Si, ca in fiecare an, vine.
Cu va fi, vom vedea.
Cum a fost, povestim.

In evul mediu, brazii de craciun erau atarnati cu
varful in jos?

.... figura clasica a lui Mos Craciun, cu parul si
barba lungi si albe, il are ca model pe sfantul
crestin Nicolae, care a trait in aecolul III d. Hr.?

.... traditionala acadea in forma de baston, impartita
copiilor cuminti de Craciun, a fost realizata parima
data de dirijorul corului catedralei din Köln, care le
oferea acadele copiilor mici pentru ca acestea sa nu
planga sau sa vorbeasca in timpul slujbei?

.... ziua de 25 decembrie a fost introdus oficial ca
data de nastere a lui Iisus Hristos abia in anul 320?

.... Santa Claus, simpaticul Mos Craciun al
americanilor, a fost desenat prima data in anul1927 de
pictorul Haddon Sundblom, pentru o reclama la
Coca-Cola?

.... obiceiul impodobirii bradului de Craciun isi are
probabil originea la egipteni? Acestia isi ornau
casele, in cea mai scurta zi a anului (22 decembrie),
cu frunze de palmier. Mai tarziu obiceiul a fost
preluat de catre romani, primii care au inlocuit
palmierii cu brazi.

.... primul om care a avut ideea punerii de lumanari
aprinse in pomul de Craciun a fost reformatorul german
Martin Luther?

.... englezii care tin inca la traditie obisnuiesc sa
aseze, in varful bradului impodobit sarbatoreste,
faimosul Union Jack - drapelui national al Marii
Britanii?

Ce e cu toate intrebarile astea ?
Sau ai luat cu copy/paste dintr-un "Stiati ca..." ?

Eu am spus ce stiu, ca sa afle si altii.
Asa as dori sa mi se raspunda si mie, ca de la altii sa invat si eu mai multe.
Pentru alte bazaconii te rog sa te abtii. Ba, te-as ruga sa postezi pe alte threaduri daca ti se va permite si nu ti se vor sterge iar.

Costumul rosu al lui Mos Craciun vine de la odajdiile episcopale de culoare rosie, la fel si caciula Mosului vine de la mitra episcopala apuseana (forma fiind aprox conica)

Dar sacul, cine stie ce simbol are ?

Asta chiar ca nu stiu de unde vine.

Eu zic sa lasam putin la o parte informatiile de genul "cine s-a gandit pentru prima oara sa puna beculete in pom", pentru ca, in aceasta traditie, a lui Mos Craciun - despre care s-a amintit -, exista lucruri mai importante pe care trebuie sa le aducem in constiinta noastra. Putem sa ne gandim, de exemplu, la faptul ca dincolo de povestea pe care o spunem copiilor si de mitul care s-a format in multe secole, a existat o realitate, pe care desigur nu o mai putem cunoaste astazi in totalitate, dar care reuseste sa ne ridice in suflete un sentiment cu totul deosebit, ce vine in consonanta cu maretul Eveniment al nasterii lui Iisus...

Mi s-ar parea mai indicata o astfel de discutie despre Craciun...

maracine

Sunt perfect de-acord cu tine, insa contraste a deschis subiectul si putem discuta acestea numai daca ea ne permite.
Desigur ci si eu soream sa punem accentul pe partea spirituala si nu cea comerciala, sociala. Chiar cand am vazut subiectul Craciunul credeam ca este vorba despre "Cum ne pregatim pentru intampinarea Nasterii Mantuitorului".

Mai ales ca de ieri a inceptul Adventul, asa ca e bine sa ne pregatim cum se cuvine de Sfanta sarbatoare a Nasterii Domnului. Familiile catolice din parohia mea, referindu-ma aici strict la cele care au copii mici, pentru o buna catehizare a copiilor au cumparat un mic calendar de Advent, pentru fiecare zi copilul trebuie sa se roage (desigur mama este intotdeauna cea care se ocupa de educatia religioasa) si apoi deschide din calendar prima casuta unde gaseste o ciocolata, ca rasplata pentru cele invatate. Si in fiecare zi ajunge sa se roage, si astfel sa invete despre Dumnezeu si mai important sa creada in El, sa Il iubeasca si sa Il slujeasca.

