Saptamana Mare, ultima saptamana a Postului Pastelui, numita si Saptamana Patimilor, are menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere.

Pentru a simti bucuria pascala trebuie sa ne pregatim in aceasta saptamana atat sufletul, cat si trupul, inasprind postul pe cat ne sta in putinta macar in aceste ultime zile, care sunt si cele mai importante din Post. Dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit inca din ceasul intai la Hristos.

Postul Negru este tinut in credinta ca Dumnezeu il va feri pe cel care posteste de toate bolile, il va face sa fie sanatos si sa-i mearga bine tot restul anului si-l va ajuta la necazuri si nevoi.

Pentru Saptamana Patimilor sunt caracteristice urmatoarele traditii: pastrarea linistii, a tristetii generale; respectarea stricta a postului; interdictia unor importante lucrari casnice; ingrijirea locuintelor; curatenia prin curti; intreruperea provizorie a lucrarilor principale in camp; confectionarea hainelor noi pentru sarbatoare; taierea vitelor si pasarilor pentru sarbatori; tocmirea lautarilor pentru hora satului; impartasirea la biserica; iertarea reciproca intre oameni

Numita si Saptamana Neagra in Bihor si Maramures, Saptamana Mare gaseste pe toata lumea ocupata, toti se pregatesc sa intampine marea zi a Invierii Domnului.

In aceasta saptamana se face curatenie generala in casa, in curte si in acareturi: se matura curtile, se repara gardurile, se curata gunoiul din suri, se lipesc si se varuiesc peretii, se spala perdelele si mobilierul, se sterg geamurile, se aerisesc toate hainele, asternuturile si covoarele. Se face curatenie si in grajdul animalelor, varuindu-se inauntru.

Barbatii muncesc la camp pana cel tarziu in ziua de joi, cand revin in gospodarie si isi ajuta nevestele la treburile casnice.

In Maramures, in aceasta saptamana oamenii poarta haine de doliu, iar casa o imbraca tot in negru si albastru inchis. Stergarurile se schimba in ziua de Inviere cu cele albe, iar femeile isi schimba portul.

Luni si marti, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Pasti, fiecare credincios luand aminte in aceasta zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfranate, instrainate de Dumnezeu (dar care aducand in aceasta zi mir si ungandu-L pe Hristos, devine mironosita) si cel al lui Iuda (ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vandut, tot astazi, pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida). Gestul lui Iuda a facut ca, mai tarziu, ziua de miercuri sa fie declarata zi de post, ea fiind, alaturi de vineri (ziua in care Iisus a fost rastignit), una din cele doua zile ale saptamanii in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului.

In Joia Mare, oamenii merg la biserica sa se spovedeasca si impartaseasca. Tot in Joia Mare, in Maramures nu se da prescura acasa, ci se opreste de la toata lumea, caci din ea se pregatesc pastile. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toti in haine de doliu, facute din panza alba si cusute cu negru.

Vopsitul oualor in rosu se face in Joia Mare, urmand ca in Sambata Mare sa se coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite.

Patru lucruri sunt praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida.

In Vinerea Mare, nu se mai slujeste Sfanta Liturghie, se tine post negru si nu lucreaza nimeni nimic, nici macar clopotele nu se trag. Daca trebuie vreun mort ingropat, se-ngroapa numai cu bataie de toaca. De cand se slujeste Punerea in Mormant si pana in ziua Invierii, nu se trag clopotele.

Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapa a tanguirii lui Hristos, care se afla acum in mormant. La sfarsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfantul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfantul Aer este o panza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormantarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.

Sambata Mare este ultima zi de pregatire a Pastilor, cand gospodinele pregatesc cea mai mare parte a mancarurilor traditionale, definitiveaza curatenia si fac ultimele retusuri la hainele pe care le vor imbraca la Inviere si in zilele de Pasti.

Traditii in Sambata Mare :

- se sacrifica mielul si se prepara drobul, friptura si borsul de miel. De Paste nu se pregatesc foarte multe feluri de mancare.

- pe vremuri era obligatoriu ca femeile sa imbrace, la slujba de Inviere si in zilele de Pasti, macar o camasa noua, cusuta in orele de taina ale noptii, iar barbatii sa aiba cel putin o palarie noua.

La miezul noptii, lumea porneste in liniste spre biserica, pe drum se vorbeste in soapta, iar la slujba toata lumea sta cu mare evlavie. Dupa ce iau lumina, oamenii pot merg la cimitir la capataiul mortilor familiei si aprind si acolo lumanari, ca si cei trecuti dincolo sa stie ca a venit Invierea Domnului. Lor li se da de pomana si in ziua de Inviere, dar si peste o saptamana, cand e Pastele Mortilor. De aceea, culoarea cu care s-au vopsit ouale de Pasti nu se arunca, ci se pastreaza o saptamana, cand se rosesc din nou oua, se duc la biserica, se slujesc si apoi se duc afara, la morminte, si se dau de sufletele celor dusi.

Copiii abia asteapta sa vina de la slujba de Pasti, ca dorm o ora, doua, si se scoala sa mearga prin vecini, sa vesteasca Invierea si sa primeasca oua rosii si banuti. Baietii merg intai, in zori, si apoi fetitele, dupa ceasurile zece, unsprezece. Ca asa e credinta, in ziua de Pasti trebuie sa-ti intre intai in casa un baiat, ca sa ai spor si bogatie.

