HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Dincolo de Ratiune

Ideea acestui forum nu este de a starni polemici intre cei ce cred si cei ce nu cred in astre, in Dumnezeu, in terapii naturiste, in miracole sau in ghicitul in palma. Pragul acestui forum poate fi pasit de oricine, fara nici o exceptie, dar cei care nu sunt de acord cu ideile sau marturisirile celor care posteaza aici, sunt rugati sa se abtina in a face comentarii malitioase, sau contradictorii. Aici ne dorim sa avem coltisorul lipsit de orice stres, iar scopul real ar fi acela de a-i ajuta pe cei din jurul nostru sa se simta bine, ba chiar sa gaseasca solutii catre iesirea din situatii disperate - de ce nu?

 
Reply to this topicStart new topic
> Tradiţia Primordială
shapeshifter
mesaj 22 Apr 2009, 02:42 PM
Mesaj #1


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.984
Inscris: 6 November 05
Forumist Nr.: 7.211



Tradiţia Primordială a fost nordică, la origine cel puţin, manifestându-se deci de-a lungul axului Nord-Sud. Abia atunci când a întâlnit un alt curent derivat din ea, dar venit dintr-o direcţie Vest-Est, a asimilat elementele lui valabile şi s-a deplasat spre Est. Curentul orizontal, făcând cruce cu cel vertical nordic, provenind in insula pierdută din Occident, Atlantida. Catastrofa civilizaţiei atlante ilustrează faptul că toate tradiţiile secundare au un ciclu limitat; singură tradiţia primă precede, străbate ciclul mare şi-i poate supravieţui.
Tragedia atlantă este descrisă de Platon în Critias şi în episodul lui Noe din Biblie. Se ştie că datele astronomiei moderne confirmă tradiţia că acum câteva mii de ani, Polul ceresc se afla în Dragonul intermediar între cele două Urse, aşa că, într-adevăr, Carul Mare şi Carul Mic formau talgerele unei Balanţe al cărei ax era Dragonul însuşi. De aceea Tula, numele Centrului Suprem, înseamnă în sanskrită Balanţă.
Problema Atlantidei şi a tradiţiei respective, în raporturile ei cu tradiţia hyperboreeană, nordică, în adevăr primordială în ciclul nostru de umanitate, este capitală pentru înţelegerea dezvoltării ciclice. Vedele afirmă tradiţia habitatului primitiv al hinduşilor, nu în ţara desemnată cu numele de India, ci într-un ţinut extrem nordic, polar. Homer vorbeşte şi el de Ogyia, “unde sunt revoluţiile Soarelui”, expresie enigmatică ce nu ar putea avea altă semnificaţie decât că, acolo, soarele are o mişcare de rotaţie în jurul Zenitului, fără să apună niciodată.
Ca să ajungă în locul de astăzi, Tradiţia Nordică a trebuit să scoboare din zona polară de-a lungul unei axe Nord-Sud, cu diferite etape. Se spune că acest ax se află pe zona unui meridian care desparte exact în două pământurile locuibile, din punct de vedere al suprafeţei, străbătând în acelaşi timp cea mai mare întindere de pământ, şi acesta este meridianul Marii Piramide.
Tradiţia despre Atlantida situează în Oceanul Atlantic “Insula scufundată sub valuri”. Amintirea ei nu a putut subzista decât transmisă de locuitorii care au scăpat din diluviu (Potopul lui Noe). Hyperboreea şi Atlantida nu se exclud, ultima fiind subordonată primei. Între ele nu a exista o concurenţă, ci o răzvrătire a civilizaţiei atlante, riguros sancţionată prin potop. În tradiţiile nou constituite după migraţia din Atlantida a unei minorităţi în ajunul dezastrului, metafizica ar fi hyperboreeană, pe când doctrinele cosmologice ar fi atlanteene. Se consideră a fi rezultatul unei asemenea fuziuni civilizaţiile egiptene, caldeene, siriene, feniciene, precum şi civilizaţia mino-egeeană, cu centrul în Creta. Culoarea simbolică a tradiţiei hyperboreene este Albul sau Verdele, a tradiţiei atlante, Roşu.
Conform anumitor date tradiţionale, înclinarea globului terestru face parte din “căderea” omului. La originea ea n-ar fi existat. Originea tuturor tradiţiilor este polară, deci nici occidentală, nici orientală. Conform vedelor, locul de unde au migrat hinduşii era unul căruia soarele îi făcea turul orizontului fără a apune vreodată. Iar druizii erau posesorii unei tradiţii care conţinea o parte notabilă de provenienţă hiperboreană. Tradiţia primordială, de origine polară în sensul literal al cuvântului, are ca punct de plecare începutul prezentului Manvantara. Tradiţia atlantă a fost o tradiţie derivată şi secundară. Hiperboreea corespunde Nordului, Atlantida – Occidentului. Tradiţia atlantă aparţine celei de-a doua jumătăţi a prezentului Manvantara. Se pare că durata civilizaţiei atlante (aprox. 12.000 ani) a fost egală celei unui “an cosmic”, înteles ca jumătatea perioadei precesiunii echinoxurilor. Cataclismul care i-a pus sfârşit pare să coincidă cu 7200 de ani înaintea anului 720 al Kali-Yuga, acesta din urmă fiind punctul de plecare al unei ere cunoscute. Moştenirea atlantă poate fi găsită în tradiţia ebraică, cea care concepe lumea ca fiind creată la echinoxul de toamnă (prima zi a lunii Thishri), şi poate aceasta este raţiunea cea mai evidentă a enunţării serii înainte de dimineaţă în povestea zilelor Genezei. Semnificaţia numelui de Adam este “roşu”, tradiţia atlantă fiind exact cea a rasei roşii, iar potopul biblic se pare că corespunde cataclismului în care a dispărut Atlantida.
Este deosebit de dificil de determinat în ce fel s-a făcut joncţiunea curentului venit din Occident, după dispariţia Atlantidei, cu un alt curent coborât din Nord şi provenind direct din Tradiţia primordială, joncţiune din care au rezultat diferite forme tradiţionale în ultima parte a acestui Manvantara.

