Deci tot la vorbele mele ai ajuns!
"Continua si mostenit"!Si-mi face impresia ca nici in Romania,neparticipand la vot,nu-si dau seama ca hotarasc astfel in mod negativ,viata urmasilor lor!
Voi publica in continuare articolul despre care discutam!
======

ROMANII DIN DIASPORA (1)
=====

Statisticile oficiale nord-americane au inregistrat
pentru prima data in 1881, 11 emigranti din
teritoriile romanesti. In prezent se estimeaza ca in
SUA traiesc peste 1 milion de americani de origine
romana. Cea mai mare concentrare a originarilor din
Romania se afla in orasele din nord-estul SUA - in
statele Ohio, Indiana, Michigan, Illinois,
Pennsylvania si la New York....


Organizarea institutionala a romanilor din America a
constituit una din formele importante de conservare si
afirmare a identitatii lor etnice, lingvistice,
culturale si religioase.
Alaturi de societati infiintate in primele decenii ale
secolului nostru, au fost create asociatii si fundatii
in diferite zone ale SUA care au pastrat vie
spiritualitatea romaneasca in randul romanilor
stabiliti pe pamantul american. Multe dintre acestea
au stabilit si mentin legaturi stranse cu institutii
similare din tara, au organizat biblioteci, colectii
permanente, expozitii si muzee de arta romaneasca.
Publicistica constituie un element esential de
prezervare a limbii si etnicitatii romanilor din SUA,
de perpetuare a traditiilor istorice, de cultura si
civilizatie romaneasca. Tot mai multe emisiuni in
limba romana se difuzeaza prin intermediul posturilor
de radio si televiziune din Statele Unite. La New York
si Los Angeles functioneaza posturi de televiziune
conduse de romani sau originari romani stabiliti in
SUA.
Un rol deosebit de important in conservarea
identitatii romanilor din SUA il are si Biserica
Ortodoxa Romana. Inca din 1929 romanii ortodocsi din
Statele Unite si Canada au infiintat "Episcopia
Misionara", ridicata la rangul de Arhiepiscopie in
1974.
In prezent asistenta religioasa este asigurata de
preoti si diaconi romani in majoritatea lacasurilor de
cult, avand biserici si case parohiale proprii. In
afara acordarii asistentei religioase credinciosilor,
Parohia desfasoara o sustinuta activitate culturala,
organizand expozitii, spectacole, gale de filme,
reuniuni folclorice. Arhiepiscopia editeaza almanahul
anual "Credinta" si ziarul trimestrial cu acelasi
nume.
In cadrul diasporei romane din America de nord s-au
afirmat valorosi oameni de stiinta, filozofi,
literati, maestri ai artei interpretative muzicale,
profesori universitari, artisti plastici, publicisti
etc. Mentionam printre acestia pe profesorii Emil
Palade, distins cu premiul Nobel in 1974 pentru
descoperiri in domeniul organizarii structurale si
functionale a celulei, Emanuel Mardingher, prof. univ.
Radu Florescu, istoricul George Ursu, prof.
univ.Stephen Fischer-Galati, Anghel Rugina, prof.
univ. Maria Manoliu Manea, prof. Virgil Nemoianu,
prof. Matei Calinescu, prof. Toma Pavel, etc.
Comunitatea romana din S.U.A. reprezinta, dupa
standardele americane, un grup etnic de marime
mijlocie. Conform datelor statistice ale
recensamintelor din S.U.A., aproape 400 000 de
cetateni americani se declara de origine romana,
plasand comunitatea romana pe locul al 20-lea, ca
marime, in randul celor 71 de grupuri etnice de
origine europeana recunoscute oficial. Numarul
romanilor care traiesc in S.U.A. este, insa, mult mai
mare, tinand seama de faptul ca multi dintre ei nu isi
declara originea, fluxul de imigrari continua, iar
multi dintre cei stabiliti in S.U.A. nu au dobandit
cetatenia americana.