La masa de Pasti, la amiaza, se aduna cei ai casei, se mananca miel si cozonac si se petrece in liniste, fara muzica si galagie. Batranii ies apoi la portile caselor si vorbesc, povestesc.

In Maramures si Bihor se fac vizite in sat la alte familii, a doua si a treia zi de Pasti, cand se organizeaza si hora satului sau higheghe. Se angajeaza lautari, si acolo, in mijlocul satului, se aduna toti, tineri si batrani, si petrec.

Un obicei, in zona Bihorului este Ruga pentru ploaie. Se face dupa Pasti, aproape de Rusalii, cand vremea e secetoasa si holda de grau are nevoie de ploaie. Se aduna sapte feciori (cate zilele saptamanii), in fata bisericii, fiecare cu cate un snop de spice in mana. Merg in cimitir si scot doar cu mainile goale cea mai veche cruce. Insotiti de preot si de tot alaiul satului la Valea Chijicului, crucea este pusa sa pluteasca pe apa si preotul citeste de dezlegarea ploii. Apoi, toata lumea arunca cu spice si cu flori peste crucea din apa, rugandu-se sa aduca ploaie si sa fie holdele bogate. La terminarea slujbei, cei sapte feciori scot crucea din apa si o duc la loc, in cimitir.

In intervalul dintre rastignirea pe cruce si Inviere, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormant trei zile si in acest timp S-a coborat cu sufletul la iad, sfaramandu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pana la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucat toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepand din acest moment, sufletele celor drepti sunt asezate in Rai pana la Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mantuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorat la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe pamant inaintea Sa, Vestea cea buna a mantuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului.

Iubiti credinciosi ai acestui han sa ne intoarcem in saptamana patimilor cu fata spre Dumnezeu sa ne rugam cat putem , a venit vremea cand Dumnezeu ne-a aratat ca are putere , ne-a dat ploi , viituri , si ne va mai da , ca suntem pacatosii , iubitii enoriasi , in saptamana patimilor sa va rugati cat puteti sa mancati paine cu apa , pentru a simti ca este post , daca nu va treziti la realitate vom avea apa si-n Bucuresti si-n toate orasele din Romania suntem pacatosi , dar asta e viata va rog tare mult ca-n aceste sase zile sa va duceti in fiecare zi la biserica sa aprindeti o lumare sa ziceti un Tatal Nostru sau ce stiti voi mai bine , sa va rugati pentru totii oamenii saraci din Banat ,Oltenia sa va ganditi ca voi puteti fi in situatia lor , de Pasti voi o sa aveti miel , oua si vin , ei o sa aiba , mâl , lacrimi si deznadejde .

P.S :Acest mesaj a fost adresat celor cu credinta in Dumnezeu , va mulumesc pentru incredere ......

Trebuie sa mananc paine cu apa ca sa simt ca e post? Daca mananc mancare de post nu e bine?! Tu mananci saptamana asta numai paine cu apa?! Nu cred...

Dumnezeu este Duh, spune Fiul, deci Dumnezeu iti da pe Duhul Sfint. Dumnezeu este Iubire, spune Evanghelistul, deci Dumnezeu iti dai Iubirea. Dumnezeu este Lumina, deci Dumnezeu iti dau Lumina sufletului.

Dumnezeu nu da apa, cit de multa sau de putina, in Oltenia sau pe Tisa, si nu da Grindina, cum credeau Evreii in vechime, ci Natura da apa, grindina si restul, de aia este Natura, ca sa dea de ale naturii... Daca Omul traieste pe Pamint, Omul primeste de ale Pamintului, daca Omul traieste in Ceruri, Omul primeste de ale Cerului.

Nu inseamna ca Omul nu trebuie sa se roage lui Dumnezeu, ci doar sa se roage pentru Cele Drepte, nu pentru Ape, ci pentru Inima, nu pentru Zapada, ci pentru Suflet, nu pentru Grindina, ci pentru Ginduri curate... Daca traiesti pe Pamint, primesti Apa, Zapada si Grindina si restul, dupa cum Creatia merge... Daca te apropii de Ceruri, primesti Iubire, Lumina, Fericire si Viata...

Omul Rau nu este pedepsit cu Durere pe Lumea aceasta, altfel Lumea re fi buna, si nu este... nici Omul Bun nu este rasplatit pe Lume aceasta cu bogatii, altfel Lumea ar fi buna, si nu este... pe Lume, daca umbli dupa Bogatii, poate le cistigi, poate nu... daca nu umbli dupa Bogatii, poate nu le cistigi, poate da...

Ce conteaza este sa umbli pe Lumea aceasta dupa ceea ce poti lua cu tine Dincolo... daca iei cu tine Grindina, Doamne fereste, citeste Apocalipsa... daca iei cu tine Iubirea, Calmul, Smerenia si Gindul Tatalui, atunci ai adevarata Comoara...

De Pasti, Omul n-ar trebui sa-si pregateasca Lautarii, ci Cintarea Inimii, nu Bucatele Stomacale, ci Piine Vietii, de la Dumnezeu venita, nu Roada Vitzei, cit Apa Vie, din Iubire izvorita... Acestea sunt Pastele, care cauta nu Bucuria Lumeasca, trecatoare si mizerabila, ci Bucuria Sufleteasca, vesnica si fara limite...