Sunt fel de fel de metode de rugaciune si catehizare in familie, ma bucura enorm cand vad cum familiile crestine isi educa copiii in spiritul lui Cristos. Ti-e mai mare dragul cand vezi un copilas de 2-3 anisori care spune "Bucura-te Marie cea plina de har..." si chiar "Tatal nostru" (culmea e ca mama, crezand ca e prea mic pentru a-l invata Rugaciunea Domneasca, a amanat si cand de-o data pe cand ea se ruga, incepe copilasul sa spuna "Tatal nostru care esti in ceruri..." desi nu l-a invatat nimeni din casa...copilul a prins rugaciunea de la Sfanta Liturghie la care merge saptamanal alaturi de paintii sai).

Trebuie sa ai rabdare cu ei si nu e tocmai usor totdeauna, sunt asa de simpatici si dragalasi, mereu dupa orele de religie primesc bomboane si ciocolata ca recompensa si am constatat de mult timp ca ajuta la stimularea copilului (daca pentru adult motivarea locului de munca este salariul, pentru un copil motivarea, asta pentru inceput, invatarii este ciocolata, bucuria).

PS: Acelasi copilas spunea intr-o zi ca el vrea sa se faca cantor ca sa cante la "pian"(de fapt pianul era orga) asa frumos cum cantorul de la noi o face, a doua zi nu mai vroia sa se faca cantor, ci "parinte" ca sa dea bomboane la copiii mai mici. (asa serios o spunea si asa de nevinovat, cu inocenta specifica copiilor de ti-era mai mare dragul de el)

Eu n-as educa un copil cu bomboane...

Ca de obicei, de craciun, in fiecare an se discuta despre craciun.
As vrea sa aduc si eu cateva citate care trateaza acest subiect si care arata de fapt de unde se trage aceasta sarbatoare.



"Craciunul nu s-a numarat printre cele mai timpurii sarbatori ale Bisericii. Irineu si Tertulian il omit din lista lor de sarbatori."
-The Catholic Encyclopedia, Vol.3, p.724, articol: "Christmas".

"Cea mai mare secta religioasa pagana care a stimulat celebrarea zilei de 25 decembrie ca sarbatoare in intreaga lume romana si greaga a fost inchinarea pagana adusa soarelui - mitraismul... Aceasta sarbatoare a fost numita ,Nasterea' -Nasterea soarelui'". ---Frazer, The Golden Bough, p.471

Oare aceasta sarbatoare pagana a fost responsabila pentru alegerea de catre "biserica" romano-catolica (si nu numai) a zilei de 25 decembrie?

"Binecunoscuta sarbatoare in cinstea soarelui, Natalis Invicti(Nasterea Neinvinsului Soare) serbata in 25 decembrie, poarta in esenta responsabilitatea pentru data sarbatorii noastre din luna decembrie!"-- The Catholic Encyclopedia, op. cit.

"In Roma si Grecia pagana, pe vremea barbarilor teutoni, in vremurile stravechi ale civilizatiei egiptene antice, in stadiul de inceput al dezvoltarii popoarelor din est si vest, din nord si sud, perioada solstitiului de iarna a fost totdeauna o perioada de bucurie si sarbatoare" ----Ealsh, Curiosities of Popular Customs, p.242

Normal ca asa zisa biserica catolica a fost nevoita de imprejurari sa accepte aceste ritualuri pagane, si nu din dorinta de a pastra in constinta oamenilor spiritul lui Cristos, ci pentru a castiga adepti, a castiga putere. Ceea ce si a obtinut. Transformandu-se intr-o biserica pagana, a castigat pe foarte multi pagani, fata de numarul mic de crestini din vremea aceea. Numar asa de mic ca in timp ar fi dus la dizolvarea ei. Deci ea s-a constituit pe mai departe din pagani. Aceasta o confirma chiar faptele lor de mai tarziu.(De fapt de la infiintarea lor si pana astazi)

"Este cunoscut de toti, ca mare parte din lucrurile pe care le asociem cu sezonul Craciunului - sarbatori, oferirea de cadouri si sentimentul general de bunastare - nu este altceva decat mostenirea lasata de sarbatoarea romana de iarna a Saturnaliei ... ramasite din paganism" --Bailey, The Legacy of Rome.

