Vă propun o discuţie (căreia nici nu-i prevăd vreun viitor strălucit,dat fiind şi momentul iniţierii)
la care invit pe absolut oricine are ceva de spus în mod civilizat!

Pe scurt,"Întrebarea" mea ar solicita din partea vostră o definire personală,respectiv
VOI, ÎN CE PRIVEŞTE CREDINŢA, PRECUM ŞI MANIFESTAREA EI EXTERIOARĂ
CARE ESTE RELIGIA, VĂ SOCOTIŢI A FI MAI DEGRABĂ TRADIŢIONALIŞTI SAU MAI MULT ÎNOITORI,
iar dacă s-ar putea şti,DE CE SUNTEŢI PE O ASEMENEA POZIŢIE?

Am să încep eu.
Aspectul acesta doar recent mi-a intrat în atenţie,am constatat că nu ştiam răspunde pe loc,
aşa că m-am verificat să înţeleg cum mă definesc şi de ce.
Aşadar iată că la sfârşitul unui an şi în pragul altuia Nou,într-un timp al transformărilor sperate
sau nedorite,într-un moment propice eventualelor bilanţuri şi hotărârilor de schimbare,am
remarcat ce rol fundamental joacă în existenţa noastră ca persoane şi a umanităţii în general,
aspectul pe care îl putem caracteriza drept NOU,NOUTATE sau ÎNOIRE!Chiar superficial privind
în istoria omenirii,se poate lesne observa că elementele de Noutate şi progres,au avut un rol
fundamental,de pildă uneori pe baza unei singure invenţii sau chiar numai a unei simple inovaţii
s-au câştigat războaie - iar uneori nici măcar asta nu erau,ci doar nişte elemente de Noutate,
nenumărate fiind exemplele referitoare la ce impact a avut Noutatea pentru cei care nu se mai
întâlniseră anterior cu un neam,iar în ciocnire au fost surprinşi de armele acelora sau de tacticile
necunoscute lor,fiind înfrânţi în ciuda superiorităţii numerice şi a dotărilor.
Se poate deci remarca uşor că deşi Noutăţile nu au fost mereu de-a lungul vremii acceptate
fără reticienţe sau ostilitate,totuşi ele au jucat un rol important în modelarea condiţiilor
existenţei,că schimburile şi contactele culturale au dus la o sporire a posibilităţilor pentru toţi -
de ajuns numai de-ar fi să menţionez banalul cartof,care originar într-o singură zonă
geografică,hrăneşte acum oameni pe tot globul,fiind cultivat cu rezultate bune în condiţi de
mediu extrem de variate.
Mai mult,de-a lungul vremii se poate simplu trasa că ritmicitatea apariţiei elementelor de
Noutate a sporit,cum şi importanţa Noului a crescut constant,aşa că de pildă cel care azi
reuşeşte să lanseze un simplu produs comercial Nou de succes,poate colecta prin el sume chiar
la nivelul PIB-ul României pe anul ăsta - cât a mai rămas din el după ce 'şi-au tras' băieţii cât
le-a trebuit,evident!!!
In plan personal,fiecare din noi (probabil) poate mărturisi apetitul său de Noutate sub multe
forme,pasiunea de surprize pentru unele persoane fiind chiar definitorie,ba chiar aş îndrăni să
afirm că există o adevărată ne-ce-si-ta-te de Noutăţi şi Înoire în noi ca fiinţe!E o
trebuinţă fundamentală şi universală aceasta de ceva Nou pentru toţi oamenii - un fel de
trăsătură caracteristică a speciei pentru unii sau ceva înscris de la creaţie într-o genă comună
nouă tuturor,indiferent de culoarea pielii sau aparteneţa la ceva.Nimeni nu poate numi asta
ceva nepotrivit dacă vorbim de schimbatul hainelor de pildă,dar în închinare cum stau oare
lucrurile?
Acum,după introducere, să ajungem şi în "Universul Credinţei" şi să încercăm împreună să
lămurim cum e cu Noutăţile în domeniul religios,adică vă întreb (pe numere):
1*Care sunt aspectele din religie care trebuie să nu fie afectate de Nou şi de ce,cum şi care
sunt părţile care s-ar cuveni Înoite,cât din ele şi de ce?
1**Care e poziţia voastră personală faţă de Înoire în ce priveşte credinţa proprie şi
exteriorizarea acesteia printr-o anume formă consacrată sau una eventual personală unică?
1***Cum estimaţi voi că este în realitate şi cum socotiţi că ar fi corect să fie cu alăturarea
credinţei şi a Noului,deci dincolo de opţiunile voastre personale,cum a fost,cum este şi cum
"vedeţi" că ar trebui să fie pe viitor?

Cam asta ai fi ce aş încerca să "vorbesc" cu voi,pentru că m-am lămurit cum stau eu,dar nu
m-am lămurit încă cum stau alţii la capitolul ăsta.Invit deci pe oricine să-şi exprime starea,
chiar pe cei care se auto-declară atei sau "anti-credincioşi", pentru că şi voi aveţi o anume
poziţie fată de religie şi este dreptul vostru indiscutabil să alegeţi cum voiţi,iar pe aceea mi-ar
plăcea s-o aflu de la voi înşivă de-o consideraţi drept "tradiţionalistă",adică imuabilă,absolut fixă
şi neschimbată ori e supusă ajustării,adică mai apar elemente Noi care vă rearanjează pespectiva.
(Ca o rugăminte personală,dat fiind că acesta e primul subiect de discuţie ce-l iniţiez,
VĂ ROG !
în mod special să fiţi cât puteţi voi de reţinuţi cu băşcălia şi ciomăgeala începută prin alte
discuţii,iar dacă chiar nu puteţi şi nu puteţi fără de ironizări,măcar străduiţi-vă să fie elegante
şi superioare,ca într-o "Artă a Conversaţiei",ca şi cel vizat "să-şi scoată pălăria" şi să poată
râde împreună cu toată lumea de "găselniţa" voastră!)
Vă urez la toţi sărbători cât mai fericite!

