Sunetul transcendental (part 1)

In traditia vedantica sunetul este considerat unul dintre cele mai importante principii ale existentei, fiind primul element material ca obiect al simTurilor din care celelalte elemente materiale (obiecte ale simTurilor) au evoluat.
De aceea sunetul reprezintA cheia prin care poTi sa te eliberezi de obiectele materiale.

Cel care inTelege pe deplin cele patru niveluri ale sunetului, asa cum sunt explicate in textele vedice, poate utiliza aceasta Stiinta pentru a se elibera din prizonieratul materiei.

Cum este definit sunetul in scripturi? In Srimad Bhagavatam (3.26.33) existA urmatoarea definitie a sunetului (shabda):

arthashrayatvam shabdasya
drashtur lingatvam eva ca
tan-matratvam ca nabhaso
lakshanam kavayo viduh

"Persoanele care sunt invatate si au cunoaStere cu adevarat, definesc sunetul ca fiind ceea ce transmite ideea unui obiect, indica prezenta unui vorbitor si constitue forma subtilA a etherului (spatiului)."

Aceasta nu este o definitie absolutA a sunetului, de vreme ce existA diferite nivele de sunet care trebuiesc definite, dar ne furnizeaza baza de la care incepe studiul acestui subiect. Aceasta definitie difera complet de parerea pe care Stiinta impersonala vestica o are in aceasta privinta.
In cunoaSterea vedicA sunetul nu este doar vibratia creatA de interactiunea a douA obiecte.

In primul rand inTelepTii, care au cunoaStere vedicA definesc sunetul ca fiind ceea ce transmite ideea unui obiect.
In functie de calitatea sunetului, aceasta idée se identifica mai mult sau mai puTin cu obiectul pana la a deveni obiectul insusi.
In acest sens cuvintele exact folosite sunt "artha-ashraya" sau adApostul intelesului.

In Vede se spune ca literele (akshara) sunt seminte ale existentei (bijas)

eu nu cred ca sunetul este cel mai impotrant simt (adica auzul). intradevar sunetul ajunge mult mai repede decat orice la inima (dar nu intotdeauna). ceea ce este cu adevarat important este ceea ce vine din inima noastra, esenta care poate fi exteriorizata atat prin sunete dar si prin simplul fapt ca simtim iubire (sau ura...)
daca privesti mai atent ceea ce se gaseste in vede vei observa ca totul se bazeaza pe observatia atenta a naturii, dar Dumnezeu nu este in natura ci se afla in noi

Acest topic a fost editat de 1,618033: 20 May 2004, 08:50 AM

Hello all, si bine v-am regasit la Han!

Bine ati venit, spiddi si anadi!

Am rugamintea sa se inceapa un nou thread doar cand se doreste o discutie pe tema data, nu doar pentru a informa despre parerea unei anumite religii despre un anume lucru. Informatii putem gasi la biblioteca, aici gasim discutii. Asadar, nu postati doar o bucata de informatie fara a invita la un dialog pe tema data. OK? Multam!

Bine te-em gasit "e la x" die hard!
E usor a scrie ... cand nimic nu ai a spune.
Forumul e deschis, si oricine este invitat sa spuna ceea ce el crede
ca ar avea de spus. In nici un forum nu am auzit ca trebuie sa faci
o invitatie cand deschizi un subiect (care dupa puterea fiecaruia, poate sau nu poate fi abordat).

Eventual poti sa deschizi o discutie pentru ca te intereseaza o tema despre care ai putine cunostiinte,
si doresti sa afli mai mult, invitand pe altii sa spuna ceva despre subiect.

E usor a scrie ... cand nimic nu ai a spune.

Iar eu, ca moderator al acestei sectiuni, te invit sa recitesti un picut regulamentul. Multam! Caci altfel, eu il voi aplica...

Aici a fost o mica greseala cand ai spus ca "nu cred ca sunetul este cel mai impotrant simt". Sunetul este un obiect al unui organ de simt pe care il putem numi prin functia sa : auzul, iar la multe vietuitoare e cunoscut ca ureche.

Sunetul audibil este categorizat in 50 de litere ale alfabetului sanskrit incepAnd cu “a” si terminand cu “ksha” De aceea Alfabetul este numit “a-ksha-ra” care inseamnA “infailibil” sau “suprem”.
Akshara este un sinonim pentru pranava (aum), suma tuturor silabelor si sursa imnurilor vedice.
In Bhagavad-git, Bhagavan (Dumnezeu) Sri Krishna (Cel Atoate Atragator) spune:

karma brahmodbhavam viddhi
brahmakshara-samudbhavam
tasmat sarva-gatam brahma
nityam yajne pratisthitam

"activitATile regulative sunt descrise in vede, iar vedele sunt o manifestare directa din akshara, silaba sacra Om.
Ca urmare, transcendenta a tot patrunzatoare (pranava sau silaba 'Om') se afla etern in actele de sacrificiu”
Caci nimic nu se obtine fara sacrificiu.

Dharma , sau datoria, este manifestatA din vede. Aceasta manifestare nu este intocmai directA, pentru ca una este materiala iar cealalta spirituala. Aceasta ar fi fost indicata prin cuvAntul udbhavam.si de aceea in versul de mai sus este folosit cuvantul sam-udbhavam, si nu doar udbhavam.

In Scrierile Tantrice akshara au ca sursa un anume nivel material care reprezintA o anume manifestare a energiei Shakti sub forma unei zeitati. Fiecare din etapele ei de manifestare sunt faze ale crearii universului. In felul acesta trebuie inteles sunetul pontent
akshara, care e insasi constituTia obiectului (shabda) si intelesul sau (artha).

La inceputul crearii universului, cand a fost creatA maha tattva care este conStiinTA purA, spirituala, sunetul care corespunde acestui nivel se numeste para sau shabda brahma (transcendental).
Acest sunet corespunde de asemenea lumii spirituale si tuturor acelor obiecte vesnice.
Sunetul care este la nivelul mintii, pe care il auzim cand citim o carte se numeste madyama, adicA la mijloc. Sunetul care este la nivelul inteligentei, care vine de la Supra-suflet (parama- atma), pe care uneori e foarte greu sa il distingem, pentru ca e continu bruiat de comunistii fascisti ai mintii, se numeste pashyanti, si da puterea de discriminare.

Iar sunetul care este articulat de cineva, care nu a realizat natura sa spirituala si soarele spiritual - Dumnezeu, sau sunetul imitat de un aparat material se numeste vaikhari.

Acest topic a fost editat de anadi: 20 May 2004, 10:15 PM

referitur la sunet, am pus in paranteza auz si eu cred ca am fost destul de explicit. nu inteleg termenii pe care ii folosesti, ma refer la cei in alta limba. probabil in vede sunt foarte multe adevaruri, dar asta nu inseamna ca rebuie sa le luam drept legi, asa cum au fost candva in trecut.
sunetul este ceva ce incearca sa sparga monotonia acestei lumi si mai ales este "obiectul" prin care reusim sa comunicam, este intradevar foarte important pentru noi oamenii. dar nu ti se pare ca e rece? ca este lipsit de acel "ceva" ce trebuie sa ne spuna de fapt (adica el nu este un mesaj, este doar unul din multele moduri prin care comunicam -- si cam atat)?

Shabda-brahman in natura sa absoluta este numita para. In manifestarea a ceea ce este subtil el este totdeauna sursa a ceea ce este grosier, si astfel din para-vak se manifesta celelalte trei forme ale sunetului.
Para-vak este sunetul transcendental. Para inseamna cel mai inalt, sau cel mai indepartat, si in acest sens el indica faptul ca sunetul se afla dincolo de perceptia senzoriala.
Para-vak este de asemenea cunoscut ca "rava-shabda" – o conditie nevibratorie a sunetului, care se afla dincolo de capacitatea mintii si a inteligentei (avyakta), care poate fi realizat de marile suflete, parama-jnani.

La nivelul lui para-vak nu exista nici o distinctie intre obiect si sunet. Sunetul contine toate calitatile obiectului.

In procesul manifestarii cand sunetul atinge forma pashyanti-vak, el merge pana la inima si devine cuplat cu inteligenta afirmativa, fiind incarcat cu silabele a, ka, cha, tha, ta, etc. Ajuns in acest punct el este manifestat sub forma vibratorie nada rupa madhyama-vak. Numai cei care au atins nivelul unei inteligente descriminatorie pot percepe acest lucru.
Pashyanti-vak este cel de-al doilea nivel al sunetului, si este mai putin subtil decat para-vak. Pashyanti in Sanskrita inseamna "ceea ce poate fi vizualizat".

In lumile paradisiace (materiale) semizeii, care vorbesc limba Sanskrita (de aceea aceasta limba este denumita deva-nagari – limbajul zeilor) percep culoarea si forma sunetelor. In stadiul de pashyanti sunetul poseda calitati ca forma si culoare. Pe planete inferioare celor paradisiace Yoghini care au visiune interioara, pot percepe aceste calitati ale sunetului. La acest nivel diferenta de limbaj nu exista, fiind situat dincolo de conceptele artificiale. La nivelul lui pashyanti-vak, vorbirea este intuitive conectata cu obiectul. Aproape ca experienta descrisa si Cuvantul devin una.
Pashyanti-vak este cel mai fin impuls al vorbirii. Locul lui pashyanti este in zona ombilicala a lui Manipura Chakra. Cand sunetul iese din zona ombilicala odata cu aerul corpului intr-o forma vibratorie fara o silaba anume (varna), totusi conectat cu inteligenta, el este cunoscut ca pashyanti-vak.


Madhyama-vak este starea intermediara, neexprimata a sunetului, al carui loc este mintea. Cuvantul Madhyama inseamna "intre” sau "mijlocul". Sunetul mijlociu este cel ce se afla intre starea de vis (sushupti) si cea de trezie (jagrat). Madhyama-vak se refera la vorbirea mentala, ca opusa vorbirii externe audibile. La acest nivel se experimenteaza gandirea. In acest context se poate spune ca vaikhari apartine starii de trezie.

Vaikhari-vak este nivelul cel mai grosier, al vorbirii, si este perceput cu organelle externe. Cand sunetul vine din gura sub forma silabelor rostite, el se numeste vaikhari.
La nivelul lui madhyama si vaikhari, exista o distinctie intre sunet si obiectul desemnat. Obiectul este perceput ca ceva care este diferit de sunet, iar sunetul este conectat cu obiectul cunoasterii, mai ales prin conventie.

Shabda-brahman in natura sa absoluta este numita para. In manifestarea a ceea ce este subtil el este totdeauna sursa a ceea ce este grosier, si astfel din para-vak se manifesta celelalte trei forme ale sunetului.
Para-vak este sunetul transcendental. Para inseamna cel mai inalt, sau cel mai indepartat, si in acest sens el indica faptul ca sunetul se afla dincolo de perceptia senzoriala.
Para-vak este de asemenea cunoscut ca "rava-shabda" – o conditie nevibratorie a sunetului, care se afla dincolo de capacitatea mintii si a inteligentei (avyakta), care poate fi realizat de marile suflete, parama-jnani.

La nivelul lui para-vak nu exista nici o distinctie intre obiect si sunet. Sunetul contine toate calitatile obiectului.

In procesul manifestarii cand sunetul atinge forma pashyanti-vak, el merge pana la inima si devine cuplat cu inteligenta afirmativa, fiind incarcat cu silabele a, ka, cha, tha, ta, etc. Ajuns in acest punct el este manifestat sub forma vibratorie nada rupa madhyama-vak. Numai cei care au atins nivelul unei inteligente descriminatorie pot percepe acest lucru.
Pashyanti-vak este cel de-al doilea nivel al sunetului, si este mai putin subtil decat para-vak. Pashyanti in Sanskrita inseamna "ceea ce poate fi vizualizat".

In lumile paradisiace (materiale) semizeii, care vorbesc limba Sanskrita (de aceea aceasta limba este denumita deva-nagari – limbajul zeilor) percep culoarea si forma sunetelor. In stadiul de pashyanti sunetul poseda calitati ca forma si culoare. Pe planete inferioare celor paradisiace Yoghini care au visiune interioara, pot percepe aceste calitati ale sunetului. La acest nivel diferenta de limbaj nu exista, fiind situat dincolo de conceptele artificiale. La nivelul lui pashyanti-vak, vorbirea este intuitive conectata cu obiectul. Aproape ca experienta descrisa si Cuvantul devin una.
Pashyanti-vak este cel mai fin impuls al vorbirii. Locul lui pashyanti este in zona ombilicala a lui Manipura Chakra. Cand sunetul iese din zona ombilicala odata cu aerul corpului intr-o forma vibratorie fara o silaba anume (varna), totusi conectat cu inteligenta, el este cunoscut ca pashyanti-vak.


Madhyama-vak este starea intermediara, neexprimata a sunetului, al carui loc este mintea. Cuvantul Madhyama inseamna "intre” sau "mijlocul". Sunetul mijlociu este cel ce se afla intre starea de vis (sushupti) si cea de trezie (jagrat). Madhyama-vak se refera la vorbirea mentala, ca opusa vorbirii externe audibile. La acest nivel se experimenteaza gandirea. In acest context se poate spune ca vaikhari apartine starii de trezie.

Vaikhari-vak este nivelul cel mai grosier, al vorbirii, si este perceput cu organelle externe. Cand sunetul vine din gura sub forma silabelor rostite, el se numeste vaikhari.
La nivelul lui madhyama si vaikhari, exista o distinctie intre sunet si obiectul desemnat. Obiectul este perceput ca ceva care este diferit de sunet, iar sunetul este conectat cu obiectul cunoasterii, mai ales prin conventie.

Din punct de vedere al creerii lumilor materiale, vaikhari, madhyama si pashyanti corespund respective celor trei sisteme planetere existente in fiecare univers: bhuh (karmice- lumi pamantesti), bhuvah (de indurare a karmei negative - lumi infernale) svah (de gustare a karmei positive – lumi paradisiace).
Para-shabda corespunde lumii spirituale, care se afla dincolo de cele trei moduri ale naturii materiale, dincolo de principiul lumii materiale numit oceanul cauzal (karana jala) sau rAul vi-raja (care separa universurile materiale de cerul spiritual).

In pashyanti-vak exista natura lui iccha-shakti, sau energia vointei.
In madhyama-vak exista natura lui jnana-shakti, sau energia cunoasterii.
In vaikhari-vak exista natura lui kriya-shakti, sau energia activitatii.

Bhakti yoga este o cale transcendentala a desavarsiri spirituale.
Orice cale de desavarsire spirituala trebuie sa fie transcendentala.
Dar de vreme ce aceasta cale e transcendentala, de ce este nevoie de procesul de initiere (diksha), si de ce este nevoie de procesul de indrumare (shiksha).
Aceste procese sunt doar procese materiale.

Nu, tocmai ca aceste procese sunt spirituale (transcendentale).
Aceste procese sunt transcendentale numai daca daca sunt primite de la o persoana transcendentala.

Ce este diksha, sau procesul de initiere spirituala ?

divyam jJAnaM yato dadyAt kuryAt pApasya saNKzayam
tasmat dikzeti sA proktA diSikais tatttva kovidaiH

Acel process prin care
1. se da (dadyAt) cunoastere transcendentala-divyam jJAnaM
2. care distruge pacatele, semintele pacatelor si
3.distruge ignoranta avidyA din radacina
este numit dikSa de catre autoritatile care cunosc adevarul (tattva).

Diksha este procesul prin care maestrul spiritual face ca in inima discipolului sa apara zeitatea tutelara a mantrei impartasita in momentul initierii.

Daca maestrul spiritual nu a realizat zeitatea tutelara a mantrei pe care el a dat-o discipolului, nu este posibili ca aceasta zeitate sa apara in inima discipolului.

In Srimad Bhagavatam se spune ca modalitatea de impartasire a mantrei este sunetul transcendental.
Cand un devot pur vorbeste, amestecate in vocea sa sunt particule ca safranul de pe picioarele asemenea lotusului, ale Personalitatii Supreme a lui Dumnezeu Sri Krishna.

Ce este mantra ?
Man-tra este un pachet de sunete, care atunci cand sunt rostite de un maestru spiritual pur, sub forma sunetului transcendental,
confera nu numai salvarea, eliberarea (tra – trayate) din ciclul reincarnarii (al nasterii si al mortii) ci da si iubirea pentru Personalitatea Suprema a lui Dumnezeu.

Acest topic a fost editat de anadi: 26 May 2004, 01:59 PM

gurpadasrayas tasmat krsna diksadi siksanam


In cartea bhakti RasAmRta Sindhu, Srila Rupa Gosvami defineste procedeele prin care se poate executa bhakti, serviciul iubirii devotionale pure care Personalitatea Suprema a lui Dumnezeu, Sri Krishna
incepand cu sadhana bhakti, acel tip de bhakti care este executat cu organele de simt materiale si care are ca SCOP atingerea lui BHAVA (care reprezinta primele raze ale iubirii divine pentru Personalitatea Suprema a lui Dumnezeu Sri Krishna sau una dintre expansiunile Sale din categoria bhagavan-tattva).
Acest inceput de iubire, care se afla etern perfecta in inima, devine manifesta ca urmare a atingerii telului lui sadhana bhakti: bhava - primele raze ale iubirii divine ."

Sadhana bhakti incepe cu Sri guru padashraya, ceea ce inseamna ca mai intai trebuie sa mergi la guru (maestrul spiritual) si sa iei adapost la picioarele sale ca lotusii (gurpadasrayas). Adica renunti la adapostul averii, a relatiilor, a serviciului samd.
Cel care face acest lucru se numesta sat shishya, un discipol adevarat.
In literatura vedica se spune ca sat guru, omul sfant, este extrem de rar,
dar sat shishya, discipolul pur (adevarat) este si mai rar.

Cel de-al doilea procedeu inseamna sa iei initiere intr-o mantra care sa-l reprezinte pe Krishna, Personalitatea Suprema a lui Dumnezeu ( tasmat krsna diksadi ).

Jiva Gosvami spune:

yo mantra sa guruh sAkSat yo guru sa harih svayam
gurur yasya bhavet tuStas tasya tuSto harih svayam

Prin procedeul de initiere (dikSa), mantrele (care sunt sunete transcendentale, spirituale) date sunt Sinele gurului.
Ce inseamna aceasta? yo mantra sa guruh sAkSat,
Inseamna ca starea trasncendentala a sufletului lui guru este transmisa discipolului prin intermediul mantrei (sunetul transcendental).
yo guru sa harih svayam inseamna ca guru este direct Domnul Suprem Hari (hari este un nume pentru Dumnezeu care in sanskrita inseamna Cel ce indeparteaza din inima devotilor Sai atractia pentru lumea materiala).
Cum adica este direct Domnul Suprem?

Srila KRSNa dasa Kaviraja Gosvami raspunde

guru KRSNa rupa hana Sastrera pramane
guru rupe KRSNa kRpa karena bhakta gane

Diksha guru (cel care da initiere) este o forma a Supremei Personalitati KRSNa (KRSNa rupa). Dar ce fel de forma?
Forma milei lui Krishna (KRSNa kRpa) pentru devotii sai (bhakta gane).

Iar mai departe Srila KRSNa dasa Kaviraja Gosvami spune

SikzA guruke ta' jani KRSNera svarupa

Sikza guru (gurul care dezvaluie in inima discipolului forma particulara a lui Krishna)
reprezinta forma interna, spirituala a lui KRSNa (KRSNera svarupa)
Si asa cum nu exista nici o diferenta intre forma externa a lui Krishna (rupa) si cea interna (svarupa),
la fel nu trebuie sa vedem nici o diferenta intre dikSa si Sikza guru.
Aceasta este:
gurpadasrayas
tasmat krsna diksadi siksanam