Deci prin craciuni nimeni nu face ceva crestinesc, ci practic, preia obieceiurile pagane, care bineinteles sunt contrare Bibliei --CARTEA DUPA CARE SUSTINE ASA ZISA CRESTINATATE CA SE IA. Dar pe care foarte mare parte din "crestinatate nici nu o cunosc macar. Daca ar cunoaste-o, si ar urma-o atunci nimeni nu ar mai tine asemenea sarbatori care nu aduc nimic bun, (eventual bani pentru comercianti) si pe care nimeni(dintre crestini), incepand de la Abel pana la Isus, si mai departe, apostolii nu le-au tinut. Si nici nu ne-au invatat sa le tinem.

ASD, sa stii ca in ideea cu sarbatoarea denumita "Nasterea Soarelui" se afla ceva care a facut tocmai acest moment potrivit pentru serbarea nasterii lui Iisus. Ceea ce incerci sa transmiti n-are insa relevanta pentru esenta Craciunului, intrucat se leaga numai de "vesmantul" sau. Nu consider catusi de putin de mare insemnatate faptul ca in crestinism au fost preluate unele traditii de sorginte pagana, dupa cum nu sunt de acord ca "obieceiurile pagane ... sunt contrare Bibliei". Ceea ce spui poate sa fie considerat valoros numai de vreun pozitivist care isi inchipuie ca religia inseamna ignoranta si ca va fi in cele din urma inlocuita de stiinta (desi dupa modul in care ai pus problema, pari mai degraba un Martor al lui Iehova). As ruga pe toata lumea care participa la acest topic sa nu aduca in prim plan antipatia sa fata de traditia sarbatorii sau chiar de crestinism in sine...

Acest topic a fost editat de mărăcine: 30 Nov 2004, 10:23 AM

Unui copil trebuie sa ii faci o bucurie, iar aceasta este ciocolata, cat este mic. Asa il stimulezi.
Cand va creste isi va da seama de mai multe lucruri si este clar ca va ajunge sa-i slujeasca lui Dumnezeu.


PS: as ruga neoprotestantii sa nu intervina, sa stea inchistati in dogmele lor, caci noi nu intervenim in subiectele ce-i privesc strict pe ei.

Nu doresc discutii care sa degenereze off topic.
Iar subiectul este cu totul altul.
Asa ca, va rog, respectati !

Ca sa vorbim de obiceiuri, eu incep primul:

Sa incepem cu Adventul:
V-ati cumparat coronita de Advent?
Coronita de Advent eu un obicei intalnit la romano-catolici, e un obicei vechi ce are loc la fiecare inceput de an bisericesc.
Coronita de Advent este facuta din brad, avand infasurata o panglica rosie si patru lumanari. Adventul incepe mereu cel mai devreme in 27 noiembrie si cel mai tarziu in 3 decembrie. In Advent sunt patru Duminici, iar in fiecare Duminica se mai aprinde cate o lumanare de pe coronita (in prima Duminica, o lumanare, in cea de a doua Duminica, doua lumanari etc). Aceste lumanari sunt in numar de patru ce simbolizeaza cei patruzeci de ani ai poporului lui Israel care a pribegit in pustiu asteptand sa ajunga in Tara Fadaguintei si de asemenea si cei 4000 de ani de asteptare de cand Mantuitorul a fost profetit.

Initial coroana de Advent era de fapt o roata de caruta avand insirate 24 de lumanari ce se aprindeau in fiecare zi(pe rand, desigur), pana ce in ziua de 24 Decembrie se aprindeau toate.

