Cioran susţinea la un moment dat că această lume nu poate fi decât creaţia unui Dumnezeu rău, nicidecum actul unui Dumnezeu perfect, bun şi milostiv. Citindu-i cartea “Demiurgul cel rău” nu poţi decât să nu-i dai dreptate sau cel puţin să-ţi pui întrebări.
Şi aici e nedumerirea mea: Dumnezeu ar trebui să fie perfect. Adică, asta susţine creştinismul. Dar omul? Omul e categoric imperfect. Oscilând între bine şi rău şi înclinând de cele mai multe ori spre rău, te întrebi dacă omul şi lumea aceasta pot fi creaţia Lui. Dacă Dumnezeu e Atotputernic şi perfect, cum a putut crea omul, fiinţa capabilă de cel mai mare rău? Altă explicaţie nu poate fi decât că a comis o eroare. Şi cum poate fi o fiinţă perfectă, capabilă de erori?
Sau nu există? Nicidecum. Sau cel puţin sperăm să existe Cineva acolo sus. Şi nu facem asta din dragoste, ci de frica gândului că poate nu există nimic şi vom ajunge cu toţii nişte cadavre reci, potenţiale resurse de petrol.
Facem bine din teama că dacă facem rău o să picăm naşpa la Judecata de Apoi. Nu sunt ateu. Când văd lumea asta minunată, e de ajuns să miros o floare şi să gust o pară pentru a realiza că nu existăm dintr-o greşeală a universului.
Lumea e minunată, omul nu. Ceva s-a petrecut când am fost creaţi. Religia însă nu poate răspunde la astfel de întrebări. Şi atunci, eu nu pot face altceva decât să uit că mi-am pus vreodată întrebările de mai sus.
Poate e vreun cititor mai religios şi mă lămureşte şi pe mine.

( Zuzu ? sti ca la o anume "trasatura" se spune tot asa? ... presupun ca e o coincidenta doar )

Itzi spun ce stiu la chestiune: "e asa cum spui tu, dar e invers" .
Adica asa e ca omenirea mai mult alege raul decat binele, asta e o constanta de cand e lumea asta cu oameni pe ea, insa cu dreptul si capacitatea de alegere intre bine si rau l-a inzestrat Creatorul pe om, fara sa-i traseze limite de sa aleaga numai binele sau 'numai de colo pana colo', ca aia nu mai era nici o alegere, nici o libertate n-ar mai fi fost acordata noua; e deci de la noi, nu de la EL...daca potzi crede; apoi, de ce aleg oamenii preponderent raul... asa ca tine am crezut si eu o vreme, logic era mie ca din pricina vreunei "erori de proiectare sau de executzie" suntem noi cum suntem, ca doar ce vina am avea noi ca suntem in asa hal? de vreme ce "lucram cu materialul Clientului"!?...dar daca era asa ceva, evident ar fi putut sa se fi corectat intre timp(atatea mii de ani) defectele respective, ca are EL suficiente mijloace si destula Bunavointza si Interes, insa... ia mediteaza tu si gandeste-te daca ar fi cumva posibil ca respectiva cauza sa fie exact "reciproca" celei enuntzate/reluate de tine = daca cumva NU pentru ca am fi fost defectzi din conceptzie am alege noi-oamenii majoritar relele, ci daca cumva ca am fost cumva "prea perfecti" realizati si iata-asa am ajuns la aceasta dominanta a negativului in umanitate ?

e comprehensibil ca posibil la Zuzu asa un concept ???

Uite, iti raspunde un nereligios, ca e simpla asta: Daca Dumnezeu e perfect asta nu inseamna ca si omul trebuie sa fie perfect, pentru ca nicaieri nu zice ca omul a fost creat perfect, ci doar in asemanarea lui Dumnezeu. Asa ca poti spune ca omul e un dumnezeu imperfect. Desigur, alternativa logica la asta e sa realizezi ca nu poti masura gradul de perfectiune al omului, pentru ca nu are sens asa ceva, noi nefiind rezultatul vreunei creatii...

Perfectionistii fac (creaza) erori doar ca sa se distreze.

Pai credeam ca o fiinta perfecta nu poate avea decat o creatie perfecta.Vrei sa spui ca am fost prea perfecti si ne-a trebuit putintel rau? Mi-e greu sa cred. Atunci, si Dumnezeu e rau, nu?

Numai daca isi doreste sa creeze alta fiinta perfecta. Daca nu, nu.

De ce nu ar fi asa ... de ce nu ar fi aparut lumea noastra ca urmare a dorintei lui Lucifer de a fi liber ...

... nu il numeste Iisus pe Diavol drept "conducatorul acestei lumi" ?

... nu spune tot Iisus ca Imparatia Tatalui sau nu este aici ?

(dpdvd crestin )

Greu cu liberul arbitru. Deh, ce bine si comod ar fi sa fim un fel de zombi, robotei proiectati sa mergem intr-o singura directie, sa nu mai gandim, sa nu mai facem nici un efort de elevare spirituala.

@ZuZu

Oscilatia, sau pulsatia este fireasca. Fara ea, echilibrul nu poate fi atins. Iar "perfectiunea" sau reconcilierea contrariilor rezulta din aceste oscilatii....

Ingerii au liber arbitru?

Aaaa...pai n-ai inteles sau n-ai meditat suficient cat sa intelegi deplin; cam cum ai sari peste etape si n-ai aveam cum sa intelegi integral planul constructiei etajului 10 al unei cladiri, daca nu intelegi cum porneste cladirea din fundatie si cum se dezvolta pe etajele inferioare pana la 10 ! pai daca...daca ar putea ZuZu sa proceseze in mintea-i orice relatzie intrebare-raspuns ar vrea, pornind cu "axioma" ca posibila "eroare" in creatzia omului ar putea fi o "prea perfecta" creatzie in cazul omului, raportand desigur la conditziile mediului, atunci pasul urmator ar trebui(dupa mine) sa fie acesta: ' In ce anume ar putea fi omul "prea perfect"? '

(am sa aduc la cunostintza de o intamplare... una reala si semnificativa dupa mine in privintza "prea-perfectiunii"; de catre o firma din Anglia, s-a facut la un moment dat o comanda de un material plastic la o firma in Romania, un material destinat confectzionarii talpilor unor papuci de plaja pentru sezonul de vara ce urma, un produs sezonier, adica ceva similar produselor de unica folosintza cum ar fi, ca dupa sezon oamenii aruncau papucii din cate am inteles eu, nu-i pastra nimeni; ei bine, cand clientul a vazut caracteristicile efective ale materialului plastic livrat, a declarat textual ca "e prea bun, nu trebuia asa bun", adica nu era nevoie sa fie un material atat de rezistent, de durabil, de "sanatos", de vreme ce produsul ce avea sa se execute din respectivul plastic, oricum nu avea viatza lunga, ci era mai potrivit un material mai slab, mai prost...pentru ca alea erau conditziile sale de intrebuintzare = este deci un punct sau o zona de echilibru intre conditziile de exploatare si obiectul de exploatat in respectivele conditzii...sau ar trebui sa fie... )

Oricum, eu doar "zic" cele ce zic aici (cum tu Zuzu ai zis ), dar mai zic inca si nu ca stiu de ce zici tu ca te asteptzi ca sa nu-tzi fie greu ("greu de crezut")? adica de ce zici Zuzu oare ca ar trebui sa fie usoare cele legate de CEL mai cu "Greutate" din creatzia asta toata? nu e normal sa fie greu? tu vrei usor sau care e treaba ?

cred că dialectica bun-rău aparţine exclusiv oamenilor, n-are Creatorul nimic de-a face cu asta... pur şi simplu astea sunt legile Universului în care trăim... faptul că anumite lucruri le considerăm bune pentru că observăm aspectele pozitive asupra noastră iar altele le considerăm rele din cauza aspectelor negative este relativ la percepţia şi experienţa noastră. Există o sumedenie de lucruri pe care unii oameni le consideră bune iar alţii rele. Spre exemplu, civilizaţia occidentală consideră tehnologia un lucru bun, în timp ce unele facţiuni dintre islamiştii fundamentalişti o consideră un lucru rău, un produs al diavolului. În ce priveşte perfecţiunea, şi acesta este tot un concept de-al nostru, generat de faptul că lucrurile ce se încadrează într-o schemă mentală armonioasă, simplă, coerentă, ne dau impresia de siguranţă, de stabiltate, de lucru pe care te poţi baza în cunoaştere, generează o stare de bine după care tânjim. În realitatea obiectivă lucruri absolut perfecte nu au cum să existe, ci doar lucruri care tind spre perfecţiune. Cei ce caută numai perfecţiunea muncesc în van şi nu sunt fericiţi, dar cei ce caută armonia, acceptând şi lucrurile imperfecte, naturale, găsesc mai lesne calea spre adevărata faţă a lumii...