Uite cum vad eu lucrurile:

Nu exista religii bune sau rele si toate sunt doar trepte intermediare spre o credinta care ar trebui sa aiba o singura regula: IUBESTE SI FA CE VREI!
(Pentru a fi mai bine inteleasa trebuie sa explic ca pentru mine iubirea inseamana starea de armonie cu tot ce exista.)

Neexistand o singura religie valabila iar idealul fiind credinta universala in iubire, raspunsurile la cele trei intrebari puse de tine sunt:

1. Fiecare religie are la baza anumite reguli pe care daca le-ar schimba ar fi o alta religie (ex: crestinismul fara un dumnezeu personificat nu este crestinism);
2. Eu accept orice innoire in credinta mea dar la baza intregului meu sistem sta totusi ideea de iubire la care nu renunt;
3. Cred ca fiecare este pregatit la un moment dat sa adopte un anumit sistem religios care i se potriveste si despre care, la inceput, crede ca este singurul si cel mai bun.

Cam asta ar fi parerea mea.

Am să încerc să ridic (şi) eu mănuşa aruncată de nu-prea-vorbăreţul nostru co-mesean, care tocmai a îndrăznit, cu multe menajamente, să propună şi dumnealui un toast (adică un topic). O voi face însă amintindu-i că nu prea am înţeles io prea bine poziţia domniei-sale (întrucît a cam scăldat-o în generalităţi) şi nu pot face decît nişte palide estimări despre cum rezolvă sinele său problema.

Foarte pe scurt, deoarece nu vreau să ocup abuziv biţii hanului:
1. În ceea ce priveşte religia şi manifestările interioare/exterioare legate de ea sînt tradiţionalist. Deoarece sînt încă un şantier în construcţie, nu pricep multe, nu înţeleg multe şi nu fac şi mai multe (peisaj cam arid...). Aşa că la noutăţi mă uit cam chiorîş şi aştept pe alţii mai iscusiţi decît mine "să se vîre".
2. Aspectele din religie care trebuie să fie înnoite nu mă pricep a le spune deoarece îmi lipsesc noţiuni teologice de bază. Totuşi mi-ar plăcea dacă ar fi schimbată formularea "şi nu ne duce pe noi în ispită" cu alta mai potrivită. Am auzit că oameni de bine ai bisericii tocmai încearcă să găsească soluţii convenabile. În rest...
3. În ceea ce priveşte propria persoană, aici trebuie înnoit f mult că e jale şi amar!... Aici cînd mă ridic un pic, cînd mă prăbuşesc o mulţime; cînd înaintez un pas, cînd mă împiedic mai să cad de-a berbeleacu'. Aici e adevărata mea problemă cu... modernitatea!

Sărbători Fericite geriA3e!

Acest topic a fost editat de milimetru: 29 Dec 2004, 02:55 PM

uf, milimetru, subscriu la ce ai zis, si io la fel...

Sarbatori Fericite si din partea mea tuturor!

Mulţumesc pentru participare sincer,nu prea mă aşteptam să mai atrag atenţia cuiva la ora asta aproape dintre vechiul şi noul an!Mulţumesc!

Încântat de cunoştinţă SoniaCososchi!
Generos şi cuprinzător e răspunsul tău,sigur că în două cuvinte altceva decât o generalizare nu ai putea spune.Înţeleg însă din cuvintele tale,că în ce te priveşte eşti deschisă faţă de ceva nou în privinţa credinţa cea interioară sau forma exterioară religioasă de manifestare a acesteia,câtă vreme schimbarea respectivă se cuprinde în dragoste;aşadar tu nu eşti o "tradiţionalistă" strictă,ci mai c*rând o "înoitoare" - dacă n-am înţeles bine corectează-mă sau precizează tu!Ai definit deci un "corect" al tău şi-l respect,ba poate chiar aş putea spune că mi-l asum,dar ai putea să "ieşi puţin din pielela ta" şi privind oarecum detaşat problema în mod global,cum 'vezi' că ar fi de fapt CORECT să fie,cum a fost de-a lungul timpului la confluenţa credinţei cu noutatea,cum este şi cum de fapt ar trebui să fie?

Milimetrule,SALUTARE!,tu vorbeşti nu în 'milime',ci în adevărate maxime şi mă bucur să te citesc din nou - îţi cer scuze totuşi,chiar n-am vrut să fie asta "o mânuşă",adică nici un fel de provocare n-am intenţionat prin discuţia asta...decât poate puţin la partea cu non-beligeranţa...asta chiar m-aş mira de-a binelea să poată exista într-o dezbatere activă.
Cred că am înţeles (parţial-color) unde tu te situezi,fiind în tranziţie nici n-ai cum să ai o poziţie prea fixată,aşa că deşi te schimbi şi încă mai ai nevoie de schimbare,totuşi preferi "noutăţile vechi",cele verificate-gata printr-o cât mai lungă tradiţie posibil;mă feresc să încerc eu a te "măsura" cum te defineşti,cam în care direcţie dintre tradiţionalism şi reformism ţi se întinde ruleta mai mult,probabil nici ţie nu ţi-e destul de clar încă,dar nici să nu te forţezi,că nu asta-i cel mai important;de pildă pomenesc în treacăt pe TriRegnum şi mărturia lui,anume că şi el ca şi atâţia alţii printr-un indiscutabil proces de înoire a ajuns să adopte o religie cât de poate de tradiţională şi o credinţă încă mai neschimbătoare - aproape un fel de paradox,care încă o dată subliniază "amestecul eterogen" care suntem noi oamenii,adică cam aşa sunt şi eu "compus" din mai multe,dar am să-ţi răspund în ce mă priveşte cu tradiţia versus reforma în o viitoare ocazie,să nu lungesc mesajul aiurea.
Cât priveşte nevoia ta cu "formula" respectivă,dacă îmi îngădui să-ţi spun că formula tocmai de aia e formulă,că rămâne aşa cum a fost,dar ce contează pentru tine (şi oricine) e felul cum cortexul şi cordul tău reacţionează la respectiva formulă,adică care-i înţelesul în care se traduce pentru tine formulă în discuţie,pentru că de pildă pentru mine "şi nu ne duce pe noi în ispită,ci ne izbăveşte de cel rău" înseamnă 'nu ne lăsa de izbelişte la mâna tuturor stricăciunilor,ci ne eliberează şi c*răţeşte de orice întinăciune'!

