Acest topic a fost editat de Marduk: 4 Dec 2013, 10:40 AM

Pe bune, esti mortal!

In ceea ce-l priveste pe Xenopol si autorii latini citati in acel text sper sa revin maine cu un punct de vedere argumentat.

Cand afirmam faptul ca autorul textelor e rauvoitor in ceea ce ii priveste pe români nu am avut in minte doar o singura postare.
Pot da inca un exemplu.
Daca nici aici nu vezi nimic rauvoitor sau ofensator ... ma vad obligata sa ma retrag din discutie.

http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/05/...-ca-in-balcani/







Oare i-o fi trecut prin cap gândul ca românii s-ar putea sa fie mai putin inclinati spre violenta si cruzime decat altii !?

Asa zisa explicatie din text nu e jignitoare pentru români ci pentru cel ce o da.

M-as bucura sa nu te retragi... Nu citisem textul asta, eu ma refeream la ceea ce scrie despre lingvistica, unde parerile lui mi se par foarte bine argumentate.

In privinta mafiei, as prefera sa nu discutam aici daca e bine sau nu ca nu o avem la fel de bine organizata ca in Sicilia.

N-are rost sa te retragi, din contra, trebuie sa ramai pentru le amintim acestor "carcotasi", ma feresc sa le spun altfel, ca exista un popor roman, ca exista macar un roman care sa aiba ca stramosi directi un dac si-o daca, o geta si-un get sau o daca si-un roman. Trebuie sa acceptam ca dacii au avut o limba pe care probabil o vorbeau toti cei care le erau supusi, cel putin la nivel oficial. Faptul ca nu s-a gasit nimic scris in limba daca nu inseamna ca nu exista, poate ca va fi descoperit candva un text in limba daca sau intr-o limba din aceiasi familie, a tracilor. Dan Alexe face acele afirmatii, referindu-se la romani, dar in Romania traiesc ca si cetateni romani, o multime de minoritati care au apucaturile de care vorbeste domnul in cauza. Faptul ca exista oameni de acest gen, care cauta sa ne bage in aceiasi oala cu toti ceilalti, sa ne dea o noua identitate, nu inseamna ca trebuie sa si acceptam ceea ce spun acesti oameni, lingvisti, istorici, sociologi etc. Pe mine de fapt ma enerveaza afirmatiile astea CATEGORICE, ce nu lasa loc de indoiala, indivizii se vor creatori de istorie, de opinie, fara a aduce argumente convingatoare.

Nu credeam ca-mi va fi dat vreodata sa vad asa ceva !

Am descoperit un text, atentie, scris de un ungur (György Tőzser) , care apara adevarul istoric referitor la Dimitrie Cantemir si valoarea lui ca savant in imperiul tarist ...

http://www.summainfo.ro/blog/2010/10/27/dimitrie-cantemir/




Inca nu mi-am revenit din surpriza ... iar concluzia din finalul postarii continua sa-mi sune in minte

Zoe Petre: "niciunul dintre compatrioţii noştri de azi nu are un stră-străbunic dac de care familia lui să-şi amintească, cum nu are de altfel niciun străbunic roman cunoscut de bunicii lui; în schimb, oricare dintre noi poate avea un străbunic pe care familia l-a ţinut minte, şi care să fi fost grec, ungur sau armean.."

O analiza genetica ce pare ca incearca sa contrazica afirmatiile doamnei Zoe Petre. Interesant acest studiu bazat atat pe dovezi arheologice cat si genetice. Este incredibil c-au reusit sa extraga material genetic de acum 6000 de ani si sa-l compare cu genomul actual al romanilor. Sper ca in cele din urma studiile de acest gen sa le mai inchida gura celor care vor sa aiba orice alti stramosi, in afara celor care se pare ca-i are o parte a poporului roman.

Acest topic a fost editat de Marduk: 15 May 2015, 01:17 PM

Nu despre originea romanilor, ci mai degraba despre originea muzicii romanilor... Ce spunea Enescu (si daca nici el nu se pricepea...)

