HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Descifrand Misterele Naturii, Romelia si Marcus
Marcus
mesaj 27 Oct 2006, 10:07 PM
Mesaj #1


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



Bine te-am gasit, draga Romelia! flowers.gif

Propun sa incepem acest periplu prin misterele naturii, printr-o poveste avand ca simboluri centrale Natura, Timpul, Viata, si nu in ultimul rand... El si Ea, in incercarea lor de a descifra semnele celor 3 elemente coaxiale ale Universului.

Acum, pornind de la tema, te las pe tine sa incepi firul povestii. smile.gif


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Romelia
mesaj 27 Oct 2006, 11:13 PM
Mesaj #2


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 451
Inscris: 21 June 06
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 8.375



Bine te-am gasit, draga Marcus!... raspunse din departare o voce sfioasa, in timp ce nourasi nepasatori goneau pe intinderea linistita a cerului - nestatornici, fara pastor, imponderabili - zorind catre muntii ai caror dinti ii vor sfasia, ispravind astfel efemerele lor aventuri, fara a lasa nici o urma din existenta lor fugitiva, decat - poate - cateva Lacrimi.
Se ridica de pe scaunul de langa foc si, foarte nelinistita, se indrepta catre usa intredeschisa a cabanei, cu un fosnet asemuitor cu al Frunzisului de Toamna.
Deschise larg usa si se opri in prag... nimic nu misca, in afara Frunzelor de Toamna care, fara odihna, isi traiau destinul lor pe pamant.
Trebuie sa plec, hotara ea, impinsa de spiritul ei de libertate.
In aerul muscator si nemiscat, si in clarul de luna verde-albastrui, cabana lua o infatisare fantastica; parea zidita din elemente nestabile si gata sa dispara, ca sa se inalte undeva dincolo de timp si spatiu, pe un taram de vis.
Trebuie sa raman, corecta ea, atat de plapanda in gingasia ei, atat de dezarmata si trudita.
Reveni langa foc.

- Vrei sa pleci, sau sa ramai, Romelia? intreba Marcus.
- Sa raman aici, daca se poate, raspunse ea...
smile.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 28 Oct 2006, 12:25 AM
Mesaj #3


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



Bucuros de raspunsul ei, el se apleca langa gura sobei de unde lua cativa ciocani de lemn pe care ii azvarli in foc. Ramasera asa nemiscati si tacuti un timp (nu se stie precis cat trecuse), vreme in care priveau amandoi cum focul se facea tot mai mare si mai cucernic in timp ce cuprindea si mistuia lemnele precum lupii care isi devoreaza prada.
Flacara intrase parca intr-un joc... se facu dintr-o data mare, apoi parca temandu-se ca s-ar putea consuma inainte de vreme, se prefacea intr-o pitica, apoi se inalta, apoi se cobora, apoi iarasi se inalta... ca si cand, intr-un fel magic, ar dansa...

Zambi si isi intoarse primul ochii catre ea. Aproape instantaneu, ca o brusca reactie, ca si cum asta ar fi asteptat, si ea isi intoarse ochii catre el. Pupilele lor se dilatau facand trecerea de la lumina orbitoare a flacarii la chipurile lor palid luminate.
Conturul obrajilor ei deveni brun-rosiatic, precum crestele de munte la apusul soarelui. Era numai raspunsul la amestecul de culoare dintre lumina din semineu si penumbra din incapere.

Privind-o, El ar fi vrut sa nu rupa niciodata tacerea, dar se temea in sinea lui pentru ca stia ca nu venise vremea sa lase tacerea intre ei, asa ca isi cauta repede in minte ceva pe care ar fi vrut sa o intrebe si la care vroia sa afle raspuns mai devreme sau mai tarziu.
Trase putin aer in piept, atat cat era necesar nici sa curme dansul flacarii, nici sa nu-si auda propria voce... Crezi in Destin?


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 28 Oct 2006, 12:25 AM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
Romelia
mesaj 28 Oct 2006, 10:19 AM
Mesaj #4


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 451
Inscris: 21 June 06
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 8.375



Deschid ochii!... si ma intind ca o 'pisica' multumita.
M-a trezit Soarele care bate in geamuri.
Ce bine ca astazi este Sambata... nu tu scoala, nu tu lectii plictisitoare, nu tu 'fete arogante'... smile.gif
Pot sa raman in pat cat am pofta... casc fara jena.
Brusc, realitatea Diminetii Tarzii ma ajunge din urma, pravalindu-se peste mine ca un bolovan, strivindu-ma sub imensa lui povara.
Asa nu se mai poate, A.! imi fac singura observatie.
Scoala-te din pat, leneso, si fugi de-ti spala obrajorii. Cu siguranta ca M. s-a sculat deja si... 'hoinareste prin cotloanele Hanului'... wink.gif
Soarele straluceste, pasarile ciripesc... viata isi urmeaza cursul, iar pe mine ma cuprinde o dorinta de a ma lua la harta cu Soarta sau Destinul, sau cum s-o mai numi...
Imi cantaresc imaginea din oglinda si ma stramb... pielea obrajilor, frumoasa de obicei, are acum pete si dungi rosiatice iar ochii imi sunt umflati de somn - gata! - lasa-ma sa ma spal. tongue.gif
... vin mai tarziu.

