Sau religiozitatea e mostenita/dobandita?

Din momentul in care te nasti si esti botezat devii un nou 'Iisus Christos'.
Profanul din zilele noastre este insa cu mult deasupra sacrului, si pateaza aceast sacralitate.

Mihai, alea nu sunt doar niste vorbe mari?
Ce e "un nou Iisus Christos"?

Cred ca pentru Mihai nu sunt doar niste vorbe mari, ci niste vorbe pe care le spune din inima. Iar inima poate fi ranita foarte usor. Eu am patit-o.

QUOTE (Ulysses.Odyossus @ Mar 11 2003, 05:56 PM)

Mihai, alea nu sunt doar niste vorbe mari? Ce e "un nou Iisus Christos"?

Nu este parerea mea, este ideea botezului. Prin botez te purifici si devii o persoana religioasa.

Speram ca nu veti ancora in crestinism si ca vom putea purta o discutie despre religiozitate ca sentiment. Stiu ca suna putin fortat, dar ma voi explica. Vroiam sa discutam despre un sentiment oarecum asemanator pe care-l traieste in permanenta si un musulman si un crestin ... .

Nici eu nu doresc acest lucru. Speram ca vom discuta la modul general.

Iata o intrebare ineresanta: cum se face ca sistemele sociale care interzic fenomenul religios devin la randul lor sisteme pseudoreligioase? In lumea libera fenomenul religios este garantat prin lege, dar in cazul dictaturilor Dumnezeu este interzis.

Comunstii au inceput cu un fel de eliberare in forta de "negura religiei", dar au sfarsit adorandu-i pe cei mai iubiti fii ai poporului sau prin mumificarea lui Lenin.

Are dreptate Mircea Eliade cand vorbeste de un reflex religios insacut? Oare daca omul este lipsit de Dumnezeu isi confectioneaza altul, pe care il numeste "Mama Natura", "viata", "soarta" etc.?

Am luat caz particular crestinismul, dar cred ca asta este ideea oricarei religii: prin pozitia omului fata de divin, religiozitatea devine principalul atribut al omului.
Bineinteles insa ca aceasta religiozitate este influentata de familie, de societate in general.

Este influentata de societate, dar nu creata de societate. Aici cred ca e problema.

Daca fenomenul religios ar fi creat de societate, atunci el ar trebui sa aiba doua caracteristi:

1. Existenta unei perioade absolut laice si un [un punct de la care fenomenul religios apare brusc. Insa orice antropolog poate certifica fara nici o dificulatate ca fenomenul religios a aparut odata cu primele maifestari sociale.

2. Interzicerea fenomenului religios ar trebui sa conduca la o societate complet laica. In comunism au curs tone de materialism pe paginile cartilor, deci materialismul ar fi trebuit sa iasa biruitor. Insa tocmai comunismul a produs cele mai ciudate forme pesudoreligioase, in care conducatorii erau zeificati.

De ce nu dispare Dumnezeu din miezul nostru interior?

Ce au toate religiile in comun? Intr-un fel sau altul triumful asupra materialitatii (asupra invitabilei morti trupesti). Toate religiile au ca centru, dintr-un anumit punct de vedere, eternitatea. Cred ca aici este raspunsul. Va puteti imagina o lume in care toti oamenii ar fi convinsi ca dupa moarte constiinta lor va disparea pentru totdeauna? Ca faptele lor nu vor fi nici pedepsite, nici recompensate? Ar fi o anarhie totala.

U, ai totala si perfecta dreptate. Absolut 100%!

Permite-mi, te rog, sa nuantez putin raspunsul tau direct pe problematica religioasa. Sigur, nu este un forum dedicat doar crestinilor, dar din moment ce sunt crestin voi vorbi din perspectiva crestina. Cu siguranta ca acest forum se va imbogati pe parcurs si cu alte religii, dar pana atunci cred ca va trebui sa avem putintica rabdare (vorba lu' nenea Iancu).

In Noul Testment exista o turnura extraordinara facuta de Hristos privind notiunea de Dumnezeu. Daca in Vechiul Testament se vorbea de Adonai (Stapanul), Dumnezeu devine prin prisma Noului Testament Tatal. O notiune care decodifica multe.

Reflexul religios pomenit de Eliade are in componenta sa si explicatia data de tine, dar nuantarea se face cred pe modelul parinte-copil. Felul in care omul il cauta pe Dumnezeu - acel cineva sau ceva - seamana destul de mult cu modul in care un copil orfan doreste sa isi cunoasca parintii adevarati, chiar daca a fost crescut de o familie adoptiva care i-a oferit totul.