Cum definesti "armonia"?

Nu stiu daca e chiar locul potrivit pentru a scrie intrebarile urmatoare, dar totusi le voi posta aici, caci le-am primit si eu pe mail si mi s-au parut interesante....

Ce ar fi daca am trata Biblia ca pe telefoanele mobile ? Oare am purta-o cu noi mereu, in posete sau in buzunare ? Oare ne-am intoarce dupa ea daca am uitat-o ? Am umbla prin ea de cateva ori pe zi ? Am folosi-o ca sa primim mesaje din textul biblic? Am trata-o ca si cum nu am putea trai fara ea? Oare am darui-o ca si cadou copiilor nostri? Am folosi-o cand calatorim? Am folosi-o in caz de urgente? Si inca ceva, spre deosebire de telefoanele mobile, nu trebuie sa ne facem grija ca vom fim deconectati. Iisus a platit deja factura…in avans !!

Am si eu intrebari...mind the second one:


1. Daca Timpul si Viata sunt ca un film, si el incepe dintotdeauna cu Dumnezeu creand lumea...ce era inainte de a incepe filmul?

2. Daca Dumnezeu e atat de bun si numai iubire, de ce e atat de egoist incat sa ne ceara sa il iubim pe El mai presus de toate si sa renuntam la orice pentru a fi langa El...or else we'll end up in Hell?

3. Exista oameni buni si valorosi, dar care intr-o secunda lipsita de luciditate fac ceva...gen, isi iau viata. Ei de ce trebuie sa ajunga in iad? Dar homosexualii? In afara de faptul ca nu dau satisfactie reproducerii umane, nu fac nimic rau.

4. Si apoi, cum poate exista Iadul separat de Rai? Existenta dovedeste ca cele doua nu pot exista in lipsa uneia, fara Bine nu ai stii ce e Raul, iar fara cel din urma nu ai aprecia Binele ca fiind Bine. Apoi...poate cu cateva exceptii, cateva mai multe...depinde...lumea, omenirea e kind, dar nu perfecta. Niciodata nu au trait sau nu vor trai oamenii fiind copycats of Jesus. De ce ar fi creat Dumnezeu oamenii pentru ca apoi sa ii trimita pe toti in Iad?

E ilogic! Trebuie sa fii bun si iubitor - sa incerci sa fii lumina si nu intuneric. Dar suntem oameni...cred ca Dumnezeu ne iubeste oricum. Atunci Biserica e de vina?
Pe de-o parte inteleg incercarea ei de a face totul sa para atat de sever si organizat. Lumea are nevoie de o lege, altfel poate nu am fi supravietuit pana acum.

Acest topic a fost editat de Elayla: 17 Jul 2008, 10:18 PM

Elayla, Dumnezeu ne iubeste atat de mult, incat nu ne lezeaza dreptul de alegere. Multi ar vrea un dictator care sa ne spuna cum sa traim bine si sa ne conduca prin hipnoza intr-o iubire dulceaga, care pluteste.