Ce ar fi daca am mânca numai pâine cu apa, tot anul?
Primii care s-a îmbetivii, au fi preotii, împreuna cu calugaresele.
Ca doar oameni suntem, ce mai...

Mai oameni buni, am si eu o intrebare. De unde obiceiul asta cu taiatul mielului dupa Hristos ?

De ce se taie miel de Paste eu nu-nteleg , ce ti-a facut acel miel se poate consuma de Sarbatorile Pascale si legume , fructe , lactate

SAPTAMANA PATIMILOR

Iata-ne ajunsi la ultima treapta a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune in fata: Saptamana Patimilor sau Saptamana cea Mare. In timpul ei ne reamintim si retraim ultimele zile din viata Mantuitorului, cu intreaga lor tensiune si drama launtrica, intr-o stare de sobrietate si maretie in acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocainta, dar si de nadejde.

Fiecare zi are un inteles si un mesaj foarte clar si adanc.

Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru ca reamintesc sensul eshatologic al Pastelui.

A patra zi, joi, marcheaza cea din urma Cina a Domnului cu ucenicii Sai si tradarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numita si "Pastile Crucii", este cu adevarat inceputul Pastelui (Trecere), iar sambata este ziua in care tristetea este transformata in bucurie prin omorarea mortii.



LUNEA CEA MARE

" Iata Mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednica este iarasi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreunezi, ca sa nu te dai mortii si afara de Imparatie sa te incui; ci te destepta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi ".
(Troparul zilei)

In aceasta zi, se face pomenire de fericitul Iosif, cel preafrumos, si de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului.

De astazi incep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel preafrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nascut din Rahila – este icoana a lui Hristos, pentru ca, asemenea lui, si Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vandut de ucenicul sau cu treizeci de arginti, a fost inchis in groapa intunecoasa a mormantului. Sculandu-Se de acolo prin El insusi, imparateste peste Egipt, adica peste tot pacatul, il invinge cu putere si, ca un iubitor de oameni, ne rascumpara prin darea hranei celei de taina, dandu-Se pe El insusi pentru noi si ne hraneste cu paine cereasca.

Tot in aceeasi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sa convinga poporul nerecunoscator ca are putere indestulatoare si spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sa-si arate puterea Sa de a pedepsi fata de om, ci fata de ceva care are o fire neinsufletita si nesimtitoare.

Istoria smochinului a fost asezata aici spre a indemna la umilinta, dupa cum istoria lui Iosif a fost asezata spre a ne infatisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roada duhovniceasca este un smochin . Daca Domnul nu gaseste in el odihna, a doua zi, adica dupa viata aceasta de acum, il usuca prin blestem si-l trimite in focul vesnic.

Acest topic a fost editat de Michelle: 19 Apr 2006, 12:00 PM

MARTEA CEA MARE

Aceasta zi ne pregateste pentru intrarea in camara Mantuitorului, cu doua parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) si parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).

Cand Domnul se suia la Ierusalim si se ducea la Patima, a spus ucenicilor Sai si aceste doua parabole, pentru ca nu cumva cineva traind in feciorie sa nu se ingrijeasca si de celelalte virtuti si mai ales de milostenie, prin care se vadeste stralucirea fecioriei.
Pe cinci dintre fecioare le numeste intelepte caci impreuna cu fecioria au avut si minunatul si imbelsugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeste nebune pentru ca, desi si ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau in aceeasi masura milostenie. Pe cand se scurgea noaptea acestei vieti au adormit toate fecioarele, adica au murit. Cu adevarat moartea se numeste somn. Pe cand dormeau ele, strigat mare s-a facut la miezul noptii; cele care au avut undelemn din belsug au intrat cu mirele la deschiderea usilor, iar cele nebune, pentru ca nu aveau undelemn din destul il cautau dupa ce s-au sculat din somn.
Pentru aceasta deci, au randuit dumnezeiestii Parinti pilda celor zece fecioare, impreuna cu cea a talantilor, ca sa ne indemne sa veghem necontenit si sa fim gata sa iesim in intampinarea adevaratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru ca nestiuta este ziua si ceasul sfarsitului vietii .
Daca vom savarsi o singura virtute, cea mai mare chiar, si nu ne vom ingriji de celelalte, si mai cu seama de milostenie, nu vom intra cu Hristos in odihna vesnica, ci vom fi intorsi rusinati. Si intr-adevar nu-i lucru mai rusinos ca fecioria sa fie biruita de bani.
" La ceasul sfarsitului, suflete, gandind si de taierea smochinului temandu-te, cu iubire de osteneala lucreaza-l, ticaloase, priveghind si strigand: Sa nu ramanem afara de camara lui Hristos ".

MIERCUREA CEA MARE

In aceasta zi, se face pomenire de femeia cea pacatoasa (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru ca lucrul acesta s-a intamplat putin inainte de mantuitoarea patima.

Cand Iisus s-a suit in Ierusalim si era in casa lui Simon cel lepros, o femeie pacatoasa s-a apropiat de El si a turnat pe capul Lui acel mir de mare pret. Pomenirea ei s-a pus in acea zi pentru ca, dupa cuvantul Mantuitorului, sa se predice pretutindeni si tuturor fapta ei cea cu multa caldura. Ce-a indemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a vazut ca o are Hristos pentru toti, dar mai cu seama faptul de acum, cand L-a vazut ca intra in casa unui lepros. Se gandea deci femeia ca ii va vindeca boala dupa cum l-a vindecat si pe acela. Si intr-adevar Hristos a tamaduit-o dandu-i iertare de pacate.

