M-am gandit sa deschid acest topic, pentru a ne bucura de cele mai frumoase si intelepte cuvinte ale tuturor Sfintilor, Iluminatilor, Misticilor Intelepti ai lumii.

Cred ca fiecare a fost cel putin o data impresionat chiar si de o simpla propozitie citita in una din cartile sacre ale omenirii.
Unora poate ca le-a schimbat cursul vietii.

La inceput am ezitat oarecum in privinta "marimii ariei", din care s-ar putea extrage astfel de citate celebre. Sa fie doar Crestinismul? Sa fie orice alta religie exceptand Crestinismul? Sa fie toate la un loc. Nu a fost usor sa ma hotarasc, deoarece n-as vrea sa intervina contradictii intre practicantii diverselor culte, religii, sau miscari spirituale.

Am ales in cele din urma ultima varianta, cu cea mai larga arie de cuprindere, in speranta ca va exista printre noi intelegere si toleranta. Totusi as prefera sa evitam anumite invataturi prea tehnice si prea dogmatice. De exemplu ar fi nelalocului sa intervina un yoghin, care sa inceapa sa citeze din cine stie ce maestru care zice cum sa-ti ridici energiile, sau cum sa te concentrezi pe nu stiu ce chakra. N-ar fi o interventie politicoasa. Oricum am speranta ca echilibru se va gasi de la sine.

O alta intrebare ce s-ar pune, este in legatura cu posibilitatea de a comenta anumite citate. In aceasta privinta va las pe voi sa decideti. Totusi daca se permit si comentariile, as prefera sa fie maxim unul de persoana + un singur drept la replica in caz ca acesta este necesar.

Forma ar fi bine sa se apropie de modelul simplu: citat, autor (ex: Iisus, Buddha, sau Sf. Augustin, etc.) si eventual religia sau gruparea spirituala din care face parte.

Acest topic a fost editat de Maharajah: 11 Feb 2005, 08:29 PM

Pentru ca majoritatea traim in Romania este firesc sa incep cu un crestin.


Avva Epiphanie - Crestinism

"In ce fapte te va gasi moartea, in acele fapte vei fi judecat. Ori in post, ori in priveghere si silinta, ori in lenevie si-ntr-alte fapte lumesti nefolositoare. Pentru aceea, frate, datori suntem in toate vremea si in tot ceasul a ne cerceta pre sine: oare la ce masura si sporire a faptelor bune ne aflam?
Oare sporesc eu in lucrurile si in faptele prin care sa aiba nadejde mantuirea mea? In priveghere, in rugaciuni, in post sau in tacere linistita? Dar mai presus de toate intru smerenie! Ca aceasta este sporirea cea adevarata a sufletului. Iar fara aceasta departe esti de Dumnezeu si fara nadejde de mantuire"

Iisus

"Lãsati copilasii sã vinã la Mine si nu-i opriti, cãci Impãrãtia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevãrat vã spun cã oricine nu va primi Impãrãtia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra în ea! Apoi i-a luat în brate si i-a biecuvântat, punându-si mâinile peste ei."

- Marcu 10:14-16

Acest topic a fost editat de bubu: 13 Feb 2005, 01:22 PM

Iisus

"Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii.
Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă.
Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc."

-Luca 8:20-21[B]

Acest topic a fost editat de bubu: 13 Feb 2005, 01:22 PM

Serafim de Sarov - Crestinism

"Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte fapte crestinesti, indiferent cat de bune pot fi ele in sine, nu constituie scopul vietii noastre crestine, desi ele servesc drept mijloace de a atinge acest tel. Adevaratul scop al vietii noastre crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Ia aminte, fiul meu, numai fapta buna in numele lui Hristos ne ofera darurile Sfantului Duh.
Tot ceea ce nu este facut din dragoste pentru Hristos, chiar daca poate fi bun, nu ne aduce nici rasplata in viata cealalta si nici harul lui Dumnezeu in aceasta."

***
Aici as avea un comentariu de facut:
Ne-am obisnuit, uneori fara sa ne dam seama sa-L privim pe Iisus totusi ca pe o persoana istorica. Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu insusi, Mesia, ... dar totusi o persoana istorica. Adica oricare din aceste "atribute" i s-ar aplica, a fost candva acum aproximativ 2000 de ani.
Nimic mai fals, Iisus este cu adevarat Viu. Adevaratul crestin trebuie sa-L aibe permanent in viata lui, nu doar ca o amintire sau ca o imagine. Pentru adevaratii crestini, Iisus este permanent langa ei si in sufletul lor. Tot ce vine din exterior vine de la Iisus. Daca are un simplu lucru de facut, o face pentru Iisus. Spala o farfurie cu multa grija, ca si cum Iisus ar urma sa manance din ea. La servici isi face ce are de facut ca si cum pentru Iisus ar face. Cand simturile si revolta se rascoala, trebuie sa ne gandim ca permanent ne priveste Iisus, si chiar ca El este si in cel din fata noastra pe care eventual il suparam.

Invatatura a Sfantului Ioan Gura de Aur, despre ispite si primejdii.

"Nu este nici un drept care sa nu aiba o greseala, oricat de mica. Si, iarasi, nu este nici un pacatos, care sa nu aiba nici un bine. Deci, de vei vedea pe un drept bolnav sau in oarecare ispita si primejdie cazand, sa nu te tulburi, ci sa gandesti intru tine si sa zici: Acest om drept este, insa a facut ceva, o mica fapta rea si pentru aceasta isi ia plata aici, ca dincolo sa nu se osandeasca. Asa sa intelegi cuvantul cel zis de Avraam, in Evanghelie, bogatului nemilostiv: „Tu ai luat in viata cele bune, iar Lazar cele rele”, de vreme ce s-a intamplat ca a avut Lazar in viata aceasta cateva pacate, iar bogatul acela, cateva fapte bune; si si-a luat plata fiecare."

Bodhidharma - maestru Zen

"Oamenii pe care-i intalnesc in prezent sunt superficiali. Ei isi inchipuie meritul ca fiind ceva ce are o anumita forma. Ei isi risipesc bogatiile si macelaresc creaturile pamantului si ale marii. Se preocupa prosteste de ei insisi inaltand statui si temple [...] isi istovesc trupul si mintea, se vatama pe ei insisi si ii amagesc pe altii. Si nici macar nu se rusineaza. Cum ar putea ei deveni vreodata iluminati ? Ei vad ceva tangibil si imediat se ataseaza. Daca le vorbesti despre lipsa formei raman muti si zapaciti."

