Fara a face referiri strict la versete, as vrea sa definiti ce reprezinta teoretic, ce ar putea sa reprezinte practic inchinarea vietii sau a gandurilor voastre cuiva sau la ceva, definitii exemplificate , traite , auzite.

Deci, dincolo de dedicarea unor ganduri si sentimente , specifice limitei si conditiei umane, ce iasa din normal si devine idolatru?

Ioana1,dupa cunostinta mea,o iubire de orice care intrece o limita,care rupe un echilibru,devine idolatrie.Poti sa-ti faci un idol din orice.Poti sa-ti faci un idol din copilul tau.Asta insa nu i-ar fi nici macar lui de folos,ca sa nu mai vorbim tie.Idolatria nu e buna.
Probabil ar fi momentul sa recunosc,sa marturisesc public ca am si eu un idol,am idol pe CEL DE SUS!

Am eu impresia sau Geri se contrazice singură în ce spune (idolatria nu e bună dar ea are un idol). Ori, poate, face deosebire între idolatrie şi idol, nu ştiu, n-am prea înţeles. Să mă ierte Geri pentru asta

Practic, "închinarea vieţii şi gîndurilor...", pentru mine înseamnă respectarea necondiţionată (sau încercarea după puteri ca să...) a dorinţelor, a poruncilor cuiva. Numai Isus Cristos este acela care...

Cuvintele "idol" şi "idolatrie" au conotaţii negative pt. mine pt. că, automat, îmi vine în minte porunca lui Dumnezeu referitoare la ele. Aceste cuvinte, tot automat, îmi aduc în minte noţiunea de "dreaptă socoteală", de temperanţă, de prudenţă...

Salutare!
Idol devine orice "chip cioplit" la care cineva se inchina. Asta determina formarea unui atasament care franeaza procesul de evolutie a unei fiinte. Fie ca ne atasam de un obiect, de o idee, sau chiar de propria sfintenie, acestea sunt "frane" care ne urmaresc pe parcursul drumului, un numar mai mare sau mai mic de vieti, proportional cu puterea atasamentului. Spre exemplu, atasamentele de valorile materiale ne "urmaresc" maxim 2 vieti, cele de persoane pe care le-am iubit un numar de 3-5 vieti, atasamentele de produse sau practici impotriva propriilor structuri (viciile) ne urmaresc pana la 15 vieti, iar - atentie! - de atasamentele de calitatile noastre scapam dupa un numar maxim de 39 de vieti. Astea sunt cele mai periculoase. De aceea Mantuitorul a spus "Sa nu stie stanga voastra de binele pe care il face dreapta".
caa, tu ai dreptate cand pomenesti de "dreapta socoteala". Inseamna de fapt cumpatare, pastrarea unui echilibru. Dar sa stii ca si geriA3e e bazat in ce spune despre iubirea care devine obsesie. Uite, de exemplu, dupa 1990 a spune cuiva "te iubesc mai mult decat orice" reprezinta garantia ca vom pierde acea persoana.

1. Eşti mare cu vorba asta RZA Dar, oare, înainte de 1990 era altfel?
2. Să fie obsesia sora mai mică a idolatriei?

Nu stiu daca e sora "cea mica ", dar CERT este sora cu ea.

Da, caa, inainte de 1990 anumite procese energetice erau mai lente. Dar timpul alocat ciclului 4 de evolutie (in care ne aflam) este pe terminate.
Si nu stiu cum se face, dar cu cat ma duc mai sus, cu atat ma vad mai mic...

" Sa nu-ti faci chip cioplit", parca asa spunea Dumnezeu oamenilor...pentru ca acel chip cioplit ar fi fost idolul, materializarea persoanei LUI, lucru nepermis, imposibil.
Dar omul iubeste concretul, tangibilul, materia...

"Sa nu-ti faci chip cioplit, nici sa te inchini lui." si alt undeva in Biblie spune Dumnezeu "sunt un Dumnezeu gelos".
Idolul reprezinta orice, absolut orice de la chp cioplit pana o idee, caruia i se atribuie putere divina (fara a o avea desigur, i se atrubuie omnisicenta, omniprezenta, omnipotenta - caracteristici pe care numai Dumnezeu le detine), e de fapt inlocuirea lui Dumnezeu cu acel idol.

Evident statuile si icoanele care reprezinta sfintii nu pot intra in aceasta categorie.

Evident. Pericolul "inchinarii la idoli" e cu atat mai mare cu cat respectivii au forme tot mai subtile. De la bani-casa-masina, pana la mandrie-orgoliu-intelepciune (a se citi perversitate). Citind pildele din Pateric, mi s-a reconfirmat ca orgoliul/slava desarta este cel mai perfid si mai periculos mijloc prin care oamenii sunt facuti sa-si intoarca privirea de la Creator. Catre ei insisi.

Mi se pare f. bine formulată ideea asta cu "idolul interior", întrucît formularea poruncii dumnezeieşti duce în prima fază atenţia către idolii exteriori nouă. Idolul "eu", într-adevăr, este cel mai nociv...

Nr. 4

In Srimad Bhagavad-gita (9.25) Bhagavan, Sri Krishna, spune:
bhutani yanti bhutajya
Cei ce venereaza materia se duc la materie. (raman in universul material).


Din cele de mai sus este clas ca in shastra (scriptura vedica) nu exista nici o baza pentru venerarea materiei. Acest lucru trebuie retinut.
Pe de alta parte fiintele umane au diferite grade de calificare in intelegerea spirituala, conform
1. cunoasterii spirituale acumulate si a
2. impresiilor acumulate in “inima” (citta).
Numai cei care pot intelege existenta spirituala purA sunt capabili sa venereze forma spirituala pura a Zeitatii.

Intelegerea spirituala a fiecaruia este direct proportionala cu dezvoltarea sa in aceasta directie.
Cei care sunt cel mai putin eligibili (kanishta adhikari- devotii neofiti), nu pot intelege starea pura, spirituala a existentei. Chiar si atunci cand devotii neofiti mediteaza asupra Domnului in mintea lor, forma pe care ei si-o imagineaza este materiala, si meditand in minte asupra unei forme materiale, este din punct de vedere spiritual acelasi lucru cu a construi o forma din lut, piatra, lemn, etc si sa o privesti ca fiind forma Domnului. (Singura deosebire este ca o forma este in planul material subtil, la nivelul mintii, iar cealalte este in plan material grosier).
De aceea este benefic pentru persoanele care se afla pe nivelul devotului neofit sa venereze Zeitatea Domnului, si aceasta in special pentru ca fiintele obisnuite, aflate pe acest nivel de eligibilitate, atunci cand devin inclinate spre serviciul devotional catre Dumnezeu, sunt incapabile sa mediteze in minte asupra formei Domnului, si sunt nefericite cand nu vad forma Zeitatii Domnului in fata lor.
In religiile in care nu exista venerarea Zeitatii Domnului, membrii care se afla pe un nivel inferior de calificare spirituala sunt foarte materialisti si nu au atractie pentru Bhagavan (Dumnezeu); de aceea venerarea Zeitatii Domnului este fundamentul religiei intregii umanitati.
Acum sa vedem ce poate fi privit ca Zeitatea a Domnului.
Forma lui Bhagavan este revelata marilor suflete (maha-janas) in starea de transa a purei jnana-yoga, si ei mediteaza asupra acelei forme transcendentale in “inima” lor, care este purificata prin bhakti.

Cand “inima” devotilor, in care forma Domnului s-a revelat, se extinde in lumea materiala, reflectia Formei pure a Domnului este portretata in aceasta lume, in felul acesta luand Forma Zeitatii.

Zeitatea Domnului este intotdeauna cinmaya (spirituala, constienta), si numai cei care sunt pe cea mai inalta platforma de calificare spirituala pot percepe Zeitatea Domnului in acest fel.

Cei care se afla pe un nivel mijlociu de calificare vad ca Zeitatea este dotata cu perceptie si constienta (mano-maya). Aceasta inseamna ca devotii intermediari (madyam adhikari), au credinta ca Zeitatea este constienta de gandurile si rugaciunile lor si accepta modul lor de venerare. Totusi spre deosebire de devotul avansat, cel intermediar nu percepe direct forma sprirituala atot-constienta a Zeitatii.

Cei care sunt devoti neofiti (kanishta adhikari) initial vad Zeitatea Domnului ca fiind materiala (jada-maya), dar cu timpul Zeitatea isi reveleaza forma pura, spirituala, inteligentei (capacitatii de discernamant) care a fost purificata prin iubirea transcendentala.

Ca urmare toate clasele de devoti trebuie sa venereze forma Zeitatii lui Bhagavan.
Nu trebuie venerata o forma imaginara, dar este deosebit de benefic sa venerezi forma eterna a Zeitatii Domnului.

(din Jaiva Dharma, Capitolul 11, Nitya Dharma si idolatria)

Mai mult (in limba romana) aici:

http://www.harekrischna.de/forum/viewtopic.php?p=28#28

Desi o persoana poate fi initial inclinata spre satisfacerea propriilor placeri, daca dintr-un motiv sau altul, mintea i se inclina spre Bhagavan, si in mod regulat vine sa priveasca Zeitatea Domnului, si sa asculte despre activitatile minunate ale Personalitatii Supreme, de la persoanele sfinte (sadhu ), atunci natura sa intrinseca, de a fi servitorul plin de iubire al Personalitatii Supreme a Domnului, se intareste. Pe masura ce natura sa intrinseca (care este iubirea – bhava) se intareste cu atat mai mult devii competent de a percepe direct natura spirituala. Singura speranta in a face progres spiritual, pentru cei care sunt mai putin calificati spiritual, este de a servi Zeitatea Domnului si de a asculta despre activitatile minunate ale Domnului, de pe buzele devotilor puri. De aceea marile suflete au instituit serviciul devotional catre Zeitatea Domnului.

Mai mult in limba romana, vezi Nr. 6 eventual Nr. 5 de la

http://www.harekrischna.de/forum/viewtopic.php?p=44#44

Sunt de acord cu xcross. Daca "eu" devine idol, iata cel mai mare pericol. De aceea sunt atat de nocive anumite secte orientale. Am inteles ca si mormonii au o astfel de conceptie gresita despre "eu".