Mulţumesc şi ţie Mariana21,subscriu şi eu la tot ce am scris şi merci de urări şi contribuţie!

Deci dacă nu-i prea târzie urarea,pentru toţi zic şi eu

Eu sunt foarte conservator, un traditionalist in toata profunzimea cuvantului..

MILIMETRU:

La "Tatal nostru" se pot isca confuzii in doua locuri:

Painea noastra cea de toate zilele - se refera de fapt la Painea Euharistica, Painea Cereasca, corect fiind "Painea noastra ce ne confera eternitatea, mantuirea [toate zilele eternitatii]"

Si nu ne duce pe noi in ispita - Dumnezeu nu ne poate duce in ispita, stim cu totii, traducerea din pacate e putin defectuoasa, sensul cel mai corect dupa original este: "Si nu ne lasa sa cadem inspita, ci ne mantuieste de cel rau"

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 30 Dec 2004, 01:22 AM

GeriA3e, ai inteles bine, accept orice schimbare care nu duce atingere credintei mele de baza dar, mai trebuie sa adaug la ce ai spus, ca in ceea ce ma priveste nu as putea sa ma declar adepta vreunei religii care le-ar exclude pe celelalte.
Daca fac ceea ce mi-ai sugerat tu si privesc problema in mod global, atunci pot spune ca pentru marea majoritate a oamenilor, apartanenta la o anumita religie este necesara pentru ca le confera o anumita siguranta, stabilitate emotionala, ii fixeaza intr-un cadru in care exista reguli pe care daca le respecta au sanse mai mari de evolutie spirituala. Dincolo de toate insa, ideal ar fi, sa acceptam pana la urma ca oricat de dureros ni s-ar parea, nu exista viata vesnica in corp material, nu exista pentru totdeauna continuitate ca individualiate in corp spiritual iar timpul, spatiul si materia sunt doar iluzii la care vom renunta atunci cand suntem pregatiti.

Nu cred ca exista vreo religie mai corecta decat alta (orice religie poate fi combatuta cu argumente serioase) si ca fiecare trebuie sa fie adeptul religiei care i se potriveste (daca nu i se potriveste nici una, poate avea o religie personala).

Sunt bucuros de oaspeţi şi vă mulţumesc că v-aţi cheltuit să-mi răspundeţi!

Sonia Cososchi,înseamnă că tu eşti înţelegătoare şi nu respingi aproape deloc orice înoire ar avea loc în cadrul unei religii,oricare ar fi aceia.Pentru mine e clară opţiunea ta.
Ai dreptate,cu o privire atât de universal-binevoitoare pentru toţi,nici nu ai cum să regăseşti în tine ceva atât de particular specific ce am întrebat eu.Îţi urez să ai parte de contacte cu oameni tot cu inima largă aproape cât tine şi cât mai puţine cu sectanţi fanatici!Mulţumesc.

TriRegnum chiar îţi mulţumesc special pentru declaraţie,dar să şti că aproape se înţelegea de la sine alegerea ta,adică aproape exact cum ai spus am presupus şi eu.Dacă timpul,evident mult mai aglomerat în această perioadă, are să-ţi mai permită vre-un moment de destindere şi ai să vrei să continui discuţia,spune-mi te rog cum percepi tu Noutăţile sau Schimbările în cadrul Bisericii?, cum a fost cu aceste Înlocuiri sau Adăugiri?, cum este azi şi cum va fi în continuare?, dar mai ales cum găseşti tu că este corect şi drept să fie acestă "întâlnire"?
Să luăm un exemplu neparticularizat: iată că în urmă cu mai multe sute de ani,din mijlocul Bisericii Catolice se ridică un fiu al ei cu o credinţă mult peste ceilalţi fraţi ai săi,iar prin viaţa sa sfântă se impune,aşa încât ca de la sine încep unii să-l urmeze şi se constituie o mânăstire şi un nou ordin care iată,există până azi,respectând întocmai învăţăturile întemeietorului său. Aşadar,ce tu şi eu şi oricine considerăm azi,pe bună dreptate socotesc,o incontestabilă tradiţie, verificată şi dovedită în timp a avea o valoare autentică,totuşi la momentul apariţiei era clar un element de noutate,căci întemeietorul ordinului a "schimbat" ceva prin primenire sau a "adăugat" ceva în completare Bisericii.Foarte bine!Azi însă sau mâine se poate făptui acelaş lucru care s-a petrecut cu multe generaţii în urmă?, iar tu însuţi de pildă,cât ai fi deschis la ivirea a ceva nou,pentru care nu ar fi referinţe din partea altor preoţi?
Îţi repet în final întrebarea mea (una!!!) cu aspectul particular asupra căruia nu m-am lămurit cum alţii îl consideră (dacă ar face-o):
1. Ce zici tu că e permis schimbării sau înoirii în Biserică şi cât?
1.. Cum reacţionează făptura ta la eventualele "noutăţi" în ce priveşte religia? (a ta sau a altora eventual)
1... Cum spui tu că e de la Dumnezeu rânduit să fie cu credinţa şi noutăţile, ce e 'normal' şi ce nu e?
(Dacă n-ai posibilităţi să-mi răspunzi sau nu-ţi convine ceva ce-am întrebat nu-i absolut nici o problemă,consider prea destul şi faptul că ţi-ai uzat ochii citind ce-am scris şi oricum îţi apreciez participarea.)

Vă urez sărbători foarte fericite vouă tuturor care le meritaţi,dar şi celorlalţi!

Nu sunt adept al inovatiilor, o modernizare a Bisericii Catolice a avut loc in 1965 la Conciliul Vatican II, iar aceasta modernizare a starnit reactii care dureaza pana in prezent. Nu putem vorbi de o schisma, ci de o problema interna a Bisericii cu un caracter oarecum schismatic, aceasta fiind Fraternitatea Sacerdotala a Sf. Pius X, care a respins ecumenismul, reformarea Liturghiei si renuntarea la limba latina.