"Exista un singur Dumnezeu şi un singur adevăr, o singură religie şi o singură mistică; o puteţi numi sufism, sau creştinism, sau budism, oricum doriţi. Aşa cum Dumnezeu nu poate fi divizat, nici mistica nu poate fi divizată. Este o greşeală când cineva spune: "Religia mea este diferită de religia ta". Omul acesta nu ştie ce este religia. Nu pot exista mai multe mistici, aşa cum nu pot exista mai multe înţelepciuni; înţelepciunea este una singură. Este una din erorile omenirii când se spune: aceasta este înţelepciune rasăriteană şi aceasta este înţelepciune apuseană; o asemenea împărţire denotă doar lipsă de înţelepciune".
(Hazrat Inayat Khan)

Ramana - Advaita Vedanta

"Presupusa voastra ignoranta este cea care produce mahnirea fara sens, cum este cea a celor zece oameni ignoranti care deplang pierderea celui de-al zecelea dintre ei, pe care defapt niciodata nu l-au pierdut.

Cei zece oameni din parabola trebuiau sa treaca printr-un vad al unui râu si ajungand pe celalalt mal au dorit sa se asigure ca toti au trecut in siguranta acel curs de apa. Unul dintre cei zece a inceput sa numere, si numarandu-i pe toti ceilalti s-a lasat la o parte pe sine. "Eu vad doar noua; cu siguranta am pierdut pe cineva. Cine ar putea sa fie ?" a spus el. "Ai numarat corect ?" a intrebat un altul, si a inceput sa numere el insusi. Dar si el, la randul sau, a numarat doar noua. Unul dupa altul, cei zece au numarat pana la noua uitandu-se pe sine. "Suntem doar noua", au cazut cu totii de acord, "Dar cine este cel care lipseste ?" s-au intrebat ei disperati. Orice efort au facut pentru a-l descoperi pe cel care "lipsea" a esuat. "Oricine ar fi, s-a inecat", a spus cel mai sentimental dintre ei, "l-am pierdut". Spunand aceasta, el a izbucnit in lacrimi, si ceilalti l-au urmat.

Vazandu-i plangand pe malul râului, un trecator s-a interesat de necazul lor. Ei i-au relatat ce se intamplase, spunandu-i ca si dupa ce s-au numarat ei insisi de mai multe ori, nu au putut gasi decat noua, desi ei au fost zece. Dar vazandu-i pe toti zece in fata sa, trecatorul a ghicit ce s-a intamplat. Pentru a-i face sa inteleaga ca sunt cu adevarat zece, si ca toti au supravietuit traversarii râului, el le-a spus "Fiecare sa numere pentru el insusi in ordine 1, 2, 3... timp in care eu va voi da o usoara lovitura pentru a fi siguri ca toti ati fost inclusi in numaratoare, si doar o singuara data. Astfel, cel de-al zecelea care lipseste va fi gasit. Auzind aceasta ei s-au bucurat, traind cu speranta ca isi vor regasi camaradul pierdut si au acceptat metoda sugerata de trecator. In timp ce bunul trecator le-a dat cate o lovitura fiecaruia dintre cei zece, cel ce primea lovitura numara pentru sine cu voce tare. "Zece" a spus ultimul om in timp ce a primit la randul sau lovitura. Uimiti ei s-au uitat unul la celalalt ! "Suntem zece !" au spus intr-un singur glas si i-au multumit trecatorului pentru ca le-a risipit mahnirea. Aceasta a fot parabola.

Unde fusese pierdut cel de-al zecelea om? Fusese el vreodata pierdut? Stiind ca el fusese acolo tot timpul, au invatat ei ceva nou? Cauza mahnirii lor nu a fost pierderea reala a unuia dintr ei, ci propria lor ignoranta sau, mai curand, presupunerea lor ca unul dintre ei fusese pierdut. Exact acesta este si cazul vostru. Nu exista cu adevarat nici o cauza pentru ca voi sa va simtiti nefericiti sau mahniti. Voi singuri supraimpuneti limitarile peste adevarata natura a Fiintei voaste infinite, si apoi va plangeti ca nu sunteti decat o creatura finita. Apoi incepeti sa practicati o anumita tehnica spirituala pentru a transcende limitarile nonexistente in Sine. Dar daca insasi practica voastra spirituala presupune existenta acestor limitari, cum v-ar putea ea ajuta sa le transcendeti?"

"Cel lipsit de ignoranta, care intelege necreatul, care a taiat toate legaturile, care a distrus toate cauzele ( pentru karma )
care s-a lepadat de toate dorintele, acela este, intr-adevar cel mai desavarsit dintre oameni ( dorinta - cauza suferintei ) "
Gautama Buddha - Dhammapada

@ Maharajah
1. In buddhism stiam ca se considera a fi doua surse primare ( ignoranta si dorinta ) din care izvorasc toate pasiunile lumesti
( lacomie, ura, nebunie, neintelegere, egoism, mandrie, inselatorie, gelozie etc ), este asa ?
Lacomia, ura si nebunia sunt sursele tuturor nenorocirilor omenesti. Poti detalia nebunia ? Imi pare a fi un termen tradus ambiguu ( sau, am intalnit si varianta: langa lacomie si ura era trecut desfraul - echivalent cu nebunia ? )

2. Ai postat pe alt topic urmatoarele:
"Dezvoltarea atentiei cuprinde concentrarea asupra mortii si a semnelor ei, asupra vietii care se apropie de sfarsit si asupra despartirii.

Atentia concentrata asupra mortii este gandul (permanent) ca nu voi ramane multa vreme in aceasta lume, ci va trebui sa plec catre o alta viata.
Atentia concentrata asupra semnelor mortii este gandul (permanent) ca viata se scurge, respiratia se opreste, corpul devine un cadavru si constiinta trebuie sa plece din el.
Atentia concentrata asupra vietii care se apropie de sfarsit este gandul (permanent) ca un an tocmai a trecut, iar luna in curs trece si ea: ca de ieri si pana azi a mai trecut o zi: cu fiecare clipa viata este tot mai scurta.
Atentia concentrata asupra despartirii este gandul (permanent) ca prietenii mei actuali, averea si corpul, tot ceea ce iubesc atat de mult, nu vor mai fi cu mine, ci, curand, ii voi parasi.

Este indoielnic ca vei auzi, sau ca vei vedea pe cineva, pe pamant, sau in ceruri, care nascut nu va muri. Marii intelepti desi aveau puteri magice si o cunoastere supranormala, fiind capabili sa mearga in ceruri, n-au putut gasi un loc unde sa nu existe moarte."

Intrebare: de unde sunt citatele ? In Dhammapada nu le-am gasit
O intreaga filozofie de viata este cuprinsa in aceste vorbe... cum gasim forta de a putea reveni in reflectia asupra acestor adevaruri fundamentale ?

Maharajah,
Ce semnificatie are pseudonimul tau?

Unde anume ai intalnit acel termen tradus ambiguu, in ce sens ai vrea sa detaliez?

Sunt din invataturile lui Dvagpo-Lharje (Lharje din Dvagpo, provincie din estul Tibetului, locul sau de nastere, in 1077) este unul dintre principalii discipoli ai vestitului Milarepa si succesor apostolic al acestuia in Ierarhia Kargyutpa (fundata de Marpa)
Sub numele de Gampopa (deoarece a fost recunoscut ca reincarnare a regelui Srong-Tsan-Gampo, primul rege buddhist al Tibetului, mort in 650) a scris numeroase tratate privind Maha-Mudra si mai ales a scolii Kargyutpa.
In 1150, cu doi ani inainte de a trece din aceasta lume, a fundat asezamantul Ts'ur-lka, devenit sediul principal al Ordinului Kargyu.

