"O replica celebra a unui obscur judecator de instructie -"Nu stiu exact ce e, dar o recunosc cand o vad !" - ne spune ca pornografia nu se lasa usor definita. Unii cred ca un film facut cu intentia de a excita sexual o persoana e porno. Fals ; Instinct primar sau Noua saptamani si jumatate au acest nobil efect fara a fi pornografice.

Cazul unei vedete de film porno

Ca si Kareem Abdul - Jabaar (unul dintre cei mai abili si inalti baschetbalisti) sau Van Cliburn (pianistul cu cele mai lungi degete), Johb Curtis Holmes si-a castigat reputatia tot datorita unui atu fizic. 13 inci (29 de cm) repartizati exact in acel loc care i-a adus bine-meritatul titlu de cel mai important star porno al anilor '70. Intr-o cariera intinsa de-a lungul a doua decenii, Holmes a aparut in 2274 de filme porno si a intretinut pe ecran relatii cu peste 14.000 de femei ! Nu a fost descoperit spaland vase intr-un bar, asemeni lui Dirk Diggler (eroul din Jurnalul ..., inspirat de viata lui Holmes). Bill Amerson, mentorul si managerul sau (in acelasi jurnalul... prin personajul lui Burt Lancaster), l-a "agatat" in timp ce l-a vazut schimbandu-se, in vestiar, pentru o proba de film publicitar.
Cariera porno a lui Holmes a inceput cu filme turnate in 8 mm , iar in '72 a devenit mai cunoscut sub numele de cod Johnny Wadd, personaj inspirat de faimosul detectiv imaginat de Dashiell Hammett, Sam Spade.
Filmele cu Wadd erau in continuare porno, dar spre deosebire de anterioarele, aveau o intriga si vadeau intentia regizorului de a-si depasi conditia si a starului de a juca, in adevaratul sens al cuvantului.
Prestatiile ii aduceau in medie 3.000 de $ pe zi, dar onorariul anual putea ajunge pana la 500.000$.
La mijlocul anilor '70 declinul: Holmes a descoperit drogurile, a inceput sa fure pentru a putea plati ratia zilnica de cocaina. A fost implicat chiar intr-o dubioasa afacere cu substrat mafiot, fiind acuzat de crima. Desi nedovedit, si-a petrecut totusi 11 luni in inchisoare. Ultima sa aparitie intr-un film a fost in fastuosul The rise and Fall of the Roman Empress. In '88, murea de sida, dupa trei ani de suferinte.
N-a fost un tip pe care-l dadea inteligenta afara din casa, pentru ca, asa cum spunea o partenera de-a lui:
"Era clar ca tot sangele se scurgea din creier pentru a iriga bunatate de inci". A intrat insa in mitologie cu un renume de invidiat: Elvis Presley al pono-ului"

Urmeaza : PORNO / Realitate si fictiune ; Deeper & deeper; Detalii industriale; Cazul unei vedete de film porno 2; Corectitudinea erotica si Culpabilitatea pornografica; Crash - Idiotii; Erotismul cu adaugiri; Erotismul implicit; Calificative si restrictii ...

Deeper & deeper

" Inceputurile pornografiei dateaza din pubertatea cinematografului. Primele filme porno (cunoscute sub numele de stag films = numai pentru barbati) erau proiectate in cadrul petrecerilor exclusiv masculine. America detine recordul de stag films, urmata indeaproape de Franta, unde genul cunoaste o aseamenea inflorire, incat termenul de french film devine sinonim cu porno.
Ani '30 - '60 au fost etichetati drept "soft ", din punct de vedere pornografic. Genul dominant este cel de "nudie", in care exceleaza realizatorul Russ Meyer, care promoveaza femeile cu sani enormi. Sub influenta europeana, genul nudie lasa loc celui "soft" : actul sexual e simulat, organele sunt lasate in afara cadrului, iar penetrarea lipseste.
Violenta scenelor sexuale si a dorintelor e exacerbata si abunda scenele de viol si lesbianism.
Meyer e in continuare cel mai stralucit reprezentant, iar filmele sale (Faster; Pussycat; Kill, Kill!!, Vixen) si-au capatat statutul de cult.
Personaje celebre din istoria cinematografului fac cariera soft-porno (unele chiar in animatie): Zorro; Pinochio; Cleopatra; Romeo si Julieta; Cei trei muschetari; Frankestein; Cenusareasa; Alba ca Zapada; Jekill. Exista si o carte Cartea Junglei !
Anii '70 marcheaza asaltul genului X de catre o noua generatie de cineasti ale caror experienta hard flirteaza cu suprarealismul.
Scandalul Marea crapelnita e prelungit in filmul X cu printr-o varianta hard in care patru femei decid sa moara de ... placere. Si reusesc. Toata aceasta efervescenta e curmata de introducerea calificativului "x".
Cea mai importanta victorie impotriva acestuia e repurtata de Deep Throat. Filmul lui Gerard Damiano a revolutionat moravurile tot atat ca si minijupele.
Desi un banal produs de serie, a fost prima pelicula porno distribuita pe marele ecran. Linda Lovelace interpreteaza o femeie care nu poate avea orgasm. Un simplu consult elimina ipoteza unei traume din copilarie si explica anomalia : Linda avea clitorisul in gat ! Iar gatul era lung.... Ce urmeaza e lesne de imaginat.
In lunile care au urmat premierei din iunie '72, milioane de americani au vazut pentru prima oara scene explicite de sex.
De la premiera nu au lipsit celebritati ca Frank Sinatra, Warren Beatty, Truman Capote, Nora Ephron si ... Bob Woodward (acesta din urma, celebru pentru rolul avut in scandalul Watergate, si-a botezat informatorul... chiar Deepthroat - vezi Toti oamenii presedintelui!)"


"Europenii au fost, dintotdeauna, cu cativa pasi buni inaintea americanilor in ceea ce priveste explorarea cinematografica a erotismului. In vremurile cand Pabst realiza Cutia Pandorei (1928), von Sternberg dezgolea picioarele Marlenei Dietrich in Ingerul albastru (1930), iar Leontine Sagan ataca delicata problema a relatiilor lesbiena in Fete in uniforma (1931), cinematografia americana era incorsetata de puritanismul unor norme de cenzura, adunate, in final, in textul faimosului Cod de productie Hays, care interzicea nu numai secventele erotice, dar chiar si sugerarea unor relatii sau situatii "nepotrivite" (adulterul, prostitutia, seductia, in sensul clasic al cuvantului puteau fi aduse pe ecran, intr-o maniera voalata, numai cu scopul de a fi infierate). La sfarsitul anilor '50, francezii sunt in avangarda unei noi perspective asupra relatiilor dintre barbati si femei, prin filmele noului val, care ataca conceptiile burgheze asupra amorului liber (Cu sufletul la gura), triunghiul erotic (Jules et Jim) sau institutiei conjugale (Si Dumnezeu a creat femeia).


"Primul mare scandal legat de conţinutul erotic al unui film (atenţie: nu e vorba despre nevinovate apariţii nude ale vreunei vedete!) se declanşează în 1972, cînd pelicula lui Bernardo Bertolucci Ultimul tango la Paris este proiectată pe ecrane. Ce bizar! Ce coincidenţă!, ai spune, gîndindu-te că taman în Franţa, în acel moment, femeile rîdeau fericite cu toţi dinţii în care-şi ţineau pilula... Şi totuşi, acest film - în intenţie, mai mult un manifest estetic decît unul erotic - a dus la o polemică de proporţii, care a împărţit cinefilii în două tabere: pe de o parte, cei care nu vedeau în el decît exhibarea unor capricii sexuale ("Am înţeles, este Suflete în ceaţă al epocii maoiste - scria Jean Cau în Paris-Match -, doar că, acolo unde Jean Gabin îşi arăta privirea albastră, Marlon Brando îşi arată..."), iar pe de alta, cei care - asemeni cronicarei americane Pauline Kael - strigau cu trei tonuri mai sus că este vorba despre o capodoperă. Revăzut astăzi, la aproape trei decenii de la premieră, Ultimul tango la Paris pară să dea mai curînd dreptate celor care nu vedeau în el decît "puncte-punctele" lui Brando: îngrozitor de plicticos şi de pretenţios, chiar rizibil, uneori, în eforturile sale de a face Artă din bici (sau buci), filmul lui Bertolucci rămîne în primul rînd prin curajul unui mare star ca Brando de a juca într-o peliculă cu "porcărele" şi prin (culmea!) acele cîteva scene incriminante - cea mai faimoasă fiind cea în care Brando pune unt pe fundul Mariei Schneider, înainte de a o penetra... "


Erotismul cu adaugiri...

"...atunci cand regizorul (sau producatorul) considera ca nu-i de ajuns sa filmeze un barbat si o femeie facand dragoste pentru a transmite un anumit tip de emotie.
In acest caz, gama de "accesorii" (obiecte si situatii) care sta la dispozitia creatorilor au dat nastere la nenumarate fantezii. Multi le-au respins indignati, si mai multi le-au asteptat cu nerabdare si s-au inghesuit sa le vada, cativa au ramas pe ganduri ... Asociata cu diverse ingrediente, sexualitatea a dat - pe ecran ca si-n viata - rezultate surprinzatoare. Cele mai frecvente - sau mai reusite - combinatii au fost cu :
mancare (Marea crapelnita - patru barbati intre doua varste hotarasc sa-si sfarseasca zilele intr-o orgie culinaro-sexuala care sa umbreasca pana si dezmaturile romanilor din antichitate;
Bucatarul, hotul, sotia lui si amantul ei - pentru hot, legea vietii este ingurgitarea; dupa ce il ucide pe amant, este obligat la canibalism de catre sotie in complicitate cu bucatarul....; Luna amara - Emmanuelle Seigner este mai imbietoare cu rauri e lapte curgandu-i pe piept, asta ca sa nu mai vorbim de alte fluide mai putin comestibile.; Jamon, Jamon - sau sunca si pasiune hispanica; Postasul suna intotdeauna de doua ori - Jack Nicholson, Jessica Lange si aluatul de paine pe masa din bucatarie; Ultimul tango la Paris - dupa acest film, untul de masa n-a mai fost niciodata acelasi ...)
-moartea si/sau mutilarea (Imperiul simturilor - strangularea este experienta erotica ultima, dupa care femeia ii taie taie barbatului organul genital; Ultima femeie - incapabil sa inteleaga si sa stapaneasca femeia, barbatul sfarseste prin a se automutila; Instinc primar - femeia isi ucide amantii in timpul actului sexual)
-claustrarea - vazuta ca modalitate de a se izola de lume, in vederea trairii unor experiente sexuale duse pana in panzele albe (Portarul de noapte - unde avem de-a face cu reconstituirea unei relatii sado-masochiste intre victima si gardianul - calau; Ultimul tango la Paris; Imperiul simturilor).
-interdictia social - religioasa - de obicei, se formeaza in triunghiuri amoroase care de care mai bizare (Lolita - barbatul intre doua varste, proprietareasa si fiica preadolescenta a acesteia; Damage - respectabilul politician englez, iubitul sau fiu si prea-iubita sa nora; Henry si June - romancierul american lipsit de prejudecati, sotia si amanta amandurora).
-fetisismul (agreat in special de Bunuel - Jurnalul unei cameriste; dus pana la scandal de David Cronenberg - Crash; rafinat de Peter Greenaway - The Pillow Book); zoofilia (in Max, mon amour Charlotte Rampling isi insala sotul cu un cimpanzeu ( (Cabaret); memorabilul twist descult featuring Uma Thurman si John Travolta (Pulp Fiction) sau (in cheie comica) secventa impanarii puiului din Marea Lovitura.