Ce bine ca ai vorbit de acest obicei !
Eu, desi sunt ortodoxa il practicam pentru frumusetea lui.
Coronitele mi le fac singura, si pe cele de Craciun, din crengi de brad si le ornez diferit de la an la an.
Pe cele de Advent le fac mici, cu gard viu de obicei pentru ca acum nu am brad. Brazii apar mai tarziu la vanzare, eu fiind intr-o zona de campie. In afara de panglica de catifea rosie si patru lumanari albe, eu am mai presarat si lipit boabe de grau, apoi le-am suflat cu auriu si argintiu.
Este tare frumoasa. Anul acesta am pus in coronita printre gardul viu si cateva imortele albe. (5).

Acest topic a fost editat de contraste: 1 Dec 2004, 01:51 PM

Cred ca e superb contraste.

Iarasi de Craciun e obieceiul ca in fiecare biserica romano-catolica, de-o parte si de alta a Altarului (acesta fiind de obicei in forma de capela sau castel, si intotdeauna vizibil) se aseaza doi brazi mari impodobiti frumos(desigur avem ornamentele cumparate din strainatate). Este si concert de colinde acompaniat de orga, e foarte frumos.

Multumesc frumos ! Este intr-adevar superb.
Iar de Craciun fac si coronite mari si mici, si nu mai fac brad, ca ocupa prea mult loc, iar apartamentul meu... contine si pisici cataratoare !

Dar, privind dincolo de obiceiuri, ce anume trebuie noi sa intelegem din sarbatoarea Craciunului? Mai ales ca, in ziua de astazi, nu mai avem posibilitatea de a trai intr-o comunitate traditionala, intr-un satuc in care locuitorii merg seara catre biserica, tinand in mana cate o lumanare, si strangandu-se pentru a asculta predica si a canta impreuna colinde. Asa ceva mai exista in tot mai putine locuri, in schimb oamenii moderni deschid televizorul in aceasta perioada si vad acolo reportaje despre ce cadouri se cumpara cu ocazia sarbatorii care vine, ce bijuterii le iau barbatii femeilor, ce camasi le cumpara ele lor, ce jucarii vor copiii, s.a.m.d. Colindatorii nu mai sunt primiti azi cu mere si colaci impletiti, ci cu bancnote de 10 si 50 de mii. Sa incercam sa restabilim vechile cutume, ce mai sunt tinute numai de putine persoane, ar fi zadarnic din partea noastra, pentru ca oamenii nu le-ar mai vedea rostul, ba chiar li s-ar parea ca aduc si prea multa bataie de cap. Asadar ce putem face, ce gasim in adancul sufletelor noastre si putem scoate la iveala, pentru a primi bucuria si lumina Craciunului cu o traire pe potriva acestei sarbatori? Si cum anume trebuie sa cautam sentimentele ce izvorasc dintr-o adevarata intelegere a sarbatorii Craciunului in launtrul nostru?

DACA am bani sa ma duc pana acolo, as petrece seara de Craciun intr-o biserica catolica. Am spus biserica NU catedrala...Asta e...Cum nu stiu daca o sa am, imi stau la dispozitie peste 100 de progr TV germane cu slujbe de Craciun - dar asta nu rezolva apropierea de Divinitate...

Ma rog ca Dumnezeu sa implineasca dorinta ta. Este frumos si la catedrala (Episcopul fiind urmasul direct al Apostolilor), dar si in bisericile parohiale.
Numai la biserica poti obtine harul, nu la TV . E mult mai frumos cand vezi procesiunea participand efectiv la ea, decat atunci cand vezi o gramada de oameni doar pe un ecran. Ce-i drept, pe ecran il vezi pe Sfantul Parinte Papa, iar slujba e mult mai solemna, mai spectaculoasa...dar este doar la televizor.

Eu pot sa spun doar atat " Craciunul e in noi" !
Oricat ai fi de departe de biserica, poate intr-un pat de spital, poate la locul de munca in tura in noaptea dintre ani, o ramura de brad, o felie de cozonac, miracolul care pluteste in aer, anunta cu acel parfum specific : Este Craciunul !
Si mie imi lipsesc iernile asternute marama alba pe dale de granite ale strazilor, pe care, la ore deja tarzii deja 10 - 11 noaptea, talpicile saniilor trase de un cal, sau, mai rar , o troica, veneau pe la case in orasul meu. Si urau oamenii de bine si de sanatate. Aceste imagini sunt deja arhaisme, istorie...
Nu mai coboara nimeni din sanii sa ma colinde, copil fiind.
Dar nici eu nu mai sunt copil...
Acum vin copii coristi si urca pe scarile de bloc. Eu sunt un om matur, dar copilul uitat undeva, pe dale de granite acoperite cu zapada, topaie, invie, lasa urme in mintea si sufletul meu, si ma bucur, rad cu fulgii de nea, si cu colindele care... au aceleasi texte si lumina !

Si, in galaxia sufletului meu, iara, e lumina si culoare !

Acest topic a fost editat de contraste: 3 Dec 2004, 11:38 AM

Se pare ca ai talent la scris/compus, contraste. Foarte frumos stii sa asterni pe "hartie" niste sentimente, amintiri...

Craciunul e in noi a scris contraste...

Ce intelegem din aceste cuvinte? Ce anume este diferit in noi in perioada Craciunului fata de tot restul anului? Cum sunt gesturile pe care le facem, vorbele pe care le spunem, gandurile pe care le avem, in aceasta perioada? De fapt, ce asteptam noi, launtric, sa ne aduca Craciunul...?

Acest topic a fost editat de mărăcine: 3 Dec 2004, 02:17 PM

Cred ca harul draga TRIREGNUM , este dat de lumina izvorata dintr-o imagine asemanatoare celei din avatarul tau...

Tot despre semnificatia Craciunului, o poveste frumoasa pentru copii....si nu numai

Învatã-i pe copii (autor necunoscut)

Într-una din serile trecute am avut un vis minunat. Am visat ca tocmai terminasem treburile gospodãresti si mã pregãteam de culcare, când am auzit un zgomot la usa de la intrare. Am deschis si, spre surprinderea mea, in prag era un inger ce avea un sac plin. Si-a dus degetul la buze, fãcându-mi semn sã nu tip. – Ce faci aici..., am început eu sã-l intreb, însã cuvintele mi-au amutit pe buze când am vãzut lacrimile din ochii lui. Nici urmã de bucurie nestãvilitã în ochii lui, ci doar o tristete blândã si caldã. Si cu glas soptit a început sã-mi spunã: - Am venit sa te invat strãvechea semnificatie a Crãciunului - acea semnificatie profundã, datã uitãrii în zilele noastre...

- Am venit sa te invat cã Steaua a fost semnul ceresc al unei promisiuni fãcute cu veacuri în urmã. Dumnezeu promisese un Mântuitor, un Salvator pentru lumea cãzutã, si unul dintre semnele împlinirii acelei promisiuni era mãreata Stea de la Rãsãrit. Steaua din vârful bradului sau din fereastrã ne reaminteste acum de dragostea lui Dumnezeu pentru omenire si de împlinirea acelei promisiuni fãcute de Dumnezeu. Nenumãratele stelute ce sclipesc în noapte - una pentru fiecare - vorbesc acum despre speranta arzãtoare a întregii omeniri. Si ingerul a asezat cu grijã steluta pe semineu, scotând apoi dintr-un sac o betealã de un rosu strãlucitor.
- Am venit sa te invat cã rosul este prima culoare a Crãciunului. Crestinii care au folosit-o pentru prima datã au ales-o ca sã le aminteascã de sângele Mântuitorului, sânge care s-a vãrsat pentru toti oamenii la Calvar, atunci când Cristos Si-a dat viata pentru noi, astfel ca fiecare sã putem avea parte de darul oferit nouã de Dumnezeu - viata eternã. Rosul este o culoare plinã, intensã, vie. Este cea mai mãreatã dintre toate culorile. Ea simbolizeazã darul lui Dumnezeu pentru noi.