Reflexul religos, caracteristica acelui homo religiosus teoretizat de Mircea Eliade. Un subiect care merita toata atentia.

Fireste ca raspunsul meu poate fi nuantat. Ma rog, eu am o alta perspectiva. Cred ca religiozitatea deriva din constiinta de sine (notiunea de timp are o mare importanta, zic eu, in problema asta). De ordin secund ar fi eterna intrebare/intrebari: cine suntem? de unde venim? incotro ne indreptam? ... Cred ca un logician/matematician ar putea sa fie de mare ajutor explicand in termeni simpli problemele sistemelor autodefinite.

Oamenii au incercat dintotdeauna sa-si supuna natura, sa-si depaseasca conditia de mamifere. Singura cale de a supune natura este de a-i intelege mecanismele si de a avea, pana la urma, o descriere cauzala a naturii (nu e momentul sa discutam confuziile pe care le fac unii in legatur cu teorii care au zdruncinat conceptele de spatiu, timp si cauzalitate). Dar, odata cu acest lucru, oamenii s-au convins ei insisi de efemeritatea lor. Unii nu s-au impacat insa cu ideea (de fapt, cei mai multi).

Sunt unii care sustin teorii avand la baza iluzoria cunoastere umana. Dar nimeni nu actoneaza pe o astfel de baza.

De fapt este putin invers. In secolul actual religia ocupa o pozitie impresionanta, si, ceea ce este mai interesant, soicietatile cele mai puternic tehnologizate sunt si cele in care proporitia religiei este cea mai crescuta.

In ecranizarea unui roman de A. Clark ( Contact ), Jodie Forster este desemnata sa stabileasca un contact intre rasa umana si o inteligenta extraterestra. Insa candidatura ei este cat pe ce sa fie respinsa pe baza ateismului. Motivatia este foarte interesanta: din moment ce o proportie covarsitoare a umanitatii crede in Dumnezeu intr-o forma sa alta atunci un reprezentant al umanitatii ar trebui sa intruneasca si aceasta caracteristica, adica sa aiba o religie.

Problema se poate sintetiza astfel:

daca explicarea naturii prin stiinta ar duce la disparitia fenomenului religios ar trebui ca societatile dezvoltate - in care stiinta ocupa un loc de frunte - sa devina automat sisteme dominate de ateism, intr-o proportie de cel putin 80% . Ori lucrurile stau exact invers.



=============================================

Revenind la fragilitatea umana si la aspiratia spre perfectiune incerc din nou modelul tata-fiu. Copilul are o constitutie fragila si nevoia sa de protectie este instinctiva (vezi reflexul de gasp la sugari) insa asta nu anuleaza si existenta tatalui. Daca un copil are nevoie de parintii sai nu inseamna ca el s-a nascut prin combustie spontana.

Aici intervine reflexul religios mentionat de Eliade. E vorba de un reflex, nu de o adaugare prin mijloace sociale sau de alta natura. Un fel de gasp, o realitate obiectiva, nu o simpla moda sociala.

Religiozitatea este, cred eu, intrinseca omului. Omul, inca din cele mai vechi timpuri, a simtit nevoia sa creada in ceva atotputernic. Religia s-a schimbat in acelasi ritm cu evolutia umana: de la zei s-a trecut la sfinti, instanta suprema fiind Dumnezeu ( este cazul religiei noastre).


Anumite rituri s-au pastrat pana in zilele noastre, obiceiurile sunt cele care creeaza o punte de lagatura intre timpul mitic si prezent. Omul are tendinta de a pune pe seama sacrului tot ceea ce nu isi poate explica ( de exemplu: fulgerele, tunetele erau considerate semne de la zei ).



Ideaa ca exista cineva acolo sus ne ofera un sentiment de ocotire, ne face sa ne simtitm in siguranta.

QUOTE (Daphne @ Mar 19 2003, 10:01 PM)

Omul are tendinta de a pune pe seama sacrului tot ceea ce nu isi poate explica ( de exemplu: fulgerele, tunetele erau considerate semne de la zei ).

Am mai auzit argumentul, insa nu cred ca e valabil si astazi. Televizorul iti poate explica orice. Si totusi Dumnezeu nu a disparut din viata noastra. Dimpotriva, se vorbeste deja de un secol religios.

Despre posibilitatea ca omul sa aiba o religiozitate intrinseca cred ca nu este intrutotul adevarat. De ce ? Mai intai pentru ca orice mit nu porneste dintr-un adanc sentiment religios fata de necunoscut ci are ca fundament realitatea imediata asa cum este ea perceputa la un moment dat. Este vorba de construirea unor sisteme de gandire a caror pricipala modalitate de raportare la realitate se face prin 'poezie". Religia desi are mari tangente cu mitologia este o exceptie in acest cazi intrucat aici intalnit un alttip deexperienta si anume acea indreptata inspre descoperirea nedescoperitului. Este cred mijlocul de intelegere a realitatii prin prisma unui alt tip de abordare ceva situat in perspectiva metafizica. De aceea a spune ca sentimentul religios este intrinsec omului este totuna cu a spune ca omul este o creatura ale carei principale teluri sunt indreptaste inspre intelegerea unei realitati situate deasupra capacitastilor obisnuite de perceptie.

QUOTE (Petru Ionescu @ Mar 25 2003, 12:46 PM)

Este cred mijlocul de intelegere a realitatii prin prisma unui alt tip de abordare ceva situat in perspectiva metafizica. De aceea a spune ca sentimentul religios este intrinsec omului este totuna cu a spune ca omul este o creatura ale carei principale teluri sunt indreptaste inspre intelegerea unei realitati situate deasupra capacitastilor obisnuite de perceptie.

Sistemele stiintelor exacte nu sunt singurele raportari la real. De altfel matematica imi pare abstracta, nu reala.

Geometria opereaza cu notiuni ca Punct, Linie si Plan, care nu sunt realitati obiective ci concepte ideale. Ori geometria nu este chiar "poezie".

Cred ca tot conflicul vine din limitarea pe care o dau simturile. Cand stiu ca simturile mele sunt limitate cum pot sa nu ma intreb daca nu exista si altceva in afara sistemelor cladite pe simturi? Oamenii s-au intrebat si se vor intreba in continuare. Stiintele exacte nu pot aduce un raspuns categoric, fiind limitate la randul lor.

Figaro, daca citeai cu atentie ce am scris ai fi observat ca oamenii puneau in seama sacrului tunetele si fulgere inainte de a fi explicate stiintific: este specificat " semne de la ZEI"- evident ca nu se refera la prezent.

QUOTE (Daphne @ Mar 19 2003, 10:01 PM)

Omul are tendinta de a pune pe seama sacrului tot ceea ce nu isi poate explica ( de exemplu: fulgerele, tunetele erau considerate semne de la zei ).

Atunci argumentul nu trebuia enuntat, din moment ce nu reprezinta motivul principal al fenomenului religios. In plus formularea tine de timpul prezent (omul are tendinta...) Din raspunsul tau se intelege ca Dumnezeu este un fel de perceptie naiva a naturii.

Ai drepate, intr-un fel, am sarit destul de repede de la o idee la alta si poate de aceea nu ai inteles ce am vrut sa zic, greseala mea.

Cred ca e vorba mai degraba de un cliseu.

Eu cred ca e dobindit acest sentiment religios si apoi transmis din generatie in generatie.
Stau si ma gindesc in felul urmator.Sa presupunem ca exista un oras(sat ,localitate) unde nu exista biserica,religie,referiri la asa ceva.Sper sa intelegeti ideea in mare.Daca sentimentul religios este innascut,cum va apare el la nou-nascutii din acest experiment?La ce virsta si ca urmare a carui fapt?Sau ce se va intimpla mai exact,cum se va materializa el,sub ce forma?

Nu am vorbit de sentimentul religios, ci de instinctul religios, care genereaza acest tip de sentiment. Sentimentul religios e modelat de societate, insa instinctul religios nu.

Exemplu: Beethoven s-a nascut genial, insa societatea l-a ajutat sa se educe, sa-si lucreze instinctul muzical deosebit.

Cred ca asta raspunde si la intrebare cu bebelusii. Instinctul exista, sistemul nu.

Referitor la oras si biserici am subliniat de la inceput fenomenul. Cand o socitetate totalitara interzice religia, atunci instinctul religios isi gaseste alte cai de cristalizare. Pseudoreligozitatea imbraca toate formele religiozitatii autentice (marele conducator, partidul etc.), si e un element important care demonstreaza instinctul religios.

Einstein vedea religiozitatea ca pe o conditzie necesara savantului pentru a-shi desavarshi misiunea. Ceea ce leaga religiozitatea de necunoscut, eventual shi de transcendent, daca vretzi sa consideram o raza legitima de actziune a omului (chiar shi intr-un mod indirect prin cunoashtere).

Televizorul poate explica orice, dar nu shi intr-un mod verosimil. Sa fim serioshi, shtiintza insashi a inceput sa se loveasca de bariere din ce in ce mai greu de trecut (la nivel teoretic, matematic).

Si inainte stiinta s-a lovit de bariere ce pareau imposibil de trecut.Dar cu timpul le-a trecut.

Mai intai de toate: DHL, crezi ca ai putea renunta la scrisul cu SH, TZ? E foarte greu de citit, distrage atentia tocmai de la esential...
Eu sunt de acord cu aceia care cred ca instinctul religios exista. Cred ca, undeva in codul genetic, exista o informatie care ne determina tendinta de a ne supune. Cand am fost creati, am fost destinati sa ne supunem lui Dumnezeu. In mod inconstient, din momentul in care ne nastem pana ne dam sufletul avem tendinta sa cautam un stapan caruia sa ne inchinam. Cei care au posibilitatea sa-l descopere pe Dumnezeu... BINGO! Ateii, insa, in lipsa Stapanului, isi cauta unul printre oamenii "puternici" dintr-un motiv sau altul (bani, forta fizica etc.); iata o posibila explicatie a faptului ca apar de atatea ori dictatura, cultul personalitatii. Iar aceia care declara ca nu au nici un stapan sunt, in general, robiti banului ori altor vicii care ii stapanesc fara ca ei sa-si dea seama.

QUOTE (melinda @ Apr 11 2003, 11:23 PM)

Ateii, insa, in lipsa Stapanului, isi cauta unul printre oamenii "puternici" dintr-un motiv sau altul (bani, forta fizica etc.); iata o posibila explicatie a faptului ca apar de atatea ori dictatura, cultul personalitatii. Iar aceia care declara ca nu au nici un stapan sunt, in general, robiti banului ori altor vicii care ii stapanesc fara ca ei sa-si dea seama.

Mai sa fie,
Curata filozofie.Si de saddam ce mai zici atunci?Si el e tot ateu?
"Cred ca, undeva in codul genetic, exista o informatie care ne determina tendinta de a ne supune. Cand am fost creati, am fost destinati sa ne supunem lui Dumnezeu."
Atunci ce ne facem cu ateii,ei nu au fost destinati pt a se supune?Sau cel care ne-a creat are si El unele scapari,mai omenesti,sa zicem asa?Sau treaba a fost facuta de mintuiala,de unde si rebuturile astea de "atei"?

Acest topic a fost editat de bdl: 12 Apr 2003, 12:59 AM

QUOTE (bdl @ Apr 12 2003, 02:16 AM)

Mai sa fie, Curata filozofie.Si de saddam ce mai zici atunci?Si el e tot ateu? Atunci ce ne facem cu ateii,ei nu au fost destinati  pt  a se supune?Sau cel care ne-a creat are si El unele scapari,mai omenesti,sa zicem asa?Sau treaba a fost facuta de mintuiala,de unde si rebuturile astea de  "atei"?

Daca tu il poti considera pe un om ca Saddam ca fiind un om cu credinta in si respect fata de Dumnezeu, imi pare rau, nu pot fi de acord cu tine! Chiar daca el se declara a fi asa, toata existenta lui se pare ca demonstreaza contrariul (ma rog, stiu si eu despre el ce am mai auzit pe la TV). Crezi ca Dumnezeu il poate considera pe Saddam ca un slujitor supus Lui?! Sincer, ma indoiesc! Cruzimea, egoismul, avaritia etc. - crezi ca toate astea sunt atribute ale unui om cu iubire de Dumnezeu?! Poate ar fi bine sa incerci sa vezi cam ce "pretentii" are Dumnezeu de la noi...
Ateii sunt si ei supusi dar nu lui Dumnezeu ci materialismului (ca sa folosesc o expresie generala). Crezi ca raspunsul asta e de ajuns?
Rebuturile nu au aparut la momentul fabricatiei ci la momentul utilizarii incorecte (ghici, ghicitoarea mea!).

Melinda,
Saddam e credincios.E musulman si e credincios.Iar eu sincer prefer un ateu rebutat ca mine decit zece credinciosi ca el.Iar chestia cu pretentiile,chiar asta e scopul pt care ne-a creat El daca intr-adevar ne-a creat?Numei pt a-i ridica osanale?Numai pt a-i asculta poruncile?Hm,si eu care credeam ca e mai altruist,asa cum este cind ii iarta de pacate chiar si pe cei mai mari criminali.Dar ma rog,din ce spui tu deduc ca treaba nu e chiar pe roze nici in imparatia Lui,scopul scuza mijloacele si acolo.
Ateii sint si ei supusi.Toata lumea e supusa.Inseamna ca a creat niste sclavi,nu altceva.Iar treaba cu utilizarea,scuza-ma,dar e chipul si asemanarea lui.banuiesc ca e si gindirea lui.Sau nu?

Imi pare rau ca, din nou, nu pot fi de acord. Si iti voi explica imediat de ce:

QUOTE

Saddam e credincios.

A spune este usor, a face e cu mult mai greu! Oricine se poate lauda ca este un credincios (sa nu spun crestin pt. a nu limita credintele numai la crestinism) adevarat; el nu va fi in realitate asa decat in momentul in care va respecta 100% sau cat mai aproape de acest procent ceea ce il invata religia respectiva (faptele sunt cele care ne arata asa cum suntem, nu vorbele!). Eu nu pot sa cred ca el este un adevarat credincios pt. ca sunt convinsa ca islamismul nu invata pe nimeni sa ii tina pe ceilalti in ignoranta, saracie si interdictii de tot felul (unele, poate, aberante) in timp ce viata pe care el o traieste este exact opusul a ceea ce proclama! Eu nu pot sa cred ca islamismul invata pe cineva sa practice terorismul, sa incerce sa ii oblige pe ceilalti sa se supuna unei religii in care nu cred, pe care nu o simt aproape de suflet, careia nu ii pot fi devotati. Da, cred ca le cere sa propovaduiasca aceasta cauza in care ei cred, fara insa a anula liberul arbitru al omului (pe care pana si Dumnezeu ni-l respecta!). Asadar, ori ei se cred mai presus de Dumnezeu, ori nu au inteles in ce consta mesajul profetului lor. Din pacate, acelasi lucru este valabil si pt. foarte multi crestini (si, poate, apartinatori altor religii). NU ESTE PERMIS sa incerci sa obligi pe cineva sa il iubeasca pe Dumnezeu! Asta poate veni numai din suflet, altfel nu exista, pur si simplu!

QUOTE

Iar eu sincer prefer un ateu rebutat ca mine decit zece credinciosi ca el.

Intrutotul de acord! Cu specificatia ca puteai pune niste ghilimele: "credinciosi" ca el.

QUOTE

Iar chestia cu pretentiile,chiar asta e scopul pt care ne-a creat El daca intr-adevar ne-a creat?Numei pt a-i ridica osanale?Numai pt a-i asculta poruncile?Hm,si eu care credeam ca e mai altruist,asa cum este cind ii iarta de pacate chiar si pe cei mai mari criminali.Dar ma rog,din ce spui tu deduc ca treaba nu e chiar pe roze nici in imparatia Lui,scopul scuza mijloacele si acolo.

Ei, la felul cum ai pus problema inteleg ca nu cunosti prea multe despre religie si nu cred ca pot incerca eu, in acest forum, sa iti explic ce si cum (nu avem nici timp, nici spatiu pt. asa ceva). Dar ti-as propune ceva: in cazul in care nu ai citit Noul Testament (cred ca, deocamdata, asta ar fi de ajuns), incearca sa o faci; dar asa cum faceai analiza literara a unui text in liceu, incercand sa-ti dai seama ce a vrut sa-ti transmita autorul. Dupa aceea, poti redeschide subiectul. De acord? Deocamdata, nu-ti pot raspunde decat ca gresesti profund!
Idem pt. continuare (pe care nu o mai citez).

Intrebarea "religiozitatea e un atribut al omului?" nu are un raspuns. Nu putem cunoaste spre exemplu care sunt modalitatile de raportare ale unor animale la fenomenele din jur. Stiu ca pare oarecum anormal sa aducem in discutie viata animalelor,in principal a primatelor. S-ar putea spune ca acestea nu au constiinta si ca nu respecta aceleiasi norme morale pe care le respecta oamenii. Dar nu cumva in decursul evolutiei noastre am incercat diferite forme de implementare a moralei in viata noastra?!
Daca excludem din start celelalte vietuitoare intrebarea e tautologica.

Nu vad ce legatura au modul de raportare al animalelor cu fenomenele din jur, si nu vad ce relevanta ar avea.

Reflexul religios e mai degraba o constatare, iar motivele care m-au facut sa adopt ideea lui Eliade au fost deja expuse.

QUOTE ("Petru Ionescu")

Daca excludem din start celelalte vietuitoare intrebarea e tautologica.

Categoric ca le excludem din start. Le excludem din start instictiv. Darwin nu reuseste sa ne coboare in rand cu maimutele. O problema care ar merita discutata.
Daca am avea de ales intre viata unui om si viata unei maimute cred ca alegerea ar fi imediata.

Nu stiu daca delfinii au constiinta. Poate ca au. Poate ca sunt mai apropiati cu mult mai apropiati de noi. Dar nu vor fi niciodata oameni. Granita dintre om si animal e de netrecut. Nu spun ca omul ar fi superior, ci pur si simplu ca este diferit. Atat de diferit incat ar fi indreptatit sa spunem ca a fost creat. Biologic am putea vorbi de o evolutie, insa spiritual lucrurile sunt clare. Poate ca vor exista specii mai evoluate decat omul, dar ca omul nu va exista nimic asemanator. Omul e unic, si in acest sens putem vorbi de creatie.

Am inteles care este punctul tau de vedere dar legat de cele afirmate de mine mai sus cred ca s-ar cuveni sa fac o adaugire. Ca fiinte superioare(folosesc acest termen desi in textul de mai sus s-a evitat folosirea lui) avem si unele capacitati deosebite de celelalte vietuitoare de pe Terra. Una din acestea ar putea fi instinctul primitiv de a cauta in jurul nostru ceva care sa corespunda unui ce superior noua. Este poate o dorinta de a sti ca nu suntem singurele fiinte superiore in aceasta zona si ca este necesara existenta unei divinitati spre a nu ocupa noi primul loc in varful piramidei vietii. Constiinta superioritatii fata de calelalte vietuitoare am dobandit-o inca din vechime cand cu ajutorul inteligentei si al spiritului de echipa omul a reusit sa vaneze cele mai periculoase animale.

QUOTE ("Petru Ionescu")

Este poate o dorinta de a sti ca nu suntem singurele fiinte superiore in aceasta zona si ca este necesara existenta unei divinitati spre a nu ocupa noi primul loc in varful piramidei vietii.

In definitiv instinctul religios poate capata si o asemenea definite. Insa depinde cum te raportezi la cele spuse. Cand o persoana isi cauta parintii naturali putem vorbi de dorinta sau de instict, dar nu putem spune ca parintii naturali sunt o fantezie. Posibil sa nu-i gaseasca niciodata, dar totusi ei exista sau au existat.

QUOTE ("Petru Ionescu")

Constiinta superioritatii fata de calelalte vietuitoare am dobandit-o inca din vechime cand cu ajutorul inteligentei si al spiritului de echipa omul a reusit sa vaneze cele mai periculoase animale.

Nu am dobandit, ci doar am cizelat ceva inascut. De pilda cineva isi doreste sa devina pictor, si studiaza asiduu, exerseaza, munceste din greu. Insa ii lipseste acel declic pe care cu usurinta il numim talent. Munca lui e in zadar.

Nu sutem singurii care am vanat sau care am dezvoltat uneltele. Insa nu uneletele ne-au creat pe noi, ci noi pe ele. Munca l-a facut pe om si toata povestea cu maimuta care pica din copac mi se pare ridicola. Exista animale care folosesc unelte sau tot felul de tehnici - isi spala mancarea sau sparg coaja fructelor cu o piatra, vaneaza organizat, conlucreaza chiar - insa nu se poate vorbi de creativitate si dezvoltare constienta, atribute specific umane.

Acest topic a fost editat de Figaro: 14 Apr 2003, 12:48 PM

bdl,

pana in secolul XX, paradigma era una (preponderent) normativa. exista un Adevar (Piatra Filozofala, daca vrei). secolul XX a adus triumful paradigmei interpretative. a unei fenomenologii generalizate care desfiintzeaza drumul unic, sisific, catre Adevar. in acest context, zic io ca deshi aparent se pare ca ne bucuram de o explozie tehnologica, la nivel filozofic (de paradigma, ca sa fiu consecvent in exprimare) shtiintza mi se pare ca stagneaza. cred ca se adevereshte maxima socratica "shtiu ca nu shtiu nimic" la un nivel global.
apoi, nu poate exista un progres continuu, pentru ca inductiv, de aici rezulta ca omul este capabil sa atinga Absolutul. religia, filozofia shi legile termodinamicii impiedica acest lucru.