"Doamne femeia ce cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta, luand randuiala de mironosita si tanguindu-se, a adus tie mir mai inainte de ingropare…" (Casiana monahia)

Toata cinstea Michelle pentru acest topic! este foarte interesant de stiut semnificatia fiecarei zile din Saptamana Patimilor. Se poate trage concluzia de aici ca Milostenia este lucrul cel mai folositor pentru crestin.

Multam frumos flori! Stiam eu ca o sa intereseze si ma bucur mult ca e citit!
Adevarat,milostenia este foarte importanta si desigur nu numai in aceste zile ci tot timpul anului.

Faptele milosteniei trupesti:
1.A satura pe cel flamind
2.A da de baut celui insetat
3.A imbraca pe cel gol
4.A primi in casa pe cel strain
5.A cerceta pe cel bolnav
6.A cerceta pe cel din temnita
7.A ingropa pe cel mort

Faptele milosteniei sufletesti
1.A indrepta pe cel ce greseste
2.A invata pe cel nestiutor
3.A da sfat bun celui ce sta la indoiala
4.A ne ruga pentru aproapele
5.A mangaia pe cei intristati
6.A suferi cu rabdare asuprirea si a intari si pe altii la rabdare cind sunt asupriti
7.A ierta pe cei ce ne-au gresit

JOIA CINEI CELEI DE TAINA

"Cand maritii ucenici la spalarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubirea de arginti bolnavindu-se, s-a intunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spanzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesatios care a indraznit unele ca acestea asupra Imparatului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slava Tie ". (Tropar)

Patru lucruri mai praznuim in aceasta zi: spalarea picioarelor, Cina cea de taina, Rugaciunea din gradina Ghetsimani si vanzarea si prinderea Domnului.

Inainte de a incepe Cina, Hristos S-a sculat, Si-a dezbracat hainele si El singur a spalat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sa il faca pe Iuda sa se rusineze, iar celorlalti sa le aduca aminte sa nu umble dupa intaietati: "Cel care vrea sa fie intaiul sa fie slujitorul tuturor " (Marcu 9, 35), dandu-Se El insusi pilda. La sfarsitul mesei aduce vorba si despre vanzarea Lui. Dupa putin timp, luand painea a zis: "Luati mancati"; la fel si paharul, zicand: " Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea " (Matei 26, 26-28).

Dupa aceea, aratandu-Se om, spune ucenicilor: " Intristat este sufletul meu pana la moarte " (Matei 26, 38) si S-a rugat in Gradina Ghetsimani cu sudoare de sange (Luca 22, 44). Iuda cunostea locul si, luand cativa soldati, a venit sa-L prinda. A fost prins si dus la Ana, la Caiafa, si in cele din urma la Pilat. Acum Petru se va lepada de trei ori de Hristos, tagaduind ca-L cunoaste.

Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate in mijlocul bisericii Sfanta Cruce.

Draga Bolt,

Eu pana acum, desi am cautat scrieri si am intrebat preoti, nu am gasit nici o legatura intre taiatul mielului si credinta crestin ortodoxa...
De fapt nici nu vad cum ar avea, devreme ce nu are nici o legatura cu Biserica....desi am auzit pareri cum ca ar fi o jertfire rituala.... ... Ma rog... sa fie la ei acolo, dar cu crestinismul, la Noul Testament ma refer, la Legea Noua, cea a Harului, nu are nici o legatura...
Daca cineva vede vreo legatura cu ortodoxia sau cu crestinismul in general, il rog sa-mi spuna si mie..

Nu are nici o legatura e un moft...cum e si sacrificarea porcului de Craciun...daca ai miel de Paste si porc de Craciun ai masa imbelgusata ....conceptii si iar conceptii arhaice...

Nu are, e mai degraba o cutuma...

Nu este nici o legatura intre mielul de Pasti, si Crestinism, in afara unei Poluari Religioase a Crestinismului de catre Iudaism. In multe privinte, Crestinismul Ortodox nu este decit o Secta Iudaica, nici Iudaica cu totul si nici Crestina cu totul.

Mielul de Pasti este instituit de catre Moise, care i-a scos pe Evrei din Egipt, dupa ce si-au insemnata canaturile usilor cu Singele curat al unui Miel, ca semn pentru Molima sa ocoleasca casa respectiva. Asa, Egiptenii au murit, Evreii au fost ocoliti, si Moise le-a poruncit sa tina obiceiul cu mielul pe vecie, ca si amintire a iesirii din Egipt.

La un astfel de Pasti Iudaic sarbatorit la Ierusalim s-a dus Isus cind a fost rastignit. Isus nu a mai sacrificat un Miel, asa cum se facea in vechime, ci Isus a devenit Mielul de Sacrificiu. El nu a varsat Singele unui miel nevinovat, ci El a devenit Mielul, si si-a varsat propriul lui Singe pentru noi.