Iar daca e sa ne gandim la o metafora a participarii la sexualitate, ne vine imediat in fata ochilor imaginea lui Woody Allen pedaland epuizat o bicicleta zburatoare pentru a ajunge la fereastra Miei Farrow; in timp ce nefericitul inventator isi da sufletul implorand-o sa se lase rapita, Mia nu se hotaraste, isi frange mainile, sovaie si incearca sa-si impartaseasca nevrozele cu Woody (Comedia erotica a unei nopti de vara)."


Cazul unei vedete de porno 2

"Un caz aparte in peisajul porno contemporan este americanul John Bobbit. Acesta a devenit faimos in 1993 cand nevasta i-a taiat penisul, arucandu-l pe pe geamul masinii in plina viteza, dupa care, o data "colonelul" regasit, chirurgia a facut minuni, "lipindu-l" ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Un an mai tarziu, profitand in continuare de tapajul mediatic, Bobbit s-a lansat in filmul porno, cu John Wayne Bobbit Uncut (!!!) Enorm succes de box - office, ca si urmatorul sau efort, ironic intitulat Frankenpenis (aluzie la eficienta operatiei chirurgicale care a facut posibile toate acestea, dar si o proba a obsesiei titlurilor - parafraza, gen Women in black, Pocahotass, seria Butman, Jugsy, Anal Analysis, Angels With Sticky Faces etc.). Cu banii stransi de pe urma celor doua filme, Bobbit s-a retras, a fost uns pastor prin corespondenta de catre un obscur cult religios si a inceput sa-si caute un sediu in Las Vegas pentru propria congregatie pe care planuieste s-o boteze "John Wayne Bobbitt Church Without an Organ" ! No comment !"


Calificative si restrictii


Toamna lui 1968: MPAA (Motion Picture Asociation of America) aboleste invechitul Cod de Productie Hays (cel care stipula ca intr-o scena erotica protagonistii trebuie sa aiba cel putin un picior pe podea - precizare care, in ziua de azi, n-ar mai avea nici un sens ...) si, la 1 noiembrie 1968, intra in vigoare noul sistem de evaluare al continutului filmelor. Destinat in principal parintilor, ca un indrumar necesar controlului educatiei progeniturilor , sistemul prevedea 4 categorii de auditori:
G(General Audience) - destinat tututor spectatorilor, indiferent de varsta
M (Mature Audiece - in prezent PG, Parental Guidance Suggested, cu varianta mai restrictiva PG 13)
R (Restricted) - sub 16 ani - out !!!

X- interzis sub 17 ani (NC - 17)

Extras din Regulamentul MPAA : "Nimeni nu e obligat sa supuna o productie cinematografica evaluarii Comisiei; orice producator sau distribuitor care doreste sa lanseze pe piata un film fara o rata de evaluare este liber sa o faca "(pe propriul sau risc n.n.).
Exemple de filme evaluate NC - 17 : Henry si June (primul "onorat" cu aceasta decizie), Ultimul tango la Paris, Marea crapelnita , Crash, Showgirls.
In functie e intentiile producatorilor, unele scene controversate pot fi eliminate dintr-un film pentru a obtine o evaluare mai "blanda" sau, dimpotriva, se pot adauga secvente violente sau erotice pentru a obtine un "R" sau un "NC-17", ceea ce ar aduce in sali mai multi adulti incitati de ideea interdictiei.
We just love porn !

1884 Semnalul de alarma este dat in breasla filmelor porno : starleta Shanna Grant moare in urma unei supradoze de cocaina prizata in apartamentul prietenului sau.

1986 Cu Traci, I love u , turnat la Paris, actrita Tracy Lords intra in legalitate, implinind varsta eliberatoare" de 18 ani. Reintoarsa in SUA, e arestata (nu si inchisa), sub acuzatia de a fi pozat pentru cataloage de filme hard, desi era minora.

1988 Regizorul Hal Freeman, director al companiei Holywood Pictures, acuzat de obscenitate, contraataca in justitie si castiga. Momentul marcheaza legalizarea pornografiei.

1988John Curtis Holmes, alias Johnny Wadd (model pentru personajul Dirk Diggler din Boogie Nights), moare de SIDA.

1988La ce bun sa inchiriezi casete porno cand ti le poti confectiona si singur, e de parere actorul Rob Lowe, care pune la punct inregistrarea propriilor aventuri sexuale intr-un hotel.

1990 Infamul "Pussycat Theater" din L.A., deschis in 1976, e inchis, restaurat si redeschis sub noul nume de "Tomcat", fiind destinat exclusiv porno-ului gay.

1990 Toata industria porno e vazuta de creatorii de tendinte drept sordida, dezgustatoare, incorecta din punct de vedere politic.

Mihai Chirilov - Procinema , nr. 40, decembrie 1998

Atlantic City


SUA 1980. Regia : Louis Malle (Ascensor pentru esafod ; Adieu les enfants ! ; Lacombe Lucien)
Cu : Burt Lancaster ; Susan Sarandon ; Michel Picolli.

Sally urmeaza cursurile de crupier , visand la o viata mai buna. Sosirea neasteptata in Atlantic City a fostului sot,
care a furat o mare cantitate de droguri de la mafie, si legatura acestuia cu un gangster, care locuieste in aceeasi
casa cu Sally, ii vor crea acesteia un lung sir de probleme, mai ales dupa ce fostul sot este ucis. Pe urmele femeii sunt atat politia, cat si traficantii de droguri.

Cinci nominalizari la premiul Oscar. Premiul Bafta 1982 pentru cel mai bun actor - Burt Lancaster si cea mai buna
regie - Louis Malle. Leul de Aur , Venetia acordat regizorului Louis Malle.

Intamplarea a facut sa-l vad la scurt timp dupa vizionarea Ghepardului, in regia lui Visconti, si am ramas placut impresionat
de jocul lui Lancaster, la mai bine de 20 de ani de la Ghepardul. Relatia diabolica dintre batranul cartofor, devenit intre timp "sclav" si stapana acestuia ( o fost glorie a unor vremuri apuse, sotia unui potentat al epocii), este incredibila. Amandoi se urasc si se iubesc in acelasi timp, fiind prizionierii propriei neputinte.
Finalul este unul dintre cele mai reusite vazute de mine pana acum, demolarea vechilor cazinouri din Atlantic City ( fost
imperiu al jocurilor de noroc, pana la aparitia Las Vegasului), reprezentand disparitia unei ere care inghite cu ea povesti si destine. "Sclavul" si "stapana", merg brat la brat, fericiti ca au scapat de grija zilei de maine, in timp ce buldozere uriase matura totul in calea lor.

Secvente : prietenia dintre majordonul hotelului si personajul lui Lancaster (respectul pe care i-l poarta primul),
dispretul si uimirea traficantilor tineri pentru curajul "mosului").



Panica in Needle park

Romeo si Julieta ai mizeriei si drogului, film despre ‘marginalii’ atat de infierati in revistele Cinema de pe vremuri.
Ce mi-a placut la acest film : elipsa – factor cheie in desfasurarea povestii.
1. Bobby ( Al Pacino) se hotaraste sa dea o spargere impreuna cu fratele sau, la un depozit de spirtoase. Semnalul
e simplu : cand fratele vine pe straduta, cu camionul furat, coboara si bate la usa. Un gardian ( silueta se vede in penumbra) apare pe alee. Fratele vrea sa intre cu masina, vede gardianul si pleaca. Auzind motorul camionului, Bobby il striga : ‘ Hank, Hank !’. Urmatorul cadru : Bobby e la vorbitor cu prietena sa.

2. Dupa audierile de la politie, aceasta nu stie daca sa-l ’toarne’ sau nu. Zace cateva saptamani mai tot timpul drogata. Are dubii. Ii da intalnire politistului. In secventa urmatoare, Bobby e prins pentru a doua oara in flagrant si arestat. Secventa seamana cu cea din finalul ’’A bout du souffle’’, a lui Godard, numai ca aici, personajul principal nu e impuscat.

Finalul : Bobby e eliberat din nou din puscarie de un puternic al zilei, al carui protejat este. La poarta, cea care l-a tradat, care i-a furat doza de trezire ( ‘wake up shot’) il striga pe nume. Bobby ii raspunde, ca un posibil semn de reimpacare.
Elipsa se opreste aici, regizorul si-a spus povestea, continuarea nu ne-o putem decat imagina.

’’Panica in Parcul Acului’’ nu mai poate soca pe nimeni azi, dar la vremea lui, sigur a facut-o. Filmul uimeste prin
nuditatea mizeriei in care se scald cei doi si restul gastii. Mizerie din care refuza sa iasa. Dupa lungi planuri – secventa ale cuplului, dupa descrieri minutioase ale ritualurilor drogatilor, cei doi, plecati in excursie la tara, parca nu prea au ce cauta in decorul ‘sanatos’ si verde al padurii. Nici nu stau mult. Se refugiaza cu rapiditate in cloaca din Needle Park, iar promisiunile unui nou inceput raman doar la faza de promisiuni. Ca un semn al damnarii ireversibile si a incapacitatii de a trai si imagina un nou mod de viata, catelul Rocky e inghitit de ocean.
Interesanta atitudinea regizorului, net antimoralizatoare, fara tandrete fata personajelor sale ( unii ii contempla admirativ, chiar cu veneratie pe alocuri – vezi Coppolla - ‘Nasul’), Schatzberg spune doar o poveste a mizeriei.
Iata declaratia regizorului despre un alt film al sau - “The Scarecrow” : “Am incercat sa fac un film mai optimist decat “ Panica…..” sau “Jurnalul unui copil decazut” , aratand cum se trezesc oamenii aruncati mereu spre marginea societatii, cu
toate eforturile lor de a se integra.”



Acest topic a fost editat de Fitzcarraldo: 16 Sep 2005, 04:39 PM

vreau si eu filmul asta!

Care dintre ele ?




OBSESIA, r. Luchino Visconti, 1943 8/10

O pelicula impotriva filmelor cu "telefoane albe" din Italia acelor ani. Marcheaza un dublu eveniment : debutul lui Visconti
si aparitia unei opere care anunta neorealismul.
Adaptare libera dupa romanul lui James Caine - Postasul suna
intotdeauna de doua ori.
"O umanitate cruda, saraca , avida, senzuala, modelata de lupta cotidiana pentru existenta"(A.Pietrangeli -
regizor secund al filmului).

