Cum sa citim Biblia este o carte extrem de interesanta, scrisa de francezii Jean-Pierre Bagot si Jean-Claude Dubs, credinciosi ai Bisericii Romano-catolice. Cartea a aparut sub ingrijirea Arhiepiscopiei Romano-catolice din Bucuresti, in anul 1994, sub ingrijirea arhiepiscopului Ioan Robu. Recomand lectura acestei lucrari tuturor categoriilor de credinciosi, ortodocsi, catolici sau protestanti. Pentru a va deschide gustul pentru lectura voi cita cateva fragmente din aceasta carte.

Bibliile se impart dupa numarul scrierilor cuprinse in doua categorii: ortodoxe si catolice si protestante. E vorba doar de scrierile Vechiului Testament, Noul Testament avand acealsi numar de scrieri pentru toata aria crestina.

Tipuri de Biblie

Canonul Bibliei Ortodoxe si Bibliei Romano-catolice (canonul septuaginta) privind Vechiul Testament

Pentateuhul sau <cele 5 carti ale lui Moise>
Geneza
Exodul
Leviticul
Numerii
Deuteronomul

Cartile istorice
Iosua
Judecatori
Rut
1 Samuel
2 Samuel
1 Regi
2 Regi
1 Cronici
2 Cronici
Esdra
Neemia
Tobia (*)
Iudita (*)
Estera]
1-2 Macabei (*)

Carti poetice si de intelepciune
Iov
Psalmi
Proverbe
Eclesiastul
Canta rea Cantarilor
Intelepciuna (*)
Eclesiasticul (*)

Profetii: Isaia, Ieremia, Plangeri, Baruh (*), Estera, Ezechiel, Daniel, Osea, Ioel, Amos, Abdia, Iona, Miheea, Naum, Habacuc, Sofonia, Ageu, Zaharia, Malahia
____________________
(*) deuterocanonice - scrierile deuterocanonice nu sunt recunoscute de protestanti si nu figureaza in Bibliile protestante.

Biblia: un ansamblu complex in care inainte de toate trebuie sa-ti gasesti un reper

Cuvintul Biblie provine din grecescul biblion: carte, la plural biblia. In Biserica primara, se numea biblia hagia, carti sfinte, colectia de scrieri ce se citeau in cadrul celebrarilor liturgice. Trecind prin limba latina, cuvintul a devenit singularul feminin: Biblia. In realitate aceasta �carte� este o vasta biblioteca. Deci sa vedem ce contine.
Pentru ca cineva sa-si faca o prima idee asupra continutului unei lucrari, priveste intii tabla de materii. Sa o privim pe cea a Traducerii Ecumenice a Bibliei, TOB, editata in comun de marile confesiuni crestine . Primul lucru care ne atrage atentia: nu avem de-a face cu o tabla de materii propriu-zisa, ci mai degraba cu o clasificare. Si este firesc sa fie asa, de vreme ce Biblia nu este o singura carte, ci o colectie de carti adunate intr-o singura lucrare.

O distinctie esentiala: Vechiul si Noul Testament

In aceasta clasificare exista o distinctie majora: VECHIUL TESTAMENT si NOUL TESTAMENT.
Cuvintul testament nu are aici sensul pe care noi i-l dam in general: act juridic prin care cineva decide modui in care bunurile sale vor fi impartite intre mostenitori. Acest termen, de origine latina, a servit la traducerea unui cuvint ebraic care in limba romana ar insemna legamint, alianta. Vechiul Testament este legamantul dintre Dumnezeu si oameni asa cum l-au descoperit evreii din vechime si urmasii lor; prin extensie desemneaza ansamblul de carti care exprima aceasta relatie de alianta. Noul Testament este noua forma de relatie cu Domnul, pe care credinciosii au descoperit-o prin cuvintele si viata lui Isus. Prin extensie, aceasta expresie desemneaza si cartile in care ei si-au exprimat convingerea.
Aceasta prima distinctie explica deja pentru ce editiile evreiesti si editile crestine ale Bibliei nu au un continut identic. Scripturilor acceptate de iudaism, crestinii le-au adaugat o culegere suplimentara de scrieri, Noul Testament, in care ei explica noul mod de intelegere a istoriei trecute, istorie comuna ambelor religii. Bibliile evreiesti, evident, nu contin decit Vechiul Testament.
Dar iata ca ne asteapta o surpriza.
Am prezentat tabla de materii a editiilor TOB. Daca o comparam insa cu alte editii ale Bibliei vom constata, poate, ca tabla de materii difera. De ce? Acest lucru merita o explicate care va introduce o notiune importanta: cea de canonicitate. Ea ne va permite sa intelegem cum a fost alcatuita aceasta colectie de carti a Blbliei.