La aceasta ultima intrebare precis exista un raspuns, dar eu nu stiu sa-ti raspund, sau cel putin nu stiu cum sa-ti raspund acum!


edinide:

Originea provine din limba sanskrita si poate fi tradus si prim ceva de genul "marele conducator", sau "marele rege".
maha = mare, dar nu numai in sensul dimensiunilor fizice, ci si de alta natura.
rajah = rege, conducator, etc.
Trebuie totusi sa mentionez faptul ca, cu multi ani in urma mi-am facut un cont pe internet sub acest pseudonim si de atunci il repet la fiecare inregistrare intr-un domeniu sau altul, fara sa aiba neaparat vreo legatura cu semnificatia lui. Este vorba pur si simplu de comoditate. Este mai usor de tinut minte sa ai peste tot acelasi ID si eventual si aceiasi parola

Acest topic a fost editat de Maharajah: 2 Mar 2005, 08:44 PM

Se spune ca Bodhidharma ( primul patriarh Zen 470-532 e.n. ) i-a reunit la curtea imperiala chineza pe cei mai renumiti invatati si le-a prezentat invatatura buddhismului viu. Cu acest prilej imparatul Wu, buddhist infocat, i-a spus lui Bodhidharma:
- De cand sunt imparat, am construit numeroase temple, am pus sa se copieze sutrele si am ajutat nenumarati calugari. Cu siguranta, in viitor voi dobandi merite mari. La ce pot sa ma astept ?
- Nici un fel de merit*, a spus Bodhidharma.
- De ce ?
- Meritele pentru serviciile dumneavoastra sunt neinsemnate in lumea acesta si vor deveni sursa de noi iluzii si dorinte.
- Ce inseamna atunci un adevarat, un autentic merit ?
- Pura intelepciune e minunata si desavarsita in realizarea sa. Substanta ei este vacuitatea(ku), calma in sine. Astfel de merite nu pot fi cantarite cu masurile acestei lumi.
- Care este acest sfant adevar ? a mai intrebat imparatul.
- Vacuitatea totala, dincolo de sfintenie**, a raspuns Bodhidharma.
- Cine este cel ce se afla inaintea mea?
- Nestiutul, a raspuns Bodhidharma.
____________________________

* Meritul, desi excelent in sine, nu are nimic de a face cu Iluminarea. Pentru dobandirea Iluminarii, adeptul doctrinei Zen trebuie sa fie complet detasat atat de fapta cat si de fructele acesteia - detasare de rodul actului !

** In totala vacuitate nu mai exista absolut nimic. ea este dincolo de sfintenie si nebunie. Nu exista nici bine nici rau, nici ura nici iubire ( se transcende lumea contrariilor ). Este cerul pur, fara nor, albastru, infinit. Nu exista nici un punct de intalnire - totul este infinit. Aceasta este esenta Zenului.

Excelent exemplu de intelepciune, sau chiar dincolo de intelepciune, daca ne este permis sa spunem asa ceva, si daca intelegerea obisnuit accepta o astfel de afirmatie!

Femeia prinsa In preacurvie.

"Isus S-a dus la Muntele Maslinilor.
Dar dis-de-dimineata, a venit din nou In Templu; si tot norodul a venit la El. El a sezut jos, si-i Invata.
Atunci carturarii si fariseii I-au adus o femeie prinsa In preacurvie. Au pus-o In mijlocul norodului,
si au zis lui Isus: "Invatatorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar cand savarsea preacurvia.
Moise , In Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?"
Spuneau lucrul acesta ca sa-L ispiteasca si sa-L poata Invinui. Dar Isus S-a plecat In jos, si scria cu degetul pe pamant.
Fiindca ei nu Incetau sa-L Intrebe, El S-a ridicat si le-a zis: "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra In ea".
Apoi S-a plecat iarasi, si scria cu degetul pe pamant.
Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara unul cate unul, Incepand de la cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia, care statea In mijloc.
Atunci S-a ridicat; si, cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?"
"Nimeni, Doamne", I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis:
"Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti" *Luc.9.56; 12.14. Cap.3.17. **Cap.5.14.


Cred ca este un citat cunoscut de aproape toata lumea.Din pacate semnificatia si puterea lui s-au pierdut undeva in timp.
Citi dintre noi reusim intr-o singura zi sa nu aruncam cu piatra in altcineva?
Trebuie sa invatam sa nu mai judecam.Nu avem nici dreptul nici puterea de a judeca un om.
Cind reusim sa facem curat in sufletul nostru atunci putem ridica privirea catre un alt om, dar va asigur ca atunci va fii cu un alt scop:)

Acest topic a fost editat de bubu: 5 Mar 2005, 08:52 AM

Cat de puternice erau astfel de cuvinte!
Rostite acum de oricine altcineva, probabil ca nu ar avea nici un efect.
Dar in spatele acelor cuvinte si acelor vremurii era o "putere" de nebanuit, era o "lumina" de nedescris: Iisus!

Sunt de acord cu cateva afirmatii ale tale, daca las la o parte obsesia ta de a ma ataca in mod neindemanatic.
Referitor la Einstein ca argument in sprijinul crestinismului, desi ma umfla risul (e o obsesia la religiosi), am sa incerc sa-ti raspund in modul cel mai decent si serios.
Nu am sa comentez acele lucruri la care parem a fi de acord. Am sa comentez ce mi se pare fals, in mesajul tau.

Faptul ca Einstein credea intr-un dumnezeu sau nu, asta nu are nici o importanta nici ca argumentatie in sprijinul existentei dumnezeului crestin, nici intru contrazicerea afirmatiei lui Abélard din “semnatura” mea. E cazul sa-ti explic de ce?
Sa zicem ca este.
Nu e relevant daca Einstein a crezut in dumnzeul crestin, intrucat acesta desi un celebru si valoros fizician, el nu a adus nici un argument in sprijinul presupusei sale credinte; din acest punct de vedere, el nu a facut nimic mai mult, decat cel mai umil si banal credincios de pe “universul credintei”.
Sunt zeci de oameni celebrii, ba mai mult, zeci si sute de oameni de stiinta celebrii, care au fost credinciosi. O parte din ei, nu aveau nici cum sa nu fie credinciosi crestini, intrucat a fost o vreme, lunga vremea asta, in care viziunea despre lume in Europa era doar crestina; in care orice idee contrara acestei viziuni, era pedepsita aspru. Daca cunoasterea ta istorica nu te ajuta a gasi astfel de exemple, apeleaza cu incredere la mine; pot elabora subiectul. O alta explicatie pentru care acesti oameni de stiinta erau in trecut religiosi, este si faptul ca nivelul de cunoastere era inca redus, iar meritul lor este acela de a fi diminuat aceasta ignoranta a veacului lor. Ei nu trebuie blamati, nici luati in ris. E bine sa le cunoastem exact limitele, insa asta nu ne indreptateste sa persiflam. Un alt motiv pentru care multi oameni de stiinta au fost si mai sunt religiosi, este faptul ca religia si credinta sunt niste valori si viziuni asupra vietii care sunt inculcate din frageda varsta si reprezinta legatura noastra cu trecutul, adica cu parintii, si reprezinta identitatea noastra; aceste lucruri, cu greu ne incumetam sa le punem in discutie si sa le judecam obiectiv si rational. E de inteles acest fapt, desi nu poate sa nu fie criticabil.
Un alt motiv pentru care oamenii de stiinta ai trecutului ca si cei ai prezentului sunt religisi, este faptul ca fiecare este un specialist pe un domeniu ingust al cunoasterii si cu cat specializarea (necesarea adevaratei performante) este mai mare, cu atat timpul si alte resurse limitate la nivel de individ, devine prea scump pentru a fi dedicat unei cercetari si cultivari globaliste, ceea ce s-ar numi “cultura generala” insa nu aceea cu care iesi din scoala generala sau liceu.