1. Ecumenismul inseamna acum dialogul, pentru SSPX, acesta nu exista, ecumenismul lor este propavaduirea Bisericii Catolice si numai atat, sustin ca adevarul exista numai in Biserica Catolica si tot aici este si mantuirea si nicaieri altundeva.
2. Ei folosesc Liturghia traditionala a Sfintei Biserici Romane, e cea mai veche Liturghie din lume, lasata noua de la Sf. Apostoli si asternuta pentru prima data pe hartie de Sf. Ev. Marcu, desigur a suferit modificari in timp, insa in proportie de 85-90% este dupa original. Ei o celebreaza in limba latina, socotind aceasta limba sfanta a Bisericii. Dupa 1965, a aparut Liturghia actuala, reformata: preotul sta cu fata la popor, limba materna folosita, are patru rugaciuni euharistice (la cel original, cel vechi [Canonul Roman] s-au mai adaugat inca trei), si Liturghia e foarte mult scurtata (de la 2.1/2 ore a ajuns la o singura ora) si mult mai accesibila poporului. Schimbarile au avut loc pentru a simplifica ritualul si a-l aduce la forma simpla din primul mileniu, a dat jos rigiditatea Evului Mediu.

Exemplul pe care l-ai dat cu ordinul calugaresc este bazat in sine pe Sf. Traditie, astfel ca nu contine nici o inovatie, singura care difera este disciplina.

Schimbari nu mai au loc acum, poate daca ar avea, ar fi reactii destul de neplacute.

Eu nu sunt deschis la nou, as astepta decizia Sfantului Scaun Apostolic de la Roma si atunci m-as supune, insa cu foarte mare prudenta, as verifica daca totul corespunde cu Sfanta Traditie.

Absolut nimic nu trebuie modificat in Biserica.

Eu nu accept nici o innoire, mai ales daca nu este bazata pe Sf. Traditie cand o resping categoric.

Ce a fost randuit de Dumnezeu nu mai poate fi schimbat, asa este cu morala Bisericii, noutati nu pot aparea in legea morala (cum e de exemplu homosexualitatea care e un pacat, degeaba Biserica Anglicana doreste sa o faca virtute, caci tot nu poate). Au aparut in Australia niste preoti newageri care au folosit formule de botez invalide, botezand in numele "Creatorului, al Rascumparatorului si al Datatorului de viata" - botez invalid, sacrilegios, blasfemios, scandalos. Aceasta formulare nu se gaseste in Scriptura si nici in celelalte scrieri ale Traditiei (Biblia fiind o prima creatie a Sfintei Traditii).

Mulţumesc pentru lămuriri TriRegnum,mi-e destul ce-ai spus,găsesc poziţia ta a fi cea corectă şi fără de echivoc.Ca să concluzionez eu spusele tale în cuvinte proprii (să nu fie vreo neînţelegere de vreo parte),tu afirmi răspicat că Noutăţile şi Credinţa nu fac casă bună,ba chiar nici măcar cu formele rituale exterioare nu prea se îmbină fericit,că aşa a fost,este şi ar trebui să rămână.
Vreau să evidenţiez exemplul tău cu moralitatea ca excelent ales,anume morala lăsată de Tatăl tuturor oamenilor încă de la început este una şi aceiaşi până în veşnicie,nu are ce modificări sau "upgradări" să fie aduse moralei înaintea Lui,ca să fie c*răţia vieţii reconfigurată periodic după cum se succed sezoanele în marile case de modă omeneşti!
Pentru mine e clar şi la "înoirea" pe care ai pomenit-o,anume cu mutarea ta într-o altă parohie fără posibilităţi de acces la net şi Hanul Ancuţei,cu siguranţă lipsa ta se va cunoaşte aici,dar fie ca "schimbarea" asta să nu atingă nimic din cele rânduite ţie să rămână neschimbate,iar acolo sau oriunde cu har să slujeşti Domnului şi să ai viaţă împlinită!
Îţi urez numai bine de pe acum şi EL să nu te părăsescă!

Pentru că nimeni nu mi-a mai răspuns,consider firesc să închei discuţia cu câteva cuvinte.

Aşadar,susţin că în viaţa oamenilor noutăţile constituie o necesitate,poate în aceiaşi măsură cu nevoia de spectacol, sub o formă sau alta;nu mai departe,aici de pildă,utilizatorii "vin" ca să afle lucruri noi,să spună altora lucruri ce nu se ştiu,să cunoască alte persoane şi păreri;de aia presupun că această "teză" se susţine de la sine şi nu mai trebuie demonstrată cu exemple.

'Toate bune şi frumoase' în ce priveşte aspectele fireşti,dar cum stau lucrurile cu noutatea în categoria religie?Cât contribuie "Noul" în cadrul fenomenului religios şi cum este bine?Oare nu cumva tocmai elementul de noutate a dus, de pildă, la marele impact şi la prolifica dezvoltare pe care au cunoscut-o între occidentali credinţele şi învăţăturile extrem orientale,care mai vechi decât creştinismul fiind (unele) şi totuşi nicidecum superioare,atât de bine 'au prins',până chiar la substituţie? Adică lucruri vechi de tot,care în zonele de origine de mult nu mai stârnesc 'valuri',ci au un curs aşezat,iată că apărând drept nişte "Noutăţi absolute" în "bazinul creştinismului",parcă "au fermecat" de-a dreptul pe multe persoane,măcar în parte,de aproape nici nu mai încape în ele religia propriilor strămoşi.Nu-i aşa?Altă mărturie parcă aici s-a adus de cineva,spunând că a 'descoperit' ortodoxia,în cadrul căreia se născuse,cum şi valoarea incontestabilă a creştinismului, pornind de fapt de la cu totul altceva,de la o "Noutate" (presupun)! Pe de cealaltă parte,nu sunt oare persoane (destule) ce "adorm" la biserică,tocmai pentru că ştiu toate pe de rost şi lipsa de "noutăţi" le "amorţeşte"?De aia impresia mea e că "Noutăţile" joacă un anumit rol în ce priveşte religiozitatea oamenilor.

