am nevoie de ceva ajutor.
citesc acum "The Kingdom of God is within you" scrisa de Tolstoi.... textul e cutremurator...
a citit cineva cartea? sunt interesat si in alte opinii...
poate ca ce inteleg eu din carte e cu adevarat aiurea... dar... e mult prea simplu... si nu reusesc sa gasesc nici o eroare in logica lui Tolstoi.

Sunt atatea intrebari care-mi urla in cap.... printre care si unele de genul: Am auzit de Tolstoi, de ce nu am auzit si de cartea asta? de ce nu a fost tradusa in romana? De ce pana mai ieri credeam ca nimic nu-mi va putea zdruncina credinta in Biserica Catolica iar azi am ajuns sa cred ca nu mai am nevoie de biserica?

mesajul asta e un strigat de ajutor... poate ca sunt pe cale sa-mi pierd sufletul... poate ca mai pot fi salvat.

N-am citit-o dar sunt curios. Zi-ne pe scurt ce ai inteles din carte. Expune logica autorului.

Eh, aici e o problema. Omul n-are voie sa creda in biserica (adunarea oamenilor) ci doar in D-zeu. Biserica e mijloc, nu scop.

sigma:

...sau poate esti pe calea cea buna. Esti atat de convins ca e nevoie sa fii "salvat"? Ti-ai pus vreodata problema ca poate ai fost indus in eroare ca esti bolnav pentru ca mai apoi sa ti se vanda "medicamentul"? Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este sa citesti biblia pe cat poti de obiectiv. Incearca sa verifici cat din ce sustine catolicismul in special sau biserica crestina in general este adevarat. Vei fi surprins.
Numai bine si succes in apropierea de adevar!

@ueit :

Nenea, nenea, da' pe lumea matale nu se moare, nu se sufera, lumea nu se imbolnaveste de nimic, nu plange nimeni p'acolo ? Indus in eroare sau a simtit-o pe propria piele si-i sincer cu el ?

Daca vrei o reteta de succes pt. studiu biblic, si nu citire cum zice colegu', ia legatura cu mine.

Aloooo, sa verifice daca exista D-zeu ? Adica sa mearga dupa el prin cosmos, ca Iuri Gagarin ? Sa verifice crearea Universului, genealogii, profetii, invieri de morti, focul din Apocalipsa si, si ...si mai ce ai vrea sa verifice ?

Da, da' nu de adevarul colegului nostru @ueit.
Nu mi-o lua in nume de rau, da' ma amuz putin inainte de culcare, desi stiu ca esti bine intentionat cu @sigma. Altfel nici nu mai stateam de vorba.

Carteo se gaseste online aici:
http://www1.umn.edu/lol-russ/hpgary/russ19...ithin%20you.htm

Eu n-am citit-o da' ma pun pe ea.

Thanks !

- in materie de credinta apeleaza cu incredere direct la Dumnezeu: "cere si ti se va da", "bate si ti se va deschide", "gasiti adevarul si acesta va va elibera". Toti ceilalti nu pot decit sa ti-o zdruncine pe a ta sau sa ti-o "construiasca" cu caramizi de carton. Credinta nu se formeaza in minte, caci aia nu e credinta, ci cel mult credulitate. Autentica credinta se formeaza in "inima" si sufletul credinciosului, nu in dogme, texte, "credinte sterile" etc.

- eu nu am citit, dar as fi si eu curios cam ce anume te-a zdruncinat. Nu uita insa ca Tolstoi a fost mason, deci in slujba satanei mai mult sau mai putin constient. O fiinta in slujba lui Dumnezeu intareste credinta, nu o submineaza. Aaaa, da, daca e o falsa credinta atunci ea va fi dinamitata de intermediarul lui Dumnezeu.

- expune te rog citeva pasaje "logice si argumentate" sa vedem daca nu gasim nici o eroare.

- ideea este oarecum reala, nu ai nevoie de biserica pt. a avea o relatie cu Dumnezeu, insa sa nu uitam ca biserica catolica a fost cindva dusmanul de temut al masoneriei si e normal ca masonii de pretutindeni in acele vremuri sa atace in mod furibund masoneria. Intrebati-va de ce acum aceasta biserica nu o mai ataca si culmea, mai si tace si comploteaza cu "fratii masoni".

- nu dispera, Dumnezeu e mai presus de oricine, inclusiv de Tolstoi, biserici samd. Pune-ti pavaza in Dumnezeu si El iti va arata calea si Adevarul.