Cea mai mare grupare de comunitati romanesti, numarand
fiecare cateva zeci de mii de persoane, se afla
statele din nord-este - New York, New Jersey,
Pensylvania, Ohio, Michigan, Illinois, zone de
destinatie ale primelor valuri de imigranti romani,
incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea. California
si Florida, destinatii mai recente de imigrare a celor
veniti din Romania si de reasezare a unor romani
americani din valurile anterioare de imigrare, cunosc
o dinamica aparte a comunitatii romano-americane,
ajungand sa se plaseze pe locurile doi si dupa New
York, in privinta numarului de membri. In ultimii ani,
s-au constituit comunitati romanesti care se afla
intr-un proces de consolidare si de crestere numerica,
in state precum Oregon, Washington. Georgia, Texas,
Arizona. In fapt, comunitati romanesti exista in toate
statele S.U.A., chiar daca, in unele cazuri, de
dimensiuni foarte mici.
Pe langa comunitatile romanesti constituite ca atare,
grupate in jurul unor biserici proprii, exista mici
grupuri de romani, alcatuite din cateva familii, care
frecventeaza o biserica apartinand altei etnii.
Exista, de asemenea, americani de origine romana care
traiesc izolati de orice comunitate romaneasca, fie
din ratiuni subiective (nu doresc sa intretina
legaturi cu membrii comunitatii din zona), fie din
motive obiective (traiesc in zone in care nu exista
alti romani).
Un alt segment important al comunitatii romane din
S.U.A., care se suprapune atat comunitatilor
constituite, cat si categoriei celor care traiesc
izolati de comunitate, este reprezentat de sutele de
profesori si studenti romani sau de origine romana
care isi desfasoara activitatea in universitati din
aproape toate statele S.U.A.
Gradul de coeziune al comunitatii romano-americane
este, in general, redus. Foarte frecvent, orice
initiativa sau actiune a unei persoane sau a unui grup
de persoane este intampinata cu rezerve, printr-o
atitudine marcata de divergentele si rivalitatile
personale intre membrii comunitatii, suspiciunile
reciproce, veleitatile si ambitiile unor lideri de
organizatii locale sau cu aspiratii nationale. Exista,
insa unele comunitati locale (Cleveland, Detroit,
Chicago) in cadrul carora se manifesta o anumita
coeziune, ele reusind sa se mobilizeze si sa antreneze
un numar semnificativ de membri, in special in cadrul
unor manifestari cu caracter cultural, de pastrare a
obiceiurilor si traditiilor romanesti. Recent
infiintatul Centru Cultural Romanesc, initiativa
privata a Societatii Center Focus Publishing, casa de
editura care tipareste si singurul anuar al
intreprinzatorilor romani din America, dupa
cunostintele noastre singura lucrare de acest gen a
comunitatilor romanesti din lume, condusa de inimosul
Steven Bonica. Acesta a initiat si o campanie de lobby
pentru integrarea Romaniei in structurile NATO, prin
relatiile sale personale facand cunoscute oamenilor
politici americani, cultura si spiritualitatea
romaneasca. Din cate cunoastem este una din putinele
initiative private de acest gen. De referinta sunt si
paginile web: www.romanian-american.net,
www.centerfocus.org, ale acestei societati.
Viata comunitatilor romanesti se desfasoara, cu
preponderenta, in jurul bisericilor, unde se manifesta
autoritatea morala si spirituala a preotului, credinta
comuna constituie elementul de coeziune, iar
problemele financiar-administrative, care trebuie
rezolvate pentru functionarea institutiei, sunt
privite cu responsabilitate. Sunt remarcabile
eforturile unor comunitati care, pe masura ce se
incheaga si se constituie in noi parohii romanesti, se
mobilizeaza pentru construirea unei biserici, sau
eforturile comunitatilor mai vechi care, la un moment
dat, simt nevoia construirii unei noi biserici. Nu
lipsesc, insa. Nici aici disensiunile si sciziunile,
existand cazuri de divizari ale unor parohii, separari
si constituiri de noi parohii numai datorita
neintelegerilor dintre credinciosi. Nu este lipsita de
relevanta, din acest punct de vedere, existenta, in
S.U.A., a doua episcopate ortodoxe romanesti.