Ciclul este procesul de desfăsurare al unei stări oarecare a manifestării. În cadrul fiecărui ciclul există cicluri minore. În virtutea legii corespondenti există analogii între ciclul mare si părtile sale restrânse. În teoria hindusă a ciclurilor cosmice, se numeste Kalpa dezvoltarea totală a unei lumi, a unei stări sau a unui grad al Existentei universale. Fiecare subdiviziune a unui Kalpa poartă numele de Manvantara. Fiecare Manvantara este o eră a lui Manu. Fiecare Kalpa contine 15 Manvantara. Suntem în al saptelea Manvantara al acestui Kalpa. Ideea de a considera istoria oamenilor ca fiind izolată de restul manifestării este în exclusivitate o istorie modernă si categoric opusă tuturor traditiilor, care afirmă dimpotrivă că există o corelatie necesară si constantă între planul cosmic si planul uman.
Fiecare Manvantara este împărtit în patru Yuga (Krita-Yuga, Satya-Yuga, Treta-Yuga, Kali-Yuga). Alte cicluri cuaternare: cele patru anotimpuri ale anului, cele patru săptămâni ale lunii, cele patru vârste ale vietii omenesti. În antichitatea greco-latină se vorbea de patru vârste: de aur, de argint, de bronz si de fier.
Fiecare Yuga este marcată de o degenerescentă în raport cu cea care o precede. Fiecare Yuga este mai scurtă decât cea care a precedat-o (după modelul 10= 4 + 3 + 2 + 1).
Suma 10 = 4 + 3 + 2 + 1 este numită în hermetism problema inversă a “cuadraturii cercului”. Tetraktysul pitagorician 1 + 2 + 3 + 4 = 10 este numit în hermetismul occidental “circulatura cuadrantului”.
Dacă durata exactă a unui Manvantara ar fi determinată cu exactitudine, fiecare ar putea extrage deductii permitând prevederea anumitor evenimente viitoare. Or, nici o traditie ortodoxă nu a încurajat vreodată cercetări prin intermediul cărora cineva să ajungă să cunoască viitorul într-o măsură mai mult sau mai putin exactă, acest tip de cunoastere având mai multe inconveniente decât avantaje veritabile.
După surse hinduse, durata unui Manvantara este de 4320 (adică 360 x 12), repartizată astfel: Krita-Yuga – 1728, Satya-Yuga – 1296, Treta-Yuga – 864, Kali-Yuga – 432. Însă sensul exact al acestor cifre rămâne obscur.
Baza principală a perioadelor cosmice este durata de 25920 de ani, adică perioada astronomică a precesiunii echinoxurilor. (Conform definitiei, precesiunea echinoxurilor este o miscare conică foarte lentă efectuată de axa de rotatie a Pământului în jurul unei pozitii medii, datorate atractiei gravitationale a Soarelui si a Lunii asupra zonei ecuatoriale a planetei.) Deplasarea punctelor echinoxiale este de un grad la fiecare 72 de ani. Numărul de 72 este un submultiplu al lui 4320 (72 x 60), iar 4320 este un submultiplu al lui 25920 (4320 x 6).
Perioada “anilor cosmici” care apare în toate traditiile este jumătatea precesiunii echinoxurilor: între 12000 si 13000 de ani (durata exactă fiind de 12960 de ani).
Dincolo de cifre, stim că ne aflăm în Kali-Yuga, si încă într-una din fazele cele mai avansate.