LA TERRA TREMA (Pamantul se cutremura), r. Luchino Visconti, 1947 10/10

Secvente :
-Cola promitand tabloului cu familia reunita ca se va intoarce acasa si totul va fi ca inainte.
-Fata care admira plangand margelele de plastic
primite de la sectorist, in timp ce bunicul e dus la spital.
-Clopotele care pentru unii anunta o mare bucurie (lansarea la apa a unei noi barci),iar pentru altii destramarea
familiei.
"Visconti este cel mai mare povestitor pe care noi italienii l-am avut in acest secol. Cel mai inspirat si cel mai robust.
Personajele si peisajele sale AU VEHEMENTA VIETII INSASI". ( Oreste Del Buono) Considerat opera de varf a neorealismului, aceasta e o poveste care se intampla in lume de mii de ani. In care cei saraci sunt intotdeauna exploatati de cei bogati.


BELLISSIMA
(tradus la noi Cea mai frumoasa ), r. Luchino Visconti, 1951
7/10
Cu: Anna Magnani, regizorul Alessandro Blasetti joaca propriul rol in film.
Coscenaristi : Francesco Rossi (asistent de regie alaturi de Franco Zeffirelli la Pamantul se cutremura).

Film despre falsul vis, cinematograful - fabrica de minciuni holywoodiana si despre modul in care o tanara mama
saraca isi chinuie fetita in speranta de a o vedea vedeta de cinema. Protagonistii privesc la gradina de vara (atat de
prezenta in filmele italiene - Splendor; Cinema Paradiso...), filme cu Burt Lancaster si se imagineaza actori.
Povestea protagonistilor din Hoti de bicicleta (folosirea actorilor neprofesionisti; gloria castigata repede de
acestia si rearuncarea lor in anonimat), intareste ideea regizorului din acest film.

Franco Zeffirrelli despre Anna Magnani : "O pantera cu ochi de fosfor, care strapunge aerul, gata sa se apere si sa atace, o fiara splendida".



Despre Rocco si fratii sai(1960) si Ghepardul(1963) n-am sa vorbesc, au facut-o altii mai bine decat am sa o fac eu vreodata. Le-am cautat pe imdb de curiozitate, la Ghepardul dezamagitoare "cronicile" membrilor. L-am revazut e
nenumarate ori, incredibil jocul lui Burt Lancaster, spleenul, delasarea sa, acceptarea neconditionata a destinului.
Batranul print intelege ca trebuie sa se dea la o parte ,ca vremea dinastiei lui s-a dus si ca sa asigure o continuitate
subreda a traditiei nobiliare va trebui sa faca compromisuri de neacceptat pana atunci. Alain Delon si Claudia
Cardinale formeaza cel mai senzual cuplu cinematografic, ever.
10/10 both.

atlantic city
ca nu l-am gasit pe dc++

Incearca sa cauti numele regizorului. Eu am gasit Adieu les enfants !

Merita sa-l vezi si pe asta.

Kusturica, filmele mai vechi

Vin miresele, debut. 7/10

Realizat pentru televiziune. Nu mi s-a parut cine stie ce, insa obsesiile pentru valuri albe si rochii de mireasa (v. Vremea Tiganilor)se manifesta din plin si aici.

Titanic bar

Una dintre cele mai puternice pledoarii anti razboi. Filmul este realizat cu minim de resurse, aproape atf-ist. Avem doua povesti intretaiate. Una a detinatorului barului, o bodega saracaciosa, Titanic bar. Se numeste asa pentru ca pe unul din peretii scorojiti are un tablou cu un vapor, iar proprietarul este imbracat cu o bluza marinareasca. Cealalta poveste este a fotografului satului, fanatic nazist, care se crede membru al rasei ariene, cu toate ca este sarb. Acesta isi canalizeaza toata ura asupra evreilor, incepe sa se imbrace ca nazistii si chiar isi vopseste parul blond la un moment dat. Gaseste motivul frustrarilor si propriilor neputinte in existenta evreilor, care se fac vinovati pentru toate relele de pe pamant. Actiunile
regimului hitlerist sunt copiate de fotograf la o scara mai mica, una locala.
Pozarul este unul dintre clientii fideli ai barului. Antiteza raportului de forte dintre cei doi, este subliniata si fizic. Carciumarul este un tip micut, chelios, in genul celui din show-urile lui Benny Hill, fotograful un zdrahon. In momentul izbucnirii celui de al doilea razboi mondial, fotograful se duce la Titanic bar si-l injunghie cu bestialitate pe carciumar, chiar sub tabloul la care acesta tinea atat de mult. Micutul nu opune rezistenta, este mai mult sacrificat. Kusturica reuseste sa condamne razboiul fara sa foloseasca mii de figuranti, lagare e concentrare hidoase, petarde si alte sergiulisme. O face cu doua personaje, o camera saracaciosa si un tablou. 10/10

Salvati soldatul Ryan, r. S. Spielberg

10/10 pt.:

-Secventa debarcarii, cred ca cea mai buna reconstituire a zilei respective. Planuri detaliu ce frizeaza
snuff-ul: mate pe afara, creier imprastiat, gloante, apa marii inrosita de sange.
-Impuscarea soldatilor nemti care se predasera.
-Lunetistul ochit de lunetist in ochi.
- Cine verite-ul, ca in documentarele de front, filmate tot de soldati special instruiti pentru asta, cameramanii de razboi, care devenisera adevarati artisti, unii cu pretul vietii.
-Decoruri, sunet.
-Tom Hanks, un actor pe care nu-l agreez in general.
-Batalia corp la corp intre neamt si american. Lasul care plange pe scari si-l lasa pe german sa plece, cu toate ca are arma incarcata in mana.
-Finalul (50%)

2/10 pt.:

-Pretextul filmului. Vai, micul Ryan trebuie salvat, ramane ma-sa singura pe lume !
-Patriotismul de doi lei al americanilor, exploatat la sange de Spieberg. El o crede in fazele astea ? (retoric)
-Steagul americam glorios, astia sunt chiar bolnavi cu steagurile lor.
-Superiorii ingrijorati, generalul ala aduce aminte de personajele lui serge.
-Finalul (cealalta parte).

Later edit : azi, filmul asta a inceput sa ma plictiseasca ingrozitor, asta si datorita zecilor de reluari in realuare de pe micile noastre ecrane.

Blow

(tradus Visul alb), in regia lui Ted Demme, SUA 2004.
Cu Johnny Deep (George Jung), Penelope Cruz, Ray Liotta.

Impulsul care m-a facut sa iau filmul asta de pe ODC a fost ceea ce scrisese cel de la care l-am downloadat in dreptul lui : mai tare de atat nu se poate. Si tipul stia ce spune ....

Cocktail reusit intre Goodfellas ;Casino; Studio 54 (prin personajul Derek Foreal-Paul Reubens) si Scandalul Larry Flint (iubita care moare).
Ray Liotta, unul dintre favoritii mei, joaca la fel de bine si un "legit", Deep e bestial.

Filmul este ecranizarea povestii reale a lui George Jung, unul dintre cei mai mari traficanti de droguri, colaborator al temutului Pablo Escobar ("El Magico"), unul dintre providerii de cocaina no. 1 al Americii.
10/10 pt.:
-Impuscarea unui "amic" de-al lui Escobar, "Viata-i ieftina in Columbia !"
-George catre nevasta-sa : "Termina cu drogurile, esti insarcinata !
Sotia (prizand cocaina): Nu fi asa un ipocrit, doar m-am lasat de fumat, nu ?"
-muzica
-Hainele, cat de misto sunt imbracati.
-Ochelarii de soare, care in filmul asta sunt mai mult decat niste ochelari de soare.
-Stop cadrele ametitoare, care spun cat 100 de minute de film. Ai nostri mai au de invatat mult, pana sa ajunga sa foloseasca "unealta asta ancestrala".
-Tot filmul.

"Sentinta lui George Jung la Otsville mai dureaza pana in anul 2015. Kristina Jung nu si-a vizitat inca tatal."

Apropo, l-a vazut careva ?

http://www.imdb.com/title/tt0221027/

Am vazut eu filmul.
Sincer mie nu mi s-a parut atat de bun pe cat il prezinti tu, desi sa spunem ca la vremea la care l-am vazut poate nu simteam nevoia sa privesc un film cu ochi critic, mai de la distanta, ca sa-l pot cuprinde ca pe un intreg.

De ce nu mi s-a parut atat de bun?
Mi s-a parut penibila aparitia eroului principal la maturitate, cu nici o alta transformare fata de cel din tinerete, decat o perna sub pulover pe post de burta.
Asta zic eu ca a stricat mult din film. Mie cel putin mi-a distras atentia perna aia evidenta de la cursul filmului.

In rest nu-mi mai amintesc, asa ca nu mai carcotesc nimic.

Ce ma uimeste e ca nu pomenesti nimic de performanta Penelopei Cruz, pe care eu o consider de-a dreptul delicioasa.

Eu am depasit faza cu burta, Demme e un mare povestitor, filmul pur si simplu curge, regizorul se achita mai mult decat onorabil de sarcina, spunandu-si istoria eroului sau (inspirata dintr-un caz 100% real, v. stop cadru de final cu chipul adevaratului George Jung). Chestia asta e din ce in ce mai rar intalnita la filmele recente, semn ca cinematograful da semne de oboseala. Blow e un film pe care as fi dorit sa-l fac eu. 11/10

Penelope joaca bine, personajul ei revolta prin lipsa de gratitudine fata de sot.

acum il dau jos....sper sa apuc sa-l vad zilele astea!

atlantic city inca nu l-am gasit!

mai, oameni buni, sper ca downloadez vreun xxx...ca m-am uitat acum in lista si am vazut ca sunt si din astea!!!

da' nu-i nika: daca-i d-ala, scriu la cronicuta de basme!

am vazut filmul si mi-a placut tare tare!
l-am vazut impreuna cu cineva care a afirmat ca filmul este o porcarie
cred ca filmul e destul de ciudat ca sa stirneasca pareri pro si contra la fel de puternice
ce mi-a placut mie a fost modul in care s-au hotarit scenaristul, regizorul si cu johnny depp sa-l umanizeze pe Jung, cu drama lui, fiind neinteles de parinti, si mai ales, neinteles si dezaprobat de fiica sa (finalul este mortal!)
ce mi-a placut pe locul doi a fost realizarea ca imagini si cred ca chestia cu actorii (apropos de burta lui Jung) este voita, pina si parintiii lui sunt actori foarte tineri si foarte putin convingatori in rolul de batrini. ori eu cred ca daca regizorul voia, putea sa angajeze doi actori mai batrini. apoi culorile sunt bine alese, prafuite, tipatoare in functie de moment, plus elemente de kitsch care mie mi s-au parut f sugestive.
very good indeed!