Urmind dupa acel an de pomina, Crestinismul ar fi trebuit sa renunte la mielul de Pasti pentru totdeauana, deoarece mielul este un Simbol Pagin Iudaic, pe cind Mielul lui Dumnezeu este Noul Simbol Crestin. Popimea, in loc de a se rastigni fatza de Lume exact cum Isus a facut-o, s-a apucat de preluat de la Evrei toate obiceiurile lor pagine din Egipt si de pe altundeva. In acest fel, Ortodoxismul nu numai ca nu se ridica la nivelul Mielului lui Dumnezeu, ci ne trage si pe noi in jos catre mielul din Egipt.

Mielul din Egipt este un Simbol Lumesc al Libertatii Lumesti la care aspirau Evreii fiindca erau sclavi. Mielul lui Dumnezeu este un Simbol Spiritual la care ar trebui sa aspire orice Om care-L cauta pe Dumnezeu. De aceea, Omul care de Pasti se limiteaza la Mielul Lumesc al Evreilor, intoarce spatele lui Isus Cristos, care era Mielul lui Dumnezeu. Ceea ce Ortodoxismul promoveaza prin mielul de Pasti, este intoarcerea spatelui fatza de Isus Cristos si indreptarea catre Iudaismul lui Moise.

Prin urmare, mielul de Pasti este un Simbol Pagin care nu ar avea ce cauta in Crestinism, dimpotriva, prezenta mielului este absenta Mielului lui Dumnezeu. Este mai user sa tai beregata mielului decit sa te rastignesti fatza de Lume, cum Mielul a facut-o. Este mai usor sa mesteci si sa inghiti decit sa cauti Piinea Vietii si Apa Vie. De aici provine mielul de Pasti, din Apa Vie data pe Apa Ploii si din Piinea Vietii data pe trupul saracului de miel...

Pentru cine doreste sa asculte denia de astazi, Radio Trinitas o transmite online: http://live.radio.trinitas.ro:8000

multumesc, Michelle. chiar mi-a prins bine!

VINEREA PATIMILOR

In aceasta zi, se pomenesc sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunavoie pentru noi. Se mai face inca pomenire de marturisirea mantuitoare facuta de talharul recunoscator care a fost impreuna cu El.

Biserica numeste Patimile Domnului: sfinte – pentru ca Cel ce le-a rabdat este Sfantul Sfintilor, sfintenia insasi; mantuitoare – pentru ca ele sunt pretul cu care Domnul a rascumparat neamul omenesc din robia pacatului; infricosatoare pentru ca nu poate fi ceva mai infricosator decat ocara pe care Facatorul a rabdat-o de la faptura Sa.
In aceasta zi nu se savarseste Liturghia pentru ca insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru ca Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile imparatesti care ne pun inainte nemarginita smerenie a Domnului, Crucea cea datatoare de viata si credinta talharului.

Seara savarsim denia prohodului Domnului, care este ultima treapta a tanguirii pentru Hristos, inainte de Invierea Sa. Se inconjoara de trei ori biserica cu Sfantul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute in mormant.

" In mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase, si s-au spaimantat ostirile ingeresti, smerirea Ta cea multa preamarind ". (Starea intai – Prohod)

SAMBATA MARE

In aceasta sfanta zi, praznuim ingroparea dumnezeiasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea in iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricaciune, a fost mutat spre viata vesnica.

Iosif cel din Arimateea, coborand de pe cruce Sfantul trup al Domnului, l-a ingropat in mormant nou, punand o piatra mare la intrarea lui:
" Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luand prea curat trupul Tau, cu giulgiu curat infasurandu-l si cu miresme, in mormant nou ingropandu-l, l-a pus ". (Tropar)

Cuvantul lui Dumnezeu a stat cu trupul in mormant iar cu sufletul lui curat si dumnezeiesc Se pogoara in iad. Sufletul a fost despartit prin moarte de trup si l-a dat in mainile Tatalui. Si-a dat si propriul Sau sange, prêt de rascumparare pentru noi. Trupul Domnului a suferit si despartirea sufletului de trup, dar nicidecum stricaciunea in intelesul unei putreziri a trupului.
Dupa-amiaza savarsim Liturghia Sfantului Vasile unita cu vecernia.

"Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur si nimic pamantesc intru sine sa nu gandeasca, ca Imparatul imparatilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre mancare credinciosilor. Si merg inaintea lui cetele ingeresti cu toata capetenia si puterea , heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cate sase aripi, fetele acoperindu-si si cantand cantare: Aliluia, Aliluia, Aliluia " . (Heruvic)

Despre cele sapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce



Din scrisorile misionare ale Sfantului Nicolae Velimirovici (1880-1956)





Scrisoarea a 28-a. Despre cele sapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce



Ati vrut sa stiti intelesul celor sapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?


Prima: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac ". Prin aceste cuvinte, Domnul a aratat in primul rand mila Sa fata de ucigasi, a caror rautate nu L-a lasat nici in chinurile de pe Cruce; iar in al doilea rand a proclamat de pe varful stancii Golgotei un adevar dovedit, dar niciodata bagat la cap – si anume: ca facatorii de rele nu stiu niciodata ce fac. Omorandu-l pe cel drept, ei se omoara in fapt pe sine, in vreme ce pe drept il proslavesc. Calcand legea lui Dumnezeu, ei nu vad piatra de moara ce se pogoara nevazut asupra lor ca sa ii macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu vad cum isi preschimba propria fata in bot de animal. imbatati de rau, ei niciodata nu stiu ce fac.

