A face complimente exagerate este o lipsa de tact. Putem face mici complimente gazdei asupra mancarii gustoase sau asupra bunului gust cu care este aranjata locuinta. Exagerarile pot deveni caraghioase. (Eugen Radescu-"Arta conversatiei")

Cum sa facem un compliment?
- Un compliment trebuie facut la interval de cateva zile
- Sa nu fie prea complicat
- Sa nu fie prea elogios
- Sa fie formulat atunci cand nu este insotit de o cerere anume
- Sa nu faca referire la lucruri care sunt deja evidente
- Sa fie pe cat posibil conform realitatii, adevarului
(Allan Pase, Allan Garner " Limbajul vorbirii- arta conversatiei ")

Pentru servitori, cel mai mare compliment pe care l-ar putea auzi de la Dumnezeu este: "Bine, rob bun şi credincios." ( "Servantes or friends ? " )

Fan – Dar cel mai frumos compliment pe care l-ai primit?
Miki– Dragostea pe care mi-o dovedeste zilnic iubitul meu. (http://www.fan.ro )

Cei care nu sunt familiarizati cu muzica noastra, auzind primele note ale Sirbei ne spun: "Ati copiat-o de la AC/DC!". Am primit-o ca pe un compliment. ( http://www.zdob-si-zdub.com )

Dupa terminarea discursului meu, am primit cel mai frumos compliment din viata mea - o distinsa doamna mi-a spus: "Va multumesc! Pentru o ora am crezut ca sunt in Europa". Se referea desigur la o Europa simbolica, nu la cea reala. ( Peter Gluck -http://info.astral.ro )

Vint Cerf este un adevarat guru care stie sa aprecieze o valoarea atunci cand o intalneste. El a afirmat ca-i place produsul si a solicitat toata documentatia care era disponibila. Venind din partea unei asemenea personalitati aceasta atentie este un mare compliment. (http://www.siveco.ro )

Inima unei frantuzoaice poate fi castigata mai degraba printr-un compliment decat printr-o emotie sincera (Mircea Platon - http://convorbiri-literare.dntis.ro )

###

Complimentele ne umplu viata sociala, profesionala si intima. Fiecare a fost pe rand in postura de a oferi complimente si de a primi. Povestiti despre aceste momente. Cred ca sunt minunate!

Oricine - fie ca e presedinte, fie ca e taran- are nevoie la un moment dat de complimente spre a-si simti faptele ca lucruri cu sens si uneori chiar personalitatea sa ca element cu rost in circuitul vietii. Ce complimente doriti sa primiti voi?

Hai, frumosilor, dezvaluiti-va puterea de a darui si de a primi aprecierea celorlalti!

Am sa va spun si eu, desigur. Acum insa nu stiu decat sa va ascult.

Complimentele nu-mi plac.
Nici sa le primesc ..nici sa le fac.
Mi se par lingusiri mascate,..falsitate.
Nu au ce sa caute nici in viata sociala,..nici in cea personala.

Mi se par atat de absurde lectiile astea de "arta" a comportamentului.
Pana la urma totul tine de educatie...
Si..exista diferenta intre lucrul spus simplu,..cand consideri ca celalt trebuie sa stie ca gandesti intr-un fel anume despre el..si complimentele gratuite. Ca de-aia se si numesc complimente gratuite.. Ca nu au nici un rost..poate decat acela de a fi hrana a vanitatilor.

Nu prea stiu sa fac, dar nici sa primesc...
Sa fie discret si sa fie intre doi oameni cu aerul acela de stim-noi-de-ce!

of...! hai ca va spun eu, uite, tocmai acum de vreo ora am primit un compliment!

"oricum nu eu nu te voi uita" - este un compliment cand stai sa te gandesti ce fel de persoane ai vrea tu sa uiti si mai ales daca pui la socoteala ca nimeni nu si-a dorit vreodata sa uite clipele de bucurie si de frumos!

pur si simplu mi-a facut sa imi radieze fata!

hai, descoperiti-va si voi zambetul!