Valid comentariul tau.
La o pelicula buna poti depasi anumite inadvertente daca te fura povestea. Liotta e convingator chiar si batran, mai ales in secventa in care asculta caseta de la fiul sau in garaj, bolnav si ferindu-se de o sotie "deranjata". Cred ca pe langa Goddfellas ( http://www.imdb.com/title/tt0099685/ ) asta e cel mai bun rol al sau. Finalul impresioneaza intr-adevar.

@Carrad
E posibil sa dai jos si un pornos. Introdu' in termenii de cautare numele regizorului sau alt termen legat de film.

Revazut CASINO, r. Martin Scorsese (Who's that knoking at my door; The mean streets; Raging bull; Taxi driver; Goodfellas - ce am vazut eu + ceva scurte de studentie).

10/10 pentru :

-Cutitul infipt de Nicky (Joe Pesci) scandalagiului din club. "Nu-i asa ca vedeti o fetita ?" Cadrul urmator, in ralanti, cu chipul lui Pesci invaluit in fum de tigara.

-Cererea in casatorie. Sam (De Niro) ii ia mana lui Ginger (Sharon Stone) in mana sa. Elipsa : mainile impreunate cu verighetele pe degete.

-Depistarea trisorilor din cazinou (aparatele de
semnalizare "vazute" prin pantaloni. Secventa asta este preluata si in Jocuri, poturi si focuri de arma al lui Guy Ritchie).

-Vederile panoramice de sus ale cazinoului, cu Sam (De Niro) in centrul locatiei.

-In desert - imaginea in ochelarii lui Sam a masinii cu care vine Nicky (Pesci) la intalnire, copiata in zeci de filme .
Secventa asta minuscula s-a transformat intr-un cliseu atat de recent. Aceiasi ochelari oglinda din Cool hand Luke.

-Genericul.

-Prinderea capului irlandezului in menghina.

-Casapirea lui Pesci si a fratelui (Frankye) cu batele de basseball in lanul de porumb, ingroparea lor de vii (snuff).

-Folosirea batranului v.o. atat de bine.

Ce nu se potriveste : cum poate povesti Pesci (voice over), daca a fost executat de mafie? Procedeu destul de des folosit.

Fenomenul Rocky horror picture show


"La inceputul acestui an ('99), am trait experienta sau, in jargonul filmului, am fost dezvirginat) intr-un cinematograf parizian din Cartierul Latin, Studio Galande. Ora 22.30. In sala, randurile din fata si cele din spate sunt pline. Mi se pare suspect, mai ales ca la intrare am fost ontralat in geanta. Pe scena apare un tip care se ca dovedi, ulterior, maestrul de ceremonie si care intreaba asistenta : "Cine n-a vazut RHPS sa ridice mana!" Toate mainile sunt pe sus. Evident un gag, de care aveam sa-mi dau seama mai tarziu: era de neconceput sa nu-l fi vazut cineva! Urmeaza instructiunile: de fiecare data cand se pronunta in filmele numele lui Brad, publicul completeaza in cor, asshole. La un moment dat, toata lumea lumea trebuie sa se ridice in picioare si sa execute un dans. In fine, incepe filmul. Cu o nunta. Se azvarle cu orez si confetti, mirii se saruta. In sala, nebunia incepe. Cei din fata, cei din spate, "sprayaza" cu orez. Pe scena, doi se saruta. In film : Brad si Janet pleaca cu masina, ii prinde noaptea pe drum si fac pana.
Janet zice : "Brad". Publicul, prompt, da replica : Asshole! Afara ploua. In sala: cei din fata, cei din spate,
stropesc cu apa, descarcandu-si unii in capul celorlalti si-n capul meu sticlele de doi litri si pistoalele. Eroii intra in castel. Sunt, cu alte cuvinte, la adapost. Fleasca, ma gandesc ca afara sunt sub zero grade. Echipa de animatori
continua cu bancuri si comentarii obscene, se plimba prin fata ecranului, facand imposibila orice incercare de a intelege ce se imtampla. Maestrului de ceremonii i se pare ca vede un penis intr-o scena din film - cand defapt era un microfon - si incepe sa-l "stimuleze" pana ce o improasca pe Susan Sarandon cu un jet imaginar de sperma. Piesele muzicale din
film sunt fredonate de public, iar scenele in care Tim Curry isi face numarul cu Sweet Transvetite from transsexual Transylvania, lepadandu-se de pelerina si ramanand doar intr-un corset prins in jartiere, e jucata si de unul dintre "actorii" trupei.
Urmeaza o noua repriza de duel cu sticle de apa, urmeaza dansul pentru care eram instruit , iar apa, iara orez.
Dezlantuirea orgiei de pe ecran aduce de la sine "eliberarea"de haine a actorilor, care incep sa inoate printre scaune si a atenteze la spectatorii care, incalziti, intra in priza. La final, raman, asemeni eroilor, confuz si transformat pentru totdeauna."

Mihai Chirilov - Pro Cinema

"La final, raman, asemeni eroilor, confuz si transformat pentru totdeauna", same here. L-am vazut de 3 ori, in plus am ascultat vreo 2 saptamani soundtrack-ul. Superb. Merita vazut !

Ca sa nu mai deschid un topic nou postez aici un articol f. misto scris al Magdei Mihailescu despre un regizor drag mie - Louis Malle

Louis Malle, Un provocator singuratic
Magda Mihailescu

Acest "fils a papa", vlastar al unei instarite burghezii din
nordul Frantei (detinator, printe altele, al faimoaselor
fabrici de zahar Beguin) a detestat tot atat de mult "le
cinema de papa" precum colegii sai de generatie Truffaut,
Chabrol. Avand insa bani, nu a fost nevoit sa astepte, precum
acestia, aparitia unor socri pentru a-si realiza primul film.
Cand cei de la "Cahiers du Cinema" puneau la cale dinamitarea
cinematografului academic prin articole incendiare, Louis
Malle invata la IDHEC pentru ca imediat sa devina asistentul
comandantului Cousteau (Le monde du silence, Palme d'Or,
Cannes 1953) si al lui Bresson (Un condamne a mort s'est
echappe). Cand aceiasi Truffaut, Chabrol, Rivette visau sa
ajunga pe platou, el semnase deja o prima "opera de autor"
(nu-i va spune insa niciodata astfel), Ascenseur pour
l'echafaud ( ), dupa romanul lui Noel Calef si dobandea
premiul Louis Delluc. In sfarsit, in anul urmator, cel al
aparitiei filmelor prevestitoare "Noului Val", Les Mistons
(Truffaut), Le beau Serge (Chabrol), Paris nous appartient
(Rivette), autorul Ascensorului... starneste scandal, primul
dintr-o lunga serie, cu Les amants-premiul special al juriului
Venetia 1958). In felul sau, Louis Malle a fost cu un pas
inaintea Noului Val, dar istoria cinematografului prefera sa-l
fixeze "intr-un moment de coincidenta" cu explozia innoitoare
de la sfarsitul anilor '50. Ar fi, cu alte cuvinte (ale lui
Serge Daney), "un var apropiat". De ce ?"

" Louise de Vilmorin, una dintre primele sale colaboratoare
(cu ea a lucrat scenariul Amantii, dupa o uitata scriere din
1777, "Point de lendemain", a baronului de Denan) i-a alcatuit
cel mai exact portret :
"Daca as fi functionara de la politie si ar trebui sa-i
intocmesc pasaportul , pe foaia semnalmentelor as scrie :
Talia: -1,72. Ochii: ironici. Parul: negru. Semne particulare
: nici o vulgaritate. Insotit - de el insusi."
Acesta este Louis Malle: un navigator singuratic. Cu exceptia
"Cannes 1968" cand a demisionat din juriu sub presiunea lui
Truffaut si a lui Godard, nu i-au placut aventurile in grup. A
fost insa, intr-o masura mult mai mare decat cea atribuita in
general turbulentelor de la "Cahiers", un om al scandalului,
dar al celui asumat de unul singur, aidoma atatora dintre
personajele sale. Cineastul a acumulat teme cel putin
indraznete cat toti "nouvelle vague-istii" la un loc. Amantii
impinge vointa de a iubi dincolo de limitele unei epoci de
abia se pregatea sa cunoasca eliberarea moravurilor. Truffaut
il numea atunci, la aparitie , "prima noapte de dragoste a
cinematografului francez (...) Louis Malle a realizat filmul
pe care toata lumea il purta in inima, visand sa-l realizeze:
povestea minutioasa a unui coup de foudre, contactul arzator a
doua epiderme ce nu va mai aparea decat mult mai tarziu ca un
schimb intre doua fantezii[/b]"
Imbratisarile "amantilor" (Jeanne Moreau, dezabuzata nevasta a
unui inalt reprezentant al marii burghezii si Jean - Marc
Borry, tanarul intalnit intamplator), extazul erotic rareori
mimat pana atunci in fata unui aparat ne pot aparea astazi
suficient de pudice in comparatie cu una dintre ultimele
creatii ale lui Malle, Fatale (1992), in care Juliette Binoche
si Jeremy Irons, nora si socru, par a-si sfasia nu numai
hainele de pe ei, ci insasi carnea in scene mai degraba ale
unei deznadejdi de sfarsit de lume decat ale vointei vointei
simturilor". (...)
L-am vazut, nu e printre favoritele mele.

Cu cativa ani mai inainte, aceeasi disperare a unei tinere
mame parasite de iubit se intalnea cu senzualitatea ambigua,
abia nascanda a fiului. Pragul incestului este trecut ca
intr-o alunecare de vis in Le souffle au coeur (1971), unul
dintre cele mai tulburatoare filme semnate de Malle, si el
insotit de mare valva. Putin sunt, de altfel pasii sai tacuti.
Paradoxul acestui om care a tinut sa paseasca prin lume in
varful picioarelor este acela de a-si fi ales, mai
intotdeauna, zonele minate, singurele la capatul carora s-ar
mai putea ascunde o enigma. Una dintre ele a fost literatura
scriitorului condamnat, a fostului colaborationist Pierre
Drieu la Rochelle. Sinuciderea ca forma a contestarii
definitive deja enuntate in Vie privee (1962). Filmul cu si,
intr-un anume chip, despre Brigitte Bardot are in Le feu
follet/ Focul fatidic (1963) un termen fix. Obosit de
lasitatea altora, dar si de propria sa incapacitate de a mai
iubi, speriat de vidul care se casca tot mai mult in jurul
sau, Alain Leroy (Maurice Ronet) hotaraste sa-si puna capat
zilelor. Cele 24 de ore pe care si le acorda drept ragaz sunt
ale unui lung adio, dar si ale firavei sperante ca ceva-ceva
l-ar mai putea intoarce din drum. Nimeni nu are insa timp,
nimeni nu este acasa. Singuratatea , ratacirea pe strazi,
noaptea, intr-un oras strivitor, alienat, teme aflate in
miezul multor dintre filmele lui Malle, tasnesc acum cu o
acuitate dureroasa. "Si mai ales sa nu te duci la Paris", ii
recomanda medicul lui Alain, cel care se destainuise : "Mi-e
teama de Paris". "Paris, Paris, nu te-ai saturat de el
?"(Amantii")- sunt replici mai greu de imaginat in gura
personajelor lui Gadard, Rivette, Truffaut, mai toate
indragostite de orasul ce-si poarta cu nonsalanta propria
mitologie.