La precolumbieni ciclul era împărţit în 5 „Mari Ani” sau 5 „sori”, fiecare durând un anumit multiplu de 52 (4 x 13) de ani, 52 fiind un număr ciclic venusian, la fiecare final de subciclu aşteptându-se sfârşitul lumii; se sugerează deci, alături de „cuadratura” ciclului, necesitatea de-a găsi un număr cosmic fundamental care să reprezinte un „Mare An” sau un „soare” şi care să permită decelarea dincolo de valorile simbolice pe cele specifice ciclului umanităţii terestre. Heraclit a transmis pentru „Marele An” valoarea de 10.800 ani tereştri, iar despre Pythagora s-a spus că a ajuns la palingeneză după 216 ani, adică după 108 x 2 ani. După Sűryasiddhanta hindusă, Axa Lumii este muntele Męru, în jurul său situându-se 4 continente ce corespund celor 4 yugas, punctelor cardinale sşi fazelor lunii; dacă se multiplică cele 27 de constelaţii nakshatras cu 4 se obţine numărul ciclic fundamental 108, iar multiplicate cu cele 16 părţi ale discului lunar ele produc numărul ciclic 432, un Manvantara având durata simbolică de 4.320.000 de ani. În lista regilor sumerieni dinaintea potopului, întocmită de Sir Leonard Woolley, citim ca A-lu-lim a domnit 28.800 de ani, A-la-gar 36.000 de ani iar En-me-en-lu-an-na a stăpânit vreme de 43.200 de ani. Ultimul număr sugerează că respectivele domnii sunt de fapt durate ale unor cicluri cosmice, iar primele două, însumate, produc o valoare ce are corespondent clar în realitatea imediată: 64.800 de ani, ce înseamnă de 5 ori jumătatea duratei astronomice a precesiei echinocţiilor. Durata precesiei echinoctiilor este multiplu de 108 şi de 432 (25.920 = 108 x 240 = 432 x 60), utilizand diviziunile cercului, ea conţine un caracter ciclic cu adevărat natural şi atunci poate fi luataă ca măsură pentru „vârsta de aur”; cele 4 vârste vor dura deci, în sens descendent, 25.920 ani, 19.440 ani, 12.960 ani şi 6.480 ani, în total un Manvantara de 64.800 ani, tocmai suma primelor două domnii sumeriene, iar un „Mare An” va conţine atunci 12.960 de ani tereştri, jumătate din precesia echinocţiilor.