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actual...oina-romaneasca

Acest topic a fost editat de abis: 31 Aug 2015, 10:16 AM

Eu doar cred în daci când românii or sa-l ia pe Decebal de pe malul Dunarii si o sa-l implanteze pe Mount Rushmore lânga aia 4 presedinti, ca sa dovedeasca ca dacii au inventat universul.

Exista o ipoteza conform careia o uniune de triburi daco-celte ar fi dominat acest teritoriu, european, cu mult inainte de aparitia Imperiului Roman. Argumentatia care sta la baza acestei ipoteze o constitue schimburile comerciale, daca le putem numi asa, intre daci si romani, daci si greci, inainte de razboaiele daco-romane si de invazia triburilor germanice prin nordul Daciei.

Acest topic a fost editat de Marduk: 22 Sep 2015, 02:47 PM

Da, exista si o ipoteza care vrea sa arate ca AINU din Japonia se trag din daci.
Nu m-as mira sa citesc ca dacii ar fi fost mult mai înainte de Leif Eriksson prin America.

Achda... nici nu m-ar mira ca dacii l-au inventat pe Dumnezeu. Mai, ce popor inventiv...

De atâta inteligenta se pune întrebarea: Burebista a murit de binevoie, Decebal s-a sinucis din cauza lui Traian.
Romanii au futut tot ce era prin preajma.

Si unde s-au dus dragii nostri daci, flacai de curaj ? În Japonia ?

Acest topic a fost editat de Cla: 24 Sep 2015, 07:18 AM

Problema cu aceste ipoteze este ca nu s-au gasit dovezi arheologice in acest sens, adica al dominatiei dacilor asupra un teritoriu atat de intins din Europa si nici cetati comune daco-celtice desi celtii si daci se invecinau in partea de nord a Daciei. Posibil, mai mult ca sigur au existat schimburi comerciale intre daci si celti, poate ca atat daci cat si celtii au facut schimb de "informatii" culturale etc. Restul ipotezelor desi sunt ilare, raman doar ipoteze, sa le creada cine o vrea.

Daca privim padurea, iar nu copacii, vom observa ca limba romina si limbile romanice in general, nu seamana deloc cu nicio forma de latina in ideea ca nu se aseamana la nivel de grai sau dialect, nici macar la nivel de limbi surori, ci asemanarea vine undeva la nivel arhaic indoeuropean, la fel cum omul este inrudit cu cimpanzeul, dar este inrudit printr-un stramos comun sau o linie de stramosi comuni.

Avem la dispoziție deja doua studii genetice asupra originii românilor, probe care se completeaza reciproc, ambele in favoarea autohtoniei românilor incă din perioada neolitica.
Un studiu indică continuitatea românilor in spatiul carpato-danubiano-pontic incă din urmă cu cca. 3 milenii, iar al doilea studiu indică continuitatea noastră in acest spatiu incă din urma cu 6 milenii (cca. 4.ooo BC).
Studiile indică totodata lipsa legaturilor de rudenie cu populatia neolitică balcanică din primul val, adică inainte de 4.ooo BC, ceea ce indică faptul fie că populatia respectivă era prea rară in zonă, fie au urmat un traseu migrational in sus pe valea Dunării sau au intrat in Europa pe undeva pe la vest si s-au raspandit invers dinspre vest spre rasarit dealungul coastelor marii Mediterane.
Aceste dovezi nu neagă existenta fondului genetic provenit de la multe alte populatii care au traversat spatiul etno-lingvistic si etno-genetic românesc, ci indică o matrice nucleu solidă si majoritară in acest proces inca din urmă cu 6 milenii.
Mai exact invazia indo-europeană nu prea a contat la noi, nici venirea romanilor, nici a slavilor, samd.
In acest context ma intreb cum ar trebui să intelegem limba română ca origine si evolutie in timp si legaturile sale cu monolitul neoromanic apusean si aceasta nu doar din perioada indo-europeana ci chiar incepand cu 6.ooo BC.
Totul sună a protocronism, dar iată că genetica este o dovada in sine si mult mai puternica decat imaginatia unor istorici sau a altora.

http://www.libertate...socanta-1150597

http://www.cunoastel...te-mai-departe/

http://adevaruldespr...-text-si-video/

In acest moment cred ca un dialect rasaritean al celtilor continentali sta la baza limbii dacilor, cel putin la o parte importanta a acesteia, peste care a venit influenta latina.