Iata asadar cateva motive de meditatie. Singurul argument pentru existenta lui Dumnezeu este fie manifestarea sa inechivoca in momentul prezent, fie a demonstra cumva ca acesta exista; a crede doar, asta nu este un argument, nici cand asta vine de la Einstein.
Sunt mii si mii de oameni de stiinta sau celebritati care cred, cum sunt si mii si mii de oameni de stiinta care nu cred. Nici unii, nici altii, nu constituie in sine un argument intr-o directie sau alta.
Eu iti pot da un exemplu: Membrii Academiei de Stiinte din cea mai credincioasa tara occidentala, anume SUA, sunt in covarsitoare majoritate atei; procentul este mai mare de 90 la suta. Acest procent se apropie binisor de totalitate, atunci cand dintre acesti invatati ai invatatilor, ne referim doar la cei din domeniul stiintelor vietii. ( http://www.actionbioscience.org/education/berra.html : The standard Gallup poll question about whether humans were created in their present form 10,000 years ago elicited a shocking 47 % agreement from Americans, but only a 5 % agreement from scientists.
A comparative study of the religious views of leading scientists in 1914 and a random sample of scientists listed in American Men and Women of Science, showed an amazing constancy over these 80 years. Belief in God among scientists was 40 % in 1914 and is 40 % today. However, less than 10 % of the scientists elected to the prestigious National Academy of Sciences (NAS), indicated a belief in God and only 5 % of NAS biologists claimed to be believers. )

Dar a venit timpul sa-l discutam si pe marele Einstein; pentru mine este un pic emetic subiectul, atata l-am repetat de zeci de ori la unii sau altii dintre superstitiosii in pana de argumente.
Iata ce ziceam, chiar aici pe Han, cuiva:
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...pic=5435&st=360

zvas, citatul e o minciuna; nu ai sa-l gasesti pe nici un site neutru care reda pozitia lui Einstein. Acesta a fost un sceptic si mai important decat atat, a blamat credinta intr-un dumnezeu perosonal, ca acela al crestinismului. Ar fi cazul sa fi in stare sa dai o sursa (de preferat neutra), daca vrei sa fii luat in serios.
Iata cum face treaba un om serios:
http://www.sfheart.com/einstein.html
http://www.heartquotes.net/Einstein.html
http://www.brainyquote.com/quotes/authors/...t_einstein.html
http://www.spaceandmotion.com/Theology-Albert-Einstein.htm
"It was, of course, a lie what you read about my religious convictions, a lie which is being systematically repeated. I do not believe in a personal God and I have never denied this but have expressed it clearly. If something is in me which can be called religious then it is the unbounded admiration for the structure of the world so far as our science can reveal it." [Albert Einstein, 1954, from "Albert Einstein: The Human Side", edited by Helen Dukas and Banesh Hoffman, Princeton University Press]
"I cannot imagine a God who rewards and punishes the objects of his creation, whose purposes are modeled after our own -- a God, in short, who is but a reflection of human frailty. Neither can I believe that the individual survives the death of his body, although feeble souls harbor such thoughts through fear or ridiculous egotisms." - [Albert Einstein, obituary in New York Times, 19 April 1955]

The religion of the future will be a cosmic religion. It should transcend personal God and avoid dogma and theology. Covering both the natural and the spiritual, it should be based on a religious sense arising from the experience of all things natural and spiritual as a meaningful unity. Buddhism answers this description. If there is any religion that could cope with modern scientific needs it would be Buddhism. (Albert Einstein)

I believe in Spinoza's God who reveals himself in the orderly harmony of what exists, not in a God who concerns himself with the fates and actions of human beings. (Albert Einstein) Following his wife's advice in responding to Rabbi Herbert Goldstein of the International Synagogue in New York, who had sent Einstein a cablegram bluntly demanding "Do you believe in God?" Quoted from and citation notes derived from Victor J. Stenger, Has Science Found God? (draft: 2001), chapter 3.

”Invatatorii de religie trebuie sa aiba statura morala si taria de caracter sa renunte la doctrina arhaica a Dumnezeului personal, sa abandoneze aceasta sursa a fricii care a pus imense puteri in mana clerului si preotimii. Aceasta doctrina nu numai ca este total scandaloasa ci si fatala si a adus incalculabile prejudicii progresului spiritului uman.”

Despre ce vorbesti exact? Pam-Pam! Aku’ sa te vedem . . . .
Cat despre credinta profunda a lui . . . .


Si ca tot vad ca iti plac citatele alese de mine in legatura cu teologii, mai citeste-l si pe asta:
Ratacind printr-o padure vasta-n miez de noapte, n-am decat o palida lumina sa-mi indrume pasii.
Apare un strain si-mi zice: "Prietene, sufla-n lumânare, de vrei ca drumul mai lesne sa-ti gasesti!"
Acest strain este un teolog.
(Denis Diderot, "Pensées philosophiques")

Egaré dans une forêt immense pendant la nuit, je n'ai qu' une petite lumière pour me conduire. Survient un inconnu qui me dit: «Mon ami, souffle ta bougie pour mieux trouver ton chemin». Cet inconnu est
un théologien. - Denis Diderot, Pensées philosophiques.



Acest topic a fost editat de 1,618033: 10 Mar 2005, 09:46 AM

Romani 12:2

"Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită."

Eu cred ca aici nu mai este vorba de cum interpretam cuvintele.Nu vad cum altcineva poate sa dea un alt sens acestor cuvinte.Sint cuvinte care merg direct la suflet.Nu faceti ca lumea...nu incercati sa va "realizati" in lumea aceasta.

Acest topic a fost editat de bubu: 5 Mar 2005, 08:50 AM

Francisc de Assisi - Crestinism

"Mie nu mi-e frica de Dumnezeu, pentru ca eu il iubesc pe Dumnezeu.... si acolo unde exista Dragoste, nu exista frica!"

Octavi, ceea ce facem noi pe-aici se numeste dezbatere, si ne situam in afara subiectului. In plus, eu personal sunt un om destul de ocupat ca sa-mi pierd timpul cu astfel de contradictii. Nu-mi propun sa te lamuresc intr-o problema anume, iar daca tu iti imaginezi ca reusesti sa faci asta cu vreunul de aici de la han, iti pot spune sigur ca te inseli. oricat de riguros ai fi tu in citatele tale. Si stii de ce? Fiindca fiecare dintre noi are o convingere personala care nu tine nici de invataturile divine, nici de ce ne invata parinii acasa sau preotii la biserica, ci de propriul instinct. Daca n-ai inteles ca si la Einstein era vorva de un simplu instinct, nicidecum de insinuarea ta ca religia a impus reguli asupra oamenilor de stiinta, inseamna ca toatre verificarile tale sunt absolut inutile. Incearca sa cauti Adevarul cu sufletul din tine si nu cu orgoliul de a demonstra un contrariu sau altul.
N-o sa comentez mesajul tau fiindca este vanare de vant. Tu dai niste statistici care pe mine ma intristeaza, in loc sa rad cu sete. De unde-ai scos-o tu ca SUA este cel mai credincios popor din lume, nu stiu, dar eu zic sa-ti selectezi sursele de cautare.
Apoi mai dai si acest citat:

Nu trebuie sa fii teolog, Octavi, ca sa patrunzi adevarul acestor vorbe, iar tu contribui fara sa-ti dai seama la raspandirea invataturilor divine pe acest topic. De cate ori tu insuti nu ai fost calauzit de instinct, indiferent cate "lumanari" aprinse ai fi avut in jurul tau? Ai tinut intotdeauna cont de sfaturile care ti s-au dat, sau ai mers pentru ca vocea ta interioara ti-a soptit sa te indrepti intr-acolo, fara sa-ti dea si explicatia "de ce?". Eu nu cred in coincidente, Tavi, si crede-ma am avut parte de multe in viata mea. Einstein nu accepta un Dumnezeu personal si probabil ca chiar asa si este. Dar bunul simt al oricarui muritor care poate privi critic in jurul lui, va recunoaste intotdeauna neputinta si limita specific umana in fata Perfectiunii Naturii. Iar Einstein nu-si punea intrebari la intamplare. Pentru el era o provocare sa gandeasca matemetic. Natura este perfecta, iar matematica si fizica sunt stiinte exacte. Totul trebuie gandit si anticipat pentru ca "Perfectul" sa se infiripe. Daca tu ai cunostinta de vreun alchimist care sa nu fi crezut si sa nu fi urmat cu toata fiinta lui legile divine, atunci inseamna ca vorbim limbi diferite. Si probabil ca chiar vorbim!
Oricum, imi cer scuze daca discutia noastra este (sau pare) off-topic, dar uneori trebuie sa apara si cate un "Toma-necredinciosul" pentru ca adevarul sa se contureze mai frumos!

Amice, eu nu imi inchipui nimic; eu stiu: orice om, este influentat de adevarurile spuse de ceilalti. Altfel nu am fi oameni, daca nu s-ar intampla asa, ci roboti.
Eu nu imi propun sa iau credinta nimanui, intrucat stiu din proprie experienta ca pierderea credintei aduce multa amarciune.
Ceea ce incerc, este doar sa aduc participarea mea umila, la prefacerea intru mai morala, exacta si rationala religiozitatie a celorlalti. Credinta in diversi zei, desi falsa si simplu de dovedit ca atare, este utila in masura in care e lipsita de intoleranta si acceptarea unor precepte nocive. Credinta este extraordinar de utila unei societati!!!!!!
Ar fi cazul ca tu si altii ca tine, sa va sofisticati religiozitatea, chiar daca sunteti atat de ocupati , caci altfel reprezentati prin voi insiva un imens deserviciu facut ideii de credinta (crestina) si religiozitate.
Ar fi deci util sa nu iti mai justifici credinta cu citate mincinoase. Sa scrutezi rational afirmatiile altora care iti sugereaza anumite "argumente" pentru credinta ta, evoluand astfel ca religios, devenind astfel un religios cu adevarat informat.

Asta e fals: in masura in care in familie si in societatea in care te-ai nascut si crescut/trait, nu ai fi auzit despre religia si zeul tau, habar nu ai fi avut, iar instinctul tau ar fi "tacut" mâlc!!!!!
Te nasti in India, crezi zeii Indiei; Te nasti in Europa/America, crezi in zeii Europei/Americii, te nasti in Lumea Araba, crezi in zeii locului.
Nimeni nu neaga existenta a ceea ce tu numesti "instinct" iar eu as numi nevoia psihologica a omului de a-si explica anumite teribile intrebari si de a isi gasi liniste si echilibru in conditiile date ale vietii si fapturii sale atat de fragile si finite.

Prin cele de mai sus, spun doar ca Isus/Dumnezeu, ca si orice alta zeitate nu are o existenta independenta de mitologia si cultura care a creat-o sau imbratzisat-o. Asta nu neaga in schimb cu nimic valoarea religiei ca element de echilbru intr-o societate.

La Einstein, instinctul, asa cum ti-am aratat, ii spunea ca nu exista un dumnezeu personal ca acela al crestinismului, iudaismului si islamului si ca nu exista viata dupa moarte. Daca asta e suficient si ok pentru tine, nu pot sa-ti zic decat ca esti pe drumul ce duce la “crestere” intelectuala.
Cat despre afirmatia ta ca eu as face “insinuari” in ceea ce priveste adevarul ca biserica crestina si-a impus cu violenta si intoleranta modul de a vedea lumea oamenilor in general si oamenilor de stiinta in special, ce pot sa zic: ar fi poate cazul sa faci efortul sa te cultivi. Caci daca l-ai fi facut, nu ai fi putut spune acest lucru.
Lipsa de libertate a gandirii ce domina tredcutele secole a facut de exemplu ca Descartes sa adopte celebrul “Larvatus Prodeo” Adica un fel de "Sa Inaintam Mascati, ca nu se stie niciodata, riscam poate sa ne ia gâtul biserica!"

Omul nu era paranoic !!!!, avea doar exemplul viu si contemporan in tragica disparitie prin ardere pe rug, dupa o tortura buna, a marelui Giordano Bruno in 1600! Omul era adolescent pe cand crestinii l-au ars pe rug pe filozoful Lucilio Vanini, nu inainte de a-i smulge si taia limba cu clestii, doar pentru “vina” de a fi declarat ca el nu crede ca Isus a fost Fiul lui Dumnezeu.!!!!
De aceea Descartes, atunci cand Galilei este arestat si condamnat de Inchizitie in 1634, cand predarea teoriei coperniciene era de multisor interzisa, se abtine in mod prudent, in armonie cu principiul sau citat mai sus, de la publicarea celei de-a doua lucrare a sa, "Lumea", lucrare care confirma teza coperniciana. Se va autocenzura deci, cum o va face si in 1637, cand va publica totusi o carte care spicuia prudent - cum altfel in lumea de care vobim? - din tratatul initial, carte care va fi cunoscuta sub numele de "Discurs asupra metodei". Iata asadar lumea in care a trait acest mare invatat, una in care aveai sa alegi intre crestinism si rug, asa cum a ales, mai curajos decat altii, Giordano Bruno in 1600.
Parintele stiintei moderne, Galileo Galilei, si el un viu exemplu pentru Desacrtes de ce se intampla cand contrazici dogmele bisericii, este supravegheat ani in sir de gealatzii superstitiei in locuinta sa de la Arcetri si asta pana la moartea sa, asta insa dupa o scurta condamnare aplicata in 1633 de chiar fostul sau prieten, Cardinalul Barberini, devenit intre timp Papa Urban al optelea. Citez cuvintele marelui fizician Louis De Broglie, referindu-se la Galileo: "A fost constrans printr-o nedreapta condamnare sa-si renege ideile; a murit batran, bolnav si orb intr-o singuratate aproape completa, incarcerat in mica sa vila din Arcetri. Efortul si sacrificiul sau, ne apar azi ca simbolul emotionant al dureroasei nasteri a stiintei moderne."

Eu cred ca ar fi bine sa inveti sa citesti: am spus ca SUA sunt tara cea mai religioasa a Occidentului. Cat timp nu vei avea o minima rigoare in gandire si analiza, nu poti spera sa depasesti varsta lui “Mos Craciun” . . . .

Iata cum arata cele spuse de mine: Eu iti pot da un exemplu: Membrii Academiei de Stiinte din cea mai credincioasa tara occidentala, anume SUA, sunt in covarsitoare majoritate atei; procentul este mai mare de 90 la suta. Acest procent se apropie binisor de totalitate, atunci cand dintre acesti invatati ai invatatilor, ne referim doar la cei din domeniul stiintelor vietii. ( http://www.actionbioscience.org/education/berra.html : The standard Gallup poll question about whether humans were created in their present form 10,000 years ago elicited a shocking 47 % agreement from Americans, but only a 5 % agreement from scientists.
A comparative study of the religious views of leading scientists in 1914 and a random sample of scientists listed in American Men and Women of Science, showed an amazing constancy over these 80 years. Belief in God among scientists was 40 % in 1914 and is 40 % today. However, less than 10 % of the scientists elected to the prestigious National Academy of Sciences (NAS), indicated a belief in God and only 5 % of NAS biologists claimed to be believers. )



In ceea ce priveste perfectiunea naturii sau ideea de perfectiune, care dupa unii ar presupune existenta unui creator sau dumnezeu, eu nu pot spune acum pe scurt decat ca asta nu implica nicium existenta unui dumnezeu. Nu exista nici o legatura de la cauza la efect, intre o lume/natura reala si constatabila/dovedibila si un dumnezeu inchipuit, mitologic si nedovedibil.


-- am sa continui cu raspunsul meu in masura timpului disponibil, caci acum plec in vizita –-

Salut!



Acest topic a fost editat de Octavi: 5 Mar 2005, 11:54 PM

Daca vei continua precum mesajul precedent, raspunsul tau va fi sters, acest topic propunandu-si:

Ma asteptam la reactia asta, mihaitza draga . . . .
desigur, cand amicii carora le-am raspuns spun minciuni si neadevaruri, acestea sunt "cele mai frumoase si intelepte cuvinte ale tuturor Sfintilor, Iluminatilor, Misticilor Intelepti ai lumii", cand cineva se gaseste sa aduca lucrurile in matca adevarului, este amenintat.

Ceva nou asadar pe "han" sau in atitudinea intoleranta a crestinilor??
Mira-m-as . . . .

Legea universala a paradoxului ma ajuta sa inteleg ca nevinovatia nu se poate obtine decat pe calea aceasta paradoxala a recunoasterii propriei culpabilitati.
..............................................................................................................
Il chemi pe Hristos la telefon? ironiza Andre Gide. Nici nu e nevoie de o chemare, e mereu prezent, gata sa intre pe usa (deschisa) a inimii si capabil numai de actele caracteristice nobletei launtrice, pe care si noua ni le propune, propovaduindu-ne ca ne sunt mereu accesibile: discretia, iertarea, uitarea, degajarea dintre meschinarii si maruntisuri, alungarea tinerii de minte a raului, sila de razbunare, ura, susceptibilitatea, irascibilitatea, tafna si multe alte stupiditati a caror jalnica inferioritate si acuta nocivitate ne-a destainuit-o odata pentru totdeauna si ne-o dezvaluie de fiecare data mai dureros.
................................................................................................................
Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ne pune la indemana miraculosul mijloc de a o indura. ( Simone Weil )

Incerc de fiecare data sa determin pe cei sceptici, impatimiti de argumentul unui adevar inteles doar intr-o infima parte, ca a nega ceva inseamna a cunoaste. Iar cine se lauda ca ar cunoaste, isi neaga propria existenta.
N-am inteles ce legatura are Inchizitia cu existenta lui Dumnezeu? Scrie undeva in Sfanta Scriptura de judecati de genul arderii pe rug? Eu imi amintesc numai de indemnul la iertare si toleranta. Pana si "Ochi pentru ochi - dinte pentru dinte" a fost considerat o greseala. A bate moneda pe greselile unor fanatici ignoranti, mi se pare penibil si pueril, in ideea in care, pentru un moment aveam impresia ca am de-a face cu un personaj care vorbeste de Dumnezeu nu de oameni! Iar faptul ca Einstein ar fi fost marcat de teama inchizitiei e o gluma sinistra! El nu vorbea de un Dumnezeu personal si nu cred ca se ruga pentru ceva anume. El Il accepta pe Dumnezeu Creatorul, fiind tentat sa cerceteze (CE? - fiindca nu avea nici cap nici coada) ce a stat la baza Creatiei Universale - motivatia, si nu metodele prin care Creatia a avut loc. Dar eu mai am pana la nivelul tau de... intelepciune (ai grija ca nu am spus inteligenta, fiindca aici sunt convins ca ai sclipiri de care esti mult prea mandru pentru varsta ta!)
Oricum, promit sa nu mai dau curs provocarilor de acest gen, si nu voi mai intra decat atunci cand mesajul meu are in esenta cate ceva din ceea ce obisnuitii acestui topic numesc "Invataturile divine"!

Om Bun, nu stiu cat de bun esti, insa scrii frumos.
Superba pledoaria. Am salvat-o si o sa o pastrez.
Asta un inseamna ca nu o sa-mi dau dreptul sa te critic acolo unde cred ca e ceva care poate fi criticat.

Evident, incomensurabil trist, insa evident pentru cine chiar a citit realmente in viata lui Biblia.