Tu pune la foc apa de ceai, pregateste omleta, feliile de paine prajita si pune farfuriile pe masa... si sa nu-mi spui ca 'Barbatii' asa cum imi inchipui eu, NU exista, decat in romane sau pe ecrane, TE PREVIN. tongue.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Romelia
mesaj 28 Oct 2006, 12:38 PM
Mesaj #5


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 451
Inscris: 21 June 06
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 8.375



Roua Diminetii ii spala obrajii si cantecul pasarelelor o trezi din visare... o parere inselatoare ii trecu prin fata.
O fi lumina, o fi inchipuirea ei?
Astepta...
Cineva, abia perceptibil, i se misca in suflet.
O muzica divina, ca o adiere, venea de undeva si... ochii ei dadura in Lacrimi. Se lasa usor, prada melodiei pe care, acum, o auzea, in surdina, cu claritate. Se misca ceva, cineva, asa, ca o unduire...
Au mijit de mult zorile... ?!
- Ascultam Richard Clayderman?
- Iti place?
De la primele Lui note, ai senzatia ca sufletul ti se desprinde de corp pentru a pluti pe un ocean al bucuriei inefabile, deasupra contingentelor terestre. Ascultandu-l cum poate canta, vei simti cum fiecare nota face sa vibreze corzile cele mai delicate din fiinta ta.

In acelasi timp, Ceasul de revarsat al zorilor cuprindea in el, tot Necunoscutul si toata Nadejdea zilei care abia incepuse...
Ea isi muta gandul asupra Destinului, orbita, de prea multa lumina, care ii patrunse prin intregul trup; intr-o coplesitoare placere de a se lasa adormita; nu mai vedea nimic...
Lumina ii patrunse si in ochi, si se simtea zidita cu ochii deschisi.
Clayderman canta astfel timp de o ora, din ce in ce mai incet, terminand in surdina... wub.gif
In penumbrele iscate de valvataia focului, ii trecu un gand prin minte; privi spre M. si-i rosti cu graiul buzelor:
- Destinul e atunci cind ti se intimpla lucruri pe care nici nu banuiai ca ti se pot intampla tie?
Ar fi ilogic sa-mi spui (sa-ti spun) ca nu crezi (cred) in Destin. Ar inseamna ca nu crezi in propria ta viata...
Eu cred intr-o serie de Coincidente, de Intamplari, oarecum in Destin...
Totusi, uneori...
Cand fericirea si toate bucuriile fug de noi, ca apa printre degete - astea toate se intampla numai din vina nostra - ne simtim indreptatiti sa spunem: "Se vede ca e mana Destinului", dar - NU e drept.
Eu cred ca liniile generale ale Destinului sunt trasate in viata noastra, dar detaliile trebuie sa le completam NOI singuri.
Daca am crede ca "DESTINUL" este scris si ca orice am face nu l-am putem schimba, oare cati dintre noi ne-am mai bate capul sa facem ceva in viata?
Suntem lasati LIBERI sa ne miscam pe traiectoria trasata de el.
Reusita in viata poate fi si o chestiune de Noroc, de Sansa, dar si de Ambitie.
Cand spun Ambitie, ma refer la puterea noastra de-ai juca un Renghi Destinului, mai clar: "Ia in mana TA, propriul tau Destin. Nu cauta explicati esecului sau resemnare in fata loviturilor, spunandu-ti: "asa a fost sa fie; ce sa fac daca asta mi-a fost soarta?" - acest lucru te poate duce la un mod pasiv de viata.
Dumnezeu ne alege un Destin, dar ne da si posibilitatea (LIBERTATEA) de-a alege un DRUM - in functie de ce alegem, ne creem propriul nostru DESTIN.
E ciudat, foarte ciudat... smile.gif
Oarecum, ne facem DESTINUL cu mana noastra... ?!

Stii cum spune o vorba din popor?... "Cate bordee atatea obicee si atatea idei noi!"
Sunt foarte curioasa ce-ti trece tie prin cap cand te gandesti la Destin... ? wink.gif

Acest topic a fost editat de Romelia: 28 Oct 2006, 01:39 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 28 Oct 2006, 06:19 PM
Mesaj #6


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



Dupa ce mi-am facut somnul sanatos de dupa-amiaza, iau o ciocolata ca sa-mi fac portia zilnica de kilocalorii si ma asez la 'minunea' asta de calculator mai vechi decat insasi lumea si mai lenes decat o pisica (orice pisica tongue.gif ).

Destinul... poate ca Dumnezeu il alege pentru fiecare dintre noi, inainte de nastere, spun poate dar... oricum ar fi, Dumnezeu nu ni-l face si noua cunoscut decat in momentul in care s-a implinit.
Asa ca ideea mea este destul de vaga si complexa referitor la Destin si la semnificatia lui... eu vad in el ceva, un fel de scop final (si indepartat), care reprezinta consecinta dominanta a tuturor actiunilor si alegerilor nu numai ale noastre, ci ale unui ansamblu de factori (atat dependenti, cat si independenti de vointa noastra) pe parcursul vietii.
Nu cred intr-un Destin predefinit, pentru ca asta ar insemna ca eu (noi) sa fiu (fim) niste marionete ale vietii, care traiesc intr-un pom al vietii, un pom un pic mai ciudat cu coroana in jos si cu radacinile in sus si cu multe ramificatii, iar noi desi avem disponibilitatea de a alege fiecare orice drum dorim, orice cale, orice ramura prin care sa ne incepem urcusul, in final vom ajunge intr-un loc preexistent, si anume la radacina de sus pomului (care reprezinta scopul si adevarul final). smile.gif

Mai mult, nu cred intr-un Destin predefinit pentru ca asta ar insemna ca Dumnezeu sa nu fie cinstit cu aceia dintre noi care mor fara vina la varste fragede, in moduri independente de vointa lor. Ar insemna ca Dumnezeu, harazindu-le un Destin, sa nu le dea sansa de a creste, de a merge la scoala, de a iubi, de a trai si de a muri impliniti sufleteste.