Suntem chipul lui Dumnezeu, Care ne-a facut din tarana si a suflat asupra noastra scanteia Sa Dumnezeisca. Ne-a facut liberi si capabili de iubire. Inzestrati cu posibilitatea de a atinge divinul, sau starea cea mai josnica de bestialitate umana. Singuri alegem modul in care ne raportam la iubirea Creatorului; o clipa este o eternitate. Cand ofer iubire, compasiune celui de langa mine, acea secunda ramane suspendata in vesnicie. Cand insa ma port ca o fiara cum este posibil ca altcineva, fie Acesta si Dumnezeu sa dea buzna in sufletul meu si sa ma oblige sa aleg o stare pe care nu o doresc. Un om plin de ura, invidie, mandrie, lacomie, manie, pofta, egoism nu se simte bine intr-o comunitate de iubire. Decat daca el alege. Altfel, este chin, o iubire care il arde, il enerveaza, ii execerbeaza ura si patimile.
Ai incercat vreodata sa-i oferi caldura, compasiune unui nesimtit? Eu da, am facut efortul sa determin o bestie sa se poarte frumos. Rezultatul? La vorbe frumoase raspundea cu mai multa ura. Morala? Lasa magarul sa stea in ura lui. Nimeni, nici Dumnezeu nu are ce sa-i faca in absenta dorintei sale de a fi Om. Daca omul nu-si asuma conditia umana, nu pot intra cu sila in sufletul sau. N-ai auzit ca iubire cu de-a sila nu este posibila? Dumnezeu este, dupa tine, un tiran care nu respecta libertatea constiintei? Dimpotriva, Dumnezeu, fiind iubire, este libertate. Altfel, ar nega spiritul insusi.

Nu am devenit liberi abia dupa ce Adam a mancat din pomul interzis?

Adam si Eva erau liberi in Gradina Eden, chiar inainte de caderea in pacat. Ei erau perfecti, traiau intr-o lume perfecta: "Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune [...]" Gen. 1:31. Eu cred ca ei nu aveau notiunea de libertate, pt ca ei nu erau asupriti de nimeni, nu era nimeni in afara de ei si Dumnezeu. Pe cand noi traim intr-o lume unde au loc atatea razboaie, calamitati naturale si nu doar astea...oamenii sunt dominati de invidie, rautate si prostie. Noi suntem intr-un fel obligati sa facem anumite alegeri, dar libertatea de a alege intre bine si rau e o altfel de libertate, ca sa-i zic asa una "pamanteasca" fata de acea libertate pe care o aveau Adam si Eva, acea libertate "divina" de care s-au bucurat pana femeia a fost ispitita.
Ei erau liberi, dar a fost o singura conditie: "Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit." Gen. 2:16-17. Trebuie sa existe ceva, o chestie care sa faca diferenta dintre Creator si creatie, altfel Dumnezeu nu ar fi Dumnezeu sau toti oamenii ar fi dumnezei.

Dupa ce a mancat din fructul oprit Dumnezeu a zis ca ei acum fac diferenta dintre bine si rau, si nu cumva sa manance si din al doilea fruct (celalalt pom) ca atunci vor deveni nemuritori ca si el. So... cauta pasajul respectiv. E destul de straniu.

Acest topic a fost editat de Blakut: 21 Jul 2008, 03:38 PM

andra_v

Compasiunea nu are de-a face cu efortul. Si cu atat mai putin cu vreo idee sa incerci sa il schimbi pe celalalt. Daca asta a fost intentia ta, ai primit un raspuns corespunzator.
Este adevarat ca daca esti detasat atunci cand cineva te ataca acela are sanse sa devina si mai "infierbantat". Dar se poate foarte bine intampla exact contrariul. Daca iti poti pastra calmul fara sa faci un efort atunci e doar o problema de timp pana cand celalt isi va da seama ca a gresit. Asta nu inseamna sa actionezi cu gandul asta in minte, sa ii arati celui de langa tine ce ignorant este. Nu.
Si din experienta mea pot sa spun ca daca esti prezent intr'o situatie, si nu incerci sa fugi (la figurat vorbind), il fortezi cumva si pe cel de langa tine sa devina constient. Si atunci sunt posibile multe lucruri

Draga nOtHiNg_SwEeT
Mi-a placut tare mult cum ai scris in ultimul post... Aceasta este si parerea mea...



Draga Blakut


Am scris un comentariu ortodox la acel pasaj pe topicul: Ortodoxia - Calea intru Hristos...
Cu siguranta iti va folosi...