Cele doua canoane ale Bibliei evreiesti

Redactarea Bibliei a durat mai multe secole. Componenta ei oficiala a fost recunoscuta de-a lungul timpului prin consimtamintul universal al credinciosilor. Insusi textul sau comporta, pe alocuri, liste partiale de carti ce fac parte din colectia recunoscuta.
Azi se considera de obicei ca inchiderea canonului Vechiului Testament a fost facuta de catre Academia evreiasca (yesiva), ce functiona la Iamnia (Iabne), dupa caderea lerusalimului si distrugerea Templului. Printre altele, ea a stabilit intr-adevar o regula pentru a determina, cu privire la mai multe carti contestate, daca fac sau nu parte dintre cartile �sfinte�, adica din canon. Se constata ca acesti rabini palestinieni in cele din urma au inclinat sa accepte cartile care fusesera redactate initial in limba ebraica si a caror vechime era sigura. Cartile pe care le-au respins au fost numite mai apoi apocrife, denumire care lasa sa se inteleaga ca originea lor este ascunsa, deci indoielnica.

Or, incepind din secotul al II-lea i. C. exista la Alexandria o renumita traducere greceasca a Bibliei. Se numea Septuaginta (abreviat: LXX). Aceasta denumire vine de la o veche traditie, dupa care traducerea ar fi fost facuta de saptezeci de intelepti. Ea era destinata evreilor raspinditi in lumea greaca, ce alcatuiau comunitatile din diaspora imprastiere, raspindire. Septuaginta traduce uneori un text ebraic diferit de cel pastrat in Bibiia ebraica. Sau introduce anumite variante in textul original ca sa se adapteze la mentalitatea cititorilor marcati de o noua cultura. Ea pastreaza de asemenea citeva texte al caror original ebraic s-a pierdut si, mai ales, adauga altele noi, scrise direct in greceste. In sfarsit, ea clasifica diferit cartile. Evreii din Palestina au refuzat aceste depsebiri si aceste innoiri. Prin urmare de foarte mult timp exista aceste doua liste oficiale, usor diferite intre ele, ale Scripturilor.

Bibliile crestine

Pentru primii crestini, ale caror comunitati au aparut inainte de a fi fost redactat Noul Testament, Scripturile erau VECHIUL TESTAMENT. Totusi, in mod foarte firesc, cei care traiau in contact cu evreii ramasi in Palestina au adoptat canonul ebraic, in timp ce aceia care traiau tn lumea greaca si vorbeau greceste se foloseau de Septuaginta.
Aceasta diferenta s-a perpetuat pina in zilele noastre. Bisericile protestante au reluat traditia canonului ebraic, adesea numit canon palestinian.

Cine a scris Biblia
Citind tabla de materii, sau fisierul acestei biblioteci care este Biblia, se poate observe o mare diferenta intre diversele titluri ale lucrarilor. Unele dintre ele desemneaza evenimente (Geneza, Exodul, Faptele Apostolilor...). Altele denumesc personajele despre care se relateaza in carte (de exemplu: Cartea Judecatorilor, Cartile lui Samuel, ale Regilor). lar altele, in sfirsit, par a fi nume de autori (de exemplu: Isaia, leremia, Matei, Luca, loan, Paul).
Cine sunt deci autorii Scripturii? Problema este importanta. Raspunsul pe care-1 putem da ne permite sa intelegem mai bine spiritul Bibliei, un spirit despre care credinciosii afirma ca este insusi Spiritul lui Dumnezeu.
Dar sa incepem prin a examina problema din punct de vedere istoric, inainte de a vedea care ar fi punctul de vedere al credintei.
Cercetarile savantilor specializati, ale exegetiior, au permis descoperirea multor lucruri despre acesti scriitori. Dar ele rastoarna multe din ideile noastre cele mai spontane.
Primii autori ai Bibliei nu sunt decit arareori scriitori. De cele mai multe ori sunt oameni care nu s-au exprimat decit oral.

In tarile dezvoltate din punct de vedere tehnic, scrisul joaca un rol esential (chiar daca astazi este concurat de catre audiovizual). Pentru a avea parte de avantajele civilizatiei modeme, trebuie sa fim alfabetizati.
In lumea antica, scrisul nu a aparut decit tirziu. Doar citiva oameni de meserie (scribii) il cunosteau. Transmiterea cunostintelor se facea mai ales pe cale orala. Aceasta antrena o dezvoltare considerabila a memoriei: oameni foarte simpli erau in stare sa recite fara greseala povestiri auzite o singura data. Spre deosebire de ceea ce am putea crede noi, care facem apel atit de putin la memorie, aceasta transmitere orala nu era nicidecum mai putin sigura decit transmiterea prin scris.
Dar a sosit un moment in care unele traditi orale au fost puse in scris. Acest moment putea surveni chiar foarte curind, dupa enuntarea unui mesaj: un profet putea apela la un secretar. Astfel a procedat leremia, care l-a pus pe Baruh sa-i noteze discursurile.

Copyright in Biblie?
Noi traim intr-o lume individualista. Cind un autor a redactat o carte, el are drept de proprietate literara. Nimeni nu se poate atinge de ceea ce a scris el.

In universul biblic nu exista nimic din toate acestea. Un autor este intotdeauna convins ca scrie in numele lui Dumnezeu. Deci el nu considera ca textul ii apartine si ca nimeni nu are dreptul sa se atinga de el. Un comentator poate, la fel de bine ca si el, sa fie inspirat si sa dispuna de lumini de care el nu avusese parte.
In fapt, cei care se afirma discipolii unui autor nu ezita sa intervina in textul acestuia si sa-1 remanieze. El au impresia de a fi int.eles mai bine decit el dimensiunile unor lucruri pe care le spusese, dar care nu puteau fi intelese pe deplin in epoca in care au fost enuntate pentru prima oara. Astfel Moise, intemeietorul poporului evreu, daduse un anumit numar de orientari fundamentale si de avertismente impotriva unor pericole pe care el nu putea decit sa le intrevada. Isaia prevestise catastrofe, dar intelesese in acelasi timp ca ele vor fi sursa de reinnoire. Atunci cind evenimentele confirmau implinirea viziunilor lor, se intelegea mai bine profunzimea celor spuse. Se reluau atunci vechile texte si se rescriau in lumina prezentului. Se faceau aceste adaugiri la texte tocmai pentru a le face remarcata intreaga importanta, pentru a le actualiza.

Textele de care dispunem acum sint aceste culegeri de cuvinte, la care uneori s-au facut adnotari sau chiar completari. Ele ramin totusi sub numele autorului originar. Cuvintele nu sint neaparat cele folosite de autor, ci pot expnma ceea ce ar spune autorul, daca ar mai trai si azi.

Petre Tutea, Cugetari

Biblia trebuie citita cu reverenta fiindca ea este Comunicarea obiectiva a lui Dumnezeu cu omenirea. O alta abordare este contra-productiva.

Un subiect foarte interesant si plin de interes fiinca vedem caci prin citirea si explicarea bibliei sau format foarte multe religii si multa confuzie!dar totusi cum putem sa fim determinati caci biblia este inspiratia divina a lui Dumnezeu si prin ce fel putem sa documentam acest lucru?Si de ce sau scris doar atite carti si nu mai multe fiinca vedem caci unele contin mai multe ,cum ar fi cartea mormonilor sau anumite biblii cu o traducere si formare mai recenta prin care sint introdusi si macabiti!Si cum se face caci incheierea se face prin cartea apocalipsei si nu se mai urmeaza sau nu se mai adauga nici o alta carte?de ce nu se mai continua si cu alte revelatii?

Liviu, ai mentionat bine acele versete din care reiese ca, intr-adevar, autorul Biblie este chiar Dumnezeu.
Am sa mai adaug si eu inca 2 versete care le intaresc pe cele mentionate de tine, cele din 2 Tim. 3:16,17----> Toata Scriptura este inspirata de Dumnezeu si utila, ca sa invete, sa mustre, sa indrepte lucrurile, sa disciplineze in dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare buna.
Din aceste versete putem observa si la ce este bun sa citim Biblia.

Intradevar asa este si totusi de ce oamenii evita sa deschida subiecte si sa dezbata aceste subiecte scripturale care stim din cele citite in 2 timotei 3 cu 16la17 pentru ce folos ne sint si la ce ne ajuta in viata?Voi ce spuneti ?Care este motivul pe care oamenii il au de a nu dezbate in mod serios continutul sfintelor scripturi?Si din ce cauza nu este introdusa in scolile pe care oamenii le frecventeaza in anii vietii sale ,fiinca mai bun ghid in viata omului nu este nici o carte si astfel omul ar putea sa ajunga cu adevarat sa inteleaga continutul ei ,nu?In viata umana ma intreb oare o persoana cite ore acorda zilnic unui studiu asupra Bibliei?Si cite ore isi petrece in alta parte si de ce?Nu ar trebui sa fie invers?Oare Domnul ce a spus lui Iosua prin cuvintele din Iosua 1 cu 8?