QUOTE
Oarecum, ne facem DESTINUL cu mana noastra... ?!

Spui bine "oarecum"... Daca ne-am face Destinul cu mana noastra, atunci inseamna ca ne-am cladi intreaga viata cu mana noastra, si am suporta exclusiv consecintele alegerilor noastre... pe scurt, fiecare doarme asa cum isi asterne culcusul. Dar in realitate nu se intampla asa, pentru ca deseori au loc interventii externe, independente de vointa si alegerile noastre, dar care ne pot schimba intr-un minut viata. Asadar Destinul este ceva infinit de complex si de necuprins pentru mintea umana, care nu va reusi vreodata sa intelegeaga, dupa parerea mea, cum functioneaza acest "motor" al Universului, care se spune ca ar dirija totul de undeva, de sus.

Si atunci, ce sens mai are notiunea de Destin?

Am spus mereu ce nu cred, nu cred... dar ce cred? smile.gif
Cred ca singurul sens al Destinului este acela de a da speranta celor ce cred ca poate fi mai bine.


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 28 Oct 2006, 09:04 PM
Mesaj #7


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



Noaptea s-a lasat usor peste meleagurile natale, invaluind in mister campiile nesfarsite. El se apropie incet de fereastra si simti un fin miros aromat specific natal, un miros vechi, care nicaieri altundeva nu i-ar putea declansa atatea flashback-uri decat aici, acasa...

.......................................................................................................................................

Era intr-una din iernile secolului trecut. Prin ochii lui de copil, privea cu admiratia, entuziasmul si sentimentul de coplesire specific copilaresti, la bradul de Craciun strasnic "imbracat" si gatit in podoabe stralucitoare, intocmai ca o tiganca imbracata intr-o rochie multicolora si gatita cu zeci de podoabe pentru cel mai important eveniment festiv din viata ei.
An de an, de cand se stia, copilul nu vazuse pomul de Craciun ocupand alt loc decat acela de langa fereastra, si parea ca ii era predestinat acel loc, nici un altul din intreaga casa nefiindu-i la fel de potrivit. In spatele bradului, geamurile inghetate de la fereastra pareau ca se strang de frig, intocmai ca niste pungi de celofan. Inauntru era cald, si el se simtea ideal. Din cand in cand, auzea clopotei in noapte si isi incorda auzul la colindele celorlalti copii, fredonand in acelasi timp cu ei cantecele purificatoare. Era fericit.

.......................................................................................................................................

Zece ani mai tarziu... in luna lui decemvrie.
Era acelasi copil si cu aceleasi trairi, doar ca acum stia mai multe, vazuse mai multe, iar la exterior arata ca un baiat mai matur.
Auzise despre Ea si citise de cateva ori, din curiozitate, inscrisele Ei. Ii pareau complicate si pompoase, iar uneori era atat de obosit incat nu mai intelegea sensul celor scrise de Ea, dar citea numai fiindca ii placea esteticul cuvintelor Ei care aveau o tonalitate melodioasa. Numele ei aparent se compunea din atatea litere parca "gatite", iar asonanta era una inaltatoare, care dadeau impresia ca in spatele numelui se ascunde o femeie moderna, din inalta societate. In ciuda aparentelor, scrisul ei, jocul de cuvinte si felul cum descria dragostea, ii tradau varsta frageda. Nu intelegea exact de ce, dar El intuia de undeva, ca aceasta femeie cu scris siropos nu are mai mult de 17 ani. Totusi, in spatele intuitiei, erau incertitudinea si misterul, care trezeau in El dorinta copilareasca de a descoperi.

* * *


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Romelia
mesaj 29 Oct 2006, 12:55 PM
Mesaj #8


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 451
Inscris: 21 June 06
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 8.375



↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓ ↓
“Orice asemanare cu realitatea este pur si simplu intamplatoare“.
(~*~*~ Ai uitat sa precizezi ~*~*~) ż ż ż tongue.gif