Participarea romanilor americani la viata sociala si
politica a S.U.A., precum si la actiuni de sustinere a
intereselor comunitatii lor sau ale tarii de origine
este, in general, lipsita de pregnanta. Sunt foarte
rare cazurile in care membri ai comunitatilor romane
s-au afirmat, cu succes, in viata politica locala,
acestia fiind, cu regularitate, reprezentantii
generatiilor mai vechi. A existat un primar de origine
romana al orasului Indiana Harbor, Walter Jeorse. Unul
dintre primarii orasului Cleveland, Ralph Locher, era
nascut in Romania, dar din parinti americani. George
Dobrea a fost presedintele Consiliului pentru Educatie
din Cleveland, iar Eugen Raica este, in prezent,
director al Agentiei pentru Dezvoltare Urbana din
statul Michigan.
Cu atat mai dificila a fost ascensiunea in cercurile
politice la scara nationala a unor americani de
origine romana, cum ar fi cazul lui Martin Hoke, fost
membru in Camera Reprezentantilor a Congresului S.U.A.
pentru statul Ohio, a carui mama era nascuta in
Romania.
Activismul redus al romanilor americani si-a pus
amprenta si asupra capacitatii lor de a intreprinde
actiuni eficiente pentru sustinerea propriilor
interese sau a intereselor tarii lor de origine.
Romanii americani au reusit, totusi, sa isi asume, in
diferite etape istorice, un rol in sustinerea
intereselor Romaniei, dar actiunile lor de lobby nu au
fost consecvente si nu au avut decat rareori un efect
important. In anumite perioade, din cauze obiective,
presiunile romanilor americani asupra cercurilor
politice americane s-au indreptat chiar impotriva
tarii de origine.
In general, romanii americani care intra in afaceri se
limiteaza la activitati de amploare redusa, orientate
cu precadere spre servicii destinate membrilor
comunitatii - magazine si restaurante cu specific
romanesc, agentii imobiliare, de transport sau de
expediere a coletelor in Romania, medicina, avocatura
etc. In ultima vreme, se remarca, totusi, din ce in ce
mai mult, prezenta unor specialisti de origine romana
in functii importante, in cadrul unor mari companii
americane.
Exista un numar important de organizatii romanesti
locale cu profil cultural, care isi propun sa
contribuie la pastrarea identitatii membrilor
comunitatii romane prin organizarea de evenimente
cultural-artistice. Astfel de centre sau asociatii
culturale isi desfasoara activitatea in zone de
concentrare a romanilor americani cum sunt New York,
Cleveland, Chicago, Los Angeles, San Francisco,
Seattle, Atlanta, Florida. Activitatea lor este
inegala si se datoreaza, de regula, pasiunii si
devotamentului unui grup foarte restrans de persoane,
iar frecventa evenimentelor organizate variaza foarte
multe. Unele dintre ele au infiintat ansambluri
folclorice, mici muzee de arta populara si istorie a
comunitatii locale. Deseori, ele participa la
evenimente multietnice locale. In multe cazuri, insa,
in jurul lor se dezvolta sentimente de invidie si
rivalitati personale, obstructionari si actiuni de
discreditare din partea unor membrii ai comunitatii.
Un alt tip de organizatii locale, care isi propun un
caracter de reprezentare al comunitatilor din anumite
zone, il constituie asociatiile de tipul celor
infiintate in Chicago (The Romanian American
Association of Atlanta)sau in San Antonio (The
Romanians of Texas Association). Din pacate,
activitatea lor este mai mult veleitara, departe de
activismul altor comunitati etnice, caracterizandu-se
prin inconsecventa, amploare redusa si formalism.
Consiliul Romano-American, din sudul Californiei, cu
participarea tuturor bisericilor romanesti, indiferent
de confesiune, pare sa se apropie cel mai mult de
tipul de organizatie reprezentativa a romanilor
dintr-o anumita zona a S.U.A., prin activismul
liderilor si ambitia obiectivelor propuse.
Organizatiile profesionale ale romanilor americani -
Romanian Medical Society, Romanian American Lawyers’
Association, Asociatia Generala a Inginerilor
Romano-Americani - pot fi considerate organizatii
locale, intrucat ele grupeaza un numar restrans de
membri dintr-o anumita zona a S.U.A.