Uhh..Complimentele?? In general nu sunt de acord cu ele, am senzatia ca-s "minciuni frumoase"...Eu una nu fac complimente si mereu tin sa precizez ca nu e compliment , ci e chiar adevar ceea ce zic.Daca imi place ceva la o persoana ii zic in fata.De obicei ma fascineaza zambetul unei persoane...Sunt unii oameni care zambesc atat de frumos!!
Dar, desi ziceam la inceput ca sunt minciuni frumoase, uneori, cand sunt trista, atat de bine imi prinde sa aud un compliment!! Atunci chiar il cred Bineinteles ca un compliment (si probabil si un adevar) frecvent este legat de ochii mei...Intai si intai asta aud:"Doamne, ce ochi ai!".."Ce superbi sunt ochii tai" si tot asa...Chestia ciudata e ca am inceput sa cred si eu asta

Cind ma intilnesc cu prietenii, prima data ma intreaba "Mai traiesti nataraule?".
Asta e compliment sau ce mama dracului e. Ca sa stiu si eu ce fac data viitoare cind ii prind? Le dau o bere sau le iau gitu?

Eu zic sa le bagi o bere pe gat.

Complimente... Cred ca cele false sunt foarte usor de depistat, de cele mai multe ori. Si-s ori "periute" exagerate care ma indeparteaza de persoana respectiva imediat, ori diplomatie (sau dorinta de a fi amabil/a) si atunci le ignor.
Dar cand primesc un compliment sincer (fie el si gratuit), chiar daca eu nu-l cred, am invatat sa spun "multumesc". Voi ati observat cat e de greu sa accepti un compliment cu un "multumesc"? Mai ales noi, muierile, tot timpul avem ceva de cracnit contra unui compliment.
"-Ce tunsoare frumoasa ai!
- Oh, e prea ...(introdu' adj aici)"

"-Ce bine arati!
-Sunt asa de obosita..."

"-Ce bine iti sta in ...(oaresce fusta, bluza...)
-Oh, ma face asa grasa. Si are ...(introdu' defect aici) care ma enerveaza la culme"

OK, am exagerat un pic, asa, ca intr-o caricatura. Dar cam asa facem. De ce nu putem sa spunem pur si simplu multumesc? Asa cum ati spus si voi pana acum, un compliment te face sa te simti mai bine. Uneori poate sa fie doar o privire, alteori e nevoie de cuvinte. La mine sunt bine venite atata timp cat sunt sincere.

Cel mai "beton "compliment ,de la un baietel de vreo 9 ani care se juca pe strada cu alti de varsta lui.Eu trec el zice "ceau" cu o privire grava,ii zambesc si apoi aud "asta e prietena mea ":rofl: m-am intors si i-am zambit spre consternarea celorlalti.De cate ori ma vad au toti o privire ciudata de adulti
In rest complimentele primite de la oameni maturi ma lasa rece,dar ma amuza si ii incuraje

Lista aceea "Cum sa facem un compliment " imi pare absurda , nu cred ca cineva atunci cand face un compliment se tine de asa o "reteta" . Un compliment se face spontan si atunci cand il faci , trebuie sa fie sincer .Decat sa minti ma bine taci , parerea mea.

Complimentele sunt cuvinte spuse din suflet , fara a avea in spate nici un gand ascuns , fara a urmari un scop parsiv , fals ,sau o minciuna .
Sunt doar cateva persoane pe care le cred atunci cand imi fac un compliment , trei , exclud familia.

Acest topic a fost editat de Zed: 30 Oct 2003, 09:46 AM

Prefer sa fac cuiva complimente (prieteni buni mai totdeuna pentru ca ei ma cunosc si stiu ca nu vorbesc gratuit) decta sa primesc.

N-ai idee cata dreptate ai! Oricum, prefer o privire admirativa si dulce a prietenului eu decat niste vorbe frumos articulate dar nesincere.

dar spuneti complimentul pe care il faceti...situatia in care l-ati facut si mai ales cum s-a nascut acel compliment...a fost ceva instantaneu, ceva care ati rumegat bine inainte de fi rostit, ceva care v-a solicitat curaj?

azi am primit un compliment neasteptat din partea unui prieten vechi "esti un om deosebit in viata mea "

hai, dati exemple de complimente...

Uite un exemplu (mail de la un prieten bun si vechi):
"Itzi multzumesc inca o data pentru ca eshti prietena mea shi te rog adu-ma cu
picioarele pe pamant de fiecare data cand crezi ca este nevoie..."
Stiu ca nu spune lucruri din astea des, deci a insemnat mult rapunsul lui.

Mistinguett mi-a adus aminte cat de placute sunt complimentele gen "doar o privire"!!! Imi place sa le fac altora, dar nu ma supar sa le primesc...mai ales cand nu sunt in cluburi gay, ci in viata de zi cu zi. Mergi undeva, cu capul plin de treburi si griji, si intr-un moment oarecare sesizezi ca cineva se uita admirativ la tine...wow...dup'aia chiar ca nu imi pot ascunde un zambet cat China . Cel mai recent mi s-a intamplat ieri, cand ieseam din birou...din partea unui tip trasnet. Si apoi tine-te pe zambit ...si visat.

Alt gen de complimente care imi plac sunt cele implicite, "ascunse" bine in spusele cuiva, si de care iti dai seama dupa ce discutia s-a sfarsit, cand reflectezi de ce te-a facut sa te simti mai bine.

Uh am primit azi o apreciere draguta, nu-i zic compliment pt ca stiu ca era adevarata.Mi-a zis ca-s o comoara de fata si ca-s sufletul hanului Te pup iubita, stiu ca ai zis-o din suflet
Cand fac aprecieri, de obicei sunt spontane...Mi se intampla sa ma gandesc cateodata inainte si sa-mi zic :"Uh, daca i-as spune ca are niste buze apetisante, nu cumva ar lua-o ca pe un apropos?" Dar dupa cateva minute ii trantesc aprecierea in fata

haideti sa eliminam complimentele de care avem parte in situatii mai mult sau mai putin oficiale; pe acestea le consideram elemente de protocol admitand faptul ca ele isi au rolul lor bine stabilit: de a satisface orgoliul oaspetelui.

sa luam doar complimentele pe care le primim de la prieteni, aceste marturisiri ce vin brusc peste noi cu un zambet sau cu o imbratisare.

si pana la urma de ce sa nu credem ca am reusit sa bucuram pe cineva? ca cineva in lumea asta a avut un gand bun pentru noi? ca vorbele lui sunt sincere neavand motiv de incurajare falsa sau de lauda ieftina.
de ce sa nu ne bucuram de frumusetea ce se intoarce la noi prin ceea ce facem?

nu inteleg aceasta reticenta crunta fata de complimente. nu va lasati acaparati de ceea ce e rau in relatiile sociale. incercati sa nu uitati ca macar cei de langa voi, familia, prietenii si toti cei care va sunt voua dragi, se bucura de prezenta voastra.

nu va dati seama cat de minunat este sa vezi ca ai trezit in sufletul cuiva emotia unei marturisiri calde si incarcate de beatitudine!

nu umbriti picatura de nectar ce vi se ofera cadou prin complimente caci nu exista alt mod de a va multumi ca existati.

lasati lumina unui gand prietenesc sa va mangaie!

primiti complimentele cu bucurie, caci ele va stau sprijin in clipe grele si de veghe in vremurile aspre! primiti complimentele cu taina ce doar privirea unui copil o mai ascunde cand este fericit!

deschideti-va ochii si lasati privirea sa se scalde in cumintenia vorbelor ce impletesc complimente pentru voi !

@Nicodim - si mie mi s-a intamplat zilele trecute, si chiar am fost surprinsa: un tip inalt si tinerel si frumusel care trecea strada din sens opus, vorbind la celular - si efectiv a avut o privire asa admirativa de m-a facut sa umblu mai dreapta (vreo juma' de ora )

Secundita, asa este, ai mare dreptate. Parca ne e frica de ideea ca meritam un compliment. Oare chiar asa nedemni/e de complimente ne vedem?

Gandindu-ma la subiectul asta mai mult, am ajuns la concluzia ca cele mai frumoase complimente care le-am primit au fost cele care au apreciat ceva ce am facut sau legate de caracterul meu, si nu cele care au fost legate de fizic sau cum ma imbrac. Nici astea nu strica la moral, dar parca nu dau aceeasi satisfactie.

" si oricum nu cred ca esti ugly cand te strambi"....Ce dragut mi s-a parut cand am auzit asta...Mi-a mai facut cateva complimente si inainte ,dar parca asta a fost cel mai dragalas
Am uitat sa spun ca, bineinteles, nu am zis multumesc...Nu stiu de ce, pur si simplu nu pot spune multumesc atunci cand cred complimentele

Acest topic a fost editat de afrodita: 31 Oct 2003, 02:25 AM

O apreciere din parea cuiva cunoscut,..un multumesc pentru ceva anume,..un "as vrea sa-ti seman"..nu sunt complimente.
Sunt poate aprecieri si lucruri pe care simti ca celalat trebuie sa le stie.
Sunt impotriva complimentelor gratuite. A acelora pe care le simti ca sunt dublate de interes.
Si pana la urma Rabindranath Tagore a spus un lucru mare "canalului ii place sa creada ca fluviile nu au alta menire decat sa-i aduca apa"

Acest topic a fost editat de cameron: 31 Oct 2003, 10:37 AM

Cel mai frumos compliment a fost "iti multumesc ca existi"...dar asta e mai mult decat un compliment...

Flu..aia e declaratie si inca una extrem de frumoasa...
Nu are nimic de-a face cu un compliment.. intra la alte categorie!!

...a si avut efect declaratia...

Atunci nu stiu....prin grupurile mele de prieteni nu suntem formali sa ne complimentam...Se pot pune ca si complimente replicile de gen: "Nu iti sta chiar asa de naspa!", "Putea sa fie mai rau!"?
In rest ignor cele de genul "Iti sta bine...etc" (din astea am mai auzit pe la servici).

Nu prea ma pricep la capitolul asta...

Hehe, Cameron, aveai dreptate, nu era un compliment, era "un fapt" ..Da' mi se pare mie sau am inceput sa ma cam laud la subiectul asta?? Inchideti-mi guraaaaaa!! Ca io tot o sa va zic de acum incolo complimentele primite si-s cam multe...In afara de "fapte" (pun in ghilimele pt ca e expresia lui )

Nu-mi place sa fac complimente si nici sa primesc,asta mai ales de la necunoscuti(e).Daca este vorba despre prieteni sau persoanele apropiate mie,este altceva.Spun ca nu-mi plac,pt. ca mi se par false,daca cineva nu te cunoaste si "arunca" gratis cu complimente in dreapta si-n stinga,este o mare,mare falsitate.Si nu suport deloc pe cei(cele) ce nu au curajul sa-ti spuna in fata totul,indiferent daca este de bine sau nu
Si pe mine m-au "periat" de curind unele persoane,si pina la urma mi-am dat seama ca nu era nimic adevarat,ci doar o "fatada" ieftina.....

Sa pun si eu ultimul compliment primit...
Sunt sigur ca veti crede despre mine ca sint 101% complet lipsit de modestie pentru faptul ca am postat un astfel de compliment!
"daca as gasi un american care sa-ti semene m-as casatori si eu din dragoste"

P.S.: nu sint american, nu am fost, si nici nu cred ca voi avea cetatenie prea curand

Acest topic a fost editat de axel: 1 Nov 2003, 06:30 AM

Aaa...Banuiesc ca o fata ti-a facut complimentul ala,nu? Ca daca era baiat ai cam incurcat-o
Asaa, nu e lipsa de modestie ca nu ai venit sa zici "ete, ce frumos sunt"...Si poate era un fapt,nu un compliment...Nu cunosti persoana destul de bine ca sa-ti dai seama de asta?

Banuiesti bine
Americanii sint tare conservatori, nu stiu sa fi legalizat casatoria intre 2 persoane de acelasi sex

hai sa vedem definitia complimentului din dictionarul limbii romane:
compliment/ complimente = cuvant de lauda, de magulire; ( la pl. - salutari )

sinonime ale cuvantului compliment:
1. omagiu, elogiu, magulire, flatare
2. reverenta, plecaciune
3. salutari, urari, amicitii

desigur am vorbit pana acum in sensul de magulire si flatare. continuam tot asa

eu consider ca "iti multumesc ca existi" este in adevar un compliment. ca existi este un fapt. dar ca sa se bucure cineva de existenta ta inseamna mai mult decat un fapt. inseamna o recunoastere a ceea ce faci, o multumire pentru ceea ce daruiesti prin prezenta ta...e mai mult. si sunt poate cele mai dragi vorbe pe care ti le poate spune cineva.