Oricum,pentru că nu m-am lămurit prea mult cum e cu voi în privinţa noutăţilor&credinţă/religie,am să spun cum m-am ales eu.Am găsit că CEL Veşnic e Acelaş dintotdeauna şi pentru totdeauna,iar ce EL a făcut şi face e bine făcut,deci nu are nevoie de schimbare şi înoire,aşa cum e pentru ce există pe acest pământ şi-n acest univers (al credinţei!) unde prefaceri sunt încontinu,ciclice sau definitive,iar înoirile evolutive sau involutive la fel sunt necurmate.
De aia credinţa cea dreaptă şi cea universală şi cea apostolică şi cea de EL lăsată şi ... ce mai vreţi voi,e una şi aceiaşi,e neschimbată şi nu are nimic a face cu înoirile,care n-ar putea fi decât 'deviaţii' şi "pogorăminte" - cel puţin aşa e pentru mine.Aşadar esenţa e neschimbată şi neschimbătoare,dar în ce priveşte forma,manifestarea exterioară a credinţei,în ce priveşte religia ca ritual şi set de reguli,pe aceasta n-o consider la fel de fixă,ci afară de unele părţi care nicidecum nu pot fi modificate,pentru că numai înspre stricăciune s-ar face,celelalte lucruri sunt ajustabile şi chiar îmbunătăţibile (unele) - repet,e vorba de cunoaşterea mea numai.

Cam asta ar fi şi numai bine vouă tuturor,cu noutăţi acolo unde şade bine!

geriA3e, eu nu sunt nici traditionalista, nici innoitoare.

Sunt sacaitoare... "precum in cer asa si pe pamant " :

mizerie, tsunami, saracie, lipsuri, nedreptate, boala... Imi vine sa nu ma mai rog. Daca in cer este asa ca pe pamant, prefer sa raman aici, sa nu mai mor.
Nu cred intr-o viata mai buna asa cum vad eu binele : LINISTE !
Indiferent ce ati posta sa ma convingeti ca ar fi altfel, o faceti ca sa consumati spatiu sau sa dati citate, sau sa va exersati scrierea. Convingerea mea este ferma. Am credinta in bunul simt care ma caracterizeaza in tot ce fac, dar nu cred in viata mai buna de dincolo.
Precum in cer, asa si pe Pamant.

Mai fratilor, se vand parcele pe alte planete. Acolo cum o fi ? Tot rugaciunea asta se spune ? La asta doar astept raspuns.
La altceva, spatiu consumat degeaba.

Acest topic a fost editat de contraste: 9 Jan 2005, 01:39 PM

Mulţumesc de participare Contraste!
Tu chiar vrei să "contrastezi" şi să avansăm o discuţie fără de "vin-ncoa",dar chiar doream să "aud" ceva din partea cuiva neafiliat nici unei religii ori credinţe 'recunoscute',pentru că în ciuda auto-declarării în categoria atee a unora,totuşi postând aici se dovedeşte o formă de interes faţă de religie.După mine,la fel ca şi credincioşii de orice culoare,toate celelalte 'categorii' de oameni la fel se plasează pe undeva în ce priveşte combinaţia noutate&religie,toţi au o părere, adică privesc (din afară) fenomenul în sens reformator - că ar trebui schimbat parţial ori radical sau chiar eradicat,respectiv în sens conservator-tradiţionalist - că nu mai e nimic de făcut şi schimbarea doar dăunează normalităţii (astea le presupun).Tu, judecând după cuvintele tale cu obidă,evident nu eşti definitiv într-o anume "clasă" retrogradă,ci mai c*rând te-aş socoti "reformatoare", pentru că nu-ţi convin multe şi le-ai dori schimbate.

Chiar de-ţi încalc cererea şi-ţi răspund peste măsura solicitată,nu mă abţin să-ţi spun că aceiaşi cu a ta a fost şi este propria mea căutare: tu i-ai spus "LINIŞTE",eu îi spun echilibru şi pace,da probabil vorbim de acelaş lucru.
Partea cu lumea aialaltă nu ştiu de ce-ai introdus-o,pentru că evident întrebarea care am pus-o nu bătea nici măcar până pe Lună,darămite mai departe de atât.
Oricum,parcelele alea de se vând deocamdată nu-s pe planetele locuite de alte făpturi cât de cât asemănătoare nouă,deci chiar de ţi-ai achiziţiona o atare proprietate şi ai mai şi ajunge s-o locuieşti,probabil ai avea parte de mai mult pustiu şi plictiseală decât pe orice forum de-al Hanului Ancuţei.

Îţi urez zile frumoase, fără de 'petardiadă' ca de-a Revelionului!

Iaca am aparut si eu la spartul targului sa-ti raspund Intrebarii ("una"-adica "trei intr-una", vrei sa zici !), vatafe geriA3e !

Citind primul tau mesaj, mi-am zis ca sunt fara indoiala o innoitoare, dar dupa ce am citit si mesajul in care explici pozitia ta si conform sensului pe care il dai tu acolo cuvantului "noutate", se pare ca sunt o traditionalista. Adica, dupa intelegerea mea, ce numesti tu "noutati" se refera in mod special la ideile orientale si straine crestinismului aduse in credinta crestina.
Deci, acum depinde la ce ma raportez, daca ma raportez la bisericile traditionale, da, sunt o reformista, dar daca ma raportez la invataturile din afara crestinismului, atunci sunt clar traditionalista ! si asta nu ca asa vreau eu (!), ci pentru ca pur si simplu nu "intra" astfel de noutati !!! din cate am mai citit de prin carti si in ultimul timp, aici la han, nu am putut sa "diger" nimic din "bunatatile" orientale care mi-au trecut prin fatza ochilor. Stiu sigur ca daca ar sta un adept al ideilor "inovatoare" zile bune ca sa ma convinga de adevarul lui, nu m-ar putea convinge nicicum.

Pe de alta parte, "noutatile" raportate la bisericile noastre traditionale au intrat fara probleme, chiar daca uneori si la unele am opus o oarecare rezistenta, dar dupa un timp, gandindu-ma mai bine, am inteles ca NUMAI asa trebuie sa fie si NU are cum sa fie altfel. Insa trebuie sa recunosc ca s-a mai intamplat sa se strecoare si unele concepte care la inceput pareau atragatoare si placute, dar gandindu-ma mai mult la ele si studiindu-le mai atent, mi-am dat seama ca nu se integrau, nu "intrau in poza" si nu se potriveau cu ceea ce simteam eu in inima mea a fi invatatura Lui, asa ca le-am trimis acolo unde le era locul, la groapa cu furnici.

