Ai adus în ţara mea ura, sperjurul, ticăloşia, ticăloşia, băşcălia, sictirul, distrugerea şi alienarea. Ai adus în ţara mea, pe negândite, mişelia, trădarea, rătăcirea, îndrăgostirea de galbeni şi surzenia. Ai adus în ţara mea golătatea intelectualului şi nesimţirea lui, goana lui după măriri deşarte, cearta lui, împrostirea lui prin premii şi înstatuieri. Ai adus în ţara mea furăciunea şi jaful. Ai adus în ţara mea alte împământeniri care au luat locul împământenirilor noastre. Ai adus în ţara noastră moartea celor care te-au numit. Ai adus sfârşitul acelora care au avut curajul să ţi se împotrivească. Ai adus în ţara noastră otravă în trupul fântânilor. Ai adus în ţara noastră slugile tale fără de suflet care s-au înscăunat vremelnic aruncându-ne în deşertăciune. Ai adus în ţara noastră durerea. Ai adus frigul. Ai adus întunericul. Ai adus batjocura şi ne-ai învăţat să-i batjocorim pe aceia dintre ai noştri care construiesc lucruri frumoase dar ne-ai orbit şi, aşa orbi, ne-am bătut joc de odoarele credinţei noastre. Ai adus în ţara noastră sictirul, hoţia şi golăneala. Căci ai luat cu tine la înguvernare tot felul de golani ai străzii şi i-ai făcut mari tocmai ca să-şi urască poporul, de sus, de la înscăuneli. Ai adus banii tăi care sunt mai tari decât banii noştri. Ai adus, de veacuri, vântul de miazănoapte care pustieşte bătătura omului de rând şi goleşte fruntea obştei de ideal. Ai adus cu tine ideologii putrezite care ne-au împutrezit.

Ne-ai batjocorit preotul, învăţătorul, poetul. Ne-ai siluit femeile pentru ca odraslele tale să conducă ţara asta încă o mie de ani. Ai adus cu tine îngheţul inimei. Ai adus cu tine înstrăinarea noastră de noi înşine şi ne-ai amăgit atât de tare încât am ajuns să ne îndoim de noi înşine. Ai adus armate de-a lungul amarului de ani să nu care cumva să ne trezim, să ne eliberăm. Ai vrăfuit istoria şi adevărul istoric prin interpuşi pe care i-ai plătit sau pe care i-ai prins de nas cu femei sau cu bani sau cu alte slăbiciuni omeneşti. Ai pus la cale intrigi, organizaţii, partide, mişcări de stradă, glume şi bancuri, hărmălaie poporană, mituri şi prejudecăţi. Ne-ai înecat într-un ocean de culpe imaginare iar noi, naivi şi neputincioşi te-am urmat. Ai adus alte legi sau ţi-ai pus slugile să scrie legi strâmbe care să ne strângă în chingi. Ai distrus bărbăţia. Ai distrus feminitatea. Ai râs de noi. Râzi de noi de sute de ani. Ne priveşti de sus. Ne priveşti arogant. Pentru că tu eşti mare şi noi suntem mici. Ăsta e un adevăr. Tu eşti mare, incredibil de mare în timp ce noi suntem doar mici. Aşa a vrut Dumnezeu. Poate că şi-a râs Dumnezeu de noi. Ne-a lăsat să fim mici, dintr-o toană de-a lui, din uitare, din joacă. Ce-i pasă lui? Tu, în aroganţa ta ne-ai siluit preoţii, i-ai împins să-şi încalce legământul. Ai stricat poporul îmbrâncindu-l în hăhăleală, în neordine, în mizerie şi ură faţă de tot ceea ce nu e mizerie.

Ne-ai batjocorit pe îndelete fără să te grăbeşti. Ne-ai lăsat să credem că vom fi liberi dar de fapt ţi-ai pregătit odraslele să ne ducă iar în robie. Te-ai înfiinţat pretutindeni în viaţa noastră, eşi în oglinzi, în guvern, în parlament, în poliţie, în biserică, în apa pâraielor, în păduri, la discotecă, în cafenea, la televizie, în scrieri şi legi, în documentele furate, în actele de stare civilă, în şcoli şi facultăţi, în faptele comerciale, în fabrici şi rafinării, în port, pe plajă, la nunţi şi înmormântări. Dacă stai să te gândeşti, suntem prea mici să-ţi ţinem piept. Poeţii noştri s-au îmbătat cu apă chioară. Nu poţi lupta cu metafore. Scriitorii noştri au plătit din greu, cu viaţa, curajul de a ţi se împotrivi. Ucizi tot ce se ridică împotriva ta. Moartea e e cuvântul de ordine pentru tine, nu e de joacă. Ne-ai adus conducători neînsufleţiţi care nu iubesc ţara, poporul, odoarele noastre sfinte. Ne-ai adus plictisul, comoditatea, laşitatea. De sute de ani te-ai vânzolit pe altarul nostru crezând că suntem morţi, nemişcători, plăpânzi. I-ai făcut pe ai noştri să îi urască pe-ai noştri. I-ai făcut pe ai noştri să-i ucidă pe ai noştri. În măreţia ta trufaşă şi ucigătoare ai întinat dragostea a lor noştri de ai noştri. I-ai făcut să se alunge unii pe alţii. I-ai făcut să se înjure unii pe alţii. I-ai făcut să se scuipe unii pe alţii. I-ai făcut să-şi poarte sâmbetele. Ne-ai secătuit. Ne-ai furat tot ce se poate fura unui popor. Dar ai făcut o greşeală. O fac toţi cei care se cred, în măreţia lor arogantă şi ucigătoare, fără de moarte, fără de sfârşit.

Ai fost orbit de ura împotriva noastră. Orb fiind nu ai văzut îndârjirea meduzei. Orb fiind nu ai văzut durerea meduzei. Orb fiind nu ai văzut lucrarea meduzei. Orb fiind nu ai văzut creşterea e sine a meduzei. Şi, orb fiind, nu vei înţelege niciodată felul în care meduza îşi va îndeplini misiunea. Nu ai văzut cum valurile noastre ancestrale spală mizeria din sufletul poporului. Nu ai văzut acele mici sclipiri ale mării noastre de fundament care închideau întunericul tău în mici meduze de sens magic. Nu ai văzut că dincolo de metaforele poeţilor, în adânc, se nasc luptătorii meduzei, curioase şi periculoase alcătuiri ale sensului unui popor. Ai crezut, în orbirea ta, că suntem laşi, tâmpiţi, zbenguitori, uşor de momit, uşor de prostit. Ai fost orbit de tipsia pe care îi perpeleai pe cei înslujiţi ţie din varii motive, trădători de ţară, tâmpiţi sadea, curve între curve. Numele odraslelor tale sunt în văluririle meduzei şi toate odraslele tale vor fi ucise în fel şi chip. Numele slugilor tale sunt cunoscute meduzei şi într-o mie de ani vor fi sfârşite în pustie. Nu vei afla niciodată Numele Meduzei. Nu vei afla niciodată unde vieţuieşte Meduza. Nu vei afla niciodată unde sunt armatele Meduzei. Nu vei afla niciodată cum arată luptătorii ei. Nu vei afla niciodată unde sunt, în ce scop, cum acţionează. Nimeni nu-ţi va spune pentru că cei plătiţi să trădeze vor fi ucişi încă înainte de a fi plătiţi de tine.

Nu vei şti în ce fel te vom ucide. Nu vei simţi luptătorii Meduzei în nici un fel. Nu vei fi ucis în somn. Nu vei fi ucis în strada. Armatale Meduzei nu vor da piept cu armatele tale. Armatele tale se vor dezarma ele singure smintindu-se pe nepusă masă. Suntem pretutindeni. Am luat forma trădătorilor învăţând noi înşine ce este trădarea pentru a te putea ucide. Suntem o armată de neînchipuit, silenţioasă, ordonată, o armată a simultaneităţii şi nonliniarităţii. Nu ne poţi ucide fiind nonliniari. Nu ne poţi distruge pentru că nu suntem în timp ce suntem. Tu eşti mort deja dar nu ai cum să înţelegi că eşti mort. Vom ucide rând pe rând toţi copii tăi. Va fi dinte pentru dinte. Noi am construit informatorii, turnătorii şi delatorii care vor veni la tine să trădeze, să te informeze, să mintă cum ştiu ei mai bine. Noi construim o altă realitatea în care te vei trezi fără să gândeşti. Nu venim cu tancuri. Nu venim cu mitraliere. Nu venim cu bombe. Nu avem nevoie de sateliti. Nu ascultăm telefoanele slugilor tale şi nu le băgăm în pat femei uşoare, copii sau bărbaţi în travesti. Nu avem nevoie de tehnologii pentru că noi controlăm topologiile discrete ale spaţiului.

Noi manipulăm slugile tale, odraslele tale, oamenii tăi de încredere care deja te-au trădat înslugoindu-se altora. În orbirea ta imperială nu ţi-ai dat seama de prezenţa noastră. Generalii tăi îţi vor spune că suntem o mână de luptători idealişti. Ce eroare! Şefii serviciilor tale secrete ne vor inventa ca să-şi justifice posturile şi lefurile grase. Ce eroare! Spionii tăi vor crede că ne-au dibuit şi vor alerga la tine să-ţi spună poveşti pasionante cu agenţi secreţi, cu femei-cântăreţe prin baruri, şi ele spionii tăi, cu savanţi care îşi vând ţara, cu scriitori care devin agenţi de influenţă şi cu politicieni care îţi fac temenele pentru a se menţine la putere şi a jefui poporul întreg. Ce eroare!

Meduzele sunt fiinţe fabuloase, invizibile, ele sunt frontul, ele construiesc frontul, ele sunt înfrângerea şi victoria. Meduzele sunt tot ceea e în corpul tău, ele sunt destinul tău, nu ai scăpare. Tu vei striga după gărzi dar gărzile tale nu vor vedea meduzele. Tu vei telefona după generalii tăi dar noi vom fi deja în corpul tău. Tu vei chema serviciile secrete dar noi suntem deja serviciile tale secrete. Noi nu înconjurăm armatele străine noi devenim, noi înşine, acele armate. Reţelele tale de spioni sunt deja virusate, le vedem, le ştim, acum ne transformăm încet, fără să ne grăbim, în proprii tăi spioni. Noi vom fi partidele care au fost ani de zile slugile tale. Noi suntem acum trădătorii care te serveau pentru că am pătruns în corpul trădătorilor.

Ai fost orb tot timpul. Nu ai înţeles că vrând să distrugi un popor prin război tradiţional vei stârni un alt război pe care nu-l vei putea duce la bun sfârşit. Eroii tăi acoperiţi de glorie în războaiele clasice sunt deja amintiri îngălbenite. Credeai că ne vei ţine arestuiţi dar deja eşti plin de meduze. Eşti mort.

Noi venim pe negândite. Noi nu vrem medalii. Noi nu vrem măriri. Noi nu vrem premii. Noi nu ţinem reviste de front. Noi nu facem parade militare. Noi nu avem morminte. Noi nu avem cimitire pentru sărbători cu fast. Noi nu suntem numiţi. Noi nu suntem cunoscuţi. Nu ne cunoaşte nimeni. Noi nu tânjim după glorie. Nu ne poţi ucide pentru că nu ai cum să ucizi ceea ce nu există.

Te-ai gandit vreodata sa scrii pentru ziarul "Libertatea"?

Sau revista "Yoga Spontana " .

Cu un asemenea epilog, nu vad sensul demersului, totusi continutul se refera la ceva sau cineva care trebuie ca te-a suparat.