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Septembrie a trecut in goana, Octombrie, aproape s-a dus si el, sau cel putin asa mi se pare mie.
De obicei, pe masura ce lunile trec, zilele se scurteaza si vremea se inrautateste, sunt tot mai putine de facut pe-afara, si se intuneca tot mai devreme, serile devin interminabile, si petrecute in casa par monotone.
Eu... cum sunt o fire 'putin sociabila' si nu prea am chef sa ies noaptea prin localuri, cu pritenii, sau sa merg in vizite (norocul meu - sunt amatoare de lectura), astept de cele mai multe ori cu nerabdare sfarsitul anului cand, odata trecut, Craciunul, si zilele cele mai scurte, raman in urma mea; sunt nerabdatoare sa vad sosind Primavara.
La noi Primavara vine devreme.
Imediat dupa Anul Nou, prin Februarie-Martie, primi arbusti sunt in floare.
Toamna - niciodata nu trece monotona - wub.gif
Iubesc si Iarna - imi da mai multa culoare in obraji si in par, o mai mare profunzime in privire...
Imi amintesc cu drag... cat e de placut sa te intinzi in fata focului din camin, sa asculti povestile spuse de bunica, apoi s-o urmaresti in tot ce face cu gratia ei dezinvolta ce da farmec fiecarei miscari.
Cand eram copil, imi facea placere sa urmaresc interesul ei fata de o anumita indeletnicire, s-o privesc cum sta si chibzuieste ganditoare, cu ceva in mana, cum, intre doua lucruri, i se imbina sprancenele; mereu ii urmaream cu privirea degetele frunzarind ceva...
Alteori, obisnuia sa motaie, trantita intr-un fotoliu, in fata focului, iarna, dupa cina, dar niciodata nu se culca devreme, ar fi fost in stare sa-ti povesteasca cat era noaptea de lunga.
Bunica mea - are un fel de frumusete rece si limpede, care-ti roade inima si te face sa o privesti, cuprins de uimire.
Imaginea ei - alcatuieste lumea mea - e ca o vraja, imi apartine.
*Astazi, ti-am dezvaluit - o mica parte din vraja ei ~ n-am vrut sa o pastrez doar pentru mine. smile.gif

O clipa m-am reintors in copilarie, cuprinsa din nou de infrigurarea de a sta in camasuta de noapte pe scari, strecurandu-ma in varful picioarelor ca sa aud cum murmura glasul ei la parter, dar... de fiecare data, bunicul aparea brusc din camera lui si ma ameninta razand:
- Du-te sus, in patul tau, smechero... altfel folosesc nuiaua... wink.gif

Acest topic a fost editat de Romelia: 29 Oct 2006, 12:56 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Romelia
mesaj 29 Oct 2006, 03:30 PM
Mesaj #9


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 451
Inscris: 21 June 06
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 8.375



Hop si eu... cu pregatirile mele de Craciun... tongue.gif
Vreau sa-ti dezvalui un amanunt - din copilarie - cand puteam sa infrunt perspectiva Sarbatorii Craciunului cu inima mult mai usoara.

Dupa zile intregi de asteptare... sosi si Ziua de Ajun.
Vremea era frumoasa, nu geruia prea tare - in zona Sibiului e tare frig - totul fagaduia o seara luminoasa si uscata. In dimineata de Ajun, masa era pregatita si scaunele randuite in incapere, cutitele, furculitele si tacamurile erau si ele aranjate iar pe sus atarnau ghirlande verzi.
De fiecare data il rugam pe Bunicu sa ma ajute sa impodobim bradul.
Bunica isi atribuia rolul maestrului de ceremonii. Statea ceva mai la o parte de noi, ca sa aiba perspectiva, si in timp ce, Bunicul intorcea bradul ba incolo, ba incoace, si ridica cand o ramura, cand alta, ca sa echilibreze conurile inghetate de pe ele, Bunica isi agita mainile spre noi, facandu-ne semne, incat nu ai fi putut sa o deosebesti pentru nimic in lume de dirijorul unui sextet de coarde.
- Unghiul acesta nu-mi place, spunea ea, Bradul ar avea un efect mai mare daca ar fi mutat niţeluş la stanga.
- Aaa, NU, prea departe!...
- Da, asa e bine.
- Vali, a patra craca din dreapta este incovoiata. Ridic-o si tu putin... ai mana prea grea... ufff!
- ţţţţţţţ, ţţţţţ, ţţţ...
- Alexandra!... rasfira si tu crengile, rasfira-le!!! Bradul trebuie sa para ca sta asa cum l-a facut NATURA; si nu calca pe boabele de vâsc...
Apoi se dadea un pas inapoi, cu mainile sub sort, privind cu ochii aproape inchisi, tipand brusc:
- Gata!... lasati-l acum sa ramana asa cum este. Inca o singura miscare si totul se strica.
Dupa ce, Bunicul aseza instalatiile cu luminitele multicolore... urma ca eu sa ma ocup de impodobirea lui.
Traditia din Seara de Ajun era ca toti ai casei sa fie adunati in camera cu BRADUL, si sa se aseze la masa imediat dupa ora cinci.
Cand masa se sfarsea, Bunicul si Bunica obisnuiau sa imparta primii darurile. Orice fel de schimbare i-ar fi şocat pe toti pana la unul.
Totusi, in seara aceea, Bunica l-a rugat pe Alex (fratiorul meu mai mic) sa imparta impreuna cu ea, darurile de Craciun.
(... parca nu-l mai vazusem niciodata atat de radios sau atat de fericit.)
Cand mi-a venit mie randul... a ramas o clipa nemiscat, privindu-ma, apoi si-a intins mainile spre mine:
- Alexandra!
Am facut cativa pasi spre el... apoi, m-am oprit exact in fata lui...
M-a cuprins in brate si ma tinea lipita de el.
In ochi mi-au rasarit lacrimi, dar in seara aceea nu-mi pasa de ele. I-am inconjurat umerii cu bratele si ii dezmierdam parul. Apoi i-am sarutat obrajii.
Dar NU asa, cum il sarutasem altadata, cand Tati ma obliga, dupa vreo cearta zdravana dintre noi.


... inainte de a-mi desface 'pachetelul', primit de la Alex... mi-am dat seama, cu un fior subit in inima, de ceea ce facuse El. Oferise cate un dar tuturor... le ambalase chiar el si in fiecare pachetel pusese cate un biletel. Nu continea nimic important sau de pret, doar un 'flecuşteţ' care sa le faca placere.
Asadar, acesta era motivul acelor faşâieli misterioase dindaratul usii de la camera bunicii.