De acord cu tine ca dreapta credinta, de El lasata, este una si aceiasi, insa...

insa aici as zice ca anumite (!) inoiri si noutati asimilate sunt chiar benefice daca tocmai inspre aceasta dreapta credinta duc !!

Astept..."Sfatul batrinilor" !

Acest topic a fost editat de Cinderella: 13 Jan 2005, 12:45 PM

Draga GeriA3e,
O sa spun si eu simpla mea parere...

Eu propun o abordare mai ...directa, sa-i spunem....
Care este scopul crestinului in viata? - Dobandirea Duhului Sfant ...
Crestinismul este o cale completa si directa pentru realizarea acestui scop? - Este cu siguranta....
Daca un crestin, e departe de acest scop, aceasta nu inseamna ca religia crestina este de vina, ci nevrednicia acelui om...
Acestui om poate cineva sa-i prezinte oricate alte solutii spectaculoase din alte religii... mai mult il va sminti...

He he he... posibil sa existe persoane care adorm in Biserica, dar daca adorm de plictiseala atunci o solutie poate ar fi sa dotam Bisericile cu casti, sau videofoane astfel incat fiecare sa urmareasca vreun film sau vreo melodie preferata...
Hmmm... auzi sa gasim solutii pentru cei ce se plictisesc in Biserica.... pai ei de ce au plecat de acasa la Biserica?

Ce sa schimbi la crestinism? Pe Iisus cu Budha, Kali sau Mahomed? Ce adaugiri sa aduci la Sfanta Liturghie - vreun fachir ce-si bate cuie in cap, ca sa fie elementul de senzatie la spectacol, sa nu plictisim oamenii?

Vă mulţumesc şi vouă de participare,ţie Cinderella şi ţie Clopoţelule,sunteţi oricând bineveniţi voi şi vorba ce-o purtaţi!

Cinderella,noi am mai vorbit şi eu te "cunosc".Înţeleg ce spui (cred) :e o di-tri-lemă pe undeva cu întrebarea asta care am pus-o.Ai dreptate,răspunsul vine în funcţie de sistemul de referinţă la care te raportezi.Tocmai aici e "cheia" pentru mine: respectivul "sistem de referinţă",adică - zic eu - Credinţa cea de DUMNEZEU Unicul încredinţată cândva pieptului omenesc, rămas-a şi rămâne-va ea aceiaşi? ori pentru că omul evoluează iaca-amu-şa mai trebe bibilită??? ["pe ici,pe colo,prin părţile esenţiale" cumva??? ] (Nu,nu m-am referit exclusiv la influenţele orientale,erau doar o pildă la îndemână,ci la orice intervenţie şi mutaţie asupra fondului şi formei credinţei moştenite de noi oamenii: e "corect" să fie mişcări?chiar trebuie?,unde şi cât?,cine e îndreptăţit a opera o modificare?)
Da,cel mai mult (aici) mă interesează o mărturie proprie,directă şi sinceră,despre cum percepe fiecare acest lucru în sine însuşi,dar şi părerea despre cum s-au petrecut lucrurile în istorie,cum sunt acum şi cum se prevăd a fi în ce priveşte îmbinarea noutăţilor cu religia,respectiv cu credinţa.Tu mi-ai răspuns la ce era principal şi-ţi mulţumesc.Nici nu mi se pare c-ar fi foarte simplu pentru cineva să se autodefinească,cum uite de pildă că mie la verificare mi-a ieşit "o combinaţie",aparent nu ceva unitar,totuşi nu "simt" vreo incompatibilitate;de aia am "propus" câteva variabile posibile,să aflu de-aş putea cum sunteţi voi.Totuşi,întrebarea asta este asupra unui aspect tip "detaliu de finisaj",nu-i ceva chiar referitor la "structura de rezistenţă",pentru că de comparăm,despre o casă terminată "la roşu" de-am vorbi,care ar fi rostul să-ncercăm a lămuri ce culoare are?, câtă vreme pe ea nici măcar nu s-a început punerea tencuielii?, darămite restul elementelor ornementale?! Aşa aş îndrăzni eu a te "socoti",încă "în curs de construire" - câtă vreme încă te mai numeşti Cenuşăreasa [par l'anglais] şi nu "Prinţesa Balului";totuşi,mai c*rând te-aş considera în mai mare măsură între "tradiţionalişti" decât între "reformişti",judecând după "sfatul bătrânilor" şi cuvintele tale.

Clopoţelule,în mod in-dis-cu-ta-bil,"sunetul" pe care tu-l produci este un clinchet cristalin,mie îmi place să te "aud".
Care va să zică...aşadar şi prin urmare...m-ai făcut cu ou şi cu oţet că te-am întrebat aşa ceva..doar este clar că tu eşti un "tradiţionalist" consacrat şi aşa vei rămâne...îţi cer scuze că te-am ofendat ( ) şi-ţi mulţumesc că totuşi mi-ai răspuns - dacă m-aş fi gândit o clipă doar,aş fi dedus anticipat răspunsul tău,da nu-mi stă în caracter !!! [adică gânditul poate da dureri de cap,e foarte primejdios şi nu trebuie să abuzăm!!!]
Doar aşa,ca să te stimulez să mai mişti puţin "limba" Clopoţelule,nu din spirit de contradicţie,te mai rog să-mi spui totuşi mai departe (dacă ai vreme):
- nu e oare foarte limpede cât de mare e trebuinţa oamenilor pentru noutăţi şi schimbări în mai toate alea?
- care sunt pentru tine părţile în care ai mereu nevoie de împrospătare-înlocuire-schimbare-noutate?
- cum oare de în ce priveşte religia ta nu-şi are loc nici o urmă de mutare,cum de ai o parte în viaţa ta atât de "necaracteristică" faţă de restul,cum de ai o Stâncă neclintită-n tine în ciuda valurilor mişcătoare ce o-mpresoară din toate părţile?
- cum s-au împăcat în istoria omenirii religia cu înoirea,s-au întâlnit acestea vreodată ori nu şi cum va fi să fie de-acu-ncolo?
Deşi nu mi se pare deloc korect ca tu să pui întrebări şi să răspunzi la ele pe loc (!),cum şi să-mi adrisezi tu mie întrebări retorice (!) când eu puneam acia-şa problemile ( ),dă-mi voie să-ţi spun că da,AI DREPTATE, rostul persoanei ce urmează calea creştină e să ajungă a locui împreună cu Cel de Sus şi dacă o parcurge va izbuti,dar pun mărturie că există şi rutinaţi prin biserici,iar de ridici chestiunea ce să facem să le alungăm plictiseala acelora...nu ştiu de se mai poate face/schimba ceva să le folosească.