A doua: „Adevarat zic tie: astazi vei fi cu Mine in Rai". Aceasta spusa a fost indreptata catre talharul care s-a pocait pe Cruce. Foarte mangaietor cuvant pentru pacatosii care se pocaiesc fie si in ultima clipa. Milostivirea lui Dumnezeu e negrait de mare. Domnul isi savarseste misiunea si pe Cruce. Pana la ultima suflare, El mantuieste pe cei care arata fie si cea mai mica vointa de a se mantui.

A treia: "Femeie, iata fiul tau". Asa i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care statea sub Crucea iubitului ei Fiu rastignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: "iata mama ta". Cuvintele acestea arata grija de fiu, pe care oricine o datoreaza parintilor. Iata, Cel ce a dat porunca: „sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta" implineste El insusi porunca Sa pana in ultima clipa.


A patra: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?". Cuvintele acestea arata pe cata neputinta a firii omenesti, pe atata clarviziune – fiindca omul este cel care patimeste. Aici, insa, sub suferinta omeneasca se ascunde o taina. Iata, fie si doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea sa cutremure mai tarziu Biserica si care invata gresit ca Dumnezeirea a patimit pe Cruce. Insa Vesnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a intrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul si cu sufletul, in clipa randuita sa patimeasca pentru om si sa moara pentru om; caci daca in Hristos a patimit Dumnezeirea, inseamna ca Dumnezeirea a murit in El – iar acest lucru e de neconceput. Adanciti-va cat mai mult in aceste mari si infricosatoare cuvinte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?"


A cincea: "Mie sete". I se scursese sangele. De aici setea. Soarele care apunea ii batea in fata, si una peste alta cu celelalte chinuri il ardea cumplit. Fireste ca Ii era sete. Dar – o, Doamne! – oare chiar Ti-e sete de apa sau esti, cumva, insetat de dragoste? Esti insetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau si una si alta? Iata, legionarul roman Iti da buretele inmuiat in otet. O singura picatura de mila pe care ai simtit-o de la oameni in trei ceasuri cat ai fost atarnat pe Cruce! Soldatul roman micsoreaza pacatul lui Pilat – pacatul imparatiei romane – fata de Tine, fie si cu otet. De aceea, Tu vei strica imparatia Romei, insa in locul ei vei zidi o imparatie noua.


A sasea: „Parinte, in mainile Tale imi dau duhul". Fiul isi da duhul in mainile Tatalui Sau. Ca sa se stie ca de la Tatal a venit, nu cu de la Sine putere, cum il invinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, insa, si ca sa auda si sa priceapa budistii, pitagoreii, ocultistii si toti acei filosofi care basmuiesc despre salasluirea sufletelor celor morti in alti oameni, sau in animale, sau in plante, sau in stele si minerale. Lepadati toate aceste fantezii si priviti incotro se indreapta duhul Dreptului mort: „Parinte, in mainile Tale imi dau duhul".


A saptea: „Savarsitu-s-a". Aceasta nu inseamna: „S-a savarsit viata". Nu; ci inseamna: „S-a savarsit misiunea rascumpararii si mantuirii neamului omenesc". Savarsitu-s-a, si s-a pecetluit cu sange si moarte pe pamant, lucrarea cea dumnezeiasca a singurului Mesia adevarat al oamenilor. Savarsitu-s-a chinul, dar viata de-abia apare. Savarsitu-s-a tragedia, insa nu drama. Urmeaza ultimul, maretul act: biruinta asupra mortii, invierea, slava!

SAPTAMANA PATIMILOR - VINERI

VINERI - In aceasta zi credinciosii tin post negru (nu se consuma nici un fel de mancare si nu se bea apa). Este o zi de profunda tristete, intrucat este ziua rastignirii Mantuitorului, a mortii si a ingroparii Lui. Din acest motiv, in aceasta zi nu se savarseste Liturghie (este o zi aliturgica). Denia de vineri seara sau slujba prohodului, ne poarta in procesiune alaturi de cei care l-au ingropat pe Mantuitorul (femeile mironosite si Iosif al Arimateii), zi in care toti credinciosii canta: "In mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase..."

La sfarsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfantul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfantul Aer este o panza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormantarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.

In intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui sa nu para iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormant trei zile si in acest timp S-a coborat cu sufletul la iad, sfaramandu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pana la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucat toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepand din acest moment, sufletele celor drepti sunt asezate in Rai pana la Invierea lor cu trupurile.

Michelle, multumesc pentru aceste lamuriri.

Stii cumva de unde vine obiceiul Prohodului in Vinerea Mare si credinta cu dorintele in timpul trecerii pe sub masa/ catafalc?

De unde vine nu stiu ,dar o sa ma informez.Despre Denii insa mai am citeva informatii:

CE SUNT DENIILE?

Pr. Prof. Nicolae Necula

In calendarul ortodox saptamana a cincea a Postului Pastelui – sunt mentionate, in zilele de miercuri si vineri, Denii, a Canonului celui Mare si a Acatistului Nascatoarei de Dumnezeu.

Ce sunt aceste Denii?

Prin caracterul si continutul lor, deniile sunt unicate in cultul divin ortodox. Cuvantul „denie" vine de la slavonescul „vdenie" si inseamna priveghere sau slujba nocturna. Mai precis, denia este slujba utreniei sau „de dimineata" care se savarseste seara, in ajun. Denia se deosebeste de priveghere, care inseamna tot slujba de seara, prin faptul ca se refera numai la utrenia savarsita seara.