mc Clopotel

Cat despre a doua intrebare a lui Blakut...nu am un raspuns, deoarece nu am cunostinte in domeniu si nu am studiat Biblia si nici macar nu am citit-o pe toata....Totusi eu consider ca Adam si Eva au fost liberi, doar ca intr-un alt mod decat noi. Daca ti se interzic anumite chestii nu inseamna ca nu esti liber. Relatia dintre noi si Dumnezeu am putea-o compara cu relatia parinti - copii. Daca interzici copilului tau sa se joace cu chibritele nu inseamna ca el nu are libertatea suficienta. Pur si simplu noi avem o alta viziune asupra libertatii, ceva gen: libertate = fac ce vreau. Total gresit din punctul meu de vedere. Si totusi, intr-un fel e normal sa intelegem astfel libertatea pt ca suntem oameni pacatosi si nici unul dintre noi nu poate gandi ca Adam sau ca Eva. Doar atat: ei au fost perfecti, noi suntem ca niste resturi si de-am fi resturi ale perfectiunii macar, dar suntem resturi a pacatului.
Dumnezeu e ceva suprem noua, e normal ca noi sa nu le putem intelege pe toate si sa nu avem raspunsuri la toate intrebarile care ne macina.
Dar sincera sa fiu, as prefera libertatea de-atunci decat libertatea pe care o am acum, uneori sunt pusa in situatii in care trebuie sa iau o decizie si e destul de dificil, pt ca am de ales intre rau si rau...si atunci, ce as putea sa aleg?

Aici ai dreptate. Echivalent cu a-i respecta libertatea de alegere a celui de langa tine, a nu-i turna pe gat un anumit comportament. De foarte multe ori, avand intentii bune, incercam sa le impunem altora un mod de a gandi si de a actiona. E complet gresit sa depui o "munca", "efort" in a-l schimba pe cel de langa tine. De fapt, nu este decat egoul tau care doreste sa se impuna, sa dea sfaturi, care inevitabil vor fi respinse ca neavenite, ca nuca in perete. Va sesiza imediat ca te preocupa "paiul" din ochiul lui, nu "barna" din propriul tau ochi. Eu nu trebuie sa fiu interesat in a schimba o alta persoana in afara de mine, altfel pic in ridicul si-mi pierd pacea propriului suflet. Care reprezinta scopul ultim pana la urma.

Acest topic a fost editat de andra_v: 23 Jul 2008, 05:03 PM

Pentru a fi bine ceea ce facem, cred că trebuie ca, dacă toţi ceilalţi ar proceda similar, rezultatul să fie pozitiv. Unele concepţii etice susţin această idee sub forma principiului universalizabilităţii. Dacă, însă, toate persoanele şi- ar canaliza energiile în sensul schimbării altora, nu ştiu ce- ar ieşi, nu e nicio garanţie că rezultatele ar fi bune, sunt atat de multe variabile... Dacă toţi am dori pur şi simplu ca noi înşine să fim mai buni şi am şi reuşi, ar fi suficient.

Acest topic a fost editat de phi: 23 Jul 2008, 07:29 PM

Cum definesti principul "universalitatii"?

Principiul universalizabilităţii impune oricărei reguli morale să fie valabilă în toate situaţiile, să nu suporte excepţii. Aplicat la acţiune, e sintetizat astfel de către Kant: ''Acţionează astfel încat să- ţi poţi dori întotdeauna ca maxima acţiunii tale să poată servi, în acelaşi timp, ca lege universală!''

Este ceva care nu se potriveste in ceea ce descri ca fiind libertate. Daca Adam si Eva erau perfecti si traiau intr-o lume perfecta unde nu exista notiunea de libertate, unde nu existau decat ei si Dumnezeu iar Dumnezeu ca si Creator putea pune conditii, atunci Dumnezeu este si creatorul libertatii si al subjugarii atata vreme cat El este singurul care da porunci dar care lasa pe Adam si Eva sa guste din mar. Dumnezeu este cel care pune conditii dar nu are grija ca aceste conditii sa fie respectate, oferind Evei si lui Adam posibilitatea de a alege. Daca in loc de sarpe ar fi pus un balaur sau o alta vietate malefica poate Eva s-ar fi speriat si nu ar fi fost vrajita de sarpe sa guste din mar. Deci daca nu exista libertatea, sau ea nu era cunoscuta cum se face ca Dumnezeu a lasat sa-i scape acest aspect, or poate tocmai "liberul arbitru" a creat pana la urma libertatea si normal subjugarea. Ca sa fiu si mai clar la acea vreme Dumnezeu era singurul care avea puterea si controlul absolut in Eden sa pesupunem ca totul in jurul sau era diferit de creatia sa, ca totul era construit dupa alte legi, am putea asadar sa-l consideram pe Creator ca fiind un rebel, un razvratit care nu mai era de acord cu legile starii sale, propunandu-si sa creeze o alta lume. Poate tocmai de aceea a inceput doar cu o gradina, cu niste porunci, care in cele din urma au dus la lumea pe care o cunoastem azi. Lumea in care traim azi este o creatie artificiala, pur umana, plina de ambiguitati si incercari. Nu Dumnezeu vrea razboaie, boli, calamitati, onvidie, rautate, prostie, etc. Umanii cred ca pot sa fie asemeni Creatorului jucandu-se de-a creatia, o lectie prost invatata duce intodeauna la rezultate proaste.