In acel moment, am inteles ca NU conteaza cat de mult ne certam si ne batem, in copilarie, cand in realitate, ne iubim atat de mult...

Marcus!... NU crezi ca m-am (ne-am) 'Refugiat in Copilarie', uitand de Misterele Naturii? tongue.gif

Acest topic a fost editat de Romelia: 29 Oct 2006, 03:40 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 29 Oct 2006, 03:56 PM
Mesaj #10


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



Aproape ca ai dreptate, draga A., dar si dragostea, si entuziasmul si bucuria de Craciun pot fi trecute ca 'mistere ale naturii'. smile.gif

QUOTE
Gata!... lasati-l acum sa ramana asa cum este. Inca o singura miscare si totul se strica.

Sa fi avut un "dirijor de temut" precum bunica ta, cred ca scapam vreo 5 gobulete pe jos de emotie. blush.gif

Toate istorisirile si amintirile astea mi-au dat o idee nastrusnica, pe care as vrea sa ti-o impartasesc candva... numai tie. Astept momentul potrivit. smile.gif


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Romelia
mesaj 29 Oct 2006, 06:47 PM
Mesaj #11


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 451
Inscris: 21 June 06
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 8.375



- Unde ai fost toata ziua?... (n-ai fost acasa...) wink.gif

A`propos: ai stiut ca mersul pe jos, calaritul si inotul exagerat dezvolta unele parti ale corpului in mod disproportionat?
Asa imi spunea mereu bunica, cand ma intorceam acasa, seara foarte tarziu...
(daca nu ma crezi, te rog sa o intrebi... tongue.gif )
Sau:
Femeile au succes pentru ca le sprijina barbatii, sunt 'rele' pentru ca sunt in gratia barbatilor. Probabil ca daca n-ar fi barbatii, femeile ar putea trai LINISTITE. rofl.gif
Iar barbatii foarte inalti, alta remarca a ei, au intotdeauna tendinta inevitabila de a se incovoia - Bunica mea, are un arsenal intreg de observatii personale si e intotdeauna pregatita cu limba ei, ascutita, gata sa atinga, pe oricine.

Soapte, soapte... poate nici nu sunt cuvinte - gandurile bunicii - ci numai ceva adus de vant, ca o parere...
Ce pacat!... a trecut sezonul "Florilor de Cires".
A trecut si Toamna... Muntii sunt acoperiti cu frunze rosii, care stralucesc ca focul, mai frumoase decat orice floare... in curand va incepe sa ninga, si pamantul se va albi treptat...
- Ti-e dor de Iarna, ti-e dor de Munte?

QUOTE
Toate istorisirile si amintirile astea mi-au dat o idee nastrusnica, pe care as vrea sa ti-o impartasesc candva... numai tie. Astept momentul potrivit.  smile.gif

Daca ti-ai pus in gand sa-mi faci vreo invitatie la un 'picnic' pe malul Dunarii sau sa ma 'plimbi cu barca', NU VIN cu tine. E prea rece vremea asta ca sa stam la plaja, si eu ma pricep mai putin la Canotaj (viteza) decat la Dans.
Sau daca e una din farsele tale, sa stii ca n-am s-o gust... ( - ce-mi ascunzi? ) tongue.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 29 Oct 2006, 10:37 PM
Mesaj #12


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



QUOTE
Femeile au succes pentru ca le sprijina barbatii, sunt 'rele' pentru ca sunt in gratia barbatilor. Probabil ca daca n-ar fi barbatii, femeile ar putea trai LINISTITE.

Off... ce se mai amagesc femeile... ba ca-i bine cu barbatii, ba ca nu-i bine cu ei. La urma urmelor, concluzia e una si aceeasi: barbati fara de femei si femei fara de barbati nu se poate. rolleyes.gif

QUOTE
Daca ti-ai pus in gand sa-mi faci vreo invitatie la un 'picnic' pe malul Dunarii sau sa ma 'plimbi cu barca'(...)

Ahhhh, cine ti-a spus?! tongue.gif

Nu vroiam sa te plimb cu barca, desi suna minunat. smile.gif Si oricum, categoric NU pe Dunare. E prea murdara si in plus curentii sunt prea puternici... sper ca inoti bine in caz de 'intamplari neprevazute'. tongue.gif

...................................................................................................................................

Drumul era lung si anevoios. Rotile trenului taiau cu sarguinta stratul gros si stralucitor de zapada, dar inaintarea se facea mai greu decat prevazuse. Nu avea stare. Se plimba incordat, incolo si incoace prin compartiment, sagetand din cand in cand priviri inspre cerul alb. "Va sa ninga?... va sa nu ninga? La meteo au anuntat ca ninge... ufff..."
Cu fiecare secunda, simtea inima batandu-i tot mai accelerat, si urcandu-se din piept pana la gat, ingreunandu-i respiratia. Isi scoase telefonul din buzunar si verifica... nu primise nici un bip. Se aseza in cele din urma pe canapea, sterse cu o batista geamul aburit si isi lipi fruntea de el. Incerca sa-si stapaneasca emotia amestecata cu un pic de teama, inganand din buze cateva cuvinte de ruga. Isi inalta ochii care nu puteau trece indiferenti peste albul abisal al cerului si incerca sa se detaseze de tot, sa priveasca totul in ansamblu. Isi cauta in minte si incerca sa-si pregateasca o prima replica pentru prima intalnire, ca sa-i dea siguranta ca n-o sa amuteasca de tot cand o s-o vada. Nu gasi nici una.