Daca privegherea se savarseste in ajunul sarba­torilor importante, deniile se savarsesc numai in doua saptamani din timpul unui an bisericesc si anume: in saptamana a cincea si a saptea (sau a Patimilor) din Postul Pastelui. Cele doua denii din saptamana a cincea sunt utreniile zilelor de joi si sambata savarsite seara, in ajun. Slujba este o utrenie de post care inglobeaza in ea cele doua piese imnografice foarte importante si frumoase: Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea (praznuit la data de 4 iulie) si Acatistul Bunei Vestiri, atribuit patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesa imnografica, cunoscuta si sub numele de Canonul de pocainta este alcatuit din 250 de imnuri sau strofe in care autorul exprima in forma intraripata zdrobirea inimii celui pacatos, constituind un imn statornic spre pocainta. Cea de a doua compozitie imnografica, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de lauda inchinat Maicii Domnului, alcatuit din 24 de strofe. Aceasta piesa imnografica da expresie sub forma poetica, invataturii Bisericii despre Maica Domnului.

Deniile din saptamana ultima a Postului sau Sap­tamana Patimilor sunt slujbele la care credinciosii participa, prin traditie, in numar foarte mare. Ele se savarsesc in biserici incepand cu seara Floriilor, deci din Duminica a sasea a postului, pana vineri seara, inclusiv. Ca si cele din saptamana a cincea si aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi si vineri seara, cunoscute si sub denu­mirile de denia mica si denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor si scoaterea solemna a Sfintei Cruci in mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeste de celelalte denii prin Cantarea Prohodului, in trei stari ca si prin ritualul inconjurarii bisericii cu Sfantul Epitaf (cusatura sau pictura de mare frumusete care reprezinta scena punerii in mormant).

(din lucrarea Biserica si cult pe intelesul tuturor, Ed. Europartner)

Draga Linica,

Prohodul este slujba religioasa facuta in vinerea Pastilor, in amintirea mortii lui Iisus Hristos. El se face in Vinerea Mare pentru simplu motiv ca in aceasta Vineri a fost rastignit si inmormantat Iisus... In general prohodul este o slujba de inmormantare.

Eu cred ca acest lucru, cu dorintele, tine mai mult de superstitie dacat de dogma ortodoxa sau tipicul bisericesc...Cel putin, eu nu am vazut niciunde scris acest lucru in vreo lucrare despre ortodoxie...

Michelle, multumesc frumos pentru completari.
Clopotel, ma interesa cine a introdus Prohodul Domnului si cand. Se mai face Prohod pentru Mantuitorul si in alte confesiuni?
Multumesc anticipat - stiu ca un raspuns va veni.

Edit: Lumina din Lumina tuturor!

Acest topic a fost editat de LINICA: 22 Apr 2006, 09:32 AM

In primul rind, cuvintele lui Isus nu au fost clar intelese, El fiind pe moarte. Exista relatari diferite ale acestor cuvinte, unii au auzit ca l-ar fi chemat pe Ilie "Striga pe Ilie!", altii altceva, este numai una dintre pareri. Petru relateaza ca a zis "Puterea Mea, Puterea Mea, unde este Puterea Mea?"

Iudeii se folosesc de „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?" ca sa demonstreze ca Isus nu a fost Mesia, pentru ca El a realizat in Final ca Dumnezeu nu mai este cu El... Dar aceste este un alt subiect.

Ce spune Matei, este acelasi lucru cu ce spune Petru, si nu inseamna "neputinta a firii omenesti", cum spui, ci inseamna altceva. Interpretarea ta Dogmatica este un fel de Parere Teoretica care demonstreaza lipsa de Cunoastere Spirituala, un fel de ghicitoare, nici mai buna si nici mai rea decit alta... Ce a spus Isus in Ultima Clipa nu are nimic de a face cu Bazaconiile Dogmatice la care faci referinta aici.

Ce a spus Isus are de face cu Omul care da fatza cu Moartea, Omul care mai inainte a vut ceva si nu mai are, care a fost inconjurat de ceva si nu mai este, care simtea ceva si nu mai simte, care avea o certitudine si n-o mai are. Ce a spus Isus are de face cu tine si cu mine, nu cu Bazaconiile Popesti.

@edinide :

Unde scrie Petru asta ? Stii cum suna cuvintele astea-n ebraica ?

Evanghelia lui Petru

1. Dar dintre Evrei, nici unul nu si-a spalat miinile (despre rastignirea lui Isus), si nu a facut-o nici Irod si nici unul din judecatorii lui.
....
....
....
6. Si el L-a dat pe mina multimii inainte de prima zi a azimilor, chiar de sarbatoarea lor. Si ei (Evreii), luindu-L pe Domnul il impingeau alergind si spunind: "Hai sa-L ovam pe Fiul lui Dumnezeu, acum ca am primit putere asupra Lui."
7. Si L-au imbracat intr-o roba purpurie, si L-au asezat pe scaunul de judecata, spunind:
8. "Acum, da o judecata dreapta, Tu, Imparat al lui Israel." Si unul dintre ei a adus o coroana de spini si a asezat-o pe capul Domnului;
9. Si altii s-au pus in fata Lui si l-au scuipat in ochi, si altii i-au palmuit obrajii; altii l-au intepat cu trestii ascutite, si altii L-au biciuit, spunind: "Cu aceast pret Il pretuim pe Fiul lui Dumnezeu."
10. Si ei au adus doi tilhari si L-au crucificat intre ei.
11. Dar El n-a scos un sunet, ca si cum nici nu ar fi simtit durerea.
12. Si apoi au ridicat Crucea in sus si au scris deasupra asa: "Acesta este Imparatul lui Israel." Si i-au intins hainele in fata lor, si le-au impartit intre ei aruncind zarurile pentru ele.
13. Dar unul dintre tilhari le-a reprosat spunind: "Noi suferim acum pentru relele ce le-am facut, dar acest om, care a devenit Mintuitorul omului, ce rau v-a facut El?"
14. Si ei s-au inrait impotriva Lui si au poruncit sa nu-i rupa picioarele pentru ca suferinta Lui sa fie indelungata.
15. Acum, desi era pe la amiaza, intunericul s-a asternut peste toata Iudeea, si ei erau tulburati si nelinistiti de teama ca soarele apune, pentru ca ei erau inca in viata,
16. si pentru ca este scris pentru ei ca soarele nu trebuie sa apuna peste cel ce a fost osindit.
17. Si unul dintre ei a zis: "Dati-I sa bea fiere si otet", si ei au amestecat aceasta si I-au dat sa bea. Si ei au implinit toate lucrurile acestea si si-au atras pacatele asupra capetelor lor.
18. Si multi umblau cu lampi, crezind ca s-a facut noapte, si unii au cazut.
19. Si Domnul a strigat puternic spunind: "Puterea Mea, Puterea Mea, m-ai parasit pe Mine!" Si dupa ce a spus asta, a fost ridicat sus.
20. In ceasul acela, perdeaua templului din Ierusalim s-a sfisiat in doua.
21. Si ei au scos cuiele din miinile Domnului si l-au intins pe Pamint: si intregul Pamint a fost cutremurat, si o mare infricosare a venit peste ei toti.
22. Apoi soarele a stralucit din nou si s-a vazut ca era ceasul al noualea.
23. Si Evreii s-au bucurat, si au dat trupul Lui lui Iosif sa-L ingroape, pentru ca el a vazut toate lucrurile bune pe care El le-a facut.
24. Si L-a luat pe Domnul, si L-a spalat si L-a infasurat in pinza si L-a dus in propriul lui mormint care se numeste Gradina lui Iosif.
25. Apoi Evreii si batrinii si preotii, cind si-au dat seama ce mare pacat au faptuit, au inceput a se lamenta si a spune: "Vai de pacatele noastre! Judecata si sfirsitul Ierusalimul se apropie de noi."
26. Dar eu si cu prietenii mei eram mihniti si aveam mintile rascolite si ne-am dus in locuri tainute, pentru ca eram cautati de ei ca raufacatorii, ca si cum ne-am fi gindit sa dam foc templului.
27. Si pe linga toate acestea posteam, indoliati si plingind zi si noapte pina in ziua de Sabat.
28. Dar scribii si Fariseii si batrinii s-au adunat unii cu altii, pentru ca au auzit ca oamenii erau indoliati si se bateau cu pumnii in piept spunind: "Daca toate aceste mari semne s-au petrecut la moartea Lui, arata cit de drept a fost El."
29. Si batrinii s-au temut si s-au aratat lui Pilat magulindu-l si spunindu-i:
30. "Da-ne niste soldati care sa pazeasca peste mormintul Lui trei zile, altfel discipolii Lui au sa vina, sa-i fure trupul si astfel oamenii vor credea ca El a inviat din morti, ceea ce ne-ar produce mari necazuri."
31. Si Pilat le-a dat pe centurionul Petronius impreuna cu soldati care sa pazeasca mormintul.
32. Si batrinii impreuna cu scribii au venit la mormint si au rostogolit o piatra uriasa ca sa-i tina afara pe centurion cu soldatii lui, si toti cei care erau acolo au pus-o peste usa mormintului;
33. si au pus apoi peste ea sapte peceti; apoi si-au intins un cort acolo si s-au pus de paza.
34. Si dimineata devreme, in ziua Sabatului, cind se lumina de ziua, a venit o multime din Ierusalim si din zona inconjuratoare sa vada mormintul care a fost pecetluit.
35. Acum, noaptea din care s-a luminat ziua Domnului, pe cind soldatii faceau de paza cite doi in fiecare planton,
36. s-a auzit un mare sunet in ceruri si au vazut cerurile deschise si doi Oameni coborindu-se de acolo, stralucind cu o mare lumina si apropiindu-se de mormint.
37. Si piatra aceea care a fost asezata peste usa mormintului s-a rostogolit singura si s-a tras la o parte, si mormintul a fost deschis si amindoi Oamenii tineri au intrat inauntru.
38. Cind soldatii aceeia au vazut aceasta, l-au trezit pe centurion si pe batrinii care erau si ei acolo stind de paza; si pe cind le spuneau lucrurile pe care le-au vazut, au vazut din nou trei Oameni iesind din mormint, doi dintre ei sprijinindu-l pe Acela,
40. si o Cruce urmindu-i. Si pe cei doi i-au vazut cu capetele ajungind pina in Ceruri,
.....
.....
.....

Acest topic a fost editat de edinide: 27 Apr 2006, 06:05 AM