Poate exista iubire fara libertate?
Perfect nu inseamna stagnare, in Eden exista posibilitatea progresului, a indumnezeirii, a apropierii tot mai mult de creator. Se poate mereu mai bine, fara suferinta, moarte, gand rau, viciu.

Sunt de acord cu tine - Dumnezeu este si creatorul libertatii. Doar ca libertatea de care au avut parte Adam si Eva era diferita de libertatea pe care o avem noi astazi sau poate noi avem prea multa libertate sau poate e aceeasi libertate, doar traita de oameni diferiti si in diferite timpuri...maybe I`m wrong.
Nu Dumnezeu a fost Cel care a vrut ca sa traim in lumea pe care o cunoastem azi, ci pacatul ne-a adus in aceasta stare...libertatea Evei: de a manca din mar sau nu.

P.S. imi cer scz daca nu sunt destul de explicita.

Paradoxal, faptul că lumea în care trăim are atat de multe pete e poate dovada tocmai a iubirii lui Dumnezeu pentru om. Ne- a dat libertatea pe care am avut posibilitatea s- o folosim cum am crezut de cuviinţă, El sfătuindu- ne cu privire la ceea ce ar trebui să facem, fără a ne obliga. Dacă ne- ar fi impus binele, ne- ar fi iubit mai puţin, dacă ne- a dorit mult binele, lăsandu- ne, însă, libertatea alegerii, ne- a iubit infinit. Ce părinte îşi iubeşte mai mult copilul, cel care îi impune tiranic binele pe care îl gandeşte, sau cel care îşi lasă copilul să aleagă singur, îndrumandu- l sau sfătuindu- l totuşi, sperand mereu ca acesta să nu sufere în urma deciziilor sale? Nu spun că aşa e, doar că aşa sper să fie, nefiind, poate doar deocamdată, un credincios.Sper să fie, undeva sau pretutindeni, o astfel de Fiinţă.

Acest topic a fost editat de phi: 24 Jul 2008, 07:01 PM

Libertatea este aceiasi, si oamenii sunt aceiasi, doar ca au inteles-o gresit si au folosit-o gresit.

Si eu m-am intrebat de multe ori daca exista libertate. Si am ajuns la concluzia ca sunt doua (nuante) libertati:
1. Libertatea de a alege
2. Libertatea de a-ti crea/conduce destinul.

Concluzia de pana acum: Pe prima o avem. A doua exista pentru noi doar daca ne convine ce alegeri facem.
Ceea ce stiu sigur este ca de vreme ce putem sa ne luam viata, desi este o lege a firii prin care trebuie intai sa trecem prin batranete si apoi ne stingem pur si simplu, avem libertate.

Definitia libertatii zice ca este "1. Posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii si a societatii."
Asa cum a sesizat si nOtHiNg_SwEeT si eu cred ca unii oameni considera ca definitia libertatii se opreste la punct-virgula... In realitate lucrurile nu prea se intampla asa; se dovedeste ca vointele si dorintele unora nu coincid si cu ce doresc altii. Eu zic ca libertatea nu consta atat in posibilitatile de ordin fizic( nu ca nu ar conta ), ci mai mult ar fi o stare psihica. Te poti simti liber daca accepti sa actionezi in conformitate cu regulile care ti s-au impus... Suna paradoxal dar eu cred ca asta-i adevarul.

"Pestele cel mare il inghite pe cel mic" este o lege universala? Este valabila in toate situatiile, fara a "suporta" exceptii?

Exista exceptii mai ales in natura cei mici ii "controleaza" pe cei mari mancandu-le progeniturile. Deci se poate spune ca si pestele mic inghite pe cel mare.