Calatorea de aproximativ 7 ore si emotia asteptarii aproape ca il epuizase. La urmatoarea statie Ea il astepta. Se ridica in picioare si facu cativa pasi, pentru dezmortire, dar picioarele pareau ca nu se mai supun si abia facu doi pasi mici, cand trenul coti brusc printre munti si il proiecta indata jos pe canapea. Era nervos pe starea lui, si pe emotia lui. Nu se suporta sa fie atat de "moale". Mai facu o incercare, de data asta hotarata. Se ridica brusc in picioare si deschise dintr-o miscare geamul. Indata aerul rece de afara intra vijelios in compartiment si ii ciufuli parul. Privea sus, catre culmile alburii ale muntilor, in timp ce asculta zgomotul trambitat al sinelor sub rotile acceleratului. Privelistea muntilor introieniti era ca-n visele lui. Straturi groase de omat imbracau brazii din cap pana-n picioare in cojoace albe si matasoase, gatindu-i ca de sarbatoare. Mai la dreapta, stancile golase aratau ca un tort de inghetata de pe care s-a scurs frisca. Intregul peisaj parea suspendat in cer, iarasi insusi Timpul isi opri curgerea.

Inchise geamul si se aseza, de data asta mult mai linistit, pe canapea.
In sfarsit, mecanicul anunta: "Stimati calatori, urmeaza statia S."
Atat i-a trebuit pana ce simti din nou sangele cum i se urca in artere si inghiti cu greu in sec. Trase aer in piept si se ridica, tragandu-si barbateste rucsacul in spate.

Trenul ajunse in gara. Pe scara vagonului, astepta trenul sa opreasca de tot. Isi duse mana la frunte... simtea fierbinte, dar nu-si mai dadu seama daca palma sau fruntea era cea fierbinte. Dintr-un salt sprinten, cobori pe peron. O cauta cu privirea prin aglomeratie. Nimic. Isi incrunta un pic fruntea si sageta lumea cu o singura privire.

Se vazusera aproape instantaneu. Ea statea cuminte ca un inger dincolo de linie, asteptandu-l. El se opri o secunda si privind-o, sufletul ii fu inundat de o bucurie de nedescris. Faptura aceea minunata e prietena lui! Se apropie cu pasi mici, zambind plini de emotie, unul catre celalalt. Amandoi erau imbujorati. O privi in ochi si se bucura citind in ochii ei aceeasi emotie. Erau, in sfarsit, aproape.

In clipa aceea, un nor alb isi scutura energic corpul si incepu sa cearna peste ei binecuvantarea fulgilor de nea.



* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *


Acest topic a fost editat de Marcus: 29 Oct 2006, 10:41 PM


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Romelia
mesaj 30 Oct 2006, 10:19 AM
Mesaj #13


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 451
Inscris: 21 June 06
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 8.375



... sub soarele acelei dimineti de Iarna, acoperita de zapada, gara din Sinaia avea un aspect neobisnuit.
Trecatorii erau putini, neobisnuit de putini.
Figura ei copilareasca primi un aer serios, dar nu putu sa-l pastreze prea mult timp. Surasul ii reaparu pe buze; in obrajii imbujorati de frig aparura doua gropite, iar ochii isi dezvaluira puritatea de izvor.
Cu inima stransa, isi ridica gulerul de blana strangandu-l in jurul gatului, iar capul pe care de obicei il tinea putin pe spate, cu barbia inainte, se apleca acum in jos, spre peronul alunecos din cauza zapezii prost curatate.
Curand o cuprinse un sentiment mai puternic decat teama: "Curiozitatea".
Dorea sa-l vada, sa-l cunoasca de aproape, sa-i priveasca chipul, sa-i asculte vorba, sa ghiceasca ce exprima stralucirea din ochii lui.
Aprig si taios, vantul lovea in jurul ei, ca un cavaler inarmat cu o spada lunga, iar murmurul melancolic al zapezii venea pe furis in urma lui. Ca prin vis percepu, foarte deslusit si foarte bine scandat, zgomotol unui tren.
Isi tinu rasuflarea, pentru a auzi daca zgomotul se indreapta catre vreun alt drum; dar el se apropia.
Se apropia, crestea in sonoritate si semnificatie, devenind aproape sinistru in linistea si frigul diminetii.
Simtea ca zgomotul acesta, din ce in ce mai apropiat, era pentru ea...
Si, fara sa inteleaga de ce, simti ca o cuprinde un val de bucurie, in timp ce, din megafonul statiei auzi glasul impersonal al unui functionar de serviciu:
Atentie la linia doi!
Cu o mana scutura zapada care i se prinsese de palton, la inaltimea genunchilor.
Cand termina intoarse capul si zari in fata ei un stegulet galben, fluturat din usa unui vagon al trenului tras pe linia doi, ce semnaliza intrarea in gara a Rapidului de Bucuresti.
Cand rapidul se opri cu icnete metalice pe linia anuntata, doi, ii zari fata, bine conturata, ochii pareau gri, seriosi, dar cand privirea lui ii intalni privirea, se luminara deodata.