Apoi ingerul m-a privit cu ochi blânzi si a continuat: - Am venit sa te invat (Si între timp a scos din fundul sacului un brãdulet pe care l-a asezat cu grijã în fata semineului, aninând în el beteala rosie. Verdele plin al bradului contrasta atât de frumos cu beteala rosie. Cu sigurantã cã aceasta era a doua culoare a Crãciunului!) ...Culoarea verde a bradului rãmâne aceeasi de-a lungul anului. Ea simbolizeazã speranta vesnicã a omenirii. Verdele este culoarea tineretii, a sperantei neînvinse, culoarea promitãtoare de belsug a naturii. Toate acele bradului aratã spre cer, simbolizând gândurile omului care se întorc mereu înspre înalturi - si de unde altundeva îi poate veni ajutorul? Bãtrânul brad verde, el a fost mereu prietenul omului. L-a adãpostit sub crengile lui plecate, l-a încãlzit, i-a oferit frumusete, i-a mobilat locuinta.

Brusc am auzit un clinchet cristalin. Venea parcã din depãrtãri de veacuri. Am venit sa te invat cã la fel cum oitele rãtãcite sunt gãsite dupã sunetul clopotelului ce-l poartã la gât, tot asa sunetul clopotelului ar trebui sã-i aminteascã omului cã trebuie sã se întoarcã în turma din care s-a rãtãcit. Clopotelul înseamnã cãlãuzire si regãsire, el înseamnã întoarcere si ne aminteste cã fiecare în parte are o valoare neasemuitã în ochii Domnului.

Si în timp ce clinchetul clopotelului s-a stins în noapte, ingerul a scos la ivealã o lumânare. A înfipt-o în sfesnicul de pe semineu si a aprins-o. Întunericul încãperii s-a retras parcã speriat de razele pâlpâinde ce se revãrsau feeric de la mica luminitã, zugrãvind imagini de basm pe peretii încãperii. – Sa nu uiti, a soptit ingerul, cã lumânarea aratã recunostinta omului pentru Steaua din vechime. Luminita ei firavã este ca o oglindire a sclipirii stelelor în noapte. La început, în bradul împodobit cu betealã, au fost prinse lumânãrele, înlocuite acum de beculetele multicolore. Fiecare om trebuie sã fie o luminitã ce vorbeste despre darul lui Dumnezeu, despre neasemuita Lui lucrare întru salvarea omenirii.

Apoi ingerul a scos din sac un dar. Mi-a arãtat panglica ce înfrumuseta darul si mi-a spus: - Darul este împachetat frumos,La fel cum panglica leagã darul, tot asa trebuie sã fie legati oamenii între ei prin bunãvointã. Bunãvointã între oameni, acesta este mesajul panglicii.

Asteptam sã vãd ce mai are ingerul in sac. Dar el s-a intins spre crengile bradului si a desprins de acolo o acadea în formã de bastonas. Mi-a întins-o cu grijã spunandu-mi : bastonasul-acadea reprezintã toiagul de care se foloseste pãstorul pentru a-si aduce înapoi în staul oile rãtãcite. Bastonasul-acadea reprezintã mâna întinsã spre fratii nostri de Crãciun - mâna ce le vine în ajutor. Bastonasul-acadea simbolizeazã faptul cã fiecare în parte este pãzitorul fratelui sãu.

Apoi ingerul a fãcut o pauzã. Mi-am dat seama ca venise vremea sa plece , dar parca sclipirea din ochi imi spunea ca mai are sa-mi arate ceva . Nici nu stiu când a bãgat mâna în sac, doar am vãzut cã-mi întinde o cununitã de brad. Vãzându-mi ezitarea, a agãtat-o el la usa de la intrare si mi-a spus: - Te rog, nu uita cã aceastã cununitã simbolizeazã caracterul etern al dragostei - dragostea nu înceteazã niciodatã, nu se sfârseste, nu conteneste. Este un nesfârsit cerc al dragostei, al cãrei început adesea nu-l stim si al cãrei sfârsit degeaba îl cãutãm....si a plecat.
In urma lumânarea continua sã îmbrace camera într-o luminã blândã si feericã, iar gândurile mele au poposit îndelung la tot ingerul ma invatase in Ajun de Crãciun: sã dãruiesti si sã ajuti, sã iubesti si sã slujesti - despre asta vorbeste Crãciunul, si mai târziu Calvarul. Ce altceva mai mãret sã faci în viatã?