Amărât = trist

Acest termen nu are etimologie in limba română, dar ...

Proto-Celtic: *amaro- 'pain' [Noun]

Old Irish: amar [o m] 'wailing, moaning'

Middle Welsh: afar [m] 'sadness, lamentation'

References: LEIA A-65, De Bernardo Stempel 1999: 317.

Limba geților (sciților) era un continum de dialecte si limbi proto-slave, peste care au venit proto-celții și celții.

Forma limbii era similara limbii române de astăzi, transformările avand loc la nivel de vocabular, mai mult alterarea formelor anterioare decat substituirea acestora cu forme noi, mai ales în perioada romană (înainte având loc o celtizare profundă atât la nivel lexical prin substituira multor termeni proto-slavi).
”Proto-Celtic: *abon- 'river' [Noun]
Old Irish: ab , aub [n f]” ->>> adică, mai îndeaproape înrudit cu APĂ din română decât e APĂ cu AQUA latinesc.
EDIT: si apropo de ABON irlandesc, in Dacia este atestat de Ptolemeu râul, cum altfel, RHABON
Proto-Celtic: *ad-dam-yo- 'allow, permit' [Verb] = Adu-mi-o !
Old Irish: ad-daim 'recognize, permit'
Middle Welsh: addef 'allow, permit'
See also: *dam-yo- = Dă-mi-o !

Proto-Celtic: *ad-kwis-o- 'see' [Verb]
Old Irish: ad-ci´, -aicci; -accai [Pret.]; ad-cess, -aiccess [Pass.] = OCHI !
Gaulish: appisetu [Impv.] (Thiaucourt)
Proto-Indo-European: *kweys- 'perceive'
Page in Pokorny: 637
IE cognates: Avestan cinahmi 'determine', Gr. ti´¡ 'reckon'
References: KPV 431ff., LIV 381f., LEIA C-89ff., RIG II.2: 269ff., Delamarre 51, Lambert 1994: 126, 150-159

Proto-Celtic: *agos 'cow' [Noun] = V-acă
Old Irish: ag [s n > f] 'cow'

Proto-Celtic: *alal(i)yo- 'another, other' [Pronoun] = Altul, alt, al
Old Irish: arail
Middle Welsh: arall (OW and MW)
Middle Breton: al(l)all, arall
Cornish: arall
See also: *al(i)yo-
Notes: This is a reduplicated, intensive variant of *al(i)yo- 'other'
References: LEIA A-11, Falileyev 9
Avand in vedere putinele elemente cunoscute din lexicul galic si absenta aproape totala a elementelor cunoscute din lexicul celtic oriental, m-am convins ca cel mai bine ar fi sa studiem legaturi ceva mai simple in loc de fraze intregi, mai precis cuvinte de baza sub raport comparat.

Daca in trecut m-am limitat la explicatii simple cu privire la limba română /limba dacilor ca ceva separat, acum consider ca tot studiul comparat pe verticala trebuie suprapus cu cel pe orizontala adica si in cazul celorlalte limbi romanice.

Va propun sa analizam termenul „OM”:

Om (ro) = omo (it) = ombre (sp) = om (fr) (am utilizat limbajul fonetic deoarece formularea standard in scris nu ne ajuta cu nimic in acest caz)

Se considera ca OM ar proveni din HOMO = acelasi, asemenator (lat.) care la randul sau ar proveni din HUMUS (lat.) adică pământ si acesta din HEMA (gr.).
Se da o etimologie mitica religioasa si se ia de buna conform Adam= de lut, de pamant, pamant rosu.

https://en.wikipedia...tanian_language

Aquitanian Proto-Basque Basque Basque meaning

ombe, umme *unbe ume child
sembe *senbe seme son
cis(s)on, gison *gisoN gizon man (de aici garson fr.)

