HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Despre Mine...atunci
lizu
mesaj 27 Jul 2004, 11:27 AM
Mesaj #1


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 1
Inscris: 23 July 04
Forumist Nr.: 4.126



Daca as sti… cum sa fac vraji. Atat. Niste vraji micute, nevinovate, care sa faca sa dispara toate cojile aste de mucegai din mine… Pentru ca m-am saturat de toanele mele, de tristetea asta cronica, de mirosul inabusit al timpului ce-mi apasa pe umeri pareri de rau, de suferinta asta de care parca n-as vrea sa scap, de cioburile care-mi acopera fata si mi-o taie… o transforma intr-o hidosenie pe care n-o pot suporta, pe care n-o mai recunosc… Va rog, dati-mi o masca! Vreau sa pot ridica privirea din pamant…Doamne, daca ar exista cineva care sa-mi poata vinde o masca pentru suflet!… Nu exista nimeni, in toata lumea, care sa se indure de mine si care sa-mi scoata cuiele din picioare ca sa nu mai
schiopatez cand merg, sarea din ochi ca sa nu ma mai doara atat cand plang, sa-mi dea cuvintele lui ca sa nu ma mai usture gatul cand vorbesc, aer proaspat sa pot respira fara sa ma inec in suspine, soapte calde ca sa pot auzi fara sa-mi ranesc urechile, cineva care sa-mi sarute sufletul ca sa nu ma mai doara cand simt?… Vise zadarnice atunci cand viata se rostogoleste in lacrimi peste mine, iar linistea intunericului este singura care-mi lumineaza zgomotul pustiu al inimii… Oare e doar un reflex sau chiar bate?…
Acum fluturii imi trec prin fata ochilor… Ma linistesc si ma fac sa zbor printre obiectele ascutite ale insuportabilului prezent. Unul dintre ei mi se aseaza pe mana, ma gadila cu zboru-I inconstient si parca mai uit de un lucru urat. Dar albastrul pur si aripile se transforma intr-o omida ce se taraste pe mana mea si cauta sa-mi patrunda prin piele. Poate ar trebui s-o las. Poate odata acolo s-ar transforma la loc in fluture si mi-ar da aripi, corpul meu ar pluti prin lume ignorand viata, iar eu as putea in sfarsit sa alunec pe coama norilor. Dar omida asta ma scarbeste, imi face picioarele sa tremure si ma scutur intr-o clipa de ea. Apoi, totul e inghitit de negru, iar eu dispar… in negru. Mi se pare ca-mi vad ceva din corp, dar e simpla obisnuinta cu mine. Deschid ochii. Nici visele nu-mi mai sunt frumoase. Oare ce s-a intamplat cu viata mea? Unde a disparut normalitatea trairilor mele? Le vreau inapoi, daca le-am avut vreodata, pentru ca anormalitatea asta oribil de dureroasa deja nu mai e nostima. Vreau ca ploile sa nu-mi mai topeasca pielea… Picaturile sa nu se contopeasca cu lacrimile mele, baltile murdare sa nu-mi mai inece picioarele, sa nu mai simt in suflet noroiul strazilor, iar praful ridicat de siroaie sa nu-mi mai impiedice respiratia sa se bucure de viata… Si vreau ca soarele sa nu-mi mai arda ochii… ci doar sa-mi incalzeasca sufletul. Sa nu-mi mai fie frica de intunericul singuratatii printer oameni. Vreau sa zambesc pentru ca vreau, nu pentru ca trebuie, si vreau sa plang doar de fericire… Vise zadarnice atunci cand lacrimile se rostogolesc de-a valma pe obrajii mei si dau buzna in viata mea,si-asa prea singura…
A fost odata ca niciodata… A fost o funie ce atarna din cer si se misca in ritmul norilor… Ma astepta pe mine… Mi-am legat-o de gat si… s-a transformat intr-o mana ce-mi mangaia ranile si-mi ocrotea fata de vant…I-am intins mana si… m-a tras sus… sus de tot, pana pe luna… Zburam si, ametita, cand am ajuns acolo, m-am indragostit pe loc de cel ce ma salvase de la viata… M-am asezat alaturi de el, fata-I imi mangaia lin buzele si…de-ar fi nu s-ar mai povesti… Nu ma pot opri din visare, iar imaginile care-mi trec prin fata ochilor imi elibereaza, pe langa suflet, si cateva lacrimi dulci – amare de nostalgie, de dor… de jale. Vise zadarnice ce-mi rostogolesc viata in lacrimi. Toate visele astea imi otravesc putin cate putin ramasitele inimii… De-as mai avea una noua, de rezerva… As ocroti-o, as tine-o in ambalaj, ca sa nu se strice mai repede… As alinta-o seara, inainte de culcare, daca nu are cine altcineva s-o alinte… As hrani-o numai cu sentimente frumoase… Si nu I-as mai da drumul niciodata, n-as lasa-o sa se sparga… Dar o inima noua nu am de unde sa cumpar, asa ca va trebui sa… supravietuiesc.Vin iar gandurile ce-mi taie venele cu raceala… si de data asta nu-I nimeni care sa ma ia de mana pana trece… Imi ingheata picioarele si… corpul mi se imprastie in zare in bucatele mici de vise ce odata ma emotionau zadarnic…
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 11:56 PM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman