Ce sint adevaratii credinciosi ?

Am extras citatul de pe un site ortodox dar mi se pare foarte pertinent pentru porice alta religie. Rugaciunea este prezenta sub o forma sau alta in toate religiile si credintele iar dogma religioasa obliga pe credincios la o anumita conduita morala si sociala. Daca el/ea ar tine seama de ele poate lumea zilelor noastre nu s-ar mai auto distruge, nu credeti?

Adevaratii credinciosi...

MAI PRESUS DE CEI CARE NU STIU SUNT CEI CARE AFLA;

MAI PRESUS DE CEI CARE AFLA SUNT CEI CARE RETIN;

MAI PRESUS DE CEI CARE RETIN SUNT CEI CARE INTELEG;

MAI PRESUS DE CEI CARE INTELEG SUNT CEI CARE APLICA;

MAI PRESUS DE CEI CARE APLICA SUNT CEI CARE OBTIN REZULTATE;

MAI PRESUS DE CEI CARE OBTIN REZULTATE SUNT CEI CARE LE FOLOSESC IN SLUJBA APROAPELUI.

Cred ca la o asemenea intrebare este mai putin de dorit un raspuns intelectual, ci, mai curand, unul artistic sau poetic, de felul celui citat de IO.

Eu as spune ca o adevarata credinta apare atunci cand inima este impacata cu mintea.

Mens sana in corpore sano!Dar cine recunoaste ca are un trup stricat?

Acela care trateaza oamenii din jurul lui ca fiind parte din trupul sau.Nu inlatura si incearca sa vindece mereu.
Acela care se vede cel mult egal cu cel mai amarit om de pe Pamint.
Acela care cauta(e insetat) sa faca numai bine...

He, he, se spune ca facerea de bine e futere de mama! De multe ori facand bine faci mai mult rau. Dar zicala latineasca inseamna efectiv ca un om cu un trup bolnav sau stricat nu poate avea o judecata limpede.
Eu sint convins ca mancarea proasta, veche si procesata, ghiftuiala si risipa ne influenteaza negativ puterea judacatii si simtirile cele bune.

...se spune....zicala...teoria....vorbe in vint...
Conteaza ce simtim si nu sa fim la curent cu tot ce se spune...
A face bine inseamna a face bine si atit...si la felul cum am formulat eu mai sus, ne facem noua un bine fara sa vrem ajutind pe altul...fiind "parte" din noi.Asa ca facerea de bine incepind de azi inseamna facerea de bine!

Imi amintesc povestea lui Milarepa.....
Acesta a mers la un fals guru pentru a cere indrumare spirituala. Intr'o seara una din chilii luase foc, iar maestrul s'a gandit sa ii testeze acestui credinta si hotararea . I'a spus: "In acea chilie este o scriptura foarte importanta. Mergi si salveaz'o!". Spre uimirea lui, Milarepa nu numai ca a intrat in chilia plina de flacari dar s'a si intors nevatamat si cu acea carte in mana, spunand: "MAre este puterea ta, iti multumesc ca m'ai ajutat!". Maestrul se gandi ca poate a fost un accident si decise sa mai faca o incercare.... Au mers la marginea unei prapastii, si maestrul si'a aruncat toiagul in gol, spunand'i lui Milarepa:"Du'te si adu'mi acel toiag, daca vrei sa fii discipolul meu!". Milarepa a sarit in acea prapastie, si s'a intors nevatamat si cu toiagul in mana. I s'a inchinat din nou gurului sau spunand :"Nu am mai intalnit in viata mea un Maestru cu asa mari puteri! Iti multumesc ca m'ai protejat!". Maestrul incepea sa creada incet incet si el in aceste puteri ale sale...Se gandi totusi sa mai faca o incercare si il puse pe Milarepa sa traverseze un rau fara nici un fel de ambarcatiune. Cand il vazu cum mergea pe apa se gandi "Intr'adevar acest om are dreptate: sunt un mare maestru!" Si incerca sa ajunga si el pe celelalt mal precum bravul sau discipol. Si dus a fost....

IO
Din cate stiu, la sfarsit textul este "mai presus de cei care obtin rezultate sunt cei care dobandesc puteri supranaturale, mai presus de cei care dobadesc puteri supranaturale sunt cei care devin una cu Absolutul, in care totul devine posibil..."

Vorbe in vant , nu? Ma refer la semnatura ta cu blestemul ...nu prea rimeaza cu continutul mesajului