Printre cele mai proeminente asociatii profesionale se
numara Academia Romano-Americana de Arte si Stiinte
(A.R.A.) si Societatea pentru Studii Romanesti
(S.R.S.), care grupeaza membri de elita ai lumii
academice din Romania si S.U.A. Preocuparile A.R.A. si
S.R.S. tind, insa, sa aiba un caracter conceptual
teoretic, mai putin sau deloc orientat spre realizarea
unor activitati de lobby direct in S.U.A. Dar fiecare
dintre cele doua organizatii are capacitatea de a
contribui la formarea, in S.U.A., a unei opinii
privind evolutiile din Romania.
Exista si cateva organizatii ale unor grupuri etnice
originare din Romania, ai caror membru sunt, de
asemenea, grupati intr-o zona restransa sau intr-o
anumita localitate. The Alliance of Transylvanian
Saxons este organizatia societatilor de tip fraternal
ale germanilor originari din Romania, care grupeaza un
numar de 27 de societati din statele din Mid West.
Ziarul sau, „Volksblatt”, reflecta viata acestei
comunitati care pastreaza legatura cu tara prin
actiuni de ajutorare ale comunitatilor din zonele
locuite de minoritatea germana din Romania. Congress
of Macedo-Romanian Culture reprezinta un mic grup de
macedo-romani din statul Connecticut, care se
raporteaza cu mandrie la Romania, tara lor de origine
si organizeaza activitati cu caracter cultural in
Bridgeport.
Evreii americani de origine romana constituie grupul
cu cea mai mare proportie de reusite individuale in
viata politica sau in lumea afacerilor. O mare parte
dintre evreii americani proveniti din Romania sunt
atasati sentimental de Romania, iar unii dintre
acestia incearca sa acorde sprijin tarii de origine,
in mod individual. Afirmarea unei asociatii a evreilor
americani proveniti din Romania nu s-a realizat inca,
din cauza campaniei evreilor care acuza
nerecunoasterea de catre Romania a Holocaustului din
Basarabia, a problemelor privind restituirea
proprietatilor si a unor acuzatii - sporadice, dar
puternice - privind antisemitismul in Romania.
Organizatiile nationale:
La nivel national, cea mai veche organizatie a
romanilor americani, Uniunea si Liga Societatilor
Romane din America, grupeaza un numar de 32 de
societati fraternale din 15 state. Activitatea acestor
societati este insa in declin, fiind orientata cu
precadere catre organizarea de evenimente
cultural-etnice si, din ce in ce mai rar, catre
implicarea ceva mai activa in viata social multietnica
a localitatilor lor.
Componenta lor este imbatraniti, numarul membrilor lor
scade continuu, din ce in ce mai putini reprezentanti
ai noilor generatii (in fapt, membri ai acelorasi
familii) manifestand interes pentru continuarea
acestui tip de implicare comunitara.
Segmentul de comunitate ce alcatuieste componenta
Uniunii si ligii este din ce in ce mai mult afectat de
„americanizare” si manifesta un interes scazut pentru
problemele romanesti. In prezent, activismul
organizatiei se datoreaza, in principal, unui grup
restrans de persoane care persevereaza in cultivarea
relatiilor cu cercurile politice din Ohio si Michigan
si reuseste sa impuna atentiei acestora unele actiuni
in sprijinul intereselor Romaniei (clauza natiunii
celei mai favorizate, aderarea la N.A.T.O., cazul
Ilascu). Ziarul Uniunii si Ligii, „America”, continua
sa reprezinte o voce romaneasca (desi este scris mai
mult in limba engleza), bucurandu-se de prestigiul
celor peste 90 de ani de aparitie neintrerupta.
Editarea lui este mai mult rodul efortului personal al
domnului Petre Lucaci, care i s-a dedicat mai bine de
40 de ani.
O organizatie creata recent, mai moderna si cu
obiective, cel putin in intentie, mai apropiate de
conceptul american de lobby este Congress of Romanian
Americams (C.O.R.A.). Infiintata in anul 1990, la
sugestia lui Richard Schifter - in acel moment
asistent al secretarului de stat al S.U.A. - si a
congresmenului Frank Wolf, care a insistat asupra
necesitatii unirii organizatiilor romanilor americani
intr-un comitet de actiune reprezentativ, C.O.R.A. a
reunit, initial, reprezentanti ai Episcopatului
Ortodox Roman, ai Arhidiocezei Misionare Romane si al
Diocezei Greco-Catolice Romane.