Amice, asta pentru ca tu citesti selectiv Biblia!
Ea este o carte care ne arata, cand e citita cu o minte deschisa, si urâtul ei, si frumosul ei.
E o simpla carte de origine umana, cu o istorie cunoscuta si deloc glorioasa. Sau in orice caz, cu nimic mai glorioasa sau "divina" decat orice alta carte sacra.

Amice, cuvintele tale sunt dure insa nedrepte: NU poate fi pueril a judeca faptele celor care s-au pretins a fi crestini. Ca vrei sau nu, ei reprezentau crestinismul, ei ii erau capetele.

Amice, credinta ta este subreda bine daca chiar si acum cand ti-am aratat ca Einstein nu credea in nici un dumnezeu si cu atat mai putin in acela personal al crestinismului, mai ai inca nevoie sa te minti!

Moderator 1,61: sters off-topicul... Atat cat s-a putut...

Acest topic a fost editat de 1,618033: 10 Mar 2005, 09:49 AM

"Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este în el. Caci tot ce este în lume: pofta firii pamintesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu sunt de la Tatal, ci din lume. Si lumea si pofta ei trece, dar cine face voia Lui Dumnezeu, ramine in veac.

(I IOAN 2:15-21.)

...pofta ochilor...'visul meu este sa vad Parisul...sau sa am un Mercedes la scara...sau sa am o familie frumoasa, unde copiii vor ajunge oameni celebrii prin truda lor de o viata'
Ce bine ar fii daca am avea un ochi la spate care sa pofteasca Intelepciunea.

Rugaminte Off Topic.(a se sterge dupa...)
In cadrul acestui subiect de la Universul Credintei se posteaza citate ale unor sfinti si nu numai, citate pe care noi cei ce Credem, le consideram Invataturi Divine.Dorinta autorului acestui subiect este: "Totusi daca se permit si comentariile, as prefera sa fie maxim unul de persoana + un singur drept la replica in caz ca acesta este necesar.".O idee foarte buna zic eu...pt. ca aici nu se vrea o discutie pe tema 'exista sau nu Dumnezeu' sau 'este adevarat sau nu" respectivul citat.
Aici intra cei care vor sa gaseasca printre cele mai graitoare citate...urmind apoi sa le aprofundeze in sufletul sau, fiecare, impreuna cu Dumnezeu.
Daca doriti, deschideti un contra subiect unde sa discutam " ce o mai fii si cu citatul asta..."
Pina atunci, daca se poate sa stergem mesajele care nu isi au locul aici.
Si ce bine a mers prima pagina...

« Daca veti ramane cu cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei. Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi. » (Ioan 8.31-32).

.....................................................................................................................

Dumnezeu, pretuind pe om nu vrea confundarea lui cu Sine, ci mentinerea si ridicarea lui intr-un dialog etern al iubirii. ( Dumitru Staniloae )

.....................................................................................................................

ARTA DE A DEVENI OM este :
ADEVARUL - a spune adevarul, a spune ce e drept, fara ura si fara partinire;
DRAGOSTEA - a iubi aproapele din inima, din gind;
CURATENIA - a fi curat, ingrijit, deschis, pur, neprihanit ;
MODESTIA - a fi smerit, blajin, linistit, cuminte, tacut, pasnic ;
MUNCA - a munci, a te studia, organiza, educa, a fi harnic;
RETINEREA - a te stapani de la tot ce e rau;
ASCULTAREA - a fi supus celor mari, a asculta legile, sfatul bun;
NECONDAMNA - a nu condamna, osandi, dezaproba;
REGRETUL - a te cai la greseala, a n-o repeta ;
CHIBZUIREA - a gandi, a analiza rational orice pas, fapta;
BUNATATEA - a face, a vorbi de bine-oricand, oricui;
DESAVARSIREA - A veghea, a cauta, a cere, a te cali in nevoi si greutati. A lupta aprig cu raul (in suflet, corp, gand, privire) desavarsind ideal calitatile sprituale.

...................................................................................................................


Octavi ("amice" ai putea sa-i numesti pe cei cu care ai colaborat la cercetarile tale; ma tem ca eu nu-s tocmai "amicul" tau!... ) ti-am citit mesajul doar pe jumatate. Se pare ca n-ai inteles mare lucru, in ciuda eforturilor unora pe-aici.
N-o sa mai adaug decat atat: ori tu citesti ca dactilografa, fara sa filtrezi informatia, ori ceva nu-i in regula cu "calculatorul central". (Ar mai fi si varianta ca iti place sa jignesti fara noima, desi parca refuz sa cred) N-o sa ma apuc sa vin cu citate din urma, dar din toata polologhia ta ai insinuat ca oamenii de stiinta, indiferent de timpurile in care au trait, au fost marcati de teama unor judecati. Se vorbea de Einstein, nu de Copernic sau Giordano Bruno. Iar eu ti-am reprosat ca e o gluma sinistra sa-i pui aceasta teama in spate lui Einstein (care a murit cu cativa ani inainte de a ma naste eu) De aici tu ai dedus ca nu cunosc istorie, si evident, jignestri ca un copil rasfatat. Citeste bine regula de baza in <<Arta de a deveni om>> si vei trai fara stres pana la adanci batraneti. Nu te obosi sa porti povara injustetii crestinesti, fiindca e un consum inutil de energie. Si in zilele noastre traiesc preoti care sunt calauziti de duhul sfant, dar si dintre cei care numai preoti nu ar trebui sa se numeasca. Intre acestia de pe urma si tine, nu e nici o diferenta: la toti orgoliul va nimiceste valoarea spirituala, placandu-va la nebunie sa va razvratiti impotriva unor reguli care nu sunt pe placul vostru, nu le-ati inteles sau le ignorati pur si simplu. Faptul ca tu doresti sa ne arati cat de bun cunoscator al Sfintei Scripturi esti, mie personal nu-mi dovedeste nimic. Ceea ce tu exemplifici este voit o gaselnita rautacioasa. Eu stiu ca trebuie sa ierti de 77 de ori cate 7 si daca nu se poate si nu se poate sa ajungi la un consens, atunci acea persoana (fie ea sora, frate, sotie, parinte sau fiu) sa fie considerat anatema. Omoratul cu pietre si arsul pe rug nu le-am intalnit in biblia pe care eu am citit-o, dar se vorbea de ele in vechiul testament, ceea ce este o alta poveste! Eu nu sunt si nu ma pretind un cunoscator al bibliei, iar daca tu cauti unul, in nici un caz aici! In plus, urasc sa-mi pierd timpul cautand citate de dragul unui... "amic" pus pe rautati. E dreptul tau sa crezi ce vrei, si dreptul nostru sa nu ne tulburi cu introspectiile in lumea adevarului in care tu crezi.
Ma cunosti prea putin (se pare) daca sustii ca as avea ceva impotriva oricarei alte religii. Dimpotriva, tot pe acest forum am sustinut candva ca in momentul in care Iisus a venit, nu toate oile erau ratacite. Cum as putea sa-i blamez eu pe cei care urmau deja o cale inteleapta? Dar m-am nascut crestin, si desi n-am primit o educatie religioasa foarte riguroasa, mi s-au intamplat prea multe dupa 21 de ani ca sa te cred pe tine in expunerile tale. Adevarul e cel care-l simt eu, nu cel care mi-l oferi tu. Inclusiv acel sfat intim si de bun simt pe care-l primesti in propriul tau subconstient, poate fi considerat ca o invatatura divina. Ca in fond poti fi calauzit si de celelalte sfaturi, fara sa prea tii cont de suferinta celui de langa tine! Cine a omorat cu pierte, cine a decis arderi pe rug, a fost calauzit de orice, numai de invataturi divine, nu! Mihai spunea ceva pe un topic vecin: (citez din memorie, fiindca nu-mi place sa caut) "Dorinta de a avea popularitate poate avea efecte negative!" Cerceteaza-ti inima mai inainte de a decide soarta celorlalti. Gaseste-mi un crestin cuminte care sa faca asta, sau sa fie de acord cu asemenea pedepse, si ii voi spune ca e un biet fanatic iremediabil pierdut si pentru societate si pentru viata vesnica intru care spera! Prostia omului nu neaga existenta lui Dumnezeu!!!