PS. Cerceteaza-ti inima si sufletul si urmareste sa observi in ce masura viata ta a capatat in ultima vreme anumite "socuri" si constientizeaza in ce masura "te-ai copt" si urmeaza sa fii "cules" (secerat) de culagatorii acestui veac. Uneori o mare transformare spirituala este precedata de mari si puternice socuri. Dumnezeu te zdruncina pt. a te trezi singur. Daca esti "copt", o vei face si vei gasi "mesajul" lui Dumnezeu si ii vei urma sfatul si calea. Nu uita ca numai ce e nepieritor poate fi zdruncinat. Dumnezeu cel nepieritor, care e prezent in tine sub forma Imparatiei Cerului, nu are cum sa fie zdruncinat de nimeni si nimic. Deci cauta Imparatia Cerurilor din tine si atunci vezi daca te mai poate zdruncina cineva/ceva.

Succes !

Si de ce a-ti pierde religia e un lucru rau?

Religia nu se pierde ci se inlocuieste. Nu exista om nereligios. Poti fi de acord cu-n sistem sau altul dar niciodata in afara vreunuia.

Acest topic a fost editat de Bolt: 5 Sep 2005, 07:44 AM

Aceasta afirmatie este falsa. Dar hai sa nu stricam topicul cu aceasta discutie . Daca vrei, deschide inca un topic pe aceasta tema sau continua a discuta in unul din multele topicuri existente pe tema aceasta.

Ok... mai intai cateva lucruri despre Tolstoi. A fost mason? asta e o eticheta pusa de biserica, cine il citeste pe Tolstoi si citeste si ce inseamna masoneria isi va da seama ca desi exista anumite asemanari... e o diferenta imensa intre cele 2 ideologii. Cititi sau nu cititi, e alegerea voastra, dar macar nu va ascundeti dupa deget. Ori recunoasteti ascultare oarba a bisericii ori cititi ce a scris cu mintea deschisa, sunt lucruri acolo care proavoaca o reactie destul de violenta la nivelul unui crestin practicant Catolic, Ortodox sau de alta confesiune.
Cineva cerea cateva idei din carte. Am sa incerc sa expun un amestec de idei cu impresii personale.
Prima si cea mai puternica:
Acum 1 an si ceva am fost chemat la "clarificarea situatiei militare" si una din intrebarile puse de recrutori a fost daca apartin unei secte care sa-mi interzica sa port arma si eu, ca un catolic bun ce eram am spus "Nu". Acesta a fost raspunsul care s-a format in mine in momentul ala desi eram constient ca era o greseala. Cum puteam sa spun ca sunt catolic si ca nu pot purta arma? Atatia catolici au servit in armata, au facut stadiul militar, cu ce eram eu diferit? Apartineam unei secte? Nu! eram catolic. Ei bine, raspunsul corect era DA!, un DA cat de hotarat se poate! nu pentru ca eram catolic ci pentru ca eram crestin! De ce am spus NU? De ce? Cine citeste cartea lui Tolstoi, daca are macar un gram de credinta in el nu va putea spune in veci ca poate purta arma.

Tolstoi vede Imparatia lui Dumnezeu ca pe ultimul stadiu de evolutie al omenirii. Tolstoi spune ca sunt 3 stadii, sau nivele:
1. Barbaria - in acest stadiu omul se ghideaza dupa propriile nevoi, binele personal e pe primul loc. Autoritatea suprema e omul!
2. Societatea - in acest stadiu omul intelege ca binele comun al unui grup de oameni este mai important decat binele personal. Oamenii ca grup sunt mai puternici si pot face fata mai bine dificultatilor cu care se intalnesc. Autoritatea suprema e statul!
3. Imparatia lui Dumnezeu - in stadiul acesta omul se ghideaza dupa perceptele lasate de Cristos, iubirea fata de aproapele si fata de Dumnezeu. Autoritatea suprema este Iubirea (Dumnezeu).