Am sa sar capitolul cu Zazie dans le metro(1960), un film
jetabil din punctul meu de vedere si am sa trec direct la
preferatele mele ....

".... Dar nici Zazie... nici amintitul Le souffle au coeur nu
au cunoscut febra polemicilor starnite in 1974 de Lacombe
Lucien (dupa un scenariu scris impreuna cu Patrick Modiano).
"Marea istorie" privita din unghiuri catusi de putin
magulitoare era cea mai potrivita alegere la inceputul intens
politizatilor ani '70. Istoria ca intamplare era si ea o
provocare a pasiunilor deloc pe placul celor sfasiati de
pasiuni ideologizante. Tanarul taran Lacombe Lucien ajunge
printre colaborationisti asa cum tot atat de bine ar fi putut
nimeri printre rezistenti, iubeste o evreica, omoara un neamt
si va fi el insusi executat de Rezistenta, nefiind niciodata
acolo unde, potrivit legilor societatii ar fi trebuit sa se
afle. In 1977, Louis Malle se stabileste in Statele Unite
urmand calea europenilor adaptabili, dar nu intr-atat incat
sa-si americanizeze filmele, sa se lepede de propriile
obsesii. Filmul cel mai important al acestei perioade,
Atlantic City (Leul de Aur, Venetia 1980), film de gen, cu
gangsteri crepusculari, este o replica, peste vreme si spatiu,
a temei de altadata - moartea timpului ce-i este dat
fiecaruia. Dupa un deceniu, cineastul se intorce in Franta
pentru a realiza ceea ce el avea sa numeasca filmul vietii
sale, Au revoir les enfants (alt Leu de Aur, la Venetia 1987).

Ani si ani, Malle a purtat cu el amintirea despartirii de
colegul sau de banca, evreu, in anii ocupatiei. 25 de ani a
amanat proiectul cel mai drag inimii sale. Creatorul cel mai
putin autobiografic dintr-o epoca in care cinematograful nu
jura decat pe persoana intai singular vorbea, in sfarsit
despre sine, despre copilul care a fost si care a inteles,
prea devreme, fara sa spuna insa nimanui, cum se frange
istoria.

Donnie Brasco r. Mike Newell, 1997
8/10 pt.:
-Interpretarea lui Pacino ("Lefty" Ruggiero), unul dintre
ultimile "roluri grele".
-Secventa in care "Lefty" isi lasa in sertar ceasul,
bijuteriile, portofelul, stiind ca e posibil sa nu se mai
intoarca niciodata acasa.
-Johnny Depp (Brasco).
-Poveste inspirata dintr-un caz real.
-Emisiunile gen Animal Planet, pasiunea lui Lefty, analogiile
pe care le face cu viata in timp ce le priveste.
-Finalul.

Gadjo Dilo (Gagiu diliu) r. Tony Gatlif, 1997 11/10

1. Filmul a fost realizat in satul Cretzulesti, cam la 30 km
de Bucuresti . Locatiile sunt reale, nu s-au folosit decoruri,
efecte speciale si alte artificii.
Carciuma unde fratele Sabinei (Rona Hartner) da cu paharul in
fatza romanului functioneaza si astazi. In carciuma respectiva
a prestat multi ani Adrian, asta pana sa devina "star".
Probabil ca Gatlif , in prospectiunile sale, l-a remarcat
acolo.
2. Locatia unde arde casa tiganeasca se afla in Vizuresti, un
catun uitat de lume , la 2 km de carciuma sus amintita. Aici
s-a filmat un numar impresionant de filme, datorita
"peisajului pitoresc" (echipe din Franta, America, episoade
din Garcea si oltenii etc etc etc ). Bastinasii sunt 100% de
etnie, traiesc din furtul de lemne de foc si mici smangleli
prin Bucuresti. Cam astia va sparlesc portofelele in autobuz.
3. Izidor (Izidor si in film), e cat se poate de adevarat.
L-am cunoscut, tipul e exact ca in film, prietenos, cald si de
o inteligenta nativa iesita din comun. Rolul din Gadjo nu i-a
schimbat viata si modul de a fi.
4. Bugetul n-a depasit 50.000 de $ (deci nu-ti trebuie sute de
milioane .)
5. Gatlif si-a spus povestea cu acuratetea unui buletin de
stiri reusit. Ca sa nu mai vorbesc de umanitatea imaginilor de
o cruzime izbitoare in acelasi timp. Nici o secunda pelicula
nu mi-a creat impresia de falsitate, facatura. Actorii
neprofesionisti, cu toate stangaciile lor, sunt de colo.
Repulsia unora fata de acest film se trage din faptul ca e
facut in Romania. La Kusturica nu strambati din nas ca e la
sarbi.
6. Incendierea caselor si izgonirea tiganilor din sat sunt
adevarate , pana si scanteia scandalului (bataia din bodega),
care mocnea de mult timp, e reala. Sunt curios cine i-a spus
regizorului (nascut in Algeria, crescut prin Spania si Franta
, compozitor, actor si pe deasupra etnic), toate detaliile
acestea.
7. Dansul pirandei pe masa e executat in palatul Stirbei de la
Buftea, transformat intre timp de comunisti in hotel -
restaurant.

De ce trag clopotele Mitica ?

Cand judeci acest film trebuie avut in vedere contextul
politic al epocii (1982), faptul ca Pintilie a fost rechemat
de la Paris (la insistentele francezilor), de catre comunisti
pentru a demonstra ca artistul se poate exprima plenar si la
el in tara.
Ca asta era ultimul film pe care Pintilie credea ca-l va
realiza in Romania (pentru ca asa a vrut el), se vede in
"decupajele" de mai jos.
Nu ma vor, ma interzic, sa-i umplu de jeg ! Acestea sunt
cuvintele care reieseau voalat dintr-un interviu acordat de
regizor unui post de televiziune (tvr parca, cand Viorica
Bucur avea emisiune de cinema).
Filmul a fost considerat atat de prost incat nu s-au mai
obosit sa-l cenzureze. A fost dat direct la topit.
De ce trag clopotele ... , cel mai indraznet film romanesc
facut vreodata, alaturi de Reconstituirea.
Subiectul a fost ales din trei teme impuse. In fond ar fi
putut fi orice.

-Pizdulicea micutei de la inceput (chiar printre primele cadre
ale filmului).
-Futaiul din casa (Dinica cu Tora).
Didina : "Ah animalule ! M-ai nenorocit animalule !
Nae : Palaria, unde e palaria?"
-Sarutul dintre Rebengiuc si Mircea Diaconu (prelung).
-p***, scris pe spatele lui Petrica Gheorghiu (Cracanel).
-Cracanel in patru labe, in baia publica, la nudul gol,
urmarind sapunul dat pe jos si impins cu piciorul de Rebengiuc
(Pampon).
-Simularea unui blow job intre barbati, tot la baie. Sar toti
pe falsul "bibic" sa-l omoare.
"Nu mai poti dom'le sa iesi pe strada ca uite ..."
-Cadrul cu satenii distrandu-se la carnaval, filmati din
dreptul micilor care sfaraie pe gratar.
-Gagul a la Chaplin cu coaja de banana.
-Piciorele alaturi de bocancii plini de glod.
-Mita : "Jur pe statuia Libertatii de la Ploiesti ! Eu il omor
!!!"
-Mita cu Didina, fata in fata, cu sanii lipiti, gata de lupta
(totul filmat de sus, pentru "perspectiva").
-Zamfirescu uitandu-se la penisul lui Diaconu :
"Uluuuuuuuuuuu mamaaaaaaaa !!!"
-Imnul Frantei, intonat intr-un moment de "solemnitate", cu
la-la-la-la, exact ca in bancul cu militienii care au uitat
versurile dar mai tin minte refrenul.
-Didina in bratele Mitei (pe aceeasi melodie) : "Si io-s
republicana !" Amandoua plang. Urmeaza Desteapta-te romane !
-Cracanel (cu naturelu' foarte simtitor) si Pampon in wc :
"P:Trebuie sa-l regulam pe Bibicu !
C: Cum sa-l regulam ?
P: Las' ca stiu io !"
Ii intinde batista. Cracanel isi sufla nasu' zgomotos, printre
lacrimi.
P:"Nu mai plange, esti volintir !"
-"Huoooooooo ! Nu ma-npinge, avem o Constitutie.
Sefu' de post: Lasa ca va regulez cu Constitutia voastra cu
tot. Golanilor ! Huo, huoooo, huooooooooo !"
Mita: "Allons l'enfants de la patrie, ai ? Pastele ma-tii !!!"

-Paruiala dintre Mita si Didina. Nae le potoleste dandu-le cap
in cap. Actorii au declarat ca la filmarea acestei secvente
s-au tras peste 36 de duble. Protagonistele, epuizate si
enervate de Pintilie, ajung intr-un final sa se paruiasca de-a
binelea.
Nae : "Fiti fete cuminte !"
-Pampon: "Nu ma spal la cap pentru ca sufar de batai de inima
!!!"
-Gloata se distreaza omorand un caine cu batele.
-"Firati ai dreacu' de artisti ! Pai bine ba stimati oaspeti,
daca vine vorba de capatana, nu eu am capatana rasa..."

In final, Pintilie se adreseaza din off lui Zamfirescu :
"Zambeste Pumfi. Deschide ochii. Inchide ochii Pumfi. Lasa-i
sa moara prosti !"
-Ultimul cadru : regizorul cu porta vocea la gura, alearga
dupa trasura cu protagonisti, dand ultimele indicatii. Din
spatele camerei de luat vederi se aude o alta voce care care-l
dirijeaza pe Pintilie. Superb inceputul si finalul a la
Noaptea americana, doua momente esentiale in economia
filmului, care ascund semnficatii de descoperit pentru cei
care au capacitatea sa vada dincolo de imagini.
Incredibil cat de actual si de fresh poate ramane acest film,
la mai bine de 22 de ani de la realizare. Ma declar fan
neconditionat.
"De ce trag clopotele Mitica ?
De franghie monsher...."

10/10 (daca mai era nevoie)

Pizzeria lui Sal si Vara lui Sam, cele mai rasiste filme pe care le-am vazut eu, realizate de un negru - Spike Lee. Radio Raahim rocks !
Oricum, superbe.


Vara lui Sam
r. Spike Lee, cu Adrian Brody, SUA 1999

Inconfundabilul stil al lui Lee, recunoscut fara a viziona
genericul.
Plasarea actiunii : in timpul celebrei pene de curent din anii
'70 - New York (mii de jafuri, pierderi de miliarde de dolari,
cea mai mare temperatura inregistrata vreodata in America,
toate dublate de un criminal in serie care ucide fara un motiv
aparent. Individul inca traia in 1999, fiind condamnat la
inchisoare pe viata.

-Spike Lee, reporter de televiziune - emisiunea "Martori
oculari".
-Scenele de sex, la limita pornografiei.
-Rasismul lui Lee, mai putin pronuntat aici. Cand reporterul
de la Martori oculari intreaba o "afroamericana" despre Fiul
lui Sam aceasta raspunde :
"Slava Domnului ca nu e negru !"


The clokers (tradus Micii traficanti de droguri), r. Spike
Lee, 1995 (difuzat pe pro cinema nu cu mult timp in urma)

Film liniar, fara artificii de montaj, poveste spusa simplu,
asa cum un mare smecher pitit printre niste unghere ale
forumului afirma ca n-ar scrie niciodata.
Nu ma asteptam de la cel mai rasist & dur regizor pe care-l
stiu eu sa remarc atata sensibilitate, mai ales spre final.

Strike, dealer marunt de moarte alba, este gonit din ghetou de
politia care-l ajuta (prin personajul lui Harvey Keitel -
detectivul Rocco Klein). Acesta pleaca cu trenul spre o
destinatie necunoscuta. Copilul care-i salveaza viata
impuscandu-l pe asasinul tocmit sa-l lichideze se joaca cu
setul gigantic de trenulete lasat amintire de traficantul de
droguri.
Moralizator in toate filmele sale, discriminandu-si pozitiv
"corasialii", Spike Lee este crud cu "cioroii din ghetouri"
(the projects). Ii prezinta ca pe niste irecuperabili, nisti
tipi respinsi de societate, condamnati iremediabil la
marginalie.
In procesele de constiinta pe care Strike si le face,
politistul, reprezentant al rasei dusmane, apare ca un
salvator, un om care le vrea binele si le intinde o mana de
ajutor (v. secventa din parc cu travlingul acela ametitor).

Trenul cu Strike suiera printre muntii americani, copilul din
ghetou se joaca cu trenuletele, in parcul clockersilor a mai
murit impuscat un cioroi.
Politistii : "Asa e la ciori, selectie naturala. Nici nu mai
trebuie sa intervenim."

Regizorul are o scurta aparitie, un rol secundar. Santieristul
turmentat, martor al crimelor, cu o vesnica cascheta galbena
pe cap si band dintr-o sticla mare de ceai.
8,5/10

The Hill, r. Sydney Lumet , 1965

Cel mai bun rol al lui Sean Connery din ceea ce am vazut eu
(precizez ca nu ma omor dupa el). Revazut pentru a 4-a oara pe
TCM. Filmul impresioneaza cu atat mai mult daca urmaresti
celebrele, pentru unii, making-off-uri. Greutatile in
realizarea peliculei, decorul construit in desert, un adevarat
subiect de film in film.
Foarte asemanator prin tema cu Cool hand Luke.
10/10

Traieste-ti viata - Living Out Loud (1998), r. Richard
LaGravenese
Cu Danny De Vito si Holly Hunter

Comedie usoara de weekend, misto "cuplul" asta, misto gagica
micuta.
Am retinut finalul, acel flash - back, senzatia unui deja-vu
neimplinit, un posibil viitor vazut intr-o frantura de
secunda, un viitor care nu va avea loc niciodata.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
O cura de fratii Taviani, administrata acum ceva timp (prin
2004) de raposatul tvr cultural. Singurul post pe care Astral
nu mai are bunavointa sa-l distribuie.

Padre Padrone (Tatal stapan), r. Paolo si Vittorio Taviani,
1977

Primul film din istoria Festivalului de la Cannes care a
castigat simultan Marele Premiu si Premiul Criticii.

"Film al unei vointe, Padre Padrone este si un elogiu adus
cuvantului, fortele sale de a anihila singuratatea, de a-l
raporta pe om la univers."
Magda Mihailescu

Secvente
De la inmultirea caprelor la o perspectiva asupra intregului
oras din Sardinia, totul in gemete de puberi excitati. Baiatul
vede caprele, dupa care se duce alaturi de colegii de pastorit
la gaini. Tatal ii vede, dupa care pleaca la sotie. In camera
alaturata (sau intr-o alta casa), cineva freamata coca de
paine. Din nou panorama orasului.

"Citirea" gandurilor personajelor care la un moment dat se
amalgameaza asurzitor. Vocile mentale de pe coloana sonora
devin indescifrabile.
Cosmarul suprem al copiilor - trimisul la oi. "Mie n-o mi se
intample, noi suntem bogati, avem si doua vaci."
Altul: "Daca mi se intampla ma arunc pe geam ca sa ma vada
toti".

Leganatul, gest reflex ramas si la maturitate, un leganat
sinistru de copil haituit, asemeni acelui al copiilor
abandonati in centre de plasament.

Finalul.

Poate o coincidenta, usoara asemanare intre secventa din
Filantropica cu recuperatorul moldovean si secventa cu reactia
tatalui la auzul rasului din sala de clasa:
"Nimeni nu rade de familie. Cine rade are de-a face cu mine.
Va va veni si voua randul. Mainile pe banca !!!"
Copiii inlemnesc cu mainile pe banca intr-o tacere de mormant.

10 / 10

Noaptea Sfantului Lorenzo, 1981
Premiul special al juriului - Cannes
7/10

Buna dimineata Babilon, 1987
8/10

Soarele chiar si noaptea, 1990
Cu Julien Sands, Charlotte Rampling, Massimo Bonetti
8/10

Focul fatidic, Louis Malle, FR/IT 1963, cu Maurice Ronet
(Alain)

"Nu pot sa suport tinerii de azi, bine imbracati, bine
hraniti, toti la fel, ca portocalele californiene." 7/10

Ascensor pentru esafod, lungmetrajul de debut al lui Louis
Malle (1957), un film noir despre un triunghi amoros, in care
sotia si amantul planuiesc sa-l ucida pe sot, inscenandu-i
sinuciderea. In cele din urma, se va dovedi ca planul perfect
se loveste de niste obstacole nebanuite (dupa ce il "sinucide"
pe sot, amantul ramane blocat in lift pana a doua zi dimineata
datorita deconectarii de la curent a acestuia. Aparent simplu,
povestit taios, impresionante secventele de tensiune
insuportabila in care sotia isi asteapta amantul, care
intarzie, cu vestea cea mare.
Povestea asta a fost copiata prost in sute de filme.
Jeanne Morea - Florence Carala
Maurice Ronet -Julien Tavernier 10/10

Adieu les enfants ! r. Louis Malle (sau Au revoir les enfants,
1987) 10/10

Lacombe Lucien, r. acelasi Malle, 1974 10/10
Un film despre tradare, despre minicimea oamenilor si modul
lor de a profita de orice ocazie (al 2-lea razboi mondial in
cazul de fata), pentru a urca in ierarhia sociala.

"Cazul acestui Lacombe Lucien nu e poate tipic decat in masura
in care el reprezinta ceea ce am putea numi gradul zero al
constiintei".
Marcel Martin

Ryan's daughter, r. David Lean / 1970
Cadre minutios lucrate, un film lent la inceput cu muzica
asemanatoare cu cea din Doctor Jivago.
Interesant modul in care invatatorul (Robert Mitchum), isi
imagineaza sotia adulterina plimbandu-se pe plaja cu amantul,
un tanar ofiter in armata britanica. Vizualizarea celor doi de
catre profesor se face interpretand urmele lasate de acestia
pe nisip. Langa urme dascalul observa un lacas lasat de
cochilia unui melc. Peste un timp profesorul descopera un melc
in dulapul sotiei.
Flagelarea in public a sotiei infidele este copiata frame by
frame in Malena.

Leii tineri
Excelenta perspectiva asupra stupiditatii razboiului.

Regia : Edward Dmytryk , sua 1958
Cu : Marlon Brando , Montgomery Clift , Dean Martin

Doua povesti intretaiate: una a recrutilor americani cu viata
lor in civil si dupa incorporare si cea a unui tanar german
(Diestl - Brando), instructor de schi ce ajunge locotenent in
armata lui Hitler.
Destinele acestora se intalnesc intr-un mod tragic pentru
Diestl. Finalul , superba pledoarie anti razboi ilustreaza
inutilitatea acestuia.
Soldatii SUA (interpretati de Clift si Dean Martin) : "Uite un
neamt !"
Dupa ce americanii il impusca pe Diestl (neinarmat), il lasa
sa se inece cu capul intr-o baltoaca.
Regizorul nu are o atitudine moralizatoare fata de actiunile
personajelor sale (poate mai putin cu superiorul lui Diestl),
acesta critica sistemul si politica pro razboi, aratand ca
oamenii , indiferent de ce parte lupta , sunt simple rotite
intr-un angrenaj nemilos.
Diestl isi doreste o viata mai buna , sperand ca politica
statului sau sa i-o aduca. Cand observa atrocitatile acestei
politici , se dezice de ea. Nu dezerteaza pentru ca onoarea
primeaza si accepta capitularea atunci cand observa ca nu mai
exista cale de scapare.
Sotia comandantului profitoare a razboiului , patrioata de
parada , isi inseala sotul plecat pe front cu superiorii
acestuia (inclusiv cu Diestl) , decaderea ei morala creste o
data cu cea a armatei naziste.
Catre Diestl : "Ai adus ceva de mancare de pe frontul rusesc
?"

Secventa :
Baioneta data de Diestl superiorului aflat pe patul de spital
, pentru as ajuta camaradul schilodit sa scape de chinuri.
Aflarea vestii ca superiorul s-a sinucis cu o baioneta , chiar
de la sotia acestuia.

Genial Brando, revazut de curand in Un tramvai numit dorinta
r.Stanley Kowalski, 1951 si On the Waterfront r. Elia Kazan,
1954 (10/10, finalul )

RECONSTITUIREA

Pe terasa unei bodegi se aduna , venind pe acelasi drum unic
ce duce la o localitate montana, toti cei care vor participa
la o "reconstituire": profesorul (Emil Botta), procurorul
(George Constantin), fata (Ileana Popovici).
Undeva, aproape, se afla si un stadion si, la un moment dat,
zgomotul multimii va acoperi ambianta sonora a reeditarii si
filmarii intamplarii. Nu exista o actiune propriu-zisa.
Povestea se restrange la cateva fapte dilatate de asteptarea
in caldura torida. Dorinta de a relua totul cat mai exact ,
mai autentic, gesturi, lovituri , pozitii, situatii din
realitatea anterioara, din ceea ce a insemnat incaierarea a
doi tineri (George Mihaita si Vladimir Gaitan) va face ca
reconstituirea sa se incheie tragic : unul dintre
protagonisti, lovit de celalalt cu putere, cu inversunare, isi
pierde viata.

Filmul a avut mari probleme in epoca datorita cenzurii si
pozitiei ferm impotriva a lui Ceausescu. Incepand cu acest al
doilea film , necazurile lui Lucian Pintilie, au inceput sa
curga , fiind nevoit intr-un final sa emigreze in Franta de
unde s-a mai intors o singura data in Romania (asta in timpul
comunismului), pentru a regiza De ce trag clopotele Mitica?
Filmul a fost considerat atat de subversiv incat a fost dat la
topit (ars).
Succesul Reconstituirii s-a bazat cel mai mult pe ecourile
internationale avute. In Romania a rulat foarte putin in
cinematografele importante( aprox. 3 saptamani), dupa care a
fost mutat la cele de periferie.
Cineva care a trait acea epoca imi spunea ca acolo unde rula
filmul era coada mai ceva ca la produsele alimentare, si se
pare ca acest lucru a deranjat.

DUMINICA LA ORA SASE

Regia : Lucian Pintilie. Scenariul : Ion Mihaileanu, Lucian
Pintilie. Muzica : Radu Caplescu Cu : Irina Petrescu, Eugenia
Popovici, Eugenia Bosanceanu, Costel Constantinescu, Marcel
Gangulescu, Constantin Cojocaru

"O poveste de dragoste , pe fondul luptei comunistilor in
ilegalitate . O iubire ce se va termina cu moartea baiatului,
tradat in actiunea conspirativa pe care o duce la capat cu
pretul vietii. Mediul in care se cunosc si se iubesc Radu si
Anca, eroii acestui film, este specific anilor '40. Naratiunea
se desfasoara cu sufletul la gura, intr-un ritm sufocant, ce
alterneaza cu lungi momente de asteptare crispata. Spatiile
povestirii sunt diverse : gara , o petrecere in aer liber, un
bal , o vizita la parintii fetei , o calatorie la mare. Filmul
intereseaza prin caracterul lui novator. Decupajul regizoral
urmeaza parca logica incoerenta a afectivitatii, a unei stari
psihice marcate de neliniste .
Structura povestii aminteste de experientele "noului val", de
cele mai bune creatii cinematografice pe plan mondial din
vremea respectiva. Filmul lui Pintilie s-a bucurat de
aprecieri incununate de cateva premii importante : Premiul
special al juriului , Mar del Plata '66; Marele Premiu , Micul
Cannes ; Mentiune Speciala , Hyeres '68."

BALANTA
Regia: Lucian Pintilie Scenariul: Lucian Pintilie, dupa
romanul lui Ion Baiesu, Balanta.

Imaginea : Doru Mitran
Cu : Maia Morgenstern, Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc,
Dorel Visan, Mariana Mihut

"Pentru Lucian Pintilie este un pariu câstigat. Regizorul a
recurs la formula unui cinema direct, fara ornamente formale,
cu episoade trepidante si umoristice, cu o naratiune de o
admirabila cursivitate. despre care vorbea Camus, este esenta
realului specific lui Pintilie." - Dana Duma - 1992(Cinema)

CROAZIERA r. Mircea Danieluc 10/10

Un grup de prieteni pleaca intr-o excursie organizata de
sindicat. Treptat , ies la lumina relatiile viciate dintre ei
si lipsa de moralitate a excursionistilor imbarcati pe vas ,
reflectie a esecului societatii socialiste , iremediabila
distrugatoare a calitatii relatiilor interumane.

Unul dintre cele mai bune filme protest. Este curios cum acest
film a reusit sa treaca de cenzura. Probabil, la vizionare,
comisia a adormit (cel putin Academiciana asa facea. Ei aveau
privilegiul primei vizionari.

Cursa '75 7/10 ; Proba de microfon '80 8,5 /10; Glissando '82
- trebuie sa-l revad ; Iacob '87 - 9/10 ; A 11-a porunca 11/10
; Patul conjugal '92 10/10 ; Aceasta lehamite '92 10/10 ;
Senatorul melcilor '94 10/10


Alex in wonderland, r. Paul Mazurski. Cu Donald Shuterland
Tema creatorului in cautare de subiecte, trimiteri clare la 8
1/2 al lui Fellini. Regizorul italian apare episodic in film
alaturi de Jeane Moreau (isi joaca propriul rol). Circul,
clovnii, flashback-ul etc
7/10

Pasararul din Alcatraz, r. John Frankenheimer, 1963 cu Burt
Lancaster
Un criminal condamnat la moarte (Robert Stroud), terorizat de
directorul inchisorii-fortareata (cliseu super fumat), devine
specialist in cresterea pasarilor pe care le inmulteste,
ingrijeste. Cu timpul celula devine suprapopulata de colivii.
Directorul se vede nevoit sa-i mareasca celula pentru a-i
permite inmateului sa se miste. In codul inchisorilor din SUA
nu exista nici o prevedere legala care sa interzica unui
detinut sa creasca pasarele - de aici si conflictul.
Criminalul scoate si o carte pe tema asta ajutand la
descoperirea unor tratamente salvatoare pentru micile
vietuitoare.
Super descrierea relatiilor dintre detinutii abrutizati, modul
in care regizorul scoate la lumina ultima urma de umanitate
din ei, prin intermediul pasarilor pe care personajul lui
Lancaster le ofera cadou acestora. Unul, super enervat de
zgomotul provocat de zburatoare, se inmoie, chiar plange cand
pitigoiul oferit de Stroud moare.
9/10

Dincolo de nori r. Michelangelo Antonioni, FR/GR/IT 1995
Sau cum regizorii mari vor cu tot dinadinsul ca la sfarsit de
cariera sa iasa prin usa din dos (Kubrick, Gavras,
Zefirrelli...) 2/10

Un Emanuelle mai bine filmat, mai putin explicit, cu niste
cadre obositor de lente, cu un John Malkovich (regizorul in
film) cumintit si cu niste burti penibile.
Actori mari (Mastroianii, J. Moreau) si un regizor obsedat de
sfarcuri si zone pubiene femenine neepilate.
Povestea lui M. A. nu se ridica nici la degetul mic al ...

...Amantulului, r. Jean Jacques Annaud, 1991 -ecranizare a
romanului Margueritei Duras.
Vocea autorei in film - aceeasi Jeane Moreau.
Secvente:
Amantul vorbeste in timp ce familia fetei mananca de se
sparge.
In internatul scolar izolarea fetei fata de colectiv e redata
prin vestimentatie. La careu toate sunt imbracate in alb iar
ea e intr-o rochie gri inchis. Celelalte fete o lovesc cu
mingea. Ghici unde am mai vazut diferenta cromatica tipatoare?
(la un bal)

10/10

Alte impresii in legatura cu The Hill:
Am regasit la acest regizor (btw, vazut si Cei 12 oameni
furiosi), ceva din sadismul, placerea pentru autochinuire, un
masochism demn de un Fitzcarraldo sau Aguirre mania lui
Dumnezeu ale lui Werner Herzog. Chestia asta am realizat-o din
vizionarea making-off-ului transmis, cum spuneam, de TCM
inaintea fiecarui film difuzat. Cred ca unul din principalele
motive pentru care The Hill a iesit atat de bine este
atmosfera inumana in care s-a lucrat. O adevarata Golgota (in
desert, la peste 50 de grade). Pentru a crea "conditiile" din
film, care nu se puteau simula in studiourile Holywoodiene,
Lumet a dorit ca tot filmul sa fie realizat in intregime in
desert, unde a imaginat infioratorul b.d. englezesc. Un
batalion disciplinar populat de faimosii "Sta", tirani rar intalniti in alte pelicule. Dupa fiecare
vizionare, filmul asta ma urmarea ceva vreme. Cred ca daca ar
fi sa-l revad in seara asta sentimentele ar fi asemanatoare.
Nu stiu, revolta detinutilor inabusita cu multa diplomatie de
catre comandantul fortului, mi se pare una dintre cele mai
emotionante secvente din filmele pe care le-am vazut eu. Acolo
reisea un pic de omenie pana si de la cele mai abjecte
personaje ale Colinei ...

"Not YOU, Roberts!"

Secvente:
-Dealul blestemat vazut de detinuti prin ocheanele mastii de
gaze (erau obligati sa urce colina cu masca de gaze pusa).
-Negrul care se dezice de uniforma armatei engleze. O rupe,
ramane in chiloti si incepe sa imite o maimuta.
-Colonelul, care inainte de marea inspectie a inchisorii,
paraseste satisfacut un bordel.
-Betia dintre gardianul sef si subaltern. Subalternul cade sub
masa. Gardianul rade zeflemitor. Inferiorul iese in curte si
isi baga capul in vasul folosit la adaparea animalelor.
Cadru de interior : superiorul, doborat de alcool, cade din
pat. Usa se da peste cap. Subalternul pune o noua sticla de
bautura pe masa.
Eu am gasit foarte masculina faza asta, con cojones.
-Grasul bisnitar, "militar" de bucatarie.
-Soldatelul pricajit, predestinat a fi victima sigura.
-Lasitatea medicului, birocratie absurda (de parca ar exista
si o altfel de birocratie).
-Finalul neasteptat. Dupa tot zbuciumul lui Joe Roberts
(Connery), demersul acestuia de a infrange sistemul se
dovedeste inutil.

Intr-adevar, fara muzica si cu sunet in priza directa (destul
de rar in '65, mai ales la americani).

Aaaa ... romanesc, vechi prost, naiv, stangaci, povestioara cusuta cu ata alba ... cu comunistii, soimii patriei, santiere ... blablabla ... oricum m-a atins, mi-a adus aminte ca fac parte din ultima generatie care a prins epoca aia ... Declaratie de dragoste , r. Nicolae Corjos

The mean streets, r. Martin Scorsese
Existenta sordida a patru tineri newyorkezi, din Cartierul
Italian, care se intalnesc intr-o carciuma unde beau, se
cearta apoi se incaiera, ii prilejuiesc lui Scorsese
realizarea primului sau film important.

"The mean streets contine multe din caracteristicile intregii
sale opere : prezenta elementului autobiografic, accentul pe
evolutia personajelor si pe dezvaluirea caracterelor,
renuntarea la intriga traditionala, adoptarea unui stil uzual
plin de tensiune, datorate numeroaselor miscari de aparat si
obiectivelor deformale".
9/10


Dupa gratii, r. John Flynn, cu Stallone
Un film cu Stallone care mie imi place si pe care il revad cu
placere vinovata ( ...)

Retzetar, preia "all the goodies" din peliculele cu puscariasi
(Pasararul din Alcatraz, Evadare din Alcatraz, Inchisoarea
ingerilor bla bla )

Directorul inchisorii e rau si e mana in mana cu "detinutul
sef". Gardienii il agaseaza in permanenta pe Stallone. Cum era
de asteptat, doi fac opinie separata. Macar o singura secventa
din filmuletul asta face toti banii :

-plimbarea imaginara in garajul puscariei, pe Broadway, cu
masina.
Seful detinutilor avea sa-si faca mai tarziu curea din emblema
Mustangului rosu.

7,5/10

Doctor Strangelove or How I Learned to Stop Worrying and Love
the Bomb (1964) r. Stanley Kubrick

Satira absurda a vesnicei rivalitati dintre SUA si fosta URSS
... cortina de fier, cursa inarmarii, teama de razboi nuclear,
de comunisti...

"Peace is our profession" - scris mare, negru pe alb, pe un
banner al unitatii militare de unde generalul Buck emite
ideile sale despre apa si de unde da ordinul de atacare al
teritoriilor rusesti.

Americanii vs. americani :
"-Uite, comunistii au camioane ca ale noastre, cred ca le-au
sustras de la baietii nostrii". Situatie similara cu cea de la
Revolutia din '89 - "teroristii" de la Otopeni erau soldati
nevinovati, chemati sa-si apere tara tot de teroristi. Ceea ce
nu stia Kubrick era ca intr-un colt uitat de lume, satira lui
era depasita de intamplari reale.

Dialogurile dintre presendintele SUA si oficialul rus beat (am
ras mult).

Filmarea secventelor de lupta, gen documentar de razboi.

Telefonul dat presedintelui de la public.

"The dooms day machine" (distrugerea intregii planete,
activata de orice atac asupra teritoriilor sovietice,
neresetabila)
Dr. Strangelove catre ambasadorul rus, vorbind despre
eficienta armei supreme:
"-Minunata masinarie, dar de ce naibii nu ati spus si lumii
despre ea ?
-Ministrului nostru ii plac surprizele, urma sa anunte luni in
congres".

Planul de a muta oamenii sub pamant, propus de Dr.
Teama americanilor, ca dupa 100 de ani de la decontaminarea
Pamantului, rusii sa nu aiba o bomba ascunsa si sa preia
controlul.

Mein Fuhrer !

The shining - 1980

Cel mai reusit Kubrick vazut de mine pana acum. Impecabil. Pur
si simplu nu am ce sa comentez, trebuie vazut si atat. 10/10

"Heeeere's Johnny !!!"

Un suras in plina vara '63 ... bleah ...(il mai vazusem la masa de montaj, dintr-un raft de bobine prafuite acum vreo 10 ani).

Pe scurt : Fanitza o iubeste pe Liorica, dar pt. ca nu e inscris in colectiva nu poate s-o ceara de nevasta pt. ca nu poate sa intretina familia. Liorica s-a logodit cu Gheorghe care si-a luat din banii stransi de la colectiva motocicleta cu atash. Jenant, astia de la b1 care fac selectiile au luat tot pachetul prafuit de la R.F. si-l varsa pe post fara noima, doar sa umple timpul de emisie cu ceva. Un astfel de "film" poate folosi studentilor de an I la ATF la capitolul "Asa nu !"

Deadliest catch

Nu stiu daca documentarul serial difuzat in fiecare seara pe Discovery se incadreaza neaparat aici, dar pe mine m-a facut sa nu ratez nici un episod, ba chiar sa le vad si in reluare a doua zi. Efortul pescarilor de crab de Alaska, modul in care este filmat (sunet in priza directa, filmare din mana in timp ce operatorii se agata de ce apuca ca sa-si tina echilibrul pe puntea inghetata, tenta usor "snuff" - pescari care pica peste bord in mare, accidentari, vase scufundate sau cuprinse de flacari ... toate acestea frizeaza cine verite-ul. In surasul acestor pescari neinfricati este mai multa barbatie decat la toti toreadorii lui Hemingway. Eu zic ca merita .

She hate me

http://www.imdb.com/title/tt0384533/

Ma bucur ca dupa atatea dezamagiri (Oliver Stone - Alexander, Spielberg - The Terminal ... doar doo exemple), Spike Lee nu isi iese din mana. La fel de rasist (vesnica problema a afro americanilor din filmele sale), misogin (pana si in momentele in care femeile, lesbiene toate pe deasupra, nasc), regizorul pare a se detasa totusi de ghetou, de giganticul casetofon al lui Radio Raheem si de cortezurile spalate cu periuta de dinti din Pizzeria lui Sal. Lee isi muta actiunea in lumea gulerelor albe, a birourilor luxoase si a otelului si sticlei. Ca si in Vara lui Sam, regizorul aduce in discutie marile probleme ale societatii americane (prabusirea corporatiilor de tip Enron). 10/10, in ciuda unor comentarii dezastroase de pe site-ul mai sus amintit.

Suspecti de serviciu

Vroiam sa zic cate ceva despre el, dar am dat peste textu' asta si mi-e lene sa mai scriu : http://72.14.207.104/search?q=cache:yvxOr5...ro&ct=clnk&cd=1

Din pacate un prieten mi-a povestit finalul si nu amai avut nici un farmec ...

Brokeback mountain r. nu conteaza

Cica cel mai bun film al anului 2005, low budget, cu o tema foarte la moda ("prea" la moda) : poponarii, sau, polliticaly corect minoritatile sexuale. Ok, daca e sa facem misto, am putea rezuma povestea asa : doi taranoi saraci lipiti pamantului accepta o slujba de rahat in munti, pazitul oilor, o treaba pe care n-ar face-o prea multi. Izolare, lupi, hiene, fasole dimineata la pranz si seara. Ce iese ? (...)
Asta mai frumushelu' (Ennis), care mai si activ pe deasupra, doarme afara ca sa nu cada in "pacat". Celalat in cort. Intr-o noapte geroasa, Jack, il cheama in cort ca sa nu inghete. Si se intampla "atractia". Oierii si-o trag in ... ca la penitenciar. Timpul trece, angajatorul ii vede dar pastreaza pentru el, scarbit fiind. Trece oieritul, transhumanta, cei doi se despart barbateste, fara lacrimi si sarutari patimase. Ajuns in oras Ennis vomita, trezindu-se iar printre oameni. Cei doi incearca sa-si vada de vietile lor "normale", departe unul de altul. Ennis se insoara si-si tranteste trei plozi (sau doi ... whatever ...). Jack incearca sa-si mai atraga "calareti", dar fara prea mare succes pentru ca cowboys-ii e barbati adevarati. Se insoara si el cu fata bogata a satului si se impuiaza. Sub aparenta normalitate, cei doi sufera unul dupa altul pana cand Ennis primeste o carte postala cu muntele Brokeback (interpretarea v-o las voua - Brokeback / Bareback ). Acesta raspunde la propunerea indecenta : "You bet !!! "

Restu's amanunte, ca nu mai am chef. Un gunoi sensibilos care nu merita pastrat in calculator. Ptiu' drace, sigur va lua Oscarul !

p.s.
Cuvinte cheie : fasole ; si-o trag, impuiaza, vomita. qed.

O serie de scurt metraje romanesti :

Zapping, r. Cristian Mungiu

Film studentesc, interesanta idee, saracacios ca orice film de an (ceva premiu pe la Cinemaiubit). Se incadra foarte bine in campania "Citeste o carte" a TVR -ului. 5/10

17 minute intarziere , r. Catalin Mitulescu (Marele premiu Cinemaiubit)

Pur exercitiu, bine realizat si atat. L-am urmarit pentru Andi Vasluianu, actor care mie imi place f. mult. Final tampit, un filmulet lipsit de sens. 4/10

Visul lui Liviu r. Cornel Porumboiul

Indraznesc sa afirm ca Visul ... este cel mai bun scurt metraj (tinde spre mediu metraj, are aprox. 30 de min) romanesc de dupa revolutie. O reusita continuare posibila a documentarului "Decreteii" al lui Florin Iepan. Daca aveti ocazia dati-l jos si vedeti-l, merita.

"Si ce-o sa-i spun copilului meu Mariana? Ca am inceput sa fur cand tu inca te mai jucai cu papusile ? Ca mi-am inselat cel mai bun prieten ? Sa-l invat cum sa-i pupe mana unui politai ca sa-l lase sa traiasca ? Ca trebuie sa nu aiba incredere in nimeni ? Si ce-o sa se intample Mariana ? O sa ajunga sa-si doreasca la 20 de ani sa ma vada doar in poze ... "

10/10

Bande a part r.Jean Luc Godard , 1964

Doi baieti (Arthur si Frantz) o ard aiurea prin Parisul anilor '60. Frantz ia cursuri de engleza la o scoala privata unde o intalneste pe Odile. Odile, fata naiva, crescuta sub papucul unei matusi severe, marturiseste celor doi ca in casa in care locuieste, un anume domn Stolz tine ascunsa departe de ochii fiscului o mare suma de bani.
Cei doi pierde vara o imbata pe fata si pun la cale un plan ca sa-l deposedeze pe Stolz de bani. Frantz viseaza sa-si cumpere un Ferrari cu care sa castige trofeul de la Indianapollis. Intre timp se plimba prin oras cu un jaf de masina.

Discutie intre cei doi si Odile (dupa traducerea din engleza) :

Frantz (catre fata):" You are a accomplice now.
Arthur: D'ont cry. Now that we love each other, everything will be fine. Frantz will help us. Better to be rich and happy than poor and unhappy."

Film tipic pentru cinematograful frantuzesc al epocii, mult mai slab decat A bout de souffle (Godardul meu preferat).
Secventa celebra : cei trei alergand prin muzeul Louvre, incercand sa doboare recordul americanului care a strabatut cladirea in mai putin de 10 minute.

In maniera tipica a filmelor regizorului, actiunea stagneaza, ai impresia ca nimic concret nu se intampla (planuri peste planuri, plimbari nocturne nesfarsite printr-un Paris luminos,ca si in A bout de souffle, timp pierdut). Desfasurarea evenimentelor se precipita brusc in ultimile 10 minute ale peliculei. Dupa o incercare de jaf esuata, cei doi se intorc la vila. O leaga pe matusa, ii pun calus in gura si o ascund intr-un dulap masiv, unde aceasta se sufoca. In timpul planificarilor pt. jaf, Arthur o duce pe Odile acasa la el, unde petrec noaptea impreuna, dand astfel rudelor sale sansa sa afle despre ce avea in gand sa faca. Finalul povestii este apoteotic : unkiul lui Arthur il impusca pe acesta si viceversa in fata casei pe care amandoi intentioneaza s-o prade(secventa "duelului"), Stolz se intoarce acasa si-si recupereaza banii, matusa isi revine din lesinul mortii, iar Odile si Frantz emigreaza in tarile calde.
9/10

Spicuiri de pe imdb :

"It's themes of a generation lost are still relevant today, and many scenes have been copied by numerous filmmakers. Quentin Tarantino, for one, regards this as one of his all time favorite films, and it's not hard to see why, the cafeteria and dance scene were heavily borrowed for Pulp Fiction."