... cum se intalnira, el ii spuse cu o voce bine timbrata: Bine te-am gasit!
Iar ea se infiora de bucurie, bucurie pe care si-o ascunse cu greu, cand el, ii stranse mana, abia atingand-o...

______________________________________________________________________________
Ce triste si mohorate sunt Diminetile noastre de Luni, pana si cei mari se trezesc slabiti, lipsiti de vlaga.
Si mai ales, ziua de Luni - Toamna - cand viata abia mocneste in inimile oamenilor, fara putere, la fel ca lumina palida deasupra orasului pe un cer plumburiu ce pare ca nu se poate trezi dupa o noapte atat de lunga si lupta din greu sa invinga intunericul.
Nu peste mult timp, orasul o sa fie din nou agitat, zgaltait din toate temeliile, de mari miscari, de temeri si sperante...

La noi Toamna e aproape pe sfarsite, curand o sa apara si primele ninsori...

Acest topic a fost editat de Romelia: 30 Oct 2006, 10:23 AM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 8 Feb 2007, 10:20 PM
Mesaj #14


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



Mi-e dor de Tine... *

Acest topic a fost editat de Marcus: 8 Feb 2007, 10:20 PM


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 18 Feb 2007, 01:22 PM
Mesaj #15


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



Hei, eu cu cine mă mai joc? smile.gif Te aştept să revii.


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 25 Apr 2007, 08:16 AM
Mesaj #16


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



Daca visurile nu inceteaza, cred ca o sa ma indragostesc iarasi de o iluzie. Frumusetea lor consta in faptul ca doar asa in noaptea asta, am putut fi alaturi, pentru prima data, ore in sir.


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Romelia
mesaj 25 Apr 2007, 12:26 PM
Mesaj #17


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 451
Inscris: 21 June 06
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 8.375



Asteptam sa ne povestesti Visul... tongue.gif
_____________________
QUOTE
Hei, eu cu cine mă mai joc?  smile.gif  Te aștept să revii.

Sunt aici. Imi place sa te ascult. Povesteste...
Povestesti frumos!... mwah1.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 25 Apr 2007, 01:29 PM
Mesaj #18


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



QUOTE
Asteptam sa ne povestesti Visul... tongue.gif

Voi, cine, asteptati? Doar nu crezi ca povestesc la TOT Hanul! harhar.gif

OK, iti spun doar tie dar imi spui ce reprezinta 12.06 tongue.gif (cu detalii!)


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Romelia
mesaj 25 Apr 2007, 02:54 PM
Mesaj #19


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 451
Inscris: 21 June 06
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 8.375



QUOTE
Voi, cine, asteptati? Doar nu crezi ca povestesc la TOT Hanul!  harhar.gif

NU! NU! NU!... povesteste linistit. rofl.gif
__ aici "NU" esti in "Vazul Lumii"__ laugh.gif

QUOTE
OK, iti spun doar tie dar imi spui ce reprezinta 12.06  tongue.gif  (cu detalii!)

Ora la care m-am trezit din VIS. harhar.gif (fara detalii!)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Romelia
mesaj 7 May 2007, 08:50 AM
Mesaj #20


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 451
Inscris: 21 June 06
Din: Timisoara
Forumist Nr.: 8.375



... cu o seara inainte de despartire o lua cu EL la opera sa vada Carmen. Isi amintea ca purta o rochie alba, inchisa aproape pana la gat si o panglica albastra ce-i lega parul negru, lasat pe spate. Era incantator sa vezi in ce stare de extaz cazuse. Era ametita de aceasta opera pe care el o vazuse de nenumarate ori; ii atingea mereu mana, intreband in soapta:
- Cine-i asta? Ce se intampla acum?
Carmen ii placu enorm, dar Don Jose era "prea gras in hainuta lui caraghioasa", pana ce, ca urmare a geloziei lui nebunesti din ultimul act, crescu vertiginos in ochii ei. Cand, la sfarsit, Carmen se prabusi ucisa, EA il apuca de brat, pierduta de emotie, suspinand greu, incat toti vecinii tresarira. Tulburarea ei era mult mai impresionanta decat cea care domnea pe scena.
El dorea nespus de mult sa o poata mangaia, sa o linisteasca si sa-i spuna:
- Draga mea, nu-i decat o Poveste!
Iar cand spectacolul se sfarsi si 'Doamna' care fusese atat de perfect ucisa precum si bietul ei iubit gras si mic aparura in fata cortinei, EA, uitand unde se afla, se apleca in afara razand in hohote si aplaudand din rasputeri.
Dar cum toate lucrurile au un Sfarsit, si ei trebuira sa se ridice si sa plece. Pe cand isi croiau drum spre iesire EL simti un deget mic si fierbinte agatat de-al lui, ca si cum EA ar fi vrut neaparat sa-l stranga. Nu stia cum sa reactioneze. Ea paru insa ca-si da seama de lipsa lui de entuziasm asa ca in curand ii dete drumul, soptind:
- Ai dreptate... nu-i decat o POVESTE.