Fiecare stadiu este superior celui de dinnainte, si omul odata ce intelege stadiul nu se va mai intoarce in veci la stadiul precedent. Oamenii de azi nu vor renunta la stat, la societate, pentru a se intoarce la barbarie. Tot la fel odata ce oamenii vor intelege pe deplin "Vestea cea Buna" vor trece si vor instaura Imparatia lui Dumnezeu pentru a nu se mai intoarce niciodata la organizare sub forma de stat. Invatatura lui Cristos a permeat deja constiinta omenirii si nivelul moral al fiecaruia e cu mult peste nivelul moral al societatii. Poate ca societate pedepseste crima dar omul in interior stie ca e gresit sa dai si o palma. Vestea cea Buna a lui Cristos e ca Imparatia lui Dumnezeu e aici , e la indemana noastra, putem sa o instauram cand vrem. A doua venire a lui Cristos depinde de noi! Cand ne vom destepta si vom instaura Imparatia lui Dumnezeu pe pamant va veni si Cristos.

Teologia lui Tolstoi, daca se poate vorbi de asa ceva, e centrata pe predica de pe munte a lui Isus. El prezinta invataturile lui Cristos ca pe un nivel minim sub care nu putem cobora. Prezinta atat idealul cat si nivelul minim pe care-l putem atinge chiar cu firea noastra pacatoasa. Sunt 5 porunci noi, toate negative (sa nu faci x) in esenta:
Am sa incerc sa traduc, pe cat pot de bine un fragment din carte care trateaza pe scurt subiectul asta:

Asta a fost doar o parte din mesajul cartii, ea trateaza mai pe larg non-violenta.
Trebuie sa mai mentionez ca aceasta este cartea care l-a facut pe Gandhi sa fie cine a fost. A scris mult in autobiografia lui despre impactul pe care l-a avut cartea asupra lui.

Inca un aspect legat de impactul cartii asupra mea.... nu e vorba ca ma indeparteaza de crestinism ci de biserica. Cartea asta m-a determinat sa ma apuc sa citesc cu atentie Noul Testament... lucru pe care nu l-a reusit nici o predica auzita in biserica....

Nimic nu este intamplator pe lumea asta!

Totul e intamplator.

Se fabica atita armament incit e ca si cum fiecare adult de pe Terra
poarta cite o bomba subsuoara. Ce s-ar petrece daca multi dintre noi
ar refuza asta? Cartea pe care o citesti tu sigma, nu e citita la Vatican
pentru ca "submineaza credinta in Dumnezeu" iar sefii de state citesc
doar tratate de oratorie.
Dupa ce citesti si Noul Testament spune-mi daca tot mai simti ca esti
in pericol sa-ti pierzi sufletul daca-ti pierzi religia.

Adica Vaticanul are o frica instinctiva de informatie?

Am terminat cartea aseara. Cartea nu mi-a subminat credinta in Dumnezeu, din contra, a facut-o si mai puternica. Ce a subminat e credinta in biserica. Deja incep sa accept situatia in care sunt, si bruma de frica pe care am simtit-o, frica ce m-a facut sa deschid subiectul asta de discutie, dispare.... incetul cu incetul simt ca pacea revine in sufletul meu.... Acum sper doar sa reusesc sa-mi pastrez hotararile bune pe care le-am luat....

multumesc celor care au raspuns....

Acest topic a fost editat de sigma: 6 Sep 2005, 08:55 AM

Sigma, in primul rand:


In al doilea rand, ma bucur ca Tolstoi nu ti-a distrus credinta in Dumnezeu sau in principiile crestine, ci te-a ajutat doar sa vezi diferenta intre ideile si idealurile crestine si modul in care au fost puse ele in practica in biserica ta.

In al treilea rand, te asteptam la Ecclesia, subforumul de la Universul Credintei, in care vei putea sa te desfasori mai liber... de cei bucurosi sa creada ca vei pierde increderea in Dumnezeu...

In al patrulea rand, am si un sfat pentru tine: lasa sa treaca un pic de timp peste ceea ce ai citit, si sa se aseze lucrurile. Majoritatea celor dintre noi care am fost atasati de propria confesiune crestina (cu intreg bagajul de traditii, pretentii si aroganta, specific fiecareia) ne-am simtit puternic loviti in momentul in care ne-am dat seama ca "nu corespunde".

Totusi, ti-o spun din experienta (chiar daca sunt de alta confesiune), daca aplici realmente principiile lui Hristos - fie ele si in forma mai usoara prezentata de Tolstoi - atunci vei invata sa suporti minusurile propriei confesuni. Unii, e drept, cauta alte confesiuni, pe care le considera mai aproape de idealul crestin. Imi permit sa spun ca nu conteaza daca sunt sau nu mai aproape de idealul crestin, caci tot departe, tare departe sunt. Si ai inlocui o dezamagire cu alta.

