Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale lui Factura referitoare la filmele pe care le-a vazut.

Daca ar avea sens si daca as fi in stare sa intocmesc vreodata un top al celor mai bune cinci filme facute vreodata,Zelig(1983)- Woody Allen cu siguranta s-ar plimba pe acolo.Combinatia celebra de umor si ironie e infiltrata si aici,doar ca in Zelig drama incepe abia dupa ce se termina filmul.Pana atunci te delectezi cu poante de gen Ku Klux Klan, care il stiau pe Zelig ca fiind un evreu care se poate transforma in negru sau in indian, vedeau in el o tripla amenintare sau Imi place baseball-ul pentru ca nu are nici un sens; te uiti pur si simplu.

Filmul atinge drama integrarii,a necesitatii ei.Leonard Zelig,evreu, reprezinta o ciudatenie a naturii,''omul cameleon''' in stare sa-mi schimbe infatisarea si personalitatea in functie de oamenii cu care intra in contact.Actiunea filmului se petrece in anii 20(pe parcursul a zece ani,deci aproximativ ani '20-'30),perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial.Habar n-am ce a vrut sau ce a avut in cap Woody Allen cand a facut filmul asta,dar pe mine m-am facut sa ma gandesc mai intai la evrei si prin absurd la posibilitatea transformarii lor in altcineva.(altcineva cu un alt chip,cu o alta istorie.) si apoi la individ,la fragilitate ,la social.Nevoia de a fi acceptat,de a nu fi diferit ,de a te integra in masa creeaza prin tanarul Leonard Zelig o hiba in sistemul normalitatii.In extremis,incercarea de a fi ceilalti se transforma in celalalt.Unicul,diferitul.

Dragostea ramane ca singura si naturala solutie a problemei de care ''sufera'' Zelig.
M-am mai gandit si la Canetti ,zicea el prin Facla in ureche ca Freud a facut marea prostie de a trata masa din afara,de a nu se integra in ea pentru a o putea studia pe interior(n.r.n-am citit Freud,stiu doar ceva ceva.scuze de introziune,astept sa ma corecteze cineva,daca se poate).Canetti vorbeste chiar de o nevoie de masa asemanatoare cumva libidoului.Asemanatoare ca nivel de importanta.Dar,nu stiu de ce m-am gandit la C.,poate imi place mie tipu'.
Nu va lasati inselati de prostiile pe care le-am scris despre Zelig .Filmul asta chiar merita vazut.

8 1/2 Otto e mezzo (1963)-Federico Fellini -e in atatea chei incat nu reusesti nicicum sa te fixezi pe una,sa o alegi.Si fiecare cheie e pentru o poarta.Un culoar.Undeva te asteapta singuratatea,invaluita intre tapiserii extravagante,intre scaune cu speteze lungi,intre oamenii care polueaza incaperea ,oameni care se misca pe langa tine,oameni care nu-ti spun nimic din ce ai avea nevoie sa auzi.

Iesi de acolo,din singuratate,cauti pe cineva.Alta usa.Cauti iubirea.Cauti femeia.Femeile.E de ajuns ,e posibil ca o singura femeie sa te faca fericit?Sa-ti gasesti echilibrul,sa-ti fixezi patul,odihna? (mi se pare aproape haotic,fascinant dialogul dintre C.Cardinale si M.Mastroiani in masina si apoi.Cateva minute in care actiunea se suspenda,raman doua personaje femeia si barbatul vorbind despre celalalt.Si apoi intreruperea,ceilalti)

Intr-un spatiu in care se aseaza cuminte inocenta,picior peste picior,sta copilaria.Fiinta asta care te urmareste prin tot coridorul,mirosul hainelor care s-au latit peste tine,baia prin care reuseai atunci sa te speli de o dupa-amiaza in care o femeie corpolenta s-a miscat lasciv pentru niste baietei(secventa in care Saraghina danseaza e aproape scarboasa,daca nu ar fi dementiala.Cred ca aici ‘’m-am hotarat’’ ca imi place mult filmul)

Ma simt un pic profana,asa,sa vorbesc despre Fellini.(am mai vazut doar La Strada).Profana pentru ca filmul asta 8 1/2 vorbeste chiar despre regizor,despre obsesiile lui,despre ceea ce eu nu stiu inca.As vrea sa pot sa-l cunosc mai bine pe acest domn care impleteste halucinant imaginile cu ideile,inocenta cu grotescul,deprimarea cu seninatatea,toate astea fiind masa de lucru,materia prima pentru infometatii de intelesuri.

Mi-a rams ideea asta fixata pe undeva.Ideea ca suntem inconjurati de mediocritate,de non-valori,de atatea lucruri inutile,fara sens,incat daca nu esti in stare sa creezi,sa eliberezi ceva din tine care sa merite ,mai bine nu o faci.Nu impanzi pelicula care abia se mai tine,care abia mai respira ,cu nimicuri.Asta ii spune lui un personaj,in sfarsitul filmului.Ce sens are sa faci un film despre trairile tale?
(Probabil ca sensul e dat de faptul ca regasirea in tine se poate realiza doar incepand sa te vezi in altul.Asa te poti observa.Ca privitor in afara,educandu-ti apoi privirea in interior.)

Despre creatie.Si apoi mai e visul .Inceputul filmului care se potriveste foarte bine finalului.Sufocarea.Si umbra de zbor,de eliberare.

Die hard 6. Nu. Glumesc. Australia (2008)- Baz Luhrmann
Sunt o preconceputa. Pai, era sambata. Hm, film cu Nicole Kidman. (Culmea, ca n-am nimic cu femeia asta. Chiar imi place. Adica e feminina,asa. Are ceva delicat.) Si Hugh Jackman. Cine? Wolverine? In fine. Asa a inceput. Cu soare (tine 2h 45 min), s-a terminat cu emotii si galeti. Da, acum ploua in draci.

Daca aveti nevoie de o poveste, filmul asta e chiar mai mult. Poveste despre rau, frumusete, declin, canguri, dragoste, curaj, demnitate, desert, australia, razboi, eroi si eroine (umanizate), rasism, muzica, magie si multe alte chestii umane.
Am privit filmul asta din patru perspective. Al femeii (normal, lady first), al copilului, al inteleptului, al barbatului. Asta a reusit sa faca cu mine Baz Luhrmann (paranteza mare : stiu de tipul asta de la kumarbi? nu, nu imi e prea clar. Oricum, era in cu totul alt sens. Ceva de genul ''cei mai interesanti oameni pe care ii cunosc au cincizeci de ani si inca nu stiu ce sa faca cu viata lor '' -kumarbi, daca citesti aici, te rog sa ma corectezi ). Si era ceva cu muzica.

Cand Nullah a oprit cireada aia inainte de prapastie m-am tinut cu mainile de scaun. M-am gandit(zis) : gizas, senzatii tari. Si la barbatii care se joaca pe calculator, chestii d'astea cine invinge. Initial, (adica 10 secunde) i-am inteles. Da, domnita, adrenalina. Apoi bullshit. M-a enervat ca oamenii(in general) prefera sa stea in fotoliu si sa simta. Chestiile hard pot fi suportate doar cu monitoru' in fata. Protectie prin cristale lichide.

Filmul asta mi-a dat cea mai romantica declaratie de dragoste : '' Ea: Vom fi separati de restul lumii! El: Sarah,in sezonul secetos voi fi plecat cu vacile " Si o muzica superba. Cantata la muzicuta. Habar n-am ce piesa era, dar m-a dus cu gandul la songul din Breakfast at Tiffany's. Moon River. Niste note.

Am facut niste legaturi si cu Apocalypse Now. Putin, un fragment. Doar ca absurdul(Mama naibii, ce e absurdul asta? Folosesc cuvantul, stiu(?) starea,dar inca nu l-am prins. Probabil ca nici nu e. Daca-l gandesti dispare. Mai bine sa ne masturbam trairistic.) aici era mai ...umanizat. Razboiul. Am simtit iar razboiul. Si moartea. Aici aveau culoare. Aveau dedicatie. Erau pentru ceva. Ma refer la gesturi. Adica, in Apocalypse nimic nu are continuitate, logica, e ca si cum te trezesti intr-o dimineata si tu observi ca oamenii merg invers. Si nimeni nu e deranjat de asta.

Nu stiu cum a fost filmul asta. Sunt femeie si plang des (cele normale sa ma scuze, n-a fost un atentat la ). Doar ca-mi ziceam : aici e patetic rau. Si totusi aveam ploaie. Ah, sunt intr-o stare. Atat.

Se pare ca e acelasi Baz. Nu stiam ca e regizor. Ce ignorant sunt. Eu credeam ca vreun dijei.

Ah, eu ma chinui de 3 zile sa ma gandesc la un film care sa merite sa fie vazut. N-am gasit nimic, asa ca ma joc la calculator de 3 zile. Nu simt nimic. Asta e si ideea.

Word of advice:

Do one thing everyday that scares you
Sing

@ kumarbi: incearca asta, daca nu l-ai vazut inca.

@ factura: fain locul asta de despicat firul in patru, mai trec pe aici

@kumarbi
Ai gasit ceva de vazut?

@Tinkerbell
Esti binevenita oricand. N-am gasit filmul pe care i l-ai recomandat lui k. Adica l-am gasit pe imdb, dar inca nu-i in pc-ul meu.

Am vazut Rashomon. Interesant, iar finalul face toti banii.

Nici eu nu am reusit sa dau de filmul ala. L-am gasit pe un torrent strainez, dar ar dura o vesnicie sa il dau jos.

Păcat ca nu încerci, kumarbi.
Eu l-am găsit pe thepiratebay.org, fără subtitrare dar calitate f bună (4,37 Gb) şi n-a durat chiar o veşnicie să-l dau jos.
E cam singurul film care mi-a captat interesul în ultima vreme, genul care te incită la discuţii îndelungi pe marginea ideilor prezente acolo, până te trezeşti vorbind despre menirea artei, conştiinţă, vină, implicare, alegerea taberei s.a.m.d.
Mai e o variantă mai slabă pe isohunt.com, are subt în olandeză cred, dar se potriveşte şi cea românească de pe subs.ro. Nu-i problemă dacă se blochează la 97%, va avea citeva hopuri pe parcurs dar vei reuşi să-l vezi.

Seul contre tous- Gaspar Noe(1998)

Si doar mi-am zis ca tipu' e freaky. Dupa Irreversible cand am lesinat vreo jumatate de ora si am simtit prima oara sentimentul de ura indus de un film. Superb tipul asta, Noe. Manipuleaza intr-un mod din care nu-ti vine sa iesi. Parca-l si vad. ''E, ce zici, te-a durut? Stiai asta? Te-ai gandit la asta? ''. Eram plictisita. Asa de obosita incat nu ma mai putea scoate aproape nimic din circularitatea linistirii. Suna pompos? Am vrut sa scriu doar ca eram. Am degete moi si nu-mi iese.

Sau poate un film de gen.

Cred ca imi pace tare Gaspar Noe tocmai pentru ca-mi forteaza limitele suportabilitatii. Adica sa zicem ca e o scena in care cineva loveste o femeie insarcinata. O loveste in burta. De mai multe ori. Si eu lesin. De furie, de neputinta, de …orice. Si apoi imi zic. Imposibil. Filmul asta e un shit. Si apoi, dupa apoi, ma face sa ma simt ca si cum as fi o ignoranta. Ceea ce e si adevarat. Cica atroce. Dar ce naiba e atrocele? Ne place sa dormim cuminti in cerceafuri albe si sa uitam ca ‘’lucrurile’’ astea exista.

N-as vrea sa sune ca ‘’ in momentul asta in care scriu mor copii in Africa’’, ci cumva mai putin ‘’ingrijorator’’. Pe mine filmul asta (similar cumva cu Irreversible, ce coincidenta : )) m-a facut (si ma face, ca nu l-am uitat si n-o sa-l uit prea usor) sa-mi pun niste probleme.

1.de limita
2.de cinema
3.de angoasa(legatura cu 1)
4.de sex
5….

Rezumat in intrebari selective ar fi asa:
Cat putem sa cunoastem? Care este maximul furiei? Cat de tare poate sa fie un om in conditiile in care este nemancat de trei zile si ‘’alungat’’ de cei din jur? Cat de mult ne incurca sexul? Ce e jocul? Cine face regulile jocului? De ce exista reguli?
Ce e singuratatea? De ce iubim? Ciudat e doar ce nu putem intelege? Cel mai ''activ'' organ sexual e creierul? ''Chiar'' murim singuri? Nimic nu e permis, totul e permis? Si multe alte ''?'' dar mi se pare ca deja m-am intins.In fine, s-ar putea sa va para cumva puerile intrebarile astea. Puerile pentru ca sunt scoase din context si nu puteti urmari firul pe care se insira apoi. ''Puerilul'' e doar atunci cand nu-ti pui cu adevat probleme? Adica te ciocnesti cu o intrebare, dar nu te lovesti de ea. Nu-ti face nicio vanataie. Si tu-i zici: Bai, puerilo, pleaca te aici ca ma incurci...

Sa stiti ca in afara de scena aia cu burta si lovirea si femeia si in afara de umanitatea reusita in camera de hotel(ultima intalnire cu fiica), puteti sa va uitati ''linistiti''.
Recomandat persoanelor care vor sa-si depaseasca rutina.

edit. Nu, nu pentru greseli de orto. S-ar putea de fie, dar nu de asta am revenit.
Am uitat sa zic : Cred ca mi-e dor de Tinkerbell. Si de despicat firul in patru

Acest topic a fost editat de factura: 30 Jul 2010, 08:08 PM

Despicam noi, numai sa ne potrivim iarasi la filme, ca in ultimul timp am tot vazut fiecare altceva.
Te citesc, tu scrie numa'.

Incep asa, intr-un fel de stupoare (fata de mine, normal), am multe trebi aproximativ presante, dar azi e vineri si incepui sa simt ziua de maine, o portie pifticioasa de niste munte cu zapada. Deci, ma mir. De lene dubioasa. Stupoarea incepe si se termina, da, nu puteam trai doar asa, mirati. E bine, insa, ca din cand in cand sa ne mai halucinam si noi, blazati ar trebui sa fim cand dormim. Cred. (stiu eu pe cineva care intr-o perioada visa numai monstri).

Sa zic de Bunraku, (Guy Mosche, 2010) ca de el e vorba aici.
Val: “am descarcat un film [tare], ne uitam?”
Io: “Iar la o prostie din aia de-a ta SF cu bataie?”
Val: “Nu, ca asta e misto, ma, e asa...in gen Sin City...”

Ramane ok si ne asezam care cum apuca. Avem un singur scaun [bun] din piele de birou. Si incepe. In primele 30 minute tot intrebam cum se numeste filmul, de fapt?. Ma bucuram in sinea mea ca nu stiam nimic de el. Nimic, nimic. Nici dupa vizionare n-am ramas mai lamurita la capitolul asta, regizorul e aproape un no name. In capul meu, filmul asta trebuia sa fie deja cult. Are comercial cat sa prinda, chestii filosofice trase bine (intelegi si mai bine cand se relaxeaza arcul), persoanaje carismatice: (1.dupa ce am vazut Defendor, Woody Harrelston e unul din preferatii mei. 2. Josh Harnett mi-a fost antipatic mereu, nu stiu de ce, tot am impresia ca are figura din aia de baiat sensibil care sufera mult si trebuie protejat si eu nu suport barbatii astia, sunt prea feminista (ahahaha). 3. Demi Moore ...se potriveste si ea, e o figura. 4. Pe ceilalti ii stiu prea putin.)

Aveam senzatia ca e teatru mai animat, asa, dar ramane ideea aia schematica, acuratetea replicilor, actiunea in reluare parca. Decorurile ...[toata stima si respectul], sunt in love. Tot uitandu-ma la film, ma gandeam ca asta e un film la misto. Nu stiu daca a existat intentia asta ( misto din ala a la Tarantino), dar fie ca a existat, fie ca nu, filmu' e prea simplu ca sa nu fie perfect.

Scriu aici, acum, tampeniile astea ca sa nu uit de el (da, tocmai imi adusai aminte ca mi-am promis sa zic – mai demult- de un alt film care mi-a ramas pe retina si-n suflet – Defendor.) Initial, m -am gandit sa ma bag in seama cu Melancholia, dar LvT nu-mi spune nimic daca n-am cu cine sa ma cert dupa, cred ca-l ploua pe k..

Concluzii si niste info aruncate:
a) Trailerul e grav dus.
b) Multi actori romani, e filmat in Romania.
c) Gackt- unul dintre actori- se pare ca e vedeta...muzicala
d) Imi placu tare mult filmul asta, il revad.

Io aicea ma simt ca la mine in jica.

trailerul ala prost. Adica...e asa, ca o oferta netiparita bine.

Kill List, Ben Wheatley, 2011

Am draci. Multi. Cred ca si spume. Fumeg. Incepu bine. Film premiat. Pana sa se termine filmu’ cu 30 de minute inainte ma si gandeam. Pfuai, ce film! Ma duce cu gandul la Lars von Trier, la Cronenberg and etc. Sa simti raul. Asa, ca un buna ziua. Sa traiesti tensiunea aia. Sa ma ingrozesc cu sens! Ha-ha-ha.

Avui niste filinguri ca ceva nu e in regula. La un moment dat suna a teoria conspiratiei. Chestii pe care nu le poti niciodata stii cu precizie. Dar ele exista, nu? Sigur! Chiar imi ziceam, bai D., esti fraiera, conspiratie iti pare tie acolo unde e ceva diferit de realitatea pe care o traiesti tu. Asadar, ma calmai si-mi zisai ca e totul conform normelor. Codului ...moral, evident. Adica...ce mai conteaza ca io tre’ sa vad cum unu’ zdrobeste un genunchi si intr-o faza ies niste mate? Arta, mosule! Baba sufera la frumusete. Prin urmare, vrei catharsis, baga! Vrajeala! (din pacate pentru mine si pentru linistile mele).

Si pe cuvant ca nu fu o chestie din aia indusa. Adica, stai aici si uita-te, totul are un sens. Nu! Pur si simplu manipula extraordinar de bine. Pana la final avui senzatia clara ca asta e un film bun. Ca merita. Deci nu era vorba sa ma conving eu, ma convinsera altii. Si-mi ziceam: bai, asta e un film bun dpv meu de vedere...sa respecte privitorii. ...Da, sigur.

Cred ca sunt asa de ofticata pentru ca imi luai teapa....Investirea de emotii in gol naste frustrari. Sunt predispusa cateva ore de acum inainte. Si-napoi cu gratie.

Asta e trailerul.

edit. Uitai sa scriu despre ce film e vorba.

Acest topic a fost editat de factura: 27 Jan 2012, 09:10 PM