Acest topic a fost editat de Cinderella: 5 Dec 2004, 02:42 PM

De fapt, daca e sa fim cinstiti, ceea ce noi consideram astazi a fi simboluri ale Craciunului, ca bradul, darul, culoarea rosu, timp de veacuri nu erau intelese ca atare - bradul era pus in legatura cu sarbatoarea numai in zone destul de restranse, fireste, indeosebi in cele de munte; darul a provenit, banuiesc, din merindele oferite colindatorilor; ca sa nu mai vorbim de "traditionalul" costum rosu al lui Mos Craciun, pentru care trebuie sa-i "multumim" companiei Coca-Cola.

Craciunul trebuie insa vazut dincolo de simboluri. El nu este doar un prilej de a-ti intoarce gandul catre intamplarile din "vechime", ci este un fapt cat se poate de actual, pentru cel care stie sa-l traiasca cu adevarat in sine insusi. Inclin sa cred chiar, ca ar trebui poate cel mai putin sa fie o aducere aminte, intrucat prin Craciun fiecare om trebuie sa invete cum sa se nasca in fiecare an, iar la nastere tot ceea ce se afla in jur este nou pentru fiecare dintre noi, avem in fata o intreaga lume de descoperit, iar nu de rememorat, asa cum am face la batranete. Este o ocazie de a privi orice lucrusor asa cum o face un copil, care se bucura si se minuneaza in fata celor mai simple obiecte, o ocazie de a ne purifica, astfel incat sa descoperim fortele cu care vom putea s-o luam din nou de la capat, in anul ce vine.

Craciunul este un miracol...

De Craciun fiecare om trebuie mai intai sa renasca, sa faca ca in sufletul lui sa se nasca Isus Cristos.
Sper ca fiecare sa inteleaga ceva din Craciun, sa privesca dincolo de elementele materiale: brad, cadouri, Mos Craciun...sa priveasca in suflet, sa priveasca spre Isus Cristos care bate la usa sufletului, de fapt acesta este adevaratul Craciun.

Pentru mine, Craciunul inseamna dragoste.

Semnificatia Craciunului este aceea de a iubi si a fi impreuna...
De a aduce bucurii.
De a ne aduce pe noi insine in zonele frumoase, din emigrarile in twilight zone...

cred ca si anotimpul are o influenta te indeamna spre introspectie

Nu numai, colega !
Exista ceva ca un bioritm in toate tarile de aceasta credinta.
Este ceva care vine, cheama si cere sa fim cu sufletul in sufletul tuturor si sa intampinam noua nastere - mentala- a mantuitorului si renasterea unui an, desi el inseamna inca o intoarcere de roata in viata noastra scurta...

Va place colindul de mai jos? Exista pe internet si partitura pentru cine doreste...


Praznic luminos

Praznic luminos,
Stralucind frumos,
Astazi ne-a sosit
Si ne-a inveselit,
Ca Mantuitorul
Si Izbavitorul
Cu trup s-a nascut,
Cu trup s-a nascut.

Raiul cel inchis
Azi iar s-a deschis,
Sarpelui cumplit
Capul s-a zdrobit,
Si stramosii iara
Prin Sfanta Fecioara
Iar s-au innoit,
Iar s-au innoit.

Ingerii cantau,
Pastori fluierau,
Magii se-nchinau,
Toti se bucurau,
Dar Irod era,
Ca se tulbura
De nasterea Sa,
De nasterea Sa.

El il cauta
Voind morti-a-L da,
Dar pruncul Iisus
Din tara s-a dus,
Fie laudat,
Binecuvantat,
In veacuri, amin,
In veacuri, amin.

Este frumos, intr-adevar !

Are cineva vre-o idee despre etimologia numelui "Craciun", cred ca exista numai la Romani...

Stiu ca Evreii isi sarbatoresc peregrinarile nomade, dar de ce le sarbatoresc si Catolicii? Ce semnificatie are "tara fagaduintei" care este sarbatorita de Catolici? Are ceva de a face cu miscarea Evreii pentru Crestinism?