In schimb, lectura Noului Testament te va ajuta mult mai mult. Poate si discutiile la Ecclesia...
Ma bucur ca ai rezonat la cel mai important aspect al crestinismului: cel al faptelor iubirii. Caci fara de ele, toata teoria ar fi goala de continut.

Eu am zis NU incorporarii, pe temei religios, insa imi dau seama ca nu doar asta m-ar face un urmas al invataturilor lui Hristos. Stii tu, in lucrurile mici este cel mai greu... Acolo se vede cu adevarat masura de crestinism din fiecare...

Multam pentru revelarea legaturii dintre aceasta carte si Ghandi - un om pe care il pretuiesc enorm. Chiar nu stiam ca l-a influentat atat, desi stiam ca a avut mare respect fata de Hristos si de invataturile sale.

Te mai asteptam aici!

mersi pentru "bun venit " dar trebuie sa spun ca am apelat acum la Han pentru ca am mai fost pe la han

ai dreptate, trebuie sa las lucrurile sa se sedimenteze, m-am surprins cautand raspunsuri in alte parti... alte confesiuni... dar... nu acolo e varianta cea mai buna.... ma gandesc sa incerc sa reconciliez viziunea pe care o am acum cu Catolicismul... la urma urmei Biserica Catolica m-a format... datorez enorm pentru valorile pe care mi le-a insuflat.

In leatura cu acea carte a lui Tolstoi...
daca e cineva interesat... apelati cu incredere la Wikipedia (link-ul e spre Tolstoi)
Atata lume s-a chinuit sa puna acolo informatii pertinente, ar fi pacat sa nu le folositi

Îmi aduc aminte de tine sigma; am rămas impresionat de fermitatea cu care discutai. Şi de ceea ce mi s-a părut a fi o legătură firească cu biserica. Am rămas impresionat de felul în care înţelegeai să păstrezi legătura cu biserica. De aceea rămîn (neplăcut) surprins acum de ceea ce spui. Nu cred că e numai Tolstoi de vină. La el s-a copt probabil o bubă care apăruse pe nesimţite mai demult. Vezi şi tu mai în amănunt despre ce ar putea fi vorba şi încearcă un tratament!...

Nu vreau să pomenesc şi alte aspecte. Decît unul singur. Rupînd legătura cu biserica înseamnă că renunţi şi la sacramentul euharistiei. Poţi să faci chestia asta? Nu e nevoie de răspuns, sugerez un fel de test pt tine... Dacă poţi şi nu simţi vreun inconvenient atunci problema ta e clară. Dacă ai îndoieli, atunci e cazul să-ţi vii în fire!...

Şi într-un caz şi în celălalt... baftă!

euharistie? aici presupui ca mi-as fi trait viata de credinta cum trebuie...
convingerea mea legata de biserica are legatura de setea mea pentru spiritual... sete pe care o astampara in mare parte biserica... din pacate tot timpul era ceva lipsa... ok... ai putea spune ca daca ma apropiam mai des de sacramente poate si lipsa asta disparea... posibil, nu zic nu...

Incetul cu incetul lucrurile incep sa se reintoarca la normal. Nu voi mai fi cel de saptamana trecuta... poate reusesc sa fiu ceva mai bun...
Oricum... un lucru e sigur... nu am sa ma intorc in biserica Catolica la viata pe care o aveam inainte... mers dumineca la biserica... poate spus o rugaciune din cand in cand... cand imi aduceam aminte... si... in nici un caz nu vreau sa mai revin la spovedaniile pe banda rulanta...

Studiem problema... facem ordine si disciplina in suflet... asta mai intai... apoi... vedem...

Oricum... as vrea sa multumesc tuturor celor care au raspuns... a fost exact ce aveam nevoie. Sa stiu ca nu-s nebun nici daca plec... nici daca stau... acum... acum ma simt liber...

Good for you son.

Nu mi se pare ca a ramane fara religie e un lucru rau. De fapt, cica ar fi intr-adevar imposibil sa renunti la o religie. Sau cica nu. In cazul meu, nu mai vorba de religie, ci de religiozitate. Pur si simplu.
Apoi, trebuie sa iei in considerare ca fie ca Tolstoi a fost mason sau nu, perspectiva lui e crestina, din cate am inteles (nu am citit cartea). So...daca luam in considerare faptul ca fiecare religie separata, practicata de un grup de persoane izolate (nu stiu cum sa explic exact fenomenul...probabil ca are si un nume) ex. crestini, musulmani, whatever... ok, deci fiecare religie sustine ca adevarul ei este cel adevarat (exprimare ciudata, stiu) , atunci inseamna ca toate religiile mint. Este mai usor de crezut asta decat ca una dintre ele spune adevarul. Adevarul nu permite alti Dumnezei, cum spunea Nietzsche. Si chiar daca ma indepartez un pic de la subiect, adevarul este o axioma. Ceea ce este construit cu argumente poate fi daramat, mai tarziu sau mai devreme, tot cu argumente.
Deci ... cred ca pana la urma nu am spus mai nimic aici. Totusi, si eu am citit carti care mi-au zdruncinat religia si am ajuns in starea in care sunt. Religia este ceva personal. Nu multi crestini inteleg ce este cu adevarat crestinismul.

Citeste cartea mai stii... poate pentru tine are efectul invers!

multa lume a zis asta.

eu intre timp am ajuns la un preot... a fost faina discutia... m-am mai linistit...
Acum citesc Catehismul... mi se pare absolut normal sa aflu mai multe despre propria-mi confesiune inainte sa mai zic ceva...

Da. Normal că e normal...

Îmi aduc f clar aminte că la prima lectură a catehismului (a celui mare nu a celui mic...) m-a şocat un anumit pasaj, în sensul că brusc mi-a schimbat toată... perspectiva! Eu aşa fusesem educat, cum că omul e un factor de progres, cum că el doreşte şi face lucruri bune, numai că se mai întîmplă şi accidente nedorite, dar că el, omul, înaintează - în general spus - într-o direcţie bună...

Pasajul de care vorbesc este următorul: "omul, prin firea pe care o are, este înclinat mai degrabă să facă rău decît bine; trebuie o anumită sforţare pt a face binele în timp ce pt a face răul omul nu trebuie să facă nici un efort, ci doar să se lase în voia pornirilor sale..."

Din acel moment (binecuvîntat moment) am înţeles muuuult mai bine... multe/anumite lucruri... despre mine... în primul rînd...

ps: cuvintele citate sînt din memorie; ele respectă ideea dar nu sînt chiar acelea din catehism, catehism pe care nu îl am momentan la îndemînă...

Am avut si eu sentimentul ca imi pierd credinta; cu cat imi puneam mai multe intrebari, cu atat ma indepartam mai tare.
Cu timpul, am incetat sa mai caut raspunsuri, ajungand la ideea ca, simplul fapt ca Dumnezeu exista in inima mea, imi da o stare de liniste interioara, ma face sa fiu mai buna si mai inteleapta si ma ajuta sa trec mai usor prin anumite situatii de rascruce.
Una din intrebarile care nu mi-au dat pace o buna perioada de vreme a fost legata de schimbarea religiei. Daca renuntand la religie, pe de o parte, reprezinta un pacat capital, pe de alta parte, fiind un membru nou, al altei religii, nu poate fi decat laudabil, in contextul respectiv. Si atunci, cine si cum pedepseste? Este oare propria constiinta, cea care se imprima sufletului si care are un rol definitoriu in asa numitul moment "Judecata de apoi"?
Este un motiv pentru care nebunii nu ar trebui judecati?

Da...ma gandeam si eu la asta... adica la faptul ca, paradoxal, a iti pierde religia poate insemna, de fapt, aflarea ei !

Super ! Si totusi, omul este chipul si asemanarea, nu ? What a mess !

Aici exista muuuuuulte raspunsuri posibile... Tind sa raspund "da" la intrebarea asta... dar sigur exista persoane de pe aici care au de obiectat.
Iar cat despre nebuni... daca spun ca exista un motiv pentru care ei nu ar trebui judecati, atunci trebuie sa si explic. Si asta o pot face doar daca spun ca ei "scapa" doar pentru ca nu sunt constienti de faptele lor. Si daca totusi au ucis sau, in fine, au facut un pacat pentru care ar trebui judecati si nu sunt, ei bine, atunci intram in probleme complicate de examinare a liberului arbitru, nu ? In fond, daca nu erau ei constienti, atunci cine era constient in locul lor ? Si marea intrebare: de ce au ucis o anumita persoana (in cazul in care pacatul major savarsit a fost omuciderea), si nu alta ?

Ei bine, cred ca aici intervine 'pacatul ancestral' si necesitatea botezului.

Cum iti explici ca citesti o carte despre Evanghelie si te impresioneaza, dar nu ai citit Evanghelia nici o singura data? Ce te-a facut sa te apleci asupra unui scriitor, dar nu asupra lui Isus Cristos?
Daca "credinta" ta a fost sdruncinata de o carte, nu dispera, nu ai avut prea multa, ce de-ai fi avut, nu s-ar fi zdruncinat, deci ce-ai avut si ce-ai pierdut? Vina ta de pina acuma a fost ca nu ai cautat, vina sistemului in care te-ai aflat este ca nu te-a impins sa-ti deschizi ochii. Daca o carte te indreapta catre Credinta, fii fericit cu aceasta. Cind vei fi gasit Credinta, nu exista carte care sa o mai zdruncine...
Acum, sa nu faci greseala sa te opresti la noua carte descoperita... sint si altele dupa si inainte de ea... nu cauta ca Viata ta sa fie o continue oscilare de la o carte la alta... opreste asupra Cartii, este una singura, Ioan o numeste Careta Vietii, nu este inca scrisa dar poate fi citita, sau mai bine zis, este scrisa "si pe dinauntru si pe dinafara", pecetluita inca pentru majoritatea dintre noi, dar citibila oricum, dar nu prin lectura... Catre acolo sa aspiri, Calea este descrisa in Evanghelie, care nu este Cartea ci este Calea catre Carte.

Eris,
Pe undeva ai intuit, vamesul nu poate ascunde de sine insusi, deci nu exista vames mai bun decit Sinele. Cauta aici raspunsurile ce te framinta. Iar nebunii, nu ca nu ar trebui judecati, ei nu sint judecati... Iar Judecata in sine, nu este un eveniment viitor ce-l astepti, ci este un fapt cotidian pe care-l traiesti deja.

Acest topic a fost editat de edinide: 13 Oct 2005, 08:52 AM

Motivul pentru care nebunii nu sunt judecati ( presupunand ca acest lucru se intampla, adica nu sunt judecati ) este cred, acelasi, ca sa explic mai bine, cu motivul pentru care copii pana la 7 ani sunt considerati fara pacate. Nu au o constiinta de sine bine definita. Se poate trage, deci, o concluzie ? Adica... pacatul apare odata cu constiinta de sine?
Totusi, daca e sa ne gandim, exista copii care fac pacate chiar stiind efectul faptelor sale. Am putea spune ca o fac chiar in cunostinta de cauza. Mai ca ai spune ca o fac din rautate. (si cand zic asta ma refer la vagabontii aia din terenul de sprt al liceului, care la 7 ani deja fumeaza, fura, injura de toate si altele). Spunem ca totusi, fiind atat de mici, nu au o constiinta de sine, si nu au o perspectiva de viitor. Cred.
Oricum, am deviat de la subiect. Era vorba de pierderea religiei.

Am vazut un pui de Leu care se juca cu un pui de Caprioara... fugea Leul dupa Caprioara si-i sarea in spate... fugea Caprioara dupa Leu, si-l calca in picioare... Si totusi, vine ziua in care Leul stringe caninii numai un pic mai tare decit de obicei, suficient sa simta Singele, care are gust de Hrana... Leul nu stia ca Caprioara este Mincare, dar a invatat in cele din urma...
Am vazut o fetita de vre-o cinci ani, tinea o minge in brate, a venit o alta mai mica decit ea, i-a tras o palma peste fatza si apoi a impins-o cu mina de-o parte. Constientiza ea gestul? Era ea puiul de Leu care inca nu muscase din animal viu? Stia ca face Rau? Probabil !!!
Am vazut o fetitza de DOI ani, intrebata daca sa-i toarne paharul de apa peste capul papusii sale. Copilul nu se putea exprima verbal inca, dar a inceput sa plinga! Avea DOI ani dar stia ca este RAU sa toarne apa peste papusa ei.
Acum, Sapte Ani vin din Experienta Umana cu copiii, dar sint Sapte Ani corecti sau nu? Categoric nu, copilul stie inainte de Sapte Ani ce este Rau, si poate sa aleaga sa-l faca sau nu. Nu sint toti copiii la fel, dar au discernamint.
Tu poti sa-ti amintesti ceva Rau-Bine facut INTENTIONAT inainte de virsta de Sapte Ani?