C.O.R.A. organizeaza, anual, la Washington, intalniri
ale membrilor organizatiei, in cadrul carora sunt
dezbatute probleme legate de evolutiile din Romania,
implicatiile acestora asupra relatiilor comunitatii
romano-americane cu tara de origine si modalitati de
sustinere a intereselor Romaniei in fata
Administratiei si a Congresului S.U.A. Prin
presedintele organizatiei, Armand Scala, care
locuieste in zona Washington si poate mentine legatura
cu reprezentantii cercurilor politice din capitala,
C.O.R.A. reuseste, intr-o anumita masura, sa prezinte
factorilor politici americani pozitia unui segment
important al comunitatii romane din S.U.A., inclusiv
in ce priveste sprijinul pentru Romania.
Organizatia are, insa. Unele slabiciuni care ii
afecteaza eficienta. Modul selectiv in care are loc
inscrierea in C.O.R.A., pe baza unei contributii
financiare, restrange accesul multor romani americani
la organizatie si ii diminueaza sansele de a deveni o
organizatie reprezentativa. Contestarea caracterului
de reprezentativitate al organizatiei si, mai ales, al
presedintelui acesteia, de catre alte organizatii sau
reprezentanti ai comunitatii face ca aspiratia
C.O.R.A. de a deveni o organizatie a tuturor
celorlalte organizatii romanesti din S.U.A. sa fie
nerealista. Pe langa aceasta, organizatia este
nevoita, uneori, sa se plieze la unele pozitii
adoptate in cadrul Coalitiei Est-Europene (asociatie a
organizatiilor grupurilor etnice central si
est-europene, unde C.O.R.S. reprezinta comunitatea
romano-americana), care nu corespund intotdeauna
intereselor specifice ale Romaniei.
Organizatiile ce isi desfasoara activitatea prin
Internet:
In ultima vreme, simultan cu dezvoltarea comunicarii
prin reteaua Internet, s-au infiintat o serie de
organizatii de tip nou, care utilizeaza acest mijloc
de stabilire a unor legaturi cu ajutorul
calculatorului. Potentialul lor de lobby este foarte
important, intrucat toate institutiile politice
americane au adrese e-mail, prin care pot fi
contactate si prin care li se pot transmite opinii,
proteste, pozitii individuale sau de grup in legatura
cu anumite probleme de competenta acestor institutii.
Grupuri de romani din America si din alte tari (in
primul rand Canada) au creat, la randul lor, astfel de
organizatii - Romanian Lobby, Diaspora Romana - care
isi propun sa sustina interesele Romaniei, in
principal aderarea la N.A.T.O. Organizatia Diaspora
Romana actioneaza, insa, si ca un lobby american
traditional, angajand o firma de specialitate din
Washington.
a gradului ridicat de coeziune al comunitatilor
parohiale, numarului si repartizarii lor in teritoriu,
organizarii bine structurate la nivel national.
Actiunile de lobby nu constituie, desigur, obiectivul
lor principal, dar exista o disponibilitate reala in
aceasta directie. Sunt relevante, in acest sens,
participarea celor doua Episcopate ortodoxe la
activitatea C.O.R.A. si implicarea unui numar mare de
biserici romanesti din S.U.A., apartinand tuturor
cultelor, in campania pentru aderarea Romaniei la
N.A.T.O.
Religia are un rol foarte important in societatea
americana, iar ecleziastii se bucura de influenta,
respect si acces la factorii politici de decizie.
Numarul statelor in care exista biserici ale romanilor
americani se ridica la 27, ceea ce face, teoretic, ca
un lobby coordonat al bisericilor romanesti sa aiba
capacitatea de a influenta un numar majoritar de
membri ai Congresului S.U.A., inclusiv 54 de senatori.
O problema esentiala, dar nu insurmontabila, ramane
realizarea unitatii de actiune a