Gândirea sacră este o gândire circulară. Gândirea profană este liniară şi de aici anomalia modernă a „progresului” indefinit şi a „evoluţiei” victorioase spre nu se ştie ce. Este amuzantă această încredere oarbă în liniaritatea proceselor macro şi microcosmice, căci aceeaşi partizani ai liniarităţii au aplaudat biruinţa pământului rotund (deci circular) asupra pământului plat (liniar) dar, în acelaşi timp, s-au autolimitat la curtea din spatele casei ce pare liniară datorita razei de curbură relativ mari a pământului. Ciclicitatea timpului vorbeşte de la sine, este o aplicaţie a vârtelniţei universale pe care orficii o ilustrau prin şarpele încolăcit de-a lungul zeului Phanes aflat în Oul zodiacal, zeul fiind Axa Lumii (Principiul imperisabil), iar şarpele însemnând elicea lumilor. Ciclicitatea sau circularitatea Existenţei este deci o elice şi numai pentru o lume anume apare ca cerc. Şi asa cum după noapte vine ziua şi apoi iarăşi noaptea (sunt 3 + 4 = 7 astfel de schimbări într-o săptămâna), aşa cum se succed cele 4 anotimpuri (totalizând 3 x 4 = 12 luni), aşa cum orologiul din turnul bisericii prezintă o mişcare circulară (a 12 ore), tot aşa lumea noastră este înscrisă într-o mişcare ciclică, toate scripturile diverselor civilizaţii tra -diţionale atestând aceasta fără drept de tăgadă. În tradiţia extrem-orientală lumea şi existenţa sunt o nesfârşită schimbare circulară: este chiar titlul celei mai vechi şi importante scripturi chineze, Yi:king, în care aflăm: “Unitatea este înconjurată circular de trei; dualitatea este înconjurată în careu de patru”. Dintr-un punct de vedere, 1 şi 3 sunt numere celeste, 2 şi 4 numere terestre, dar ordonate, ele devoa -lează divinul Tetraktys pythagoreic: 1 + 2 + 3 + 4 = 10 ce împacă liniaritatea (măsura zecimală) cu circularitatea (roata solară, „soarele de andezit” dacic, cercul împărţit în cartiere de crucea diametrelor). În tradiţia hindusă, un ciclu (Kalpa) cuprinde 7 subcicluri (Manvantaras) şi un Manvantara se împarte în 4 „vârste”, corespunzând celor 4 cartiere ale cercului şi urmând, inversată, regula Tetraktysului: 4 simbolizează durata lui Krita-yuga („vârsta de aur” din Hesiod), 3 durata lui Trętâ-yuga („vârsta de argint”), 2 durata lui Dwâpara-yuga („vârsta de bronz”) şi 1 reprezintă durata lui Kali-yuga („vârsta de fier”), o împărţire similară regăsindu-se în varii tradiţii şi o aceeaşi concluzie: ciclul se desfăşoară în sens descendent, nici pomeneală de un progres liniar, ce-ar fi un fel de perpetuum mobile, din contra, este soarta firească a oricărei „existenţe” să „decadă”, precum se „uzează” un mecanism, în final fiind nevoie de o „existenţă” nouă, de un nou mecanism.
Este natural, conform doctrinei ciclurilor cosmice, ca umanitatea terestră, după parcurgerea celor 4 vârste, să se epuizeze, dar „sfârşitul lumii” este de fapt „sfârşitul unei lumi” şi momentul morţii unui ciclu coincide cu naşterea altuia nou, aceasta este semnificatia ritului „Focului nou” din tradiţia precolumbiană în cadrul căruia toate focurile se stingeau la capătul a 52 de ani şi apoi se aprindeau din nou, este ceea ce, fără să pricepem, mai facem şi astăzi în noaptea Anului Nou, noapte ce marchează o cumpănă ciclică şi aşa cum ne bucuram atunci, la fel ar trebui sa privim şi schimbarea lumilor sau vârtelniţa ciclurilor. Întotdeauna va răsări un nou soare.

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 22 Apr 2009, 02:46 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marduk
mesaj 24 Apr 2009, 07:00 AM
Mesaj #2


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 17.285
Inscris: 9 December 06
Din: Din acest univers.
Forumist Nr.: 9.062



QUOTE(shapeshifter @ 22 Apr 2009, 03:42 PM) *

QUOTE
Tradiţia Primordială a fost nordică, la origine cel puţin, manifestându-se deci de-a lungul axului Nord-Sud. Abia atunci când a întâlnit un alt curent derivat din ea, dar venit dintr-o direcţie Vest-Est, a asimilat elementele lui valabile şi s-a deplasat spre Est.

Totusi oamenii au migrat din sud, din Africa, daca traditia s-a manifestat pe axul N-S de ce trebuie sa consideram ca este de origine nordica si nu sudica?


--------------------
"Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

"A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

LINEDRONE
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cucu Mucu
mesaj 25 Apr 2009, 11:18 PM
Mesaj #3


From Cooca Macaii
******

Grup: Moderator
Mesaje: 7.228
Inscris: 3 March 04
Din: Pe luna
Forumist Nr.: 2.443



QUOTE(marduk @ 24 Apr 2009, 08:00 AM) *
Totusi oamenii au migrat din sud, din Africa, daca traditia s-a manifestat pe axul N-S de ce trebuie sa consideram ca este de origine nordica si nu sudica?

De chichi!

QUOTE(seipsiftar)
Gândirea sacră este o gândire circulară.


Cum poti avea nord, sud, est, vest intr-o gandire circulara? Cum poti avea "primordial" intr-o gandire circulara? Daca e circulara, apai sa fie fratie peste tot, nu ai inceput, nu ai sfarsit, si nici alte puncte! Asa ma gandesc eu! Daca tu spui de primordial si sfarsit si alea alea in aceeasi propozitie cu circular, atunci eu vad "circularul" tau ca o fuga in jurul cozii! harhar.gif harhar.gif harhar.gif


--------------------
Sometimes, the majority only means that all the fools are on the same side.

If you could reason with religious people there would be no religious people!
Don't pray in my school, and I won't think in your church!
Ziarul de Rimnic
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 14 December 2017 - 12:23 AM
Ceaiuri Medicinale Informatii despre Certificat Energetic