Dupa cum se vede spaniolul OMBRE provine din proto-ibericul OMBE (copil) inrudit cu Sembe (fiu), dar si cu ungurescul EMBER (om).

Avem substratul iberic, apoi stratul celtic, apoi adstratul latin.


Etymology[edit]
From Proto-Germanic *gumô, from Proto-Indo-European *ǵʰmṓ, *dʰǵʰm̥mō. Germanic cognates include Old Saxon gumo, Old High German gumo, gomo, Old Norse gumi (Template:cogis and Norwegian gume), Gothic �������� (guma). The Indo-European root is also the source of Latin homō, Baltic *žmo- (Lithuanian žmogùs).
Pronunciation[edit]
• IPA(key): /ˈɡumɑ/
Noun[edit]
guma m (nominative plural guman)
1. (poetic) man, hero

MAN, rom, dom, jom... = om in toate limbile germanice si indo-ariene ce a produs A-m(an), adica dubletul barbat /om.

Coptic: ⲣⲱⲙⲉ (rōme)
Dalmatian: jomno
Uzbek: odam
Tajik: одам (tg) (odam)

Recent entries into the dictionary:
ओम् om adverb amen
ओम् om ind. a word of solemn affirmation and respectful assent
ओम् om ind. sometimes translated by yes
ओम् om ind. verily
ओम् om ind. so be it
ओम् om indecl. yes
औम् aum adverb amen
औम् aum ind. the sacred syllable of the zUdras
औम् aum indecl. Primordial Sound
हरिः ओम् hariH om sent. hi

oman m. friend
amAnuSa adj. not human
aNu m. life
ama adj. this
Un alt exemplu:

a ZICE din DICERE (lat)

Etymology 1[edit] (SEY )
From Middle English seyen, seien, seggen, from Old English secġan (“to say, speak”), from Proto-Germanic *sagjaną (“to say”), from Proto-Indo-European *sokʷ-h₁-yé-, a suffixed o-grade form of *sekʷ- (“to tell, talk”). Cognate with West Frisian sizze (“to say”), Dutch zeggen (“to say”), German sagen (“to say”), Danish sige (“to say”), Norwegian Bokmål si (“to say”), Norwegian Nynorsk seia (“to say”), Swedish säga (“to say”).


Aici originea vest romanica a suprapus perfect DIRE /DICERE peste ZI, ZIK, zike, practic in italiana aproape se condunda formele DICI cu ZICI, avand la extreme ZIKI, respectiv DICERE.



Sanskrit[edit]
Etymology[edit]
From Proto-Indo-European *deyḱ- (“to show, point out”). Cognates include Latin dīcō, Ancient Greek δείκνυμι (deíknumi) and Old English tǣċan (English teach).
Verb[edit]
दिशति • )(diśáti) (cl.6. root √diś
to point out, show, exhibit
to produce, bring forward (as a witness in a court of justice)
to promote, effect, accomplish
to assign, grant, bestow upon
to pay (tribute)
to order, command, bid
to show, point out, assign
to direct, order, command
to teach, communicate, tell, inform confess
(desiderative) to wish to show
(intensive) to show, exhibit, manifest
(intensive) to order, command
(passive) to show or approve oneself

Acest topic a fost editat de cyber-sapiens: 25 May 2017, 10:18 PM

Ia despica firu-n patru, toata Europa se-mbata cu un Amaretto, de la gustul amar, produs din migdale.
Daca ai pune sâmbure de caise la soare, dupa doua zile le spargi cu ciocanul sau cu o piatra, le rontai si ai la fel gustul amar, dar bun.
Pe vremuri erau la noi si bomboane, se numeau amandine, acoperite cu praf de cacao... la fel.