haideti, lasati sufletul sa se bucure! daruiti complimente...si primiti-le caci sunt cele mai rare emotii!
credeti si nu va mai indoiti de faptul ca sunt momente cand reusiti sa ii faci pe cei din jur sa simta ca prezenta voastra inseamna mai mult decat o simpla existenta!

am exclus din discutie complimentele oficiale. ganditi-va la prieteni, si incercati sa realizati clipele de frumusete ce v-au luminat privirea!



Acest topic a fost editat de secunda: 1 Nov 2003, 12:38 PM

Am vrut sa iau un ziar dimineata, prea dimineata. O femeie in varsta, inca frumoasa, m-a impins, am dat cu capul de acoperisul chioscului (inaltimea), s-a asezat in fata mea si a cerut Liberatatea. Am fulgerat-o cu privirea somnoroasa ea s-a intors spre mine si m-a intrebat enervata: "ce te uiti asa la mine?". Am raspuns: "sunteti foarte frumoasa in dimineata asta" si am plecat. Acesta este un adevarat compliment, spus la nervi.

in adevar vermeer ai fost un adevarat cavaler!
Bravo! sa tot fie oameni ca tine!

Vermeer> oare de ce uneori nu se poate trece de aparente? O fi prea greu?

ce-ar fi sa ne facem intre noi complimente?
sa spunem un gand frumos intr-o zi unuia de pe forum care ne-a facut sa ne simtim in mod special prin ceea ce a scris sau a facut.

sunt multi care nu ne cunoastem intre noi. ne stim doar sufleteste. ne stim doar gandurile.
gandurilor noastre sa le facem complimente.

desigur, se pot posta in continuare complimente pe care le facem altora sau pe care le primim.

hai ca incep eu.

pentru Mihai:

ai un suflet vesel de poti darui atatea zambete in jur

sau m-am gandit la un joc
sa fie Mihai cel care acum trebuie sa faca un compliment mai departe cuiva. regula e sa nu il faca persoanei de la care a primit el compliment.
ce ziceti?

Dupa ce ai facut un compliment cuiva, poti sa accepti faptul ca a fost un compliment.
Dar nu poti spune: fii atent[a], iti fac un compliment: <aici se insereaza complimentul>. Si nici sa mentionezi tu dupa faptul ca a fost compliment. Nu stiu, poate exista persoane care pot face asta, dar eu nu.

axel, chiar nu am inteles, care e problema?

in fond, nu atentionezi pe nimeni ca ii faci un compliment...ii spui dupa eventual
ma rog, poate ideea cu jocul era cam fortata. nu ne mai jucam.

insa nu vad care e problema daca ne facem complimente intre noi?!
continuam discutia despre complimente, ne facem complimente intre noi, vorbim de starile care ne determina sa facem complimente...care e problema?!

Nici una. Numai ca eu n-as face complimente "intr-un mediu organizat"!

Acest topic a fost editat de axel: 3 Nov 2003, 10:30 PM

daca in cele din urma voi tot nu vreti sa credeti in complimente , hai sa vedem ce au facut altii.
complimente din filme. scene emotioante pe care vi le amintiti.

"mai bine nu se poate" cu J. Nicholson si H. Hunt. (as good as it gets)

acolo, la intalnire, ea ii cere un compliment. ca un fel de sansa pentru el. pentru amandoi. un compliment care iata, in forma lui descopera omul care ii da viata.
"tu ma faci sa fiu mai bun"- a exclamat el, plin de satisfactie. ciudat! ce compliment sa fie acesta daca -la prima vedere- lauda insasi persoana care il face? insa tinad cont ca venea din partea unui ursuz, a unui om ce nu era interesat de alti oameni, caruia ii pasa doar de confortul propiu, aceste cuvinte capata o greutate asemeni uni marturisiri ce te face vulnerabil. si inseamna mult pentru persoana careia ii este adresat. este precum un cadou. iar cadoul este increderea. si cum oare sa apara incredere daca nu exista dragoste?


###