Dacă aş fi Rector pentru o zi

Schiţă pseudo-stiinţifoco-fantastică

Oau! Sună interesant! Este însă o întrebare la care nu m-am gândit. Totuşi pentru că mi-a venit aşa, dintr-o dată, fără voie, am stat să cuget la ce aş face eu dacă aş fi Rector. Şi, gândidu-mă mai bine, am ajuns la concluzia că aş alege ziua de vineri. Motivul... poate pentru că este zi scurtă, cu program redus... sau poate tocmai că pentru studenţi este o zi plină. Majoritatea din provincie pleacă acasă. Sau lunea. Şi ziua asta este una plină. Şi, dacă ar fi să aleg instutuţia, aş alege Universitatea din Bucureşti. Dar... ia să lăsăm noi toată vorbăraia asta cu motivele deoparte. Nu dacă aş fi, ci Sunt! Eu astăzi sunt Rectorul UB, iar pentru o zi mă transform într-un dictator! Să vă săturaţi! Să vă văd cum veţi reacţiona la Dictatura lui Gică Kontra!
Ca Rector, sunt o persoană foarte importantă şi respectată, şi, prin urmare, am să îi comunic secretarei ( trebuie neapărat să am Secretara!), să nu fiu deranjat, căci am de lucru. Apoi mă închid în birou. Pornesc computerul şi lansez Winamp-ul şi ascult muzică. Wagner sau Queeen sau mai bine... Phoenix. Nu prea sunt hotărât. Îmi citesc e-mailul, şi, în timp ce secretara îmi lasă tot felul de hârtii la semnat, intru pe mIRC. Pe canalul Bucureşti sau pe România pentru sunt mai căutate. Uite că mi-a venit şi o idee: ce ar fi dacă aş înfiinţa un canal care să se numească Universitas? Mă apuc de lucru şi în c*rând este gata. Acum îi trebuie reclamă, să instalez un „bot”, să îi aleg un topic. Parcă am să văd cum studenţii studioşi vor intra la discuţii pe acest canal. Primesc un mesaj privat de la o tipă: „Hi!!!”, „Hi!!!!!!” îi răspund şi eu: „ASL pls!”. Mă cam seacă măgăria asta luată de la americani, cu „asl-ul” lor! Nu te întrebă bine de sănatate şi gata, vor să afle „Age, Sex, Location”! de parcă ai putea fi sigur că individul sau individa cu care stai de vorbă la celălalt capăt este cine spune că este. „22, UB”, îi răspund. „UB??? Ce e aia??????”. Aha! E nedumerită. “Universitatea din Bucureşti” îi răspund. „eşti student?” „Nu. Rector”. „: )))))))”. „de ce razi???” „de tine, pt că ai zis că esti rector!!!...))))))...la ce fak eşti ?” mă întreabă . „La UB, sunt Rector!” tastez eu, deşi sunt convins că nu mă crede „ u??????” o întreb. „f 21 Buc”. „lucrezi??? Sau eşti studentă, unde?” „ şi una şi alta” îmi răspunde. „Acum unde eşti???? La fakult sau la muncă??????” „ la job ((((”. „de ce eşti supărată??? Şi ce munceşti?”. „lucr la o ag imobiliară”. „ ca ce lucr? secretariat???”. „fac de toate pe aici. ce mai e pe la fak?” mă întreabă „la care din ele? Tu unde eşti studentă?” „la mate. nu am mai fost pe acolo de aproape 2 luni!!!!” „ de ce?” „ pt că lucrez!!!” „dar ce progr ai la job?” „teoretic 9-17. practic si pana la 8, sau 9 cateodata”. „ acum nu ai de lucru? de ce stai pe mirc???”. „ nu prea avem de lucru de obicei, dar sefii ne tin mereu aici ...asa... în caz că...” „ aha”, mă lămuresc eu. Cineva bate la uşă. E secretara care îmi spune că sunt căutat. „Să aştepte puţin” îi spun. Mă întorc la mIRC. „tr sa plec. am de vb cu cineva”. „k” soseşte răspunsul „byyyyyyyyyyyyyyye”.”See ya!”. „kisses”.”}{”.
Am ieşit de pe mIRC. Winamp-ul merge, şi acum cântă Lenon... rămân un pic pe gânduri. Ar fi trebuit să îmi imaginez că studenţii nu prea mai ajung la cursuri pentru că lucrează. Astfel, cei mai frumoşi ani ai lor sunt irosiţi. În loc să înveţe se ratează prin firme care îi pun să facă cu totul altceva decât ceea ce învaţă la şcoală. Nu că ar fi rău. Trebuie să înveţe să lupte cu provocările vieţii, să nu aştepte ca cineva să le dea totul de-a gata, şi adesea facultatea pe care au ales-o îi ajută prea puţin după absolvire. În societatea românească deşi s-a auzit despre „part-time” nu se şi aplică... cred că un student ar trebui să lucreze maxim 4 ore pe zi. Să îşi facă timp şi pentru cursuri. Iar munca pe care o face să fie în legatură cu specializarea aleasă. Universitatea la are sunt pentru o zi Rector... Nu are fonduri ca să investească în cercetare, iar nevoile ei sunt multe: cămine intrate în paragină, locuri prea puţine faţă de câte cereri există, săli de curs proaste, bibliloteci fară cărţi. Ajutor de nicăieri! Bani puţini pe care trebuie să îi împarţi... cui să îi dai mai întâi?
Gata! Am o altă idee! (Sunt cam Idiot astăzi; am prea multe idei pentru o singură zi!) Ştiu ce am să fac. Mă duc la o terasă. Una frecventată de studenţi. Nu au să mă recunoscă pentru că sunt Rector doar pentru o zi! Să îi vad ce fac, ce discută. Plec spre campus şi mă aşez la o masă. Trag cu urechea. Unii discută despre filme, alţii despre muzică sau cărţi. Îşi înjură profesorii!!! Nu şi-au luat creditele şi nu pot să intre în examene. Şi ei lucrează. Intru şi în facultatea de lângă campus. Sălile aproape goale! Mda. E vineri. Mai toţi pleacă acasă de joi! Un grup trece pe lângă mine. Au programat un chef pentru diseară. Mai au ceva bani şi mâncare agăţată pe geamuri pe-afară. Abia au venit de-acasă doar... Deşi nu mă cunosc, mă invită şi pe mine pentru că le par un tip de treabă. Super! Cred că am să mă duc...
Mă întorc la birou şi încep să compun o scrisoare: „Domnule ministru...”. Îi relatez problemele reale ale studenţilor întâlnite astăzi şi îi propun spre analiză un material în care sugerez ca UB să creeze un număr de locuri de muncă pentru studenţii ei. Ştiu în mare cam ce ar trebui făcut. La început, o perioadă scurtă de voluntariat, care să se concretizeze în job-uri part-time. În fiecare facultate. Mă voi consulta cu studenţii şi cu profesorii. Tipăresc afişe, fac câteva sondaje să aflu care sunt nevoile lor. Împreună o să găsim soluţii... Îi explic ministerului... şi realizez că autonomia univesitară este praf în ochi atâta timp cât UB şi celelalte universităţi depind de fondurile de la buget. Din păcate, singura sursă de finanţare sunt locurile cu taxă...
Ziua e pe sfârşite, şi am văzut că e tare greu să fii Rector! Dar, totuşi, aş vrea parcă să mai fiu şi mâine, şi poimâine... cu răbdare se poate schimba ceva. E vorba doar să fii deschis la nou, să realizezi că ai ce să înveţi şi de la studenţi...
Gică Kontra