetează acolo. Atunci mi-au apărut înaintea ochilor sufleteşti, hotărârile Dumnezeieştilor Scripturi: „Cel ce face nedreptate îşi urăşte sufletul său... Nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu... Când judecaţi să nu căutaţi în faţa oamenilor, să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare, să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu este cel ce face dreptate..." (a). Iar noi, cu darul lui Hristos, am trecut şi de acea vamă fără primejdie, dând ceva.
a) Ps. 10, 5; ICor. 6, 9-10; 2 Tim. 2, 19; Deut. l, 17
user posted image
VAMA A ZECEA - A ZAVISTIEI
Trecând şi de vama nedreptăţilor, am urcat tot mai sus, pe necunoscuta şi fioroasa cale a văzduhului şi am ajuns la altă vamă care se numeşte a zavistiei si a duşmăniei. Acolo se cercetează toţi cei care s-au zavistîiit unii pe alţii, vrăjmăşiile, urâciunea, neiubirea de fraţi şi de aproapele; cu feluritele răutăţi ce izvorăsc din aceste păcate ucigătoare de suflet. Asemenea şi această vamă am trecut-o fără să mai dăm ceva, pentru că n-am zavistuit pe nimeni niciodată în viaţa mea. Şi măcar că întrebau vameşii aceia despre ura de fraţi, neiubirea de aproapele, şi de felurite răutăţi ce izvorăsc din acestea, însă, cu îndurările Domnului nostru lisus Hristos, în toate cercetările acelea m-au găsit nevinovată, fără numai mânia diavolilor celor ce scrâşneau asupra mea am văzut-o şi nu m-am temut de dânşii, ci ne-am dus mai sus, bucurându-ne.
user posted image


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:07 PM
Mesaj #18


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A UNSPREZECEA - A MÂNDRIEI
De acolo, călătorind noi tot mai în sus în văzduh am ajuns la vama mândriei şi a fiicelor ei: iscodirea, trufia, slava deşartă, lauda, iubirea de sine, orbrăznicia, înălţarea cu mintea, pregetarea în facerea binelui, mărturisirea făţarnică, lepădarea de dreapta credinţă cu trecerea la eresuri şi superstiţii, voia slobodă, obişnuinţa în păcate, neascultarea de părinţii trupeşti şi sufleteşti în toate cele ce ei îi învaţă după Dumnezeu... unde, cu mândrie, duhurile rele cercetează sufletele. Acolo se cercetează cu dinadinsul dacă cineva n-a dat datornica cinste părinţilor, tatălui şi mamei, asemenea preoţilor şi celor mă; bătrâni şi celor mai mari rânduiţi de Dumnezeu şi puşi întru stăpânire, şi de câte ori nu i-au ascultat pe dânşii şi celelalte lucruri de mândrie şi cuvinte în deşert. Eu însă în viaţă fiind slujnică săracă şi neavând a mă mândri cu unele ca acestea, am trecut printre acei draci îngâmfaţi, dând ceva foarte puţin, deoarece am fost foarte smerită, cinstind pe părinţii trupeşti, dar mai ales pe părinţii mei duhovniceşti.
user posted image
VAMA A DOUĂSPREZECEA A MÂNIEI ŞI IUTIMII
Urcându-ne de acolo tot mai sus pe treptele văzduhului, am ajuns la vama mâniei şi iuţimii. Arapii aceia mă cercetau aspru şi amănunţit despre feluritele laturi ale păcatului mâniei şi iuţimii. Acolo era mulţime mare de draci, foarte sălbatici şi fioroşi, iar în fruntea lor era un boier drăcesc foarte înfricoşător, poruncind mânios şi cu aprinsă iuţime celor din jurul său. Aceia fiind umflaţi de mânia, iuţimea şi răutatea lor, se muşcau unii pe alţii ca fiarele sălbatice şi neîmblânzite, tulburându-se şi ţipând groaznic, spăimântând totul din jurul lor. Ajungând noi în mijlocul acelor răi, se repezeau asupra noastră cu feţele lor însângerate de
user posted image
mânie şi iuţime demonici mă cercetau, punându-mi înainte toate păcatele mele făcute in mania şi lăţimea mea, cât am trăit pe pământ. Ori de câte ori m-am mâniat, iuţit, tulburat şi am ţipat la cineva cu cuget rău şi cu privire sălbatică. Chiar şi pentru cele din dragoste sfântă, vrând a-l trage pe cineva din păcate şi a-l pune în bună rânduială; de m-am tulburat cu iuţime şi mânie asupra lui, ori de l-am amărât, sau de l-am bătut, ori m-am pornit asupra cuiva cu mânie, ţinând în minte răutatea, am fugit amărâtă, ocărând şi îngrozind... Toate acestea mi le arătau rând pe rând, însă n-au dobândit ce doreau şi aşa am mers înainte bucurându-ne întru Domnul, acoperit fiind sufletul meu păcătos, cu rugăciunile Părintelui meu Vasile.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 17 Jan 2005, 06:11 PM


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:16 PM
Mesaj #19


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A TREISPREZECEA - A POMENIRII DE RĂU
După aceasta ne-a stat înainte vama pomenirii de rău, la care cu nemilostivire se întreabă cei ce ţin în inimile lor răutate asupra aproapelui şi cei ce răsplătesc rău pentru rău. De acolo cu multă mânie duhurile cele rele aruncă sufletele în tartar. Dar milostivirea Domnului şi acolo m-a acoperit, pentru că n-am ţinut răutate spre nimeni, nici n-am ţinut minte răul pentru supărările ce mi s-au făcut mie, şi mai ales n-aveam răutate asupra celor ce mă vrăjmăşuiau şi după puterea mea arătam dragoste spre dânşii, răsplătind răul cu binele. Şi cu nimic nu m-au găsit a fi datoare la vama aceea, de aceea se tânguiau diavolii că plecam liberă, din cumplitele lor mâini. Şi iarăşi ne-am dus mai departe, veselindu-ne întru Domnul. Şi am întrebat pe sfinţii îngeri ce mă duceau, grăind: „Rogu-mă vouă, stăpânii mei, spuneţi-mi de unde ştiu aceste înfricoşate stăpâniri ale văzduhului toate faptele cele rele ale tuturor oamenilor, care trăiesc în toată lumea, precum şi pe ale mele, că nu numai pe cele făcute la arătare, ci şi cele din taină le vădesc?" Sfinţii îngeri mi-au răspuns, zicând: „Tot creştinul de la Sfântul Botez primeşte de la Dumnezeu pe îngerul său păzitor, care, nevăzut păzind pe om, îl povăţuieşte ziua şi noaptea spre tot lucrul bun, în tot timpul vieţii lui, până la ceasul morţii, şi scrie toate lucrurile cele bune făcute de dânsul în viaţa aceasta, pentru care omul poate să câştige de la Domnul milă şi veşnică răsplătire întru cereasca împărăţie. Asemenea şi întunecatul diavol, cel ce doreşte ca pe tot neamul omenesc să-l tragă la a sa pierzare, pe unul din viclenele duhuri aproape îi pune. Acesta, în urma omului umblând, îi pândeşte lucrurile lui cele rele din tinereţe, la care îl şi cheamă prin meşteşugirile sale, adică orice rău ar face omul.
user posted image
Apoi, ducându-se la vămi, duce acolo păcatele omului, pe tot cuvântul scriindu-l la vama ce i se cuvine aceluia; şi în acest chip sunt ştiute de boierii văzduhului toate păcatele tuturor oamenilor din toată lumea. Iar după ce sufletul se desparte de trup şi la Ziditorul său se sârguieşte a se sui întru cele cereşti, atunci viclenii aceia îl opresc pe el, arătându-i în scris păcatele lui. De are sufletul mai multe fapte bune decât păcate, nu-l opresc, iar dacă vor afla întru el păcate mai multe, îl opresc la o vreme şi-l închid în temniţa nevederii de Dumnezeu şi-l miluiesc după cât puterea lui Dumnezeu îi lasă pe dânşii să-l miluiască, până ce acel suflet cu rugăciuni şi cu milosteniile celor de aproape ai săi primeşte răscumpărare.
Iar dacă vreun suflet s-ar arăta atât de păcătos şi urât de Dumnezeu, încât să nu aibă nădejde de mântuire, ci veşnică pieire îl aşteaptă, pe acela atunci îndată îl pogoară întru adâncime. Al lor este locul cel gătit spre veşnica muncă şi acolo îl ţine până la a doua venire a Domnului, iar după aceea are să se muncească veşnic cu trupul împreună cu dânşii, în focul gheenei, însă şi aceasta s-o ştii, că pe această cale se suie şi primesc cercetare numai acei care sunt luminaţi cu credinţa în Hristos şi cu Sfântul Botez, iar necredincioşii păgâni, slujitorii de idoli, saracinii şi toţi cei înstrăinaţi de Dumnezeu, aici nu vin, pentru că, încă fiind în trup, sunt îngropaţi în iad cu sufletele lor şi când mor, îndată, fără cercetare, sufletele acelora le iau diavolii, ca pe o parte a lor, şi-i duc jos în prăpastia gheenei".


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:22 PM
Mesaj #20


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A PAISPREZECEA - A UCIDERII
Acestea grăind către mine sfinţii îngeri, am intrat la vama uciderii. Acolo vameşii aceia cercetează cu de-amănuntul pe creştini de păcatele grele ale uciderilor şi mai ales uciderea de prunci în pântece, apoi tâlhăria, otrăvirea, uciderea fără voie, îndemnarea la ucidere, la sinucidere şi uciderea sufletească şi toată rana, toată lovirea, oriunde, pe spate sau peste cap, ori palmă peste obraz sau grumaz, sau lovirea din mânie, cu armă, cu lemn, cu piatră, toate acestea cu de-amănuntul se întreabă şi în cumpănă se pun. Iar noi şi acolo puţin dând, am trecut cu bine.
user posted image
VAMA A CINCISPREZECEA - A VRĂJITORIEI
Am trecut la vama vrăjilor, a fermecătoriei, şoptirilor şi chemării diavolilor. Si erau duhurile acelea asemenea cu jivinile cele cu patru picioare, cu scorpiile, cu şerpii, cu viperele şi cu broaştele şi straşnică şi urâtă era vederea acelora, dar acolo nimic nu s-a aflat la mine, cu darul Domnului meu, şi am trecut îndată, nedând nimic. Duhurile acelea, mâniindu-se asupra mea, ziceau: „Vei veni la locurile cele de desfrânare, vom vedea de vei scăpa de acolo".
user posted image
Pornindu-ne în sus, am întrebat pe sfinţii îngeri care mă duceau: Stăpânii mei, oare toţi creştinii trec pe la vămile acestea? Nu este oare cu putinţă vreunui om să treacă pe aici fără întrebare şi fără frica aceasta ce se face la vămi?" Sfinţii îngeri mi-au răspuns: „Nu este altă cale pentru sufletele credincioşilor celor ce se suie la cer; toţi trec pe aici, dar nu toţi se cercetează precum tu, fără numai cei asemenea cu tine păcătoşi, care n-au făcut desăvârşit mărturisire a păcatelor, ruşinându-se şi tăinuind înaintea părinţilor duhovnici faptele cele de ruşine. Pentru că dacă cineva cu adevărat şi-ar mărturisi toate faptele sale cele rele, i-ar părea rău şi s-ar căi de relele cele făcute, apoi păcatele acelora nevăzut se şterg de dumnezeiasca milostivire. Şi, când un suflet ca acela trece pe aici, întrebătorii aceştia din Vămile Văzduhului, deschizându-şi cărţile, nimic nu mai află scris într-însele asupra lui şi nu pot să-i facă nici o supărare, nici să-l îngrozească, şi se suie sufletul la scaunul Dumnezeirii, ca să se închine şi să se răsplătească cu fericirea veşnică în cereasca împărăţie. Dacă tu ai fi făcut desăvârşită mărturisire de toate păcatele tale şi după dezlegare ai fi făcut pocăinţă din destul, n-ai fi suferit nişte groaznice şi înfricoşate cercări ca acestea la Vămile Văzduhului. Aceste cercetări le pătimesc acei care neguţătoresc spovedania, părăsin-du-şi Duhovnicul lor şi mergând la altul, aceia care spun la un Duhovnic unele păcate si la altul altele, fără de nevoie şi fără de binecuvântarea celui dintâi si mai iscusit. Cei care fac astfel ca să nu pară a fi prea păcătoşi înaintea Duhovnicului lor bun, iscusit şi luminător, pentru a nu li se da canon greu, părându-li-se că merg pe ascuns la altul şi mărturisindu-se, vor fi iertaţi, sunt nişte curvari sau preacurvari spirituali. Aceştia necurăţindu-se de păcatele lor, nu vor avea cale liberă de trecut Vămile; deci care n-au cu ce plăti, cad în adânc şi în muncile iadului, însă ţie ţi-a ajutat aceea, că de mult ai încetat a păcătui de moarte şi cu fapte bune ţi-ai petrecut ceilalţi ani ai vieţii tale; dar mai ales ţi-au ajutat rugăciunile Cuviosului Părinte Vasile, căruia i-ai slujit cu osârdie".


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:25 PM
Mesaj #21


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A ŞAISPREZECEA - A DESFRÂNĂRII
Astfel vorbind, am ajuns la vama desfrânării, la care se cercetează tot felul de desfrânare, si nălucirea păcatului desfrânării cea cu mintea, şi zăbovirea gândului într-acel păcat, şi învoirea cu necuratele şi pătimaşele atingeri. Iar stăpânul vămii aceleia şedea pe scaunul său, îmbrăcat în haină necurată, cu spume de sânge stropită, cu care acela ca şi cu porfiră împărătească se împodobea şi mulţime de diavoli stăteau înaintea lui. Aceia, văzându-mă ajungând acolo, mult s-au mirat cum am ajuns până la dânşii şi, scoţându-mi scrise faptele cele desfrânate ale mele, mă mustrau, arătându-mi persoanele cu care am greşit în tinereţile mele şi vremea când am greşit, ori noaptea, ori ziua, şi locurile în care păcatul acela l-am făcut cu cineva şi nu aveam ce să răspund, fără numai tremuram de frică şi mă umpleam de ruşine.
Iar Sfinţii îngeri grăiau pentru mine către diavoli: „S-a părăsit de lucrurile desfrânării de mulţi ani, şi de atunci în c*răţie şi în înfrânare a petrecut pustniceşte". Răspuns-au diavolii: „Şi noi ştim că de mult a părăsit păcatul, ci cu adevărat nu s-a mărturisit înaintea duhovnicescului ei părinte, nici n-a luat de la dânsul cuviincioasa poruncă spre pocăinţă de păcate, pentru aceasta este a noastră. Deci, ori lăsaţi-ne-o nouă şi vă duceţi, ori o răscumpăraţi cu fapte bune!" Şi puseră sfinţii îngeri multe din lucrurile mele, iar mai mult din darurile Cuviosului Vasile, şi abia m-am izbăvit de primejdia aceea cumplită şi ne-am dus.


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:27 PM
Mesaj #22


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A ŞAPTESPREZECEA A PREADESFRÂNĂRII
Apoi am ajuns la vama marii desfrânări, numită şi preadesfrânare sau adulter, unde se cercetează păcatele celor
ce petrec în căsătorie, dar credinţa însoţirii unul cu altul nu o păzesc, nici nu-şi feresc patul lor curat, asemenea şi silirile la
desfrânare. Aici se cercetează şi persoanele cele sfinţite şi dăruite lui Dumnezeu, ce şi-au făgăduit fecioria şi c*răţia lui Hristos şi n-au păzit-o de căderile în desfrânare groaznică.
La acea vamă şi eu mult m-am arătat a fi datoare şi vădită am fost la o mare desfrânare. Si acum necuratele duhuri si nemilostivii cercetători voiau să mă răpească din mâinile îngerilor şi să mă pogoare în fundul iadului. Iar sfinţii îngeri, certându-se mult cu dânşii şi toate ostenelile mele şi nevoinţele pe care le făcusem aducându-le după aceea la mijloc, abia m-au răscumpărat, nu atât cu ale mele fapte bune, pe care le-au pus acolo până la cea mai de pe urmă, cât mai ales din darurile Părintelui meu Vasile, din care, foarte mult scoţând, au pus în cumpănă împotriva fărădelegilor mele si, luminându-mă, ne-am dus mai departe.
user posted image


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:33 PM
Mesaj #23


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A OPTSPREZECEA A SODOMIEI SI GOMORIEI
Urcând, ne-am apropiat de vama marilor nelegiuiri, la care se cercetează păcatele desfrânării cele peste fire, bărbă-
teşti şi femeieşti, si împreunarea cu diavolii sicu animalele necuvântătoare, amestecările de sânge şi alte păcate mai necurate făcute în taină, pe care ruşine este a le şi pomeni. Mai marele vămii aceleia se vedea mai rău decât toţi diavolii cei înfricoşaţi, iar slugile lui erau într-acel chip negrăit si având nespusă mânie şi înfricoşare. Aceia, ieşind degrabă împotriva noastră, ne-au împresurat; dar, cu mila Domnului, neafland nimic în mine, au fugit cu ruşine, iar noi bucurându-ne, ne-am dus. Şi grăiau către mine sfinţii îngeri: „Ai văzut, Teodora, înfricoşatele vămi ale desfrânării. Deci, să ştii că mai nici un suflet nu le trece fără supărare, de vreme ce toată lumea zace în răutatea smintelilor si toţi oamenii sunt iubitori de desfătări şi de desfrânare, iar gândul omului atârnă spre rele din tinereţile lui şi abia unii se feresc de necurăţiile desfrânării, dar puţini sunt cei ce-si omoară poftele trupului. Deci puţini trec vămile acestea cu libertate şi cei mai mulţi, venind aici, îndată pier; pentru că diavolii cumpliţi ai păcatelor desfrânării răpesc sufletele celor desfrânaţi şi le trag în iad, cu amar muncindu-le. Şi se laudă boierii de la vama desfrânării, zicând: «Noi singuri mai mult decât cei de la celelalte vămi umplem gheena iadului». Iar tu, Teodora, să mulţumeşti lui Dumnezeu, că iată acum ai trecut acele cercări, cu rugăciunile Părintelui tău Vasile, şi de acum nu vei mai vedea rele, nici frică".
VAMA A NOUĂSPREZECEA - A EREZIEI
După aceasta am ajuns la vama ereziei, unde se cercetează falsele raţionamente asupra adevăratei Credinţe Ortodoxe, lepădarea de dreapta Credinţă Ortodoxă, hulirea, blasfemia... Acolo se întreabă gândurile nedrepte şi socotelile strâmbe faţă de Credinţa Creştinească, depărtările de dreptmăritoarea mărturisire a adevăratei credinţe, neîndeplinirea făgăduinţelor şi îndatoririlor creştineşti, îndoirea în credinţă, hulele asupra Sfinţeniei si altele asemenea acestora.
în vremea minuţioaselor cercetări, pe care mi le făceau arapii infernali ai acestei vămi, mi-au apărut în minte luminoasele hotărâri Divine, însoţite de sfaturile apostoleşti şi părinteşti din Dumneze-ieştile Scripturi si din cărţile Bisericeşti: „Păziţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi îmbrăcaţi în piei de oi; iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După faptele lor îi veţi cunoaşte". „Eu am venit în numele Tatălui Meu si voi nu mă primiţi pe Mine. De va veni altul (Antihrist) în numele său, pe acele îl veţi primi". „Mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva cu vicleşugul său, aşa să se strice şi înţelegerile voastre de la credinţa în Hristos. Că de ar propovădui cel ce vine, pe un alt lisus, pe care n-am propovăduit, sau de aţi lua alt duh, care n-aţi luat, sau altă Evanghelie, care n-aţi primit, bine 1-aţi suferi (Mt. 7, 15; loan 5, 43; 2 Cor. 11, 3-4).
Dar acea vamă am trecut-o fără ispitire, pentru că în viaţă având şi păzind dreapta Credinţă, nu m-am aflat vinovată. Şi aşa de acolo am mers înainte, apropiindu-ne de porţile cereşti.



--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:39 PM
Mesaj #24


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A DOUAZECEA - A ZGÂRCENIEI
Apoi ne-au mai întâmpinat duhurile cele rele ale vămii celei de pe urmă, care este a nemilostivirii, cruzimii si a împietririi inimii, întrebătorii vămii aceleia erau amarnic de iuţi si stăpânul lor drăcesc era foarte cumplit, suf land cu nemilos-tivire şi mare iuţime, asemenea focului infernal. Acel boier drăcesc se mai arăta foarte uscat şi obosit, ca de o lungă şi mare boală, plângându-se singur de răutatea lui, gemând ca un bolnav de patima nemilostivirii. Acolo fără de milă se cercetează sufletele nemilostivilor. Şi de s-ar afla cineva de multe nevoinţe săvârşitor, de posturi şi de rugăciuni, şi dagă acela a păzit c*răţia, de a avut înfrânarea trupului său, dar a fost neîndurat şi nemilostiv, închizându-şi milostivirile sale dinspre aproapele, acela de la acea vamă se duce în jos şi întru adâncul iadului se încuie si nici nu câştigă milă în veci. Dar noi, cu darul lui Hristos, am trecut şi acea vamă fără primejdie, ajutându-mi pretutindeni rugăciunile Cuviosului Vasile, cel ce a dăruit multe din lucrurile sale bune pentru răscumpărarea mea.
user posted image
VAMA DOUĂZECI ŞI UNA, A IDOLATRIZĂRII SI A CREDINŢELOR DEMONICE
Trecând şi prin vama aceea, după multe cercetări şi groaznice înfricoşări, de acolo am suit mai sus pe calea văzduhului şi am ajuns, însoţită de îngeri, la vama a 21-a, a slujirii de idoli sau a idolatriei şi a feluritelor credinţe deşarte, superstiţii satanice şi drăceşti, credinţe băbeşti, jocuri... Vameşii draci ai acelei vămi, cu şeful lor drăcesc, aveau chipurile lor asemenea idolilor neamurilor păgâne: asiatice, egiptene... prin care au înşelat sumedenie de lume în cursul vremurilor. Unii aveau cap de bou, ca Baal, alţii cap de lup, alţii cap de crocodil şi alte chipuri de brezai, capre, turcă, şi de felurite jivini şi târâtoare, după chipul idolilor din trecut şi de astăzi. Ei năvălesc asupra mea ca mulţimea haitelor de sălbăticiuni din toate părţile. Ei caută şi cercetează mult catastifele lor, dar neafland nimic contra mea, am trecut îndată şi prin acea vamă, cu Darul şi ajutorul Domnului nostru lisus Hristos, şi cu rugăciunile Cuviosului meu Părinte Vasile.



--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:43 PM
Mesaj #25


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A DOUĂZECI SI DOUA, A SULIMENIRILOR
Plecând mai departe am ajuns la vama acelora care se sulimenesc, făcându-şi faţa albă şi rumenă, ca să se arate frumoase, şi să-i tragă pe tineri spre pofta curviilor, şi a acelora care se împodobesc cu feluri de podoabe si cu flori, şi cu miresme se ung, şi dracii acelei vămi erau mârşavi şi foarte grozavi şi urâţi, arătându-se ca şi cum ar fi femei sulimenite, si cu feluri de podoabe pe capetele lor, şi alţii cu mulţime de flori împodobiţi şi ieşea o mare putoare de la dânşii, şi alţii se arătau cu cutii, cu dresuri, cu păhăruţe pline de scârnăvii. Şi dacă m-au văzut, că sunt femeie au alergat asupra noastră urlând şi zbierând ca nişte fiare sălbatice, repezindu-se să mă răpească din mâinile sfinţilor îngeri, şi făcând chipuri curveşti şi măscăriciuni, şi cercându-mă foarte cu de-amănuntul, una câte una, de m-am sulimenit, şi m-am dus la Biserică sulimenită şi în ce zi m-am sulimenit, şi de câte ori, sau de m-am spălat cu gând să mă fac mai albă, să plac celor ce mă vor vedea, sau de m-am uns cu niscaiva miresme şi unsori mirositoare, pentru pofta curviei, nelăsându-mă după cum m-a făcut Dumnezeu. Si se mirau dracii cum am ajuns până la acea vamă, si eu tremuram de frică şi fiind femeie săracă, n-am făcut, nici ştiu să mă fi dres vreodată şi la unele m-am aflat vinovată şi se repezeau dracii să mă răpească, din mâinile sfinţilor îngeri şi dând sfinţii îngeri din cele ce mi-a dăruit Sfântul Vasile, am scăpat şi de la această blestemată vamă, şi strigau dracii şi scrâşneau cu dinţii, şi se lăudau că vor umple iadul de femeile, care se sulimenesc şi se împodobesc.
Şi ducându-ne vorbeau sfinţii îngeri între dânşii, vezi de la această vamă nu scapă nici una din femeile acelea care se sulimenesc, şi se împodobesc, ca să se arate frumoase, că le răpesc dracii de la această vamă şi le aruncă jos în iad, fiindcă ele socotesc că n-ar fi păcat, si este mai mare decât curvia, că dă sminteală celor ce le vor vedea, şi răpesc pe tineri, asemănându-se dracilor.
user posted image



--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:50 PM
Mesaj #26


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



VAMA A DOUĂZECI ŞI TREIA A FUMATULUI
Mergând înainte am ajuns la vama acea, unde sunt opriţi aceia, care fumează tutun sau trag tabac, şi erau dracii păzitori ai acelei vămi, foarte grozavi şi plini de fum şi cu negură acoperiţi, si toţi erau cu lulele şi cu tabachere şi slobozeau fum din nările lor ca dintr-un cuptor. Plini de iuţime infernală dracii aceia afumaţi, fumători, au alergat înaintea noastră şi văzându-mă că sunt femeie s-au dezamăgit.
Cercetându-mă cu de-amănuntul, n-au aflat în mine păcatul acesta, pentru că eu nu fumasem, nici nu umblasem cu ţigări sau să fi greşit cu ceva. Dracii acelei vămi se lăudau tare, că vor umple iadul de acei ce fumează tutun sau trag tabac. Noi însă, cu darul lui Dumnezeu am trecut această vamă blestemată, nesupăraţi, fără să dăm ceva acelor vameşi.
La vederea vameşilor acelora ce suflau asupră-mi cu duhoarea puturosului fum de tutun, mi-am reamintit de învăţăturile Divine din Sfintele Scripturi: „Pentru ce cheltuiţi argintul vostru nu pentru hrană şi osteneala voastră nu pentru saţiu?" (îs. 55, 2)
Şi ducându-ne, vorbeau sfinţii îngeri, că la această vamă se opresc toţi acei, care fumează tutun şi trag tabac, fiindcă toată lumea s-a dedat după această buruiană, după cum a zis şi Proorocul Isaia. De la această vamă se opresc şi se aruncă jos în iad toţi fumătorii şi fumătoarele, fiind de prisos şi netrebnică firii omeneşti, această rea obisnuire si dare sau bir satanic al tutunului sau al tabacului!
VAMA A DOUĂZECI ŞI PATRA, A SIMONIEI
Ducându-ne înainte am ajuns la vama simoniei. Acolo se cercetează Arhiereii care iau plată pe cele sfinte, vânzând darul Duhului Sfânt pe bani. Dracii acelei vămi erau foarte fioroşi şi grozav de mari, ca nişte uriaşi. Feţele lor erau întunecate ca cerneala neagră, ca tăciunele, îngâmfaţi şi plini de mândrie. Ei se arătau îmbrăcaţi în odăjdii ca arhiereii, ţinând pungi cu bani în mâinile lor. Alţi draci se arătau că dau bani la cei îmbrăcaţi ca Arhiereii. Dracii aceia se lăudau tare că vor umple iadul cu Arhiereii care iau bani sau alte daruri pe hirotonii şi cu aceia care dau bani să se facă Diaconi şi Preoţi, fălindu-se că îi aruncă jos în iad, la un loc cu Simon Vrăjitorul (F. Ap. 8,18-24). La vedera fioroaselor chipuri infernale ale acelor vameşi, mi-am adus aminte de cuvintele Dumnezeieştilor Scripturi: „...Lepra lui Neeman să se lipească de tine în veci..." (4 împ. 5). Ajungând noi la această vamă şi văzându-mă că sunt femeie, ne-au lăsat de am trecut fără supărare şi fără nici o dare.
user posted image


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 03:56 PM
Mesaj #27


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



INTRAREA SUFLETULUI SFINTEI TEODORA PRIN PORŢILE CERULUI
Izbăvindu-mă eu de la acele înfricoşate vămi ale văzduhului, cu multă inimă bună, cu bucurie şi săltare duhovnicească, ne-am suit pe calea aceea tot mai sus deasupra tuturor acelor vămi, şi am trecut prin porţile cerului. Acelea străluceau mult mai luminos decât cristalul. Meşteşugul cu care erau făcute era minunat şi ceresc. Ele erau alcătuite de Dumnezeu din stele luminătoare. Porţile acelea erau strălucitoare ca aurul cel curat şi împodobite cu o prea minunată şi negrăită frumuseţe cerească, iar nu pământească. Tinerii portari care stăteau într-însele, erau luminoşi ca soarele strălucitor, încinşi, şi cu picioarele în chipul fulgerului. Aceia văzându-mă dusă acolo la ceruri de mâinile îngereşti, ne-au primit cu mare veselie, bucurându-se mult de mine şi proslăveau pe Dumnezeu, căci cu Milostivirea Sa acoperindu-mă, a ajutat sufletul meu de a trecut slobod prin cumplitele primejdii de la Vămile Văzduhului şi s-a eliberat de amarii, fioroşii si prea întunecaţii demoni,
cu o foarte mare bucurie si veselie cerească.
user posted image
Unor astfel de suflete bune, cu drept cuvânt Sf. Biserică le cântă: „Fericită este calea pe care mergi astăzi, suflete, că ţi s-a gătit ţie loc de odihnă", în acelaşi moment Mântuitorul din înălţimile cerului adevereşte: „Adevăr grăiesc vouă că (multă şi) mare bucurie se face în ceruri, înaintea îngerilor lui Dumnezeu, pentru un păcătos care se pocăieste (şi se mântuieşte) (a). „De slujeşte cineva Mie, Mie să-mi urmeze şi unde voi fi Eu, acolo va fi şi sluga Mea. De va sluji cineva Mie, îl va cinsti pe el Tatăl Meu" (b). „Cei ce aţi umblat pe calea cea strâmtă şi cu scârbe, toţi care în viaţă crucea ca jugul aţi luat şi Mie Mi-aţi urmat cu credinţă, veniţi de luaţi darurile care am gătit vouă şi cununile cereşti" ©.
Atunci sufletul în desăvârşita-i veselie, psalmodiază acompaniat de Sfinţii îngeri: „Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii şi intrând într-însele, mă voi mărturisi Domnului. Aceasta este poarta Domnului, drepţii vor intra printr-însa. Mărturisi-mă-voi Ţie că m-ai auzit şi Te-ai făcut mie spre mântuire. Piatra pe care n-au socotit-o ziditorii, Aceasta s-a făcut în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată întru ochii noştri. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa. O, Doamne, mântuieşte! O, Doamne, sporeşte. Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului. Blagoslovit-am pe voi din casa Domnului. Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare în cele frumoase, până la cornurile Altarului. Dumnezeul meu eşti Tu şi mă voi mărturisi Ţie; Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi înălţa. Mărturisi-mă-voi Ţie că m-au auzit şi Te-ai făcut mie spre mântuire. Mărturisi-mă-voi Domnului că este Bun, că în veac este Mila Lui... Dumnezeul inimii mele şi partea mea este Dumnezeu în veac... iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este... Lipitu-s-a sufletul meu de Tine Dumnezeule... Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după c*rţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu... Altarele Tale, Doamne al puterilor, împăratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine" (d).
a) Le. 15, 7-10. (b) loan 12, 26. © Trop. morţilor, (d) Ps. 117, 19-29; 72, 25-27; 62, 8; 83, 1-2, 4-6.

Acest topic a fost editat de Clopotel: 15 Jan 2005, 03:59 PM


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 04:03 PM
Mesaj #28


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



SUIREA SUFLETULUI SFINTEI TEODORA LA CERURI
Urcând şi trecând noi aşa în plină bucurie prin minunatele porţi ale cerului, suindu-ne tot mai sus în văzduh, am văzut un noian de ape mari, care se despicau cu văzduhul şi fugeau dinaintea noastră. Aceea este apa cea mai presus de cerurile văzute (Fac. i, 7; PS. 148,4; 103,3).
După trecerea noastră pe acolo, noianul acelor ape se întorceau iar la locul lor. Mergând noi tot mai în sus, am ajuns la oarecare văzduh groaznic şi neînţeles. Un acoperământ imens era întins ca o piele de aur, care acoperea acea înfricoşată înălţime şi lăţime a văzduhului. Dedesubtul acelui minunat văzduh erau oarecare tineri frumoşi, îmbrăcaţi cu o nemăsurată strălucire, roşii ca razele soarelui când apune. Picioarele lor erau albe ca zăpada luminată de soare, părul lor era strălucitor ca fulgerul şi feţele albe ca lumina - şi încă şi mai mult. Ei străluceau ca lumina cerească.
user posted image
Văzându-mă în mâinile îngerilor, care mergeau împreună cu mine, au alergat toţi înaintea mea şi se bucurau foarte mult că s-a mântuit un suflet în ceasul acela, învrednicindu-se a se sui pe treptele văzduhului în împărăţia Cerurilor.
Petrecându-ne acei tineri minunat de frumoşi, cântau o cântare prea dulce şi foarte veselitoare la auz, pe care niciodată n-am mai auzit-o, cât am trăit în lumea amăgitoare, în dulceaţa acelei cântări, îngereşti ne-am suit tot mai sus pe treptele cerurilor, ca să ne închinăm Scaunului Dumnezeirii, lui Dumnezeu Celui proslăvit în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Domnul domnilor şi Stăpânul stăpânilor, împăratul împăraţilor şi Dumnezeul dumnezeilor.



--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 04:07 PM
Mesaj #29


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



SFÂNTA TEODORA SE ÎNCHINĂ A TREIA ZI ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU
Luându-şi zborul îngerii s-au suit cu mine tot mai sus în înălţimea cerurilor, unde am văzut înaintea noastră un nor, nu ca acela care umblă pe sub cer, deasupra pământului şi deasupra oamenilor, ci cu totul altfel, minunat si luminat. Faţa norului aVeluia era foarte plăcută, ca floarea, ca garoafa şi ca trandafirul cel foarte mirositor, dar cu mult mai frumos şi mai strălucit la vedere şi mai mirositor decât acestea însutit şi înmiit. Norul acela minunat s-a dat în lături, făcându-ne loc a trece înainte. Mai sus, deasupra acelui nor, s-a arătat un alt nor, întins ca un acoperământ alb ca lumina. Şi acela s-a dat în lături ca şi cel dintâi. După aceasta un alt nor s-a arătat înaintea noastră, asemenea aurului, slobozind lumină ca focul din părţile lui cele de-a dreapta. Şi acesta s-a dat în lături ca şi ceilalţi.
user posted image
De acolo mai înainte era o curte minunat de înfrumuseţată, acoperită cu lespezi de aur, împestriţate cu multe feluri de frumuseţi artistice şi foarte plăcute vederii, asemenea unor flori: garoafe, crini şi altele de mult preţ. Din acelea ieşea cu îmbelşugare multă mireasmă foarte plăcută, ca şi cum toate ar fi fost un izvor îmbelşugat de bunătăţi, foarte dulce şi minunat de plăcut, încât mintea omului se clatină de frumuseţea şi de buna lor mireasmă. Acolo stătea un om asemenea focului, în acel loc al cerului venea din înălţime, de la Dumnezeu, o mireasmă prea dulce şi veselitoare.
Mergând de acolo mai înainte, am privit în sus, tot mai în sus în nemărginita înălţime. Acolo am văzut foarte înalt Scaunul lui Dumnezeu, alb înmiit, slobozind raze ca nişte fulgere ce luminau toate părţile acelea, saturând cu acea privelişte preadulce pe toţi câţi s-au învrednicit să locuiască acolo, împrejurul lui Dumnezeu stăteau nişte tineri foarte minunaţi, încinşi cu brâie de aur, fiind foarte înalţi şi strălucind preafrumos. Ei erau îmbrăcaţi cu haine strălucitoare de mult preţ, atât de minunate, încât nu poate cuvântul omenesc a le descrie, nici a povesti. Apropiindu-ne înaintea acelui prea înfricoşat Scaun, care ni se arăta în nemărginita înălţime, acoperit şi împodobit cu: înţelepciunea, Tăria, Adevărul, Bunătatea şi cu Dreptatea Divină, am văzut atât de mare slavă, pe care nimeni nu poate s-o spună (a). Atunci, îngerii care mă povăţuiau, au cântat de trei ori înaintea înfricoşatului Scaun al Dumnezeirii, slăvind cu cutremur pe Nevăzutul Dumnezeu, care Se odihneşte pe dânsul. Apoi iarăşi s-au închinat: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Cei ce stăteau în acea înălţime prea luminată, au proslăvit pe Preasfânta Treime, împreună cu noi bucurându-se de mântuirea mea (b). Acolo am auzit un glas foarte blând şi lin, plin de multă dulceaţă şi veselie, zicând celor ce mă adusese: „Duceţi-o prin toate locaşurile Sfinţilor, după rânduiala ce aveţi a face cu sufletele binecredincioşilor creştini Ortodocşi, împrejurul Raiului. Apoi s-o duceţi şi jos, în cele mai de dedesubt ale pământului. De acolo s-o duceţi şi s-o aşezaţi în locul său de odihnă, unde M-a rugat robul Meu Vasile".
a) l Cor. 2, 9. (b) Le. 5, 32; 15, 7, 70,


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 04:15 PM
Mesaj #30


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



SUFLETUL SFINTEI TEODORA E DUS DE SFINŢII ÎNGERI PRIN RAI
După ce ne-am prosternat înaintea Scaunului Dumnezeirii şi ne-am închinat cu foarte multă şi adâncă pietate lui Dumnezeu, Ziditorul şi Purtătorul nostru de grijă, am plecat de acolo şi ne-am dus la locaşurile Sfinţilor. Ajungând acolo, erau atât de mulţi Sfinţi, încât nu aveau număr. Ei luminau foarte ca nişte raze prea strălucitoare ale soarelui când este la amiază sau şi aşa cum sunt ele, foarte plăcute şi roşii, când apune. Acolo în mijlocul Raiului erau întinse în chip negrăit, în forme de piramide, care slobo-zeau raze înfricoşate, locuinţele cele de Dumnezeu zidite ale Sfinţilor, în locul vederii cereşti, unde curge Izvorul cel fără de moarte, apa şi băutura vieţii şi odihna cea adevărată, în care se odihnesc Sfinţii. Acolo am văzut nişte palate împărăteşti foarte minunate, artistic lucrate şi zugrăvite. Ele se deosebesc unele de altele.
Acele minunate locaşuri ale Sfinţilor erau deosebite în strălucirea cu care erau zidite de Dreapta lui Dumnezeu, în felurite forme arhitectonice, destinate fiecărei tagme a Sfinţilor, ce stau acolo şi petrec în veci. Sfinţii, privind (unii pe ale altora), acele minunate locaşuri de mare frumuseţe, nu se mai pot sătura admirându-le. Acele sfinte locaşuri sunt foarte deosebite între ele. într-un minunat chip artistic şi arhitectonic, foarte strălucitor luminate şi pline de fericire sunt locaşurile Sfinţilor Apostoli, în alt fel ale Proorocilor, în alt fel ale Sfinţilor Ierarhi, în alt fel ale Sfinţilor Mucenici, în alt fel ale Cuvioşilor pustnici şi în alt fel ale Drepţilor. Fiecare ceată de Sfinţi şi fiecare Sfânt îşi va avea locuinţa lui, aşa cum şi-a pregătit-o din faptele lui cele bune pe care le-a făcut în lumea trecătoare. Despre mărimea, lungimea şi lăţimea lor, nu se poate preciza aşa sunt de mari, minunate şi pline de fericire. Toţi Sfinţii, când ne-au văzut, ieşeau din sfintele lor locaşuri veseli, mă sărutau, se bucurau şi se veseleau foarte mult de mântuirea mea.
Mergând noi de la acele fericite locaşuri mai înainte, am ajuns la sânul Patriarhului Avraam, adică în locul în care locuieşte el. Acolo era multă, nepovestită şi neveştejită slavă, plină de dulceaţa cerească, de trandafiri minunaţi şi mult mirositori, şi de mireasma care izvorăşte din acele flori cereşti. Acel locaş minunat era plin de veselie multă şi dulce, aşezat într-un loc foarte frumos şi bine potrivit, într-un văzduh sănătos şi dulce care avea multă frumuseţe şi care procura multă desfătare şi mângâiere omului care-l vede. Frumuseţea, strălucirea şi bogata fericire care-i acolo, ori încât de multe chipuri le-aş cerca şi m-aş ispiti să le arăt sau să le istorisesc, nici cu cuvântul, nici altfel nu mă simt în stare a le putea spune. Acestea s-ar putea pricepe în parte sau puţin, când le va cerca cineva singur, de la sine şi le va înţelege cu mintea lui, pricepându-le după descoperirile Divine sau Sfintele Scripturi, Vieţile Sfinţilor şi istorisirile luminaţilor Dascăli ai Sfintei Biserici."
în acel loc sunt zidite palate cereşti cu strălucite raze luminătoare tuturor patriarhilor: lui Avraam, lui Isaac şi lui lacob-Israel. Ele sunt zidite cu meşteşug Dumnezeiesc de însuşi Dumnezeu Atotputernicul, întocmite foarte frumos şi cu multă măiestrie, strălucind cu raze înfricoşate şi nenumărate. Acolo locuiesc copiii cei botezaţi ai creştinilor, care au murit fără păcate. Acolo, împrejurul acelor locaşuri, este nepovestită slavă şi neîncetată bucurie. Acolo am văzut douăsprezece scaune strălucitoare pe care şedeau cei doisprezece Patriarhi din care se trag cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi precum vede cineva raza soarelui care străluceşte, dar nu poate s-o prindă nicidecum, aşa şi sufletele tuturor Sfinţilor, se văd de altcineva ca si cum ar avea trupuri, dar ca şi razele soarelui nu se pot prinde de mâna trupească.
în cele şase zile destinate de Domnul, din ziua a treia până în ziua a noua, am cercetat Raiul cu toate împrejurimile lui şi am văzut negrăite frumuseţi şi fericiri ale Sfinţilor din Patria Cerească (a). Acolo în locaşurile cereşti am văzut şi sufletele unora din rudeniile, prietenii şi cunoscuţii mei din viaţa pământească, care se veseleau minunat.
a) Mt. 8, 77; 25, 34-40; loan 14, 2-3; 12, 26; Filip 3, 20-27; Efs. 2, 6; Evr. 13, 74; 12, 22-24; Ape. 21; 22.


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 04:18 PM
Mesaj #31


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



SUFLETUL SFINTEI TEODORA SE ÎNCHINA LUI DUMNEZEU A DOUA OARĂ LA NOUĂ ZILE, APOI CERCETEAZĂ IADUL
Uimită de frumuseţile, plăcerile, bucuriile, veseliile şi nenumăratele fericiri văzute în toate locurile Raiului, după aceea iarăşi am venit a doua oară, adusă de Sfinţii îngeri, şi m-am prosternat şi închinat înaintea lui Dumnezeu. După aceea am fost trimisă în iad, în laturile cele mai de jos ale pământului, ca să cercetez şi să văd muncile creştinilor, păcătoşi în viaţa lor şi neigrijiţi sau necurăţiţi, precum şi ale celorlalţi păcătoşi, schismatici, eretici şi sectari. Acolo, în cele de dedesubt ale pământului, am văzut adâncul iadului, unde a zdrobit Domnul nostru lisus Hristos Dumnezeu pe satana şi pe îngerii lui. De acolo ne-am întors spre apus la locurile în care sunt amarele munci şi pedepse, ce aşteaptă pe nefericiţi. Sfinţii îngeri mi-au arătat muncile păcătoşilor, zicându-mi: „Vezi, de câte munci te-a slobozit Domnul!?" Acolo în unele subterane ale iad, am văzut înfricoşatele temniţe în care erau încuiate sufletele păcătoşilor celor morţi, care s-au născut din începutul lumii, multe, multe, foarte multe, ca nisipul mării sau ca ţărâna pământului, ca stelele cerului, ca frunza codrului şi ca iarba de pe globul pământesc. Ele erau întemniţate în aceea beznă şi grozăvie infernală spre a nu putea să vadă niciodată prea dulcea lumină pentru lespedea păcatului care zăcea asupra lor. Toate sumedeniile acelor suflete întemniţate strigau, ţipau: „Vai mie ! Vai mie!" Şi într-una grăiau cuvinte de mare jale, plângând amarnic. Ele pururea flămânzesc de mâncarea cerească şi însetează după băutura mântuirii lor, şi fiind goale de Darul lui Dumnezeu, aud veşnic groaznicele mustrări divine: „Fiule! Adu-ţi aminte că tu ţi-ai lua plata în lumea trecătoare: îngâmfări, răzbunări, beţii, îmbuibări, desfrânări, trândăvii, agonisiri deşarte, petreceri anticreştineşti, laude umflate, ospeţe păgâneşti, pogorârea în rândul dobitoacelor (a). Toate sufletele acelea ţipau groaznic de durere şi chin: „Oh! Vai! Vai! Vai!..." şi nimenea nu este căruia să-i fie milă ca să le ajute.
Mergând eu (cu sufletul) prin întunecatele locuri în care se muncesc păcătoşii, se luminau locurile acelea de Sfinţii îngeri ca şi cum ar fi fost lumină. Ei luminau pe acolo ca focul în întuneric. Sufletul meu atunci în lumina aceea a îngerilor, vedea toate muncile care se aflau acolo, pentru ca să ştie din ce înfricoşată întunecime, amărăciune şi grozave munci a scăpat, nelăsându-se a mai trăi în păcate şi pocăindu-se, prin vieţuirea cu cinste în poruncile Domnului, umblând cu multe feluri de chipuri creştineşti în viaţa cea bună şi duhovnicească în tot restul vieţuirii sale pe pământ. Cutreierând iadul cu muncile păcătoşilor, am văzut şi pe mulţi dintre rudenii, prietenii şi cunoscuţii mei în timpul celor treizeci de zile. Unul dintre preadul-cii îngeri care mă conduceau, m-a întrebat, zicându-mi: „Teodora! Oare tu ştii cum că astăzi bunul tău Părinte Vasile, îţi face pomenirile cele de patruzeci de zile ale tale, după rânduiala cu care se pomenesc morţii în cele patruzeci de zile?" Auzind acestea, am cunoscut eu ticăloasa că au trecut patruzeci de zile de când murisem.
a) Le. 16, 25; l Cor. 6, 9-70; Gal. 5, 79-27; Ps. 48, 72-27.


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 15 Jan 2005, 04:21 PM
Mesaj #32


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



SUFLETUL SFINTEI TEODORA SE ÎNCHINĂ A TREIA OARĂ, ÎN A PATRUZECEA ZI, LUI DUMNEZEU CARE-I RÂNDUIEŞTE PROViZORIU LOCUL DE ODIHNĂ
Harul Milostivului Dumnezeu umbrindu-mă, m-am umplut de mângâiere văzând din ce primejdii şi infernale grozăvii am fost izbăvită. Plină de adâncă recunoştinţă, am înălţat fierbinţi rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu, care a rânduit să fiu povăţuită şi ajutată de duhovnicescul meu Părinte Vasile. Atunci m-au luat sfinţii îngeri şi scoţându-mă din iad, m-au dus iar în înălţimea cerurilor, într-un zbor, ca gândul, înaintea Scaunului Dumneze-irii. Acolo, a treia oară m-am prosternat şi m-am închinat lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, mulţumindu-I din răsputeri pentru nemărginita Sa dragoste cu care a iconomisit mântuirea mea... Din înălţimea Scaunului Dumnezeirii, am auzit un glas prea dulce, foarte plăcut şi mângâietor: „îngerii Mei iubiţi, luaţi acum sufletul acesta salvat, şi-l duceţi în locaşul robului Meu Vasile, care iată, si azi, în a patruzecea zi, se roagă pentru odihna lui". Sfinţii îngeri, luân-du-mă de acolo, m-au adus în locuinţa aceasta, pe care o vezi, şi care nu este a mea, ci a Cuviosului Părinte Vasile cel încredinţat rob al Domnului şi Părinte duhovnicesc al nostru şi al altor fii şi fiice duhovniceşti. El aflându-se încă în lumea aceea, cu viaţa lui Sfântă, povăţuieşte multe suflete rătăcite, readucându-le lui Dumnezeu ca un dar de mult preţ, ca o tămâie şi mireasmă cerească, prin buna pocăinţă, cu adevărata mărturisire, împlinirea canonului şi facerea roadelor vrednice de pocăinţă spre lauda şi slava Lui.
Priveşte şi vezi că aici locuiesc şi alte multe suflete împreună cu mine, pe care le-a povăţuit la mântuire mai înainte de mine. El le-a păzit nevătămate cu Darul lui Dumnezeu, şi le-a c*răţit aşa bine, încât s-au mântuit. Pentru că ai venit aici, apoi află că şi sufletele robilor lui Dumnezeu, loan şi al soţiei sale Elena, sunt aici, pentru că l-au primit pe Sf. Vasile în casa lor şi au slujit lui în lumea trecătoare (a). Mai sunt şi alte suflete aici în locaşul acesta, acelea pe care el le-a învăţat şi le-a povăţuit mai înainte cu mulţi ani, aducân-du-le în viaţa aceasta cerească, dar numele lor nu-l ştiu nicidecum. Acum e vremea să mergem să vezi locaşurile noastre. Află că domnul meu, omul cel vorbitor cu Dumnezeu, bunul nostru Părinte Vasile, a venit aici mai înainte decât tine".
a) Mt. 5, 7; 6, 20; 19, 27; 25, 24-40; Le. 12, 31^4; 16, 9.

_______________________________
Cam atat...


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 17 Jan 2005, 06:37 PM
Mesaj #33


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



Am citit, insa cam pe diagonala, am observat si idei eretice...eu unul sunt convins ca asemenea lucruri, cum sunt descrise in acea carte, nu exista, o purificare este insa nu asa cu serpi si diavoli imbracati in arhierei(adica diavoli cu Crucea de gat ca arhiereii - cum apare la vama simoniei) etc.
Ideea eretica care am observat-o, si imi cer inca o data scuze ca nu am apucat sa citesc tot, este la vama desfranarii unde dracii spun ca acea Sfanta, Teodora, nu a marturisit la duhovnic pacate de necuratie, insa ingerul pentru aceasta a platit cu fapte bune si aur de la Sf. Vasile (si asta ar fi simonie tongue.gif plateste pentru mantuire ca dracii sa nu tina cont de pacate...cam asa suna), insa conform Canoanelor Bisericii (inca din cele mai vechi timpuri, din Evul Crestin Antic) daca un om nu spovedeste un pacat, comite pe langa acel pacat, alt mare pacat: sacrilegiul, caci nespovedind un pacat nu se obtine iertarea pacatelor si primeste Sf. Impartasanie in mod nevrednic si conform Sf. Ap. Paul acel om se face vinovat de Trupul si Sangele lui Cristos, asemeni lui Iuda Iscariotul.

Iar vama fumatului imi starneste rasul (fara ofensa) insa Sfintii Parinti nu au amintit de fumat, caci nici nu-l cunosteau si Biblia nici atat (Prorocul Isaia s-a ocupat cu prorocirea mantuitorului si nu a tutunului smile.gif ).


Orice carte care trateaza anumite aspecte ale doctrinei crestine, aducand elemente ce nu se bazeaza pe Sfanta Traditie (lucrarile lasate de Sfintii Parinti intre secolele I-VIII), nu poate fi crezuta...astfel de carti au aparut in Evul Mediu si nu prea dau semne de verosimilitate. Sfintii Parinti chiar evitau viziunile, si mai mult ei au lasat in opera lor tot ceea ce trebuie sa stim si sa ne preocupe pentru sufletul nostru, intepretarea exagerata a Sfintilor Parinti conduce la erezie.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 18 Jan 2005, 12:29 PM
Mesaj #34


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga TriRegnum,
QUOTE
eu unul sunt convins ca asemenea lucruri, cum sunt descrise in acea carte, nu exista, o purificare este insa nu asa cu serpi si diavoli imbracati in arhierei(adica diavoli cu Crucea de gat ca arhiereii - cum apare la vama simoniei) etc.

Eu mai am si alte descrieri, care nu au legatura cu aceasta carte, si care unele vami seamana ca descriere, dar altele nu seamana. Este posibil ca sa fie o anumita perceptie a sufletului atunci, nu la toti la fel. Dar nu stiu unde ai vazut tu ca se precizeaza ca diavolii aceia aveau Crucea la gat. Textul era:
QUOTE
Ei se arătau îmbrăcaţi în odăjdii ca arhiereii, ţinând pungi cu bani în mâinile lor. Alţi draci se arătau că dau bani la cei îmbrăcaţi ca Arhiereii.

Dar diavolii ii imitau pe acei arhierei pacatosi, de aceea se spune ca "se aratau imbracati astfel".
QUOTE
Ideea eretica care am observat-o, si imi cer inca o data scuze ca nu am apucat sa citesc tot, este la vama desfranarii unde dracii spun ca acea Sfanta, Teodora, nu a marturisit la duhovnic pacate de necuratie, insa ingerul pentru aceasta a platit cu fapte bune si aur de la Sf. Vasile (si asta ar fi simonie  plateste pentru mantuire ca dracii sa nu tina cont de pacate...cam asa suna), insa conform Canoanelor Bisericii (inca din cele mai vechi timpuri, din Evul Crestin Antic) daca un om nu spovedeste un pacat, comite pe langa acel pacat, alt mare pacat: sacrilegiul,

Nu prea inteleg eu unde este ideea eretica. Te rog, draga TriRegnum, daca ai bunavointa si imi explici si mie unde ai gasit-o..
Nu se precizeaza exact de ce nu a marturisit Sf. Teodora acel pacat de desfranare la care a fost gasita acolo. Nu l-a marturisit poate ca nu a stiut ca este un pacat, sau poate l-a uitat. Desigur este si varianta ca nu l-a marturisit desi stia ca era un pacat... dar ma indoiesc, caci cu siguranta stia ca nu are scapare daca face una ca asta. Eu mai degraba cred ca a facut atunci, la inceput, o spovedanie necompleta si nu cu foarte mare atentie. Probabil tu consideri idee eretica faptul ca acel pacat a fost platit din darurile Sf. Vasile. In ortodoxie aceasta nu este o idee eretica, pentru ca acele daruri, "care se aratau ca banii de aur" (a nu se intelege mot a mot ca erau chiar bani de aur sau altfel de bunuri materiale), erau din comorile adunate in Cer de Sf. Vasile. Acest lucru il poate face orice om care se roaga pentru altul. Si in asta, zic eu consta marele "avantaj" al ortodoxiei, ca recunoaste ca un om poate fi iertat de pacatele sale prin rugaciunile si faptele bune pe care le face alt om pentru sufletul lui. De aceea se fac parastase si alte lucruri pentru sufletul mortilor, ca pacatele lor sa fie iertate, de fapt rasplatite. Sunt secte crestine care nu se roaga pentru morti, ci zic ca daca au murit, ei ca oameni in viata, nu mai pot face nimic. Exista destule marturii ca se inseala. In cele descrise in aceste povestiri, se poate vedea, cum Sf. Vasile, in viata fiind, a ajutat-o cu faptele sale bune, pe Sf. Teodora care murise.
Pot sa aduc descrierea unor intamplari reale pentru ce am afirmat mai sus.
QUOTE
Iar vama fumatului imi starneste rasul (fara ofensa) insa Sfintii Parinti nu au amintit de fumat, caci nici nu-l cunosteau si Biblia nici atat (Prorocul Isaia s-a ocupat cu prorocirea mantuitorului si nu a tutunului  ).

Asa este, si eu m-am mirat la inceput si am inceput sa caut o explicatie, la cei mai invatati ca mine.
La inceput nu erau decat primele 20 de vami. Dupa aceea, datorita evolutiei civilizatiei, au aparut alte tipuri de fapte care dauneaza foarte tare sufletului. Acest lucru a dus la adaugarea celor 4 vami in plus. Probabil, pe masura ce diavolul ispiteste mai mult omenirea cu pacate, inventant tot felul de obiceiuri si apucaturi dracesti, se vor mai adauga si altele, daca cele noi nu vor putea fi cuprinse in cele deja existente.
Aceste vami nu sunt povesti fantastice ale oamenilor, ci ele exista cu adevarat asa cum rezulta din descrierea foarte multor oameni care s-au intors din lumea de dincolo (au fost in moarte clinica si s-au revenit), sau, cu voia lui Dumnezeu, li s-a ingaduit descoperirea lor, ca in cazul Sf. Grigore.




--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 18 Jan 2005, 01:12 PM
Mesaj #35


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Am acum la indemana o povestire care este legata oarecum de subiect.

In anul 1968, miercuri, în ajunul înălţării Domnului, a venit spre închinare la Mănăstirea Sihăstria o bătrână din satul Pâraie, Comuna Mălini - Suceava. O chema Ioana Muscă. Această credincioasă a povestit Părintelui Cleopa cu lacrimi în ochi următoarele:
„Eu sunt născută în comuna Brăieşti -Fălticeni, în anul 1881. Dar m-am căsătorit în comuna Mălini, satul Pâraie. Bărbatul meu, Dumitru Gh. Muscă, era tare necredincios; nu mergea niciodată la biserică, nu se ruga, nu se mărturisea, nici nu făcea milostenie. Nu voia să mănânce nici măcar pasca sfinţită, pe care o Aduceam de Paşti de la biserică. Aşa trăind el, în timpul primului război mondial, s-a îmbolnăvit tare. Cu greu a primit să se spovedească. Apoi s-a şi impărtăşit. Iar după puţină vreme a murit. Am ramas văduvă şi singură. La Brăieşti mai aveam câţiva fraţi. Doi dintre ei erau tot aşa de slabi în credinţă. Ştefan, deşi avea femeia lui, trăia cu alte femei din sat. îl ştiau oamenii, dar el nu voia nici măcar să se spovedească. Pe urmă, a căzut grav bolnav la pat, s-a mărturisit la preot, s-a împărtăşit, că era tare slăbit şi îndată a murit.
Mai aveam şi o soră, Elena, care a trăit 16 ani necununată cu un bărbat. Nici ea nu se spovedea. Odată s-a îmbolnăvit fără veste şi a murit nemărturisită. Acum, luna aceasta, mi s-a întâmplat un lucru înfricoşat. De obicei, nu mă culc până la miezul nopţii. Stau şi torc lână şi cânepă de la oameni, că n-am cu ce trăi. Odată, seara târziu, a început să mă fure somnul cu furca în mână. Atunci am lăsat furca şi fusul pe pat, am îngenuncheat şi mă rugam, aşa, pe de rost, cu lampa aprinsă, că nu ştiu carte. M-am rugat şi pentru sufletul bărbatului meu, să-l ierte Dumnezeu, aşa cum fac întotdeauna.
Deodată, uşa de la sală, care era încuiată, se deschise singură. M-am speriat. Credeam că vine la mine o nepoată, fiica fetei mele, ca să doarmă cu mine. M-am dus şi am încuiat uşa şi am continuat să mă rog. După câteva minute iar se deschise singură uşa din sală. Cine face glume cu mine?, mă întrebam. Am luat lampa în mână, m-am dus pe sală, m-am uitat, am strigat fata, dar nu era nimeni. Atunci am încuiat iarăşi uşa, am pus un drug în verigile uşii, cum este la casele vechi, şi am venit să-mi continui rugăciunea. Cum mă rugam în genunchi, aud iarăşi uşa pe sală că se deschide singură, drugul cade jos şi apare în prag un tânăr frumos...
- Nu te teme, mătuşă Ioană, îmi zice el, ştii cine sunt eu?
- Nu ştiu, am zis eu.
- Eu sunt îngerul păzitor al vieţii tale. Eu te păzesc de tot răul. Aşa-i că te-ai rugat lui Dumnezeu pentru sufletul bărbatului tău?
- Da, m-am rugat. Mă rog pentru el întotdeauna.
- Ai vrea să-l vezi unde este el acum?
- Aş vrea. Dar se poate, că este mort?
- Vino după mine!
Şi nu ştiu cum m-am luat după acel tânăr, am ieşit pe sală, apoi prin spatele casei am dat în grădină. De acolo am ieşit într-un câmp care semăna cu ţarina Mălinilor. Tânărul mergea înainte şi eu după dânsul. Vedeam din loc în loc pomi, ogoare şi câmp deschis. Deodată am dat de un râu foarte adânc, furios, cu apă tulbure, care curgea cu mare zgomot.
- Cum se cheamă râul acesta?, l-am întrebat eu. Parcă e pârâul Suha...
- Aceasta este "Apa tulburării", mătuşă Ioană. Trebuie să trecem dincolo.
- Dar cum să trecem, că nu văd decât o punte foarte îngustă. Mă tem să nu cad în prăpastia asta...
- Ţine-te de mine, mătuşă Ioană! Nu te teme, că nu cazi! Iată, eu merg înainte.
Am trecut dincolo, am mai mers aşa pe un câmp şi am dat de o altă apă foarte lină şi limpede ca cristalul. Era mult mai îngustă.
- Cum se cheamă apa asta?, l-am întrebat pe tânăr.
- Asta se cheamă "Apa liniştii", mătuşă Ioană. Trebuie să trecem şi peste ea. Dar păşim numaidecât dincolo, nu mai trebuie punte, că este îngustă.
După ce am trecut şi apa aceasta, am mai mers pe câmp spre un munte. Parcă semăna cu muntele Suha, nu departe de Mălini. Apoi am văzut la marginea muntelui mai multe cuptoare de var, ce intrau sub munte. Fiecare cuptor avea capac de metal şi câte doi oameni uriaşi, foarte fioroşi, care păzeau cuptorul.
- Acestea sunt cuptoarele comunei Drăceni, mi-a zis acel tânăr, unde se chinuiesc în foc oamenii din comună, care au murit în păcate.
Mergând pe lângă munte am dat de alte cuptoare, unde se chinuiesc cei ce au murit în păcate, din comuna Mălini.
- Aici se află şi bărbatul tău şi fraţii tăi, Ştefan şi Elena, pentru că au trăit în păcate grele. Să căutăm cuptorul unde este bărbatul tău, Dumitru Gh. Muscă.
Ne oprim în faţa unui cuptor mare. îngerul se apropie de acei păzitori şi le spune:
- Deschideţi capacul cuptorului, ca să vadă mătuşa Ioana unde se chinuie bărbatul ei!
Apoi aud un zgomot de lanţuri care trag în sus capacul, înăuntru vedeam oameni mulţi arzând în văpaie de foc. Erau îmbrăcaţi în hainele lor, iar focul ţâşnea prin haine şi nu ardeau. Pe mulţi dintre ei îi cunoşteam, că erau din comuna noastră, Mălini. Am cunoscut pe unul care a fost mulţi ani cârciumar în sat. Erau şi femei din sat.
- Acestea sunt cuptoarele comunei Mălini,mi-a explicat tânărul.
Printre ei am văzut nişte oameni negri, cu furci în mâini care îi întorceau şi îi pârjoleau în foc.
- Adu afară pe bărbatul mătuşei Ioana, a poruncit tânărul către unul din acei negri.
Atunci cineva a luat cu furca de fier pe bărbatul meu şi l-a aruncat ca pe un snop de grâu aprins în gura cuptorului. Era îmbrăcat în cojoc, cu iţari albi şi căciulă pe cap, aşa cum l-am îngropat, iar prin haine ţâşneau flăcări verzui de foc. Cum m-a
văzut bărbatul, m-a cunoscut şi a început a striga la mine cu glas jalnic:
- Ioană, nu mă lăsa, Ioană! Scoate-mă din focul acesta, că mă arde cumplit! Nu mă lăsa, că tare mă mai chinuiesc! Du-te la biserică şi să plăteşti şapte rânduri de sărindare pentru mine...
Apoi cineva l-a luat cu furca şi l-a aruncat din nou în cuptor.
- Tot aici ard în foc şi fraţii tăi, Ştefan şi Elena, mi-a spus acel tânăr, arătându-mi-i în cuptor. Apoi mi-a zis:
- Mătuşă Ioana, să dai şapte rânduri de sărindare la biserici pentru dânşii. După aceste slujbe, bărbatul tău, Dumitru, şi fratele tău, Ştefan, vor ieşi din acest foc şi vor ajunge la lumină, căci înainte de moarte s-au spovedit. Iar sora ta, Elena, pentru că a murit nespovedită, nu va putea ieşi de aici, dar chinurile ei mult se vor uşura.
Apoi acel tânăr a spus la cei doi păzitori:
- Sloboziţi din nou capacul cuptorului! Şi am auzit iarăşi zgomot de lanţuri grele, care se lăsau în jos parcă din cer şi s-a închis capacul.
- Mătuşă Ioana, du-te acum înapoi, că nu-ţi este departe casa!
- Dar unde sunt eu aici, că nu cunosc locul?
- Lasă, că te însoţesc eu.
Mergeam după dânsul peste câmp, spre satul Pâraie. Dar n-am întâlnit acolo cele două râuri: "Apa liniştii" şi "Apa tulburării". Am ajuns în grădină în spatele casei mele, am intrat în sală şi am ajuns în odaie.
- Mătuşă Ioana, iată ai ajuns acasă!, şi îndată a plecat tânărul, în clipa aceea m-am deşteptat ca din somn. M-am văzut în genunchi în odaia mea.
Uşile erau amândouă deschise, iar printre uşi am zărit spatele unui tânăr luminat, care a dispărut în întuneric. Era cam la miezul nopţii. Lampa era încă aprinsă în casă. Atunci am început să mă închin cu lacrimi, că eram cuprinsă de frică pentru cele văzute. Apoi am luat lampa în mână, am încuiat pentru a treia oară uşa de la sală şi am pus din nou drugul în uşă...".
De asta am venit acum la sfintele mănăstiri, Părinte Cleopa, să dau şapte rânduri de sărindare, ca să scot din foc pe bărbatul şi pe fraţii mei, căci am văzut că tare se mai chinuiesc acolo. Aşa mi-a poruncit tânărul acela.
Mătuşa Ioana Muscă mai trăieşte poate şi astăzi în satul Pâraie - Mălini. Are 90 de ani şi tot timpul se roagă, plânge, dă slujbe la biserici şi povesteşte tuturor cum a văzut sufletele păcătoşilor arzând în iad.



--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post

2 Pagini V   1 2 >
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 29 March 2024 - 12:13 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman