"Nu-mi trebuie avocati care sa-mi explice Constitutia ...am nevoie de dulai care musca" spunea Carol intr-o discutie cu Cezar Petrescu...

Poliglot vorbea perfect 3 limbi straine (franceza,germana si engleza) fara sa treaca prin rigoarea unei universitati.Inzestrat cu o cultura impresionanta ,mare iubitor de Caragiale.. cita frecvent din Arghezi. Mostenise o parte malefica din familia sa..perfidia,badarania,violenta sau dispretul care il faceau sa fie foarte temut incat nimeni nu indraznea sa-l conteste. Uneori astfel de insusiri in politica ajuta,dar iar fi fost de mai mult ajutor calitatile diplomatice si tolerante ale parintilor sai.Rege al Romaniei intr-o perioada fierbinte dupa cum spunea "rege intr-o zodie a satanei" s-a intors in pamantul stramosesc la 60 de ani de la moarte in cea mai discreta indiferenta din partea familiei.Spirit cu adevarat machiavelic,pasionat de politica si PUTERE, a fost totusi omul epocii sale,interlocutor incomod pentru Churchill,Hitler sau Stalin.Avea o lista cu colaboratorii sai apropiati intitulata "Lista cu sictir".

Oare a avut el aceea pasiune nestavilita pentru a detine o putere???
Pentru a ne edifica am sa relatez mai multe lucruri interesante despre personalitatea sa, cea care vad ca ne bantuie destinele.

Mircea Cancicov unul dintre colaboratorii sai apropiati il propune intr-o zi pe Dumitru Alimanescu sub-secretar la finante.
Regele insa spune "de ce mi l-ai bagat pe gat pe tolomac".

Cancicov : "Maiestate este foarte bogat si foarte cinstit."
Regele:"Si ce sa fac cu cinstea si bogatia lui??"
Cancicov:"Dumneavoastra stiti maiestate"
Regele:"Bine,sa-l tii de fandosela.Sa sperie prostii cu gambeta si cu Rolls-ul lui"

Bati vreun apropo ? Ar fi o jignire pentru inteligenta lui Carol al II -lea !

Nicidecum am deschis topicul pentru a ne edifica ce a reprezentat Carol al II-lea si daca putem invata din trecutul nostru atat de apropiat.

De sictirul regal au avut parte maresalul Averescu sau Titulescu.
Asteptand odata sa intre in audienta batranul maresal i-a fost dat sa auda vorbele regale,spuse suficient de tare incat au strabatut peretii cabinetului:

Regele:"Ce ma tot bate la cap bosorogul??"
Puiu Dumitrescu:"Sire, cred ca va vrea binele...!!"
Regele:"Daaaa!!!Atunci sictir acasa!!!"


Carol insa a intins o mana fata de un popor care ii datoreaza foarte mult.Cand in 1939,Hitler a sters Polonia de pe harta, cand toata Europa s-a marginit sa compatimeasca tragedia poloneza singura salvare a venit din partea regelui Romaniei.Intreaga Polonie,de la oameni de rand la elitele societatii,impreuna cu tezaurul si guvernul ,au luat calea exilului romanesc.Indignarea lui Hitler s-a dovedit neputincioasa"Un paranoic neamt s-a ciocnit de un alt paranoic,tot neamt." scria N.D.Cocea in ziarul sau.In ziua in care avionul maresalului Beck prim-ministru al Poloniei ,a aterizat pe aeroportul Baneasa,Carol l-a asteptat pe acesta insotit doar de cativa ofiteri din garda...

Beck:"Dar,Sire unde este garda de onoare??"
Regele:"Regret,Excelenta dar nu va asteptam asa curand!!"

Acest topic a fost editat de cocosel: 16 May 2007, 10:39 AM

Sa vorbim un pic si de Elena nu cea din Troia,nu cea din Plescoi, ci Lupescu... cea care il va duce la pierzanie..

Elena "Magda" Lupescu (n. 1896 la Iaºi - d. 1976, Estoril în Portugalia).Alte surse afirmã cã s-ar fi nãscut în 1902. Fiica lui Nicolae (Nuham) Grumberg (nãscut evreu, dar botezat creºtin mai tãrziu) ºi a Elizei Falk. În timpul primului rãzboi mondial, a fost cãsãtoritã cu un locotenent de vânãtori de munte, de care a divorþat la scurt timp. În 1922 a devenit amanta prinþului Carol...

Intalnirea dintre Carol si Elena Lupescu a cunoscut mai multe variante, mai multe versiuni. Una: la o cursa de automobilism la care era prezent si Carol, acesta s-a apropiat de Elena Lupescu si i-a aruncat un buchet de flori; alta, ca a cunoscut-o intr-o familie a unor prieteni, intr-un cerc de tineri. Mai exista si varianta ca, iesind de la o petrecere, a agatat-o pe strada. Varianta mult mai plauzibila care se sprijina pe o serie intreaga de informatii recente este ca ea i-a fost prezentata de catre Tudor Posmartir, seful Regiei de cinematografie din acea perioada. Acesta il insotise pe Carol in calatoria in jurul lumii, o filmase, fiind practic un fel de operator, de regizor, al documentarelor oficiale, al jurnalelor. Posmartir avea si un fel de afacere proprie, ca sa spunem asa, se ocupa cu albume foto sexi si porno si plasa diferite domnisoare protipendadei bucurestene. La un moment dat, printre numeroase alte fete pe care i le plasase lui Carol al II-lea, care era unul dintre clientii sai s-a numarat si Elena Lupescu. Probabil ca o anumita atractie sexuala i-a apropiat initial. Apoi insa, toate aceste amanunte devin foarte putin importante in momentul in care urmarim evolutia relatiei dintre cei doi.

Elena Lupescu devine treptat, in anii '30, un personaj monden, in onoarea caruia dau receptii nu numai bancheri sau industriasi autohtoni, ci chiar si diplomati straini. Astfel, ziarele informeaza ca pe 2 aprilie 1936, in saloanele Legatiei Spaniei, ministrul plenipotentiar al acestei tari, Pedro Prat y Soutzo, impreuna cu sotia, au oferit un dineu in onoarea doamnei Lupescu. Inainte de aceasta, in aceeasi zi, intre orele 18-20 avusese loc un coctail oferit in onoarea aceleiasi doamne - scriau aceleasi ziare - de bancherul Aristide Blank si sotia sa, unde participasera 150 de persoane din lumea buna bucuresteana a epocii, respectiv membri ai corpului diplomatic.

Regele dormea si lua masa la ea. In ultimul timp venea singur in resedinta Duduii din Aleea Vulpache nr.2 (Parcul Filipescu) si ziua.Aceasta era vizitata constant de Armand Calinescu,generalii Samsonovici,Uica,Galici,Bazu Cantacuzino,Ionel Ghika,Virgil Kerciu,Radu Pascu,Ernst Urdareanu,Dimitrie Gusti,Auschnit,Oscar Kauffman,Elie Radu,Wider,Condiescu,Puiu Dumitrescu,Duiliu Zamfirescu,Logadi..si inca multii alti (o intrega pleiada de oamenii din diferite zone ale societatii)..
Averea sa se compunea din Vila resedinta,2 vile la Sinaia,1 vila la Eforie,2 case (str.Pivnicerului si ferma Sosca-Otopeni)(oare azi cine mai are la fel?) toate obtinute cu ajutorul amantilor sai: Puiu Dumitrescu,Urdareanu,Virgil Kerciu,Duiliu Zamfirescu si bineinteles Maiestatea Sa Carol al II-lea.Era foarte zgarcita dupa afirmatiile servitorilor din casa se spune ca orice ramanea de la vreo masa tinuta in resedinta sa se trimitea la fratele sau,la tatal ei sau la Coca Ambrozie.
Ajuta doar pe saraci evrei niciodata pe romani,avea 2 telefoane (cu) fir direct cu Palatul iar in ultimii ani manca seara ori la Urdareanu ori la Palat..O singura data a primit o suma mare din partea Regelui in jur de 40000000 de lei de anul nou se pare in 1937.Avea peste 200 de rochii ,3 hermine albe,16 blanuri,8 vulpi si 4 cape (tot blanuri).Cand a plecat impreuna cu Carol a luat cu dansa 38 de cufere mari impreuna cu imbracamintea si argintaria (pentru 36 de persoane completa cu farfurii) si 4 tablouri valoroase,iara un geamantan de bani i l-ar fi dat fratelui sau.

Relatia Elenei Lupescu cu Carol este foarte putin de natura sexuala, fiind vorba mai degraba de o apropiere sufleteasca ca intre ranit si sora medicala.(Carol suferea de priapism o boala a sangelui de natura degenerativa si care dadea diferite reactii secundare-foarte important este ca aceasta boala are trei faze, ultima, faza cronica, conducand la impotenta.). Deci este vorba de o femeie care-i intelegea perfect boala si care stia sa-l abordeze. Fundamental, controlul Elenei Lupescu asupra regelui Carol se facea pe linie psihologica; nu prin actul sexual, ci il stapanea perfect din punct de vedere psihologic. Asa se pot explica o serie intreaga din atitudinile sale, inclusiv cele sanguinare,deoarece Carol al II-lea a asasinat oameni in tara asta.
Asa cum spunea un poet :"Femeia nu este altceva decat o atingere a destinului,deoarece ea poate schimba total viata si firea unui om..."

Acest topic a fost editat de cocosel: 16 May 2007, 02:58 PM

Dar si dragostea aceasta dominatore, acaparatoare este de natura sexuala. Cineva cu pregatire psihologica ne-ar explica mai bine: dorinta de a domina/a fi dominat psihic (iubire eros) are legatura cu sexul, nu stiu cum sa exprim in termeni medicali.
Elena Lupescu era o femeie inteligenta, sau numai intuitiva? Ce nivel de cultura avea?

Acest topic a fost editat de andra_v: 16 May 2007, 05:33 PM

“In jurul mesei de joc de carti, in Aleea Vulpache, la Elena Lupescu – scria Pamfil Seicaru –, se decidea programul de dezvoltare economica a tarii, nu incape nici o indoiala; ca in aceeasi casa se luau si hotararile politice, toata lumea o stia”.
O realitate dezolanta pentru viitorul Romaniei, pe care Florin Constantiniu, cu autoritatea istoricului care slujeste adevarul o confirma dupa o jumatate de veac, reconstituind atmosfera timpului: “... in Romania dictatura regala statea sub semnul atotputerniciei Elenei Lupescu. Fascinatia exercitata de ea asupra monarhului se desprinde si din aceasta insemnare aflata in jurnalul sau din 21 mai 1938 (cu doua zile inainte de deschiderea procesului in care Corneliu Z. Codreanu a fost condamnat la 10 ani de munca silnica): "Ziua Dudui (sic!), pare multumita si se plange mai putin de dureri. Doamne Dumnezeule, pazeste-o, da-i sanatate, alina starea ei de nervi, ca sa pot fi si eu linistit (...) Doamne Dumnezeule, da-i putere sa reziste la vremurile grele ce se arata!".

Stiu ca a facut unul dintre cele mai bune licee ale timpurilor,si mai stiu ca era o femeie debordant de inteligenta stiind ce-i bine sa faca pentru a-si usura existenta.A trait inca 25 de ani dupa moartea lui Carol si cred ca a stiut sa ii faca placuti mai ales cu sumele pe care le detinea de la rege.
Problema consta in altceva l-a iubit oare pe Carol?? sau era doar o rampa si cu timpul i-a devenit drag???
Sau oare el era un spirit slab,un suflet care se complacea in a fi dominat??? Sau poate nu a stiut niciodata ce-i iubirea,dragostea???

Arhivele Nationale - Fond casa Regala. Personale, Regele Carol II, dosar III/173, 1911.

D-rei T.M.

Reflexii

E un lucru sau mai bine zis o simtire cu totul necunoscuta an viata cea zburdalnica de azi: aceasta sfanta sublima simtire e ;"o iubire sincera";. Adesea pusumi-am antrebarea: mai exista an zilele noastre o adevarata iubire? Mult am cautat si eram cat pe aci sa asigur ca nu! Cand am avut trista fericire de a auzi urmatoarea poveste si am putut sa ma asigur ca da.

Cunoscusem pe vremuri, antr-un mare oras modern, un tanar ale carui fiori nu se asemana antru nimica cu acea a multimii ce traiesce an societatea de azi. Din varsta cea mai frageda primi de la Mama sa o crestere cat se poate de morala si de pioasa. Aceasta educatie superioara ai daduse un caracter foarte serios si sincer. Cu toate acestea e un tovaras dintre cei mai placuti si era foarte iubit de numerosii sai prieteni. La varsta cand ancep a creste mustatile si cand fataitul unei rochii da tanarului un cutremur, el se nutri de romane si poezii de dragoste care adaugasera o dunga de sentimentalism la celelalte ansusiri morale ale lui.

Pe la varsta de 17 ani ai muri mama. Aceasta ai fu o lovitura angrozitoare, numai ramase nimeni care sa-l iubeasca antr-un mod sincer, frati si surori nu avea, tatal murise de mult, nu-i mai ramasese decat cativa unchi la care nu prea tinea. Catva timp dupa ce se reglase diferitele afaceri ale moartei, unul dintre unchii sai al luase la tara ca sa-l distreze nitel, dupa laudabilul obicei al societatii, de ireparabila pierdere ce o facuse. antr-o zi evenimentul fatal se antampla.

Unul din vecini venise sa faca o vizita unchiului sau si aduse cu el si fata sa, o frumoasa fata, maricica, subtire, cu parul de un brun anchis si cu niste mari ochi albastri, blanzi si misteriosi. Ea avea aproape varsta baiatului, nenorocirea vru ca ea sa fie atinsa de adanca sa mahnire si-i purta un interes deosebit. Avu ideea sa-i zica cateva vorbe dulci si mangaietoare, privindu-l lung si cu multa compatimire. Erau primele vorbe blande ce le auzise de la pieredea mamei iar cand fata parasi casa, i se paru ca-i lipseste ceva, ca parca cineva cu care era obisnuit sa traiasca plecase. Deveni mai posomorat si trist.

Aceasta de a doua lipsa crescu din zi an zi pana ce deveni insuportabila si apoi se linisti ca toate durerile mari, pana ce a doua vizita a vecinului veni sa redeschida rana spre a nu se mai anchide de asta data. Fata obisnuita cu flirtul si cu petrecerea de a fermeca baietii prin frumusetea ei, observase ca produse o impresie asupra tanarului nostru prieten si ancepu a-l fermeca prin toate mijloacele ce le antrebuintea adesea. Ea era ce se numeste «une briseuse de coeurs»; cine stie daca vreodata reusise an crudul ei joc, dar cel putin asta data reusi de minune ea fermeca asa de bine pe baiat ancat el nu mai respira nici traia decat pentru ea.

Ea petrecea de minune de aceasta sclavie si poate tinea la el mai mult decat la ceilalti pe care se osteni cu timpul de el si ancerca o alta victorie mai grea, caci aceasta, cu toate ca reusise pe deplin, fusese prea usoara. El observa ca ea devenea mai putin amabila cu el si an curand se ancredinta de amarnicul adevar.

Durerea lui fu fara seaman si se ambolnavi grav. Ea an timpul acesta al si uitase. Cand se ansanatosi orisice bucurie disparuse din sufletul lui si an loc de inima, nu mai avea decat o mare rana ansangerata. Viata lui i se paru pustie si fara tel. Se hotara sa se consacre unui ideal analt. asi vandu toate proprietatile si distribui marea sa avere saracilor facand multime de oameni fericiti si deci si mai multi nenorociti. Apoi se facu misionar si se duse an Africa ca sa predice cuvantul lui Dumnezeu salbaticilor.

Din nenorocire clima nu-i fu mai prielnica ca iubirea si muri atins de niste friguri care te iarta si mai putin decat cealalta boala care, astazi, an veacul nostru de ambunatatiri tinde a dispare cu totul, poate pentru fericirea omenirii, cum ar zice unii.

Carol.Sinaia, noaptea de duminica, 2 octombrie 1911”.

Acest topic a fost editat de cocosel: 16 May 2007, 07:20 PM

Existara doua categorii favorabile lui Carol II. Cei cu periile directe, a se vedea presa vremii, dar care nu prea au supravietuit ideatic peste decenii. Mai exista categoria care ii remarca inclinatiile culturale - mai exact sprijinirea culturii, prin Fundatia cutare samd.
O fi facut bine culturii, dar sint de parere ca al treilea monarh al Dinastiei fu o pacoste pentru tzara asta. A dat un prost exemplu, dupa cum actiunile lui in fruntea tzarii au fost nefaste pentru Romania.
Subiectiv, desi nu sint legionar, mi s-a parut o treaba tare magareasca (sa nu spun de macelar pe masura celor de la Auschwitz) ce a facut el cu liderii Miscarii.
In timp, am realizat totodata ca de la el (de unde s-o fi inspirat Voievodul Culturii asta e alta poveste) a invatat Ceausescu despre cultul personalitatii, despre manifestari grandioase. Poate si cum sa fie dependent de consoarta.

Interesant punctul de vedere - despre apetitul erotic al lui Carol II - al lui Alex Stoenescu, in seria sa de lucrari despre dictaturile din Romania.