Mi-a placut mult acest articol si curajul preotului de a spune lucrurilor pe nume.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-55983...i-loc-munca.htm

Referitor la "ce invatam noi din criza" si anume in ceea ce ne priveste pe noi, oamenii de rand, invatam sa intindem banu` ca pe elastic, cum faceam si pana acum de altfel. Iar buzunarul celor cu iahturi si insule private nu cred ca este afectat.

Intrebarea Ce invatam din criza era un pic retorica.

Parerea mea e ca pana acum nu am invatat nimic. Dar asta e doar parerea mea.

Omul de rând nu trebuie sa invete, o stie.
Cei care se folosesc de banul lui, doar, au pierdut simtul realitatii.
Si, ca urmare, tot omul de rând o plateste.

Toate bancile ar fi trebuit declarate falimentare, si toate miliardele (pe care le-au scos statele din mâneca) impartite oamenilor, asa s-ar fi facut din nou un comert cinstit.

Dar cum naiba sa declari bancile falimentare, daca tocmai bancile astea sunt sefii sefilor statelor noastre?

Si tocmai ca sa nu-si dea seama plebea de asta... big brother's watching you. Don't worry, be happy... apropo, au gasit-o pe Elodia?

Mai bine ar fi sa ne intoarcem la etalonul aur si argint, deti metalul respectiv scoti moneda altfel nu. Banii aflati in circulatie acum au ca baza productia, comertul, bursele toate speculate de intermediari avizi de bogatii fara numar. Pentru mine renuntarea la etalonul aurului a fost o gresala pe care acum o platim cu varf si indesat.

Acest topic a fost editat de marduk: 16 Apr 2009, 08:04 AM

Uite, chiar vorbeam pe mess cu un patron cu sute de angajati, care are masina SH, un apartament pt. familie si unul de vacanta. Nu se foloseste de oameni ca de carpe, isi plateste bine angajatii si evita pe timp de criza sa faca concedieri peste necesar. Fie si pt. faptul ca nu are interes sa-si piarda angajatii capabili, seriosi, muncitori. Criza trece...

Cla, lacomia si coruptia pornesc de la baza piramidei pana la varf. Si omul de rand poate face foarte mult in vreme de criza: sa-si ajute vecinul amarat, sa primeasca in gazda o persoana/familie aflata in nevoie. Sa nu se lacomeasca, sa se bucure de ceea ce are, sa nu se imprumute excesiv, pentru ca dorinta de a ne intinde mai mult decat ne tine plapuma i-a inglogat pe multi in datorii.

Acest topic a fost editat de andra_v: 16 Apr 2009, 03:17 PM

Aceasta criza cerne inca o data oamenii de animale. Animalele vor fi preocupate de ce sa aiba pe masa si ce sa bea pe cand oamenii ii vor ajuta pe cei in nevoi.

Mila este binevenita acum, cand este nevoie nu cum zice preotul " sa fie bogatii vazuti la Biserica ca dau".

Nu dorinta de a ne intinde cat mai mult cat dorinta de a fi mai cu mot decat vecinul , trufia, ne-a adus aici.

Renuntarea la etalonul aurului/argintului a facut posibile ingineriile financiare, fondurile speculative total paralele cu economia reala. Creditele abuzive, asigurarile-ruleta, care au condus la caderea pietei.

turbo trabant, nu crezi ca aia care sunt preocupati sa aiba ce pune pe masa sunt, poate, aceiasi oameni care au nevoie de ajutor? Mie mi se pare putin aberant sa ii ceri unui om care nu are ce manca, literalmente, sa faca gesturi de profunda marinimie si altruism.

Este o diferenta intre cel care "se preocupa sa aiba pe masa si ce sa bea " si cel care nu are ce manca, nu crezi? Preocupatul poate fi preocupat ca vrea sa isi satisfaca poftele nu ca moare de foame.

Si nu trebuie sa fii bogat ca sa faci mila. Era o pilda pe undeva cu o vaduva si ultimii ei 2 banuti.....

Serenity, de regula, tot cel ce nu are ce pune pe masa a salvat de cele mai multe ori viata, sanatatea, bunurile mai multor familii. Cu o informatie, o incurajare, un imprumut, o relatie intr-un moment decisiv.

Stiu, eu nu contrazic ce spuneti voi... e adevarat ca daca am face un studiu, ar exista o probabilitate foarte mare sa reiasa ca oamenii saraci au facut mult mai multe gesturi altruiste. Totusi, e vorba de instinctul de supravietuire, cand se ajunge la o saracie din asta crunta. Si peste instinctul de supravietuire nu poti sa treci.

@trabant, ok.. nu am inteles eu exact ce ai vrut tu sa spui cu "preocupat" si "sa bea". Eu m-am gandit la hidratare in general... "ce sa aiba pe masa si ce sa bea" am interpretat ca "mancare si apa"

Oricum, prima dovada de bunatate adevarata e sa nu il judeci pe cel de langa tine, chiar daca face ceva ce tu consideri a nu fi bun, eu asa consider. Din pacate, intelegerea si acceptarea asta autentica a celui de langa tine, desi e gratuita si e ceva ce poti oferi oricand, ceva pretios de care chiar avem toti mare nevoie, e cel mai greu de oferit.

Oare? Asta e ideea topicului.

Sa iti dau un exemplu un pic paralel : In razboi, cand se da comanda de asalt, oamenii ies la atac stiind prea bine ca unii dintre ei vor muri probabil chiar ei.
Sunt destule cazuri in care , raniti de gloante, au carat cate un ranit sau muribund din bataia gloantelor salvandu-l dar riscandu-si viata. Am putea spune ca acei oameni nu aveau instinct de supravietuire? Nu cred.

Instinctul de supravietuire este animalic si iti comanda. Insa nu te face om. Solidaritatea, mila te fac.

Exact, solidaritatea si compasiunea te definesc ca om.

Treci daca vrei.
Treci daca ai primit o educatie/te-ai autoeducat in spiritul milei, daca ti-ai cultivat un mod de a fi. Daca te-ai invatat sa gandesti pozitiv, sa stii s-o iei de la capat, daca esti in stare sa apreciezi viata in sine, soarele, o planta, ochii unui copil. Daca te multumescti cu ceea ce ai: o paine, un pat pliant/din fan, un cort/coverca. N-ai fost niciodata la munte/mare cu cortul o vacanta intreaga? N-ai invatat sa faci focul fara gaze, sa acorzi primul ajutor fara asigurare medicala. Pe mine m-a impresionat un documentar pe Discovery; un francez dadea lectii de supravietuire in situatii-limita: o seara intreaga ne-a convins ca poti supravietui luni de zile fara boli in cazul in care te ratacesti la Polul Nord. Fara trusa-minune de supravietuire sau arme. Iti arata cum sa mananci (nu e prea placut/estetic, insa util ), ce sa faci in momentul in care se uda lucrurile de pe tine, cum sa te incalzesti, pastrandu-ti sangele rece. Si multe alte lucruri. Crede-ma, un om poate trai multi ani sanatosi (mai multi chiar decat in confort, la oras) in ceea ce noi numim saracie.

Bun si potrivit articol. Fiecare actioneaza in functie de personalitatea lui.
Ideea mi se pare de promovat. Multumesc, turbo trabant .

Intr-adevar, la fix topicul.
Turbo trabant, e adevarat, trufia, dorinta de a nu fi mai prejos decat vecinul/ de a fi cu un pas inaintea vecinului ne-a adus aici. In egala masura pe saraci si pe bogati. Concepte precum cele de "saracie" si "bogatie" sunt relative: in Somalia/Afganistan, cel mai sarac roman s-ar considera bogat si privilegiat.

Serenity, intr-adevar, teama pentru ziua de maine este cea care te distruge. Nu saracia in sine, ci grija, obsesia te doboara. Pentru ca, daca esti sanatos, ai doua maini, doua picioare, ai curaj, faci cumva bani, insa fricosii devin deprimati, apatici, paralizati, mental si fizic.

De acord, caracterul omului iese la iveala (si, totodata, se intareste) in vreme de criza/in situatii limita, moment de cernere a celor virtuosi, puternici, de fricosi (aka slabi).

Da, poti face bine unui om tolerandu-l, acceptandu-l, nejudecandu-l. Cea mai buna fapta (dar si cel mai greu de adus la indeplinire), cea mai mare dovada de dragoste.
De adaugat ca cea mai "productiva" atitudine mi se pare aceea de a nu judeca pe cei bogati, ci de a vedea ce poti tu sa oferi din poztia in care te aflii: bogat, sarac, din "clasa mijlocie".

Trufia te trece prin mai multe faze: frustrare ( eu nu am dar ala are ?), lacomie extrema ( trebuie cu orice pret sa il ajung si sa il depasesc!) , zenitul ( l-am ajuns, bah!) , micul dictator ( mama ce smecher sunt, nimeni nu e ca mine), inceputul caderii ( ce naiba se intampla?), panica ( sunt pierdut!), frustrare ( nu mai am nimic!).

Am stat de vorba cu milionari (nu de carton) care erau foarte umili si darnici ( masina sh cum ziceai , casa normala nu palat , familie ok ) . Considerau averea nu ca pe o arma ci ca pe un bun care trebuie gestionat si altii trebuie sa profite si ei prin donatiile facute din ea (dadeau zeciuala sau chiar mai mult anual ). Din pacate sunt si specimene de celalalt gen dar un lucru interesant : astia pierd repede totul. E cam ca o pedeapsa divina.

Bine zis, Andra, asa-i Mai am pe cine sa felicit... si la ideea asta
Am stat si m-am gandit... am o camera nefolosita, de ex... Nu ca eu as avea un palat acasa cu 100 de camere, dar ar fi loc pt 2, 2 jumate, 3... ar trebui sa ne impartim bucataria si baia, na si? La strânsoare ai fi bucuros daca ai o camera pt tine si ai tai, sa nu-ti ploua in cap, si sa mai si ai posibilitatea sa faci baie si sa gatesti... tocmai azi am vazut poze cu deportatii in Baragan, pai noi sa nu ne plangem...

Multumesc... cat adevar...

Apropo nevoi, nevoi comune. Când ma gândesc la firma Monsanto, care vrea sa-si faca un patent pe un animal (porcul), ma intreb ce naiba se intampla pe lumea asta.
Si pe de alta parte, le dau dreptate indienilor hopi, care au zis candva ca nu-ti vei putea mânca banii (citatul il stiti).

Ar fi cazul sa ne facem independenti de multinationale sau cum le zice, si sa cumparam doar produse din regiune. Si sa ne axam pe regiune, acolo unde traim.
Auzi, cui ii trebe miei din Noua Zeelanda, ceapa din Tasmania, daca avem si acasa asa ceva?
Banane - ok, pt. ca alea nu cresc la noi.

Daca fiecare si-ar sprijini regiunea si ar deveni (printr-un cerc de vecini, prieteni, cunostinte, toti implicati in ideea asta), si unde banii circula acolo, fiecaruia i-ar merge mai bine si Multi (Multinationalele, nu mulţi) ar ramâne cu buza umflata daca nu mai cumpara nimeni de la ei.

E o idee?

E o idee , insa economic nu e prea fezabila. Cei din Noua Zeelanda, Tasmania au nevoie de tine , ar muri de foame daca nu ai cumpara chestiile alea. Doar s-ar muta problema.

Acum in criza se intampla un lucru ciudat: multinationalele incep sa se reformeze. Tot apar lideri noi ,nu neaparat tineri, care spun: Datul afara nu e solutia, nu oamenii aceea au creat problema. La urma urmei multinationala e doar o structura de oameni ca si a ta care poate degenera tot in lacomie.

Se pune problema intrebarii "economic pt cine?"

Ei bine, asta-i treaba lor. Nu ma indrept spre economia din jur si sa-i ajut pe-ai mei, ca sa ma uit la sudul indepartat al lumii...

Uite vezi? Asta-i tocmai ce spun. Pe când prostimea cumpara tot ce e etalat de ei, e totul ok.
Daca dar, "prostimea" se trezeste si-i lasa cu ochii in soare, se ajunge la asa statements ...
Doar n-o sa crezi ca altcumva ar fi ajuns la ideea ca "Datul afara nu e solutia". Pe care o stiu demult, dar au tras pana la infinit.
Acum câtiva ani era normal sa zica "Ce vrei, nu-ti convine? Vine altul, care sta dupa un job"
Acum se aude "N-am job deloc, criza asta tâmpita... veniti când ne merge mai bine (ca sa putem sa va dam afara, angajând pe unul mai ieftin).

edit: si tot nu inteleg de ce a ajuns tema asta la religie... ca a fost vb de miei?

Acest topic a fost editat de Cla: 16 Apr 2009, 07:18 PM

Cred ca nu ai inteles ce am vrut sa zic :

Acum cativa ani , criza din 2001. Manageri de top se intrunesc , iau decizia sa dea afara 20% din angajati , ies in presa , actiunile 'creste' , managerii iau bonusul , evribadi is hapi. Not.


Acum. Manageri de top sunt chemati , sunt dati afara si ei si ceva angajati, ies in presa, actiunile cresc, salariatii au pastrat jobul, managerii returneaza bonusul.

S-a schimbat kalimera, nu se mai crede in iluzii pe pereti denumite pompos powerpoint. Si brusc au constatat ca fara cel de langa tine , nici tu nu valorezi prea mult. Pare a se infiripa o noua etica in afaceri.

LE: tema este la religie pentru ca discutam un pic pe latura spirituala a crizei cf articolului.

Acest topic a fost editat de turbo trabant: 16 Apr 2009, 07:21 PM

Se poate Dar... care bonusuri returneaza managerii? Pai au insfacat timp de jde mii de ani si acum adica i-a apucat cainta?
Pai astia-s primii care bag piciorul in politica, doar sa nu crezi ca politicienii facuti cu banii lor isi vor insela prietenii...

Si tocmai de-aia zic ca ar fi o noua revolutie globala, daca ne-am descotorisi de ei.
De tocmai cei care ne fac rau, facandu-si doar lor bine.

Ar trebui sa ne scapam de mentalitatea "Asta este, ce sa-i faci", si sa facem. Si anume ceva care ne obliga sa ne uitam la vecinul nostru.

Si tocmai aici este punctul: Sa nu ne uitam ce are, ci ce-i lipseste. Sa nu-i dorim sa-i moara capra, ci sa-i aducem ţapul pt un ied nou. Si iedul asta ar fi primul din "al nostru".

Si pt ca suntem la Religie, din parte mea sa-l binecuvânteze cineva, n-ar fi rau.

tocmai asta am impresia ca se intampla cu anumiti oameni acum. de aceea am pus articolul.