* * * * * * * * * * * * * * *
Tarziu in noapte, EL ramase fumand, la fereastra, mai mult de-o ora. Acolo nu razbatea nici lumina unui felinar si noaptea era neagra, fara LUNA, ca o catifea cernita atarnand deasupra LUMII. In cele din urma, cu un oftat inchise geamurile si se aseza in pat. Pe neasteptate, peretele alb al camerei paru ca se misca spre el. O caldura, o mireasma, un sunet ca un suspin slab sparse Linistea Noptii apropindu-se de el...
Intr-un tarziu peretele se dadu inapoi si el ramase ascultand: "Nu se mai auzea nici un zgomot, NIMIC!"
~ ~ ~
Dupa miezul noptii... EA se trezi. Prin fereastra deschisa si fara perdele noaptea fremata de viata cu roiul ei de stele leganandu-se si tremurand pe Bolta Cereasca, fara LUNA. In departare se auzea tipatul melancolic, moale si catifelat al unei bufnite. Apoi, brusc, zari pe cer, ca si cum cineva ar fi tras la o parte Perdelele Cerului si in crapatura lor s-ar fi ivit - o puzderie de Flori Albe, un Nor de Purpura, un Curcubeu, Iarba Verde, proaspata, o Lumina izbucnind nu se stie de unde si o pofta de viata care o furnica, si care era atat de puternica incat ii opri Bataile Inimii...


E asa de dureros sa nu poti crede...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 28 May 2007, 02:51 PM
Mesaj #21


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



Isi pregati cu o seara inainte costumul si pantofii. Totul trebuia sa fie perfect, investise mult timp in pregatirea fiecarui detaliu. Ca de fiecare data, urma acelasi ritual: cu 2 ore inainte de eveniment totul era gata, urca in camera lui in care se inchise pentru obisnuita "ora de odihna de dinaintea ________ " nedorind sa fie deranjat. Dorea numai liniste, adora acea liniste aparenta in care incerca sa-si limpezeasca mintea si sa-si scufunde si sa stearga orice urma de grija sau gand nedorit. Se intinse in pat si inainte sa puna capul pe perna, isi privi ceasul de la mana, apoi il scoase incetisor ca sa-si elibereze mana de "catusele" timpului. Privi cu aceeasi satisfactie florile de camp proaspat culese si asezate pe masuta de langa pian, carora adora sa le inspire adanc in plamani parfumul salbatic. Zambi usor satisfacut din colturile gurii si apoi se intoarse pe burta si stranse perna cu ambele brate, adancindu-si capul in miezul ei moale.

* * * (Va urma) * * *

smile.gif


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 30 May 2007, 07:02 PM
Mesaj #22


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



Racoarea diminetii patrunse in camera lui, din cand in cand un vanticel placut scuturand perdelele si agitand frunzele nucului din fata ferestrei. Cu capul inca afundat in miezul pernei si coatele pe langa perna, privea furis catre fereastra. Imbierea racoroasa a aerului il facea sa-si doreasca sa nu se mai ridice din pat in incercarea de a prelungi aceasta stare de euforie si dezmierdare a naturii asupra sa.
In curand isi consulta ceasul si se gandi ca nu mai este clipa de pierdut. Se ridica hotarat din pat si dupa ce isi imbraca pantalonii si camasa care il asteptau atat de atent pregatite pe un scaun, se privi in oglinda aranjandu-si parul. Fiecare detaliu trebuia atent pregatit. Inainte sa iasa, mai strabatu o data cu privirea camera oprindu-se in dreptul unei figurine care mai cu seama ii produse o amintire placuta…era un mic cocor origami din hartie colorata asezat pe masuta de langa pian, pe care il lua in mana si il privi pe toate partile schitand un zambet. Sub aripioara sa erau inscriptionate “doua litere” cuprinse intre 6 stelute, trei de o parte si trei de cealalta. smile.gif
La ora 10 fix usa camerei din dreptul scarilor se deschise si din dreptul ei iesi un tanar curat si elegant imbracat, pasind apasat cu fruntea sus si cu o privire semeata care inspira incredere.

* * *

Jumatate de ora mai tarziu ajunse in fata casei unde conform planului, Ea il astepta. In timp ce pasea pe aleea dintre flori, scruta cu privirea cerul care astazi era de un albastru-bleu extrem de limpede. Apropiindu-se de veranda casei, nu apuca sa ajunga sa bata la usa, intrucat ea se deschise cu un calm stapanit si in prag se infatisa "un Inger" ce purta “o rochie alba, inchisa aproape pana la gat si o panglica albastra ce-i lega parul negru, lasat pe spate”. Aceasta faptura minunata cu ochi negri in care i se putea lesne citi bucuria si emotia (la fel de mari ca ale Lui), ii intinse incet mana delicata iar El o prinse usor intr-a lui.
- Bine te-am gasit, draga * * * _________ * * * !
- Bine te-am gasit, draga * * * ______ * * * !

* * *

Astazi inimile Lor si-ar dori sa bata ca una singura...


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Marcus
mesaj 12 Aug 2007, 08:36 PM
Mesaj #23


forumistul sahist - cel mai pasionat forumist
******

Grup: Moderator
Mesaje: 3.306
Inscris: 26 January 04
Din: Bucuresti / Braila
Forumist Nr.: 1.995



A trecut mult timp... am intrat in coltisorul asta de Han, care arata exact asa cum l-am lasat ultima data, doar ca putin mai prafuit... ca o carte veche si cuprinzatoare. Deschid usor cartea, iau stiloul (neaparat stilou!) si imi incerc caligrafia adresandu-ti o intrebare scurta:

Ce este dorul?


--------------------
* * * Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare! (Langston Hughes) * * *

Turneul de Sah HanuAncutei 2012
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 19 September 2018 - 10:53 PM
Ceaiuri Medicinale Informatii despre Certificat Energetic