Editat. Off-topic.

In cazul in care doriti sa comentati pe tema respectiva, va invit sa lansati un topic nou, amintindu-va in acelasi timp ca:

Multumesc pentru intelegere.

Acest topic a fost editat de Mihai: 6 Mar 2005, 09:42 PM

"Noi credem ca faptele noastre ne condamna pentru totdeauna. Ne imaginam ca Dumnezeu este razbunator şi că ne va pedepsi pentru greşelile noastre. Dar acesta nu este Dumnezeul pe care Îl cunosc eu. Acesta este Dumnezeul creat de frica şi vinovăţia omenească. Dumnezeul pe care Îl cunosc şi Îl slujesc eu, ne arată cum să învăţăm din greşelile noastre. Dumnezeul pe care Îl cunosc eu, ne iartă şi ne încurajează sa-i rasplatim cu iubire pe cei pe care i-am vătămat.
Tu crezi că am murit pentru păcatele tale. Aceasta dovedeşte o totală lipsă de înţelegere a vieţii şi învăţăturii mele. Eu am venit să spun că nici un păcat nu este de neiertat, că orice fiinţă merită iubire, inclusiv cei care, în frica şi durerea lor, îi lovesc pe alţii. Eu nu am murit ca să te salvez de păcatele tale, tot aşa cum nu am murit ca să te condamn pentru că m-ai răstignit. Eu am murit, pur şi simplu, pentru că nu m-ai putut recunoaşte în tine insuţi." (Paul Ferrini, Reflecţii ale minţii christice, partea a IV-a)

Adevărat, o întreagă filozofie de viaţă e cuprinsă în acele cuvinte... Dacă în substrat se află prezentă şi speranţa... chiar e ceva apropiat de ideal!...

Eu cred că forţa de a reveni la aceste reflecţii o poate da, cel mai sigur, o legătură frecventă şi profundă cu divinitatea. Iar mijlocul pe care-l avem cel mai la îndemînă pentru această legătură e rugăciunea.

Aici este intreg fragmentul din Gampopa:

"Atentia concentrata asupra mortii este gandul (permanent) ca nu voi ramane multa vreme in aceasta lume, ci va trebui sa plec catre o alta viata.

Atentia concentrata asupra semnelor mortii este gandul (permanent) ca viata se scurge, respiratia se opreste, corpul devine un cadavru si constiinta trebuie sa plece din el.

Atentia concentrata asupra vietii care se apropie de sfarsit este gandul (permanent) ca un an tocmai a trecut, iar luna in curs trece si ea: ca de ieri si pana azi a mai trecut o zi: cu fiecare clipa viata este tot mai scurta.

Atentia concentrata asupra despartirii este gandul (permanent) ca prietenii mei actuali, averea si corpul, tot ceea ce iubesc atat de mult, nu vor mai fi cu mine, ci, curand, ii voi parasi.

Este indoielnic ca vei auzi, sau ca vei vedea pe cineva, pe pamant, sau in ceruri, care nascut nu va muri. Marii intelepti desi aveau puteri magice si o cunoastere supranormala, fiind capabili sa mearga in ceruri, n-au putut gasi un loc unde sa nu existe moarte.

Prieteni, viata trece repede asemenea apei dintr-o cascada involburata: Daca nu intelegeti aceasta, va veti lasa amagiti de obiectele simturilor!

Unii mor inca in uter, altii in momentul nasterii sau cand umbla de-abusilea, ori cand au inceput sa mearga. Unii apuca sa imbatraneasca, iar altii mor tineri. Dar cand vine timpul toti se sting.

Oricat de mult aduni, pleci, ca un om dezbracat de haine si cu mainile goale.

In clipa mortii, proprii copii nu-ti sunt adapost; nici tatal, nici mama, nici prietenii nu te pot salva.

Acest corp obtinut cu mari dificultati si sustinut prin hrana si haine, nu te va insoti. Il vor manca pasarile si cainii, sau va fi ars pe un rug incins, va fi aruncat in apa, sau ascuns intr-un mormant in pamant.

Cum nu este sigur ce va veni mai repede, ziua de maine sau lumea de apoi, fara a nazui la ziua de maine, pregateste-te pentru lumea de apoi!"


Intr-adevar milimetru, Rugaciunea este una din cele mai drepte cai spre Divinitate!

Ştiţi ce mi se pare interesant, vizavi de cele citate din Gampopa? Că, dincolo de forma cuvintelor, ideile învăţăturilor orientale seamănă ca 2 picături de apă cu cele ale creştinismului!

Şi nu mă pot împiedica să nu mă întreb: oare nu au o substanţă (intimă) comună toate aceste religii răspîndite pe întreg Pămîntul? Oare nu cumva, plecînd fiecare pe drumuri diferite, nu ajungem cu toţii la un moment dat - într-un fel sau altul - la acelaşi unic Creator?

Bravo Bubu !

De ce ne dorim astea? Pentru ca sistematic uitam ca suntem
"muste de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul
Si-n acea nemarginire ne-nvartim uitand cu totul
Cum ca lumea asta-a noastra, e o clipa suspendata,
ca-ndaratu-i si-nainte-i intuneric se arata."
M. Eminescu - Scrisoarea I
Ne ingroapa benefica uitare, caci altfel nu ne-am mai suporta pe noi insine.

Vorba ta... si ce bine incepuse topicul asta...

Exact ! Asta e intrebarea !

Numitorul comun exista ! Dar prezentul/mundanul parca doreste exact inversul: sa te faca sa vezi numai diferentele !
Culianu nu a fost felicitat cand a spus ceva de genul ca harta religiei cu harta filozofiei si cu harta stiintei se suprapun perfect...Cine ne impiedica sa vedem asta ?

Acest topic a fost editat de bishop: 8 Mar 2005, 06:23 PM