Draga GeriA3e,

Nu am avut nici un moment intentia de "a te face cu ou si cu otet"...si nici nu m-ai ofensat in vreun fel.... de altfel nici nu ai cum, caci si imi face mare placere sa discutam.

Motivul pentru care am avut un ton mai "radical" este acela ca eu consider problema credinta/religie ca fiind cel mai important lucru din viata omului. Mult deasupra celorlalte: servici, hobbyuri etc.
Ori, daca noi, ca simpli oameni, aflandu-ne in clasa a 2-a, sa zicem, care abia de am apucat sa gustam din placerile matematicii (tot sa zicem), ne si punem problema, ca sa aducem noutati in matematica, e ceva suspect la mijloc cu noi.... adica nu apucam sa stapanim bine un lucru si ne si gandim sa-l schimbam... ca a devenit plictisitor...
Cu religia e mult mai grav daca ne trec astfel de ganduri prin cap... Unii parinti ti-ar spune ca astfel de ganduri vin de la necuratu, ca sa te abata din drumul tau. Ca in loc sa te concentrezi la rugaciune, sa te gandesti la tot felul de alte lucruri cum ca poate religia ta nu e completa sau depasita...

Un om, dupa umila mea parere, se poate gandi ca religia lui nu-i mai este suficienta, ca ii mai trebuie imbunatatiri... abia cand a ajuns pe culmile ei... nu pot sa spun mai mult... dar cred ca intelegi unde vreau sa bat...

Eu cu siguranta nu am ajuns asa de sus, de aceea spun ce spun, tu ai ajuns? Daca da... atunci ferice de tine

Doamne ajuta!

Clopoţelule,

(să şti că am "înţesat" răspunsul anterior cu glume tocmai ca să nu ajungem a o lua în tragic cu ceva serios de tot,cum ai înţeles)

ce tu spui este corect,de foarte mult bun simţ,e salutar şi seamănă cu o muzică clasică,opus la o sumedenie de "manele" care circulă în discuţiile din Universul acesta al credinţei

punctul tau de vedere e rar întâlnit de mine,mult prea rar pe cât e de vechi,adică trimiterea la o întoarcere şi la o aplecare spre sine în locul alergării şi întinderii nestăpânite spre afară,spre încă alt-ceva,deci iată-te ca o "noutate" într-o discuţie despre noutăţi&credinţă

mulţumesc pentru contribuţie şi fie ca sunetul de clopoţel să se prefacă în sunet de toacă şi clopot de biserică laolaltă

Acest topic a fost editat de geriA3e: 13 Jan 2005, 09:40 PM

Pastorul australian Robert Wright, de 51 de ani, un naturist convins, isi va tine slujbele saptaminale intr-o statiune de nudisti din apropiere de Brisbane, unde crestinii sint invitati sa participe la liturghie in costumul lui Adam. Barbatul va organiza si un festival de muzica exclusiv pentru nudisti, unde chiar si politistii sa fie dezbracati, asigurind ca manifestarea nu va degenara intr-o orgie.

http://www.evenimentulzilei.ro/externe/?ne...7ccbe48b639e8e3

Aşa şi ? Ce-i cu asta Gio19ro?? E "gio" aliasul lui Robert Wright cumva ???

Auzi, daca ma iei asa, pot si eu sa plusez.
Ce-i cu asta? Pai foloseste-ti creierul, ca de aia ai fost inzestrart cu el, sa-l folosesti. Functia creaza organul.

Nu sesizezi "ce-i cu asta"? Pai intrebarea care se pune este ce sunt astia, traditionalisti sau reformisti? Pentru ca sunt argumente atat pentru una cat si pentru alta.

Acest topic a fost editat de gio19ro: 20 Mar 2005, 12:46 AM

Recunosc,eşti prea subtil pentru mine,nu pot să gândesc atât de vast ca şi tine,pe mine mă ducea greieru numai că respectivu exibiţionist nu are nimic de-a face cu o credinţă cât de cât...spre cer urcătoare,căci din credinţele pământeşti doar îmi îngheţă mintea mie personal;aflasem şi eu ştirea din ziar,dar o trecusem cu vederea,merci că mi-ai atras atenţia ce importantă e şi cum a putut să-mi scape! (Află că mai sunt şi alte glume pe forumul ăsta universal despre credinţă,afară de cele care le faci tu şi nu e cazul să te inflamezi indiferent ce s-ar scrie mai colorat!)Acceptă scuzele mele Gio şi poate vorbim şi un pic mai serios!De pildă de ce vorbeşti despre alţii şi nu spui de tine? Tu cum eşti?

OK, imi cer si eu scuze.

Eu nu stiu cum sunt. Depinde de ce intelege fiecare prin traditionalist.
Oficial sunt lutheran. De facto, sunt dupa cum imi dicteaza constiinta. Probabil un amestec de traditionalist cu reformist.

Aha,puţin te înţeleg Gio,aşa suntem majoritatea...personalităţi complexe. Întrebarea nu era privitoare la cele exterioare,ci la resorturile lăuntrice,adică în cele care privesc credinţa personală a cuiva! Prin urmare,din ce îţi vine şi încotro te poartă pe tine credinţa şi religiozitatea dintre direcţiile tradiţionalism şi înoire: spre "spargerea canoanelor" sau spre "păstrarea sfintelor odoare vechi"? Cât din credinţa/religia ta proprie şi personală e ca o înoire pentru tine şi ăsta e "motorul" principal care te propulsează sau cât e tradiţie,adică regăsirea căilor celor vechi şi indelung bătătorite de alţii înainte? Omul are nevoie de nou şi de înoire,e evident,dar cât din "foamea" asta joacă un rol în credinţa/religiozitatea cuiva? pentrucă de pildă unii se plictisesc la biserică unde găsesc mereu aceleaşi lucruri neschimbate,iar alţii tocmai de aia sunt atraşi de biserică,de stabilitatea nezdruncinata a tot aceloraşi lucruri! Pe tine deci,ce te mişcă "acolo" în piept?
(Dacă vrei să discutăm evident,dacă nu şi e prea personală întrebarea, nu-i nici o problemă,oricum mulţumesc pentru intervenţie,consideram tema închisă cum prevăzusem de la început...da uite că apar mereu 'noutăţi',când te aştepţi mai puţin şi de unde nu te aştepţi ! )
Salutare Gionouăşpero!!!

Nici cele traditionale si nici cele noi. Ma misca gratia, harul divin ce se pogoara in acele momente asupra fiintei mele. Cei ce duc un razboi al vorbelor si al ideilor intre dogama traditionala si idei novatoare, idei insa care nu urmaresc decat sa impuna noi dogme, imi dispalc si ii ocolesc.

Respectele mele Gio19ro,mulţumesc pentru contribuţie!
(probabil nu am exprimat suficient de inteligibil ce voiam să aflu,de aia parcă vorbim două limbi diferite şi ne înţelegem fiecare pe a lui...ai dreptate,mai bine rămâne ca până acum;numai bine din partea mea! Salutare şi graţia divină peste tine! )
Sărbători fericite!

geriA3e spunea:

" Am găsit că CEL Veşnic e Acelaş dintotdeauna şi pentru totdeauna,iar ce EL a făcut şi face e bine făcut,deci nu are nevoie de schimbare şi înoire,aşa cum e pentru ce există pe acest pământ şi-n acest univers (al credinţei!) unde prefaceri sunt încontinu,ciclice sau definitive,iar înoirile evolutive sau involutive la fel sunt necurmate."

Eu nu cred ca Dumnezeu este la fel pentru totdeauna. Cred ca asta inseamna ca Lui sa-i refuzam evolutia. Eu sunt convinsa ca si El evolueaza, dar cu o viteza mult mai mare ca a noastra.Si asta la ce-ar duce? Poate chiar la schimbari, nu stim.

Asa ca a vorbi despre schimbare sau neschimbare este prematur.In ceea ce priveste religia, cred ca Isus a venit si ne-a dat niste legi de baza in ceea ce priveste comportamentul si simtirile si o singura rugaciune. Restul este creatie umana, cu aport Divin, sunt sigura, dar acest aport a fost inteles de fiecare dupa gradul lui de evolutie.( cum l-a dus capul! 0

Asa ca de ce nu putem crede ca anumite parti s-ar putea schimba? Cand noi vom fi in stare sa intelegem mai bine si mai adanc ce ni s-a trimis prin isus, s-ar putea sa facem schimbari, nu?

Si in plus sa nu uitam ca sunt atatea culte pe fata pamantului, in mod sigur toate admise de Dumnezeu, altfel nu ar mai exista.

Unele din culte par ca s-ar nega reciproc, dar cred ca asta apare tocmai din intelegerea " mica" a oamenilor. Faptul ca noi suntem " redusi" ca intelegere duce la "luptele" dintre culte, la categorisirea lor, (se crede ca unele ar fi mai bune ca alyele).

Daca admitem ca suntem limitati ca intelegere cred ca ne ajuta sa iesim din " fixismele" noastre, si sa admitem ca oricand Dumnezeu ne poate trimite un alt emisar care sa ne mai invete ceva nou care ar putea schimba ( completa) ceea ce stim acum. Si atunci ar apare automat " reforma".

Ca concluzie, cred ca a ni se cere noua parerea despre "reforma sau traditie in religie" este o greseala, pentru ca trebuie sa avem o intelegere adanca a ceea ce ni s-a transmis prin Isus si o intelegere a ceea ce au vrut parintii bisericii sa realizeze prin ritual. Oricum ritualul fiind o realizare omeneasca este perfectibil.( deci poate fi reformat, innoit).

Hallo Adela888!

Duci discuţia în altă direcţie...foarte bine, să încercăm! unii zic că "încercarea moarte n-are"!!!

Zici tu:

Asta e o convingere? adică "crezi" şi ŞTI că aşa e sau e o părere-socoteală proprie şi personală bazată pe...? (un argument-două acolo ar fi binevenite să şti!)

Remarc această afirmaţie a ta:

cu care sunt perfect de acord,aşa cred şi eu,ba chiar "ştiu" de ce şi cultele "strâmbe" sunt "admise de Dumnezeu",cum spui tu! Salut deci adevărul care-l rosteşti,aşa cum îl salut oridecâte ori îl recunosc,gura oricui l-ar rosti! Bravo ţie!

Probabil că asta e poziţia ta

şi o respect, dar te sfătuiesc sincer să fi cu băgare de seamă în faţa cui o afirmi sus şi tare, că poţi fi percepută de unii mai tradiţionalişti ca "liber-schimbistă" şi să-ţi sară în cap înainte să apuci să zici "peşte"!!! - nu e cazul meu oricum.

Întrebarea mea era adresată personal, adică fiecare cum se percepe pe sine a fi structurat, nicidecum despre lucruri'nalte, cum zici şi tu

adică departe de mine a provoca pe cineva la ceva, mai ales la a judeca o "Instituţie" de asemena calibru; era deci vorba de a se analiza fiecare pe sine şi să-mi spuie şi mia două vorbe,atâtica tot.
Oricum, în concluzie am înţeles că tu te simţi deschisă pentru schimbare în ce priveşte manifestarea exterioară religioasă şi chiar în ce priveşte esenţa acelei manifestări,adică credinţa ta interioară. După ultimele mele constatări ca tine ar fi mai puţine persoane.

Mulţumesc pentru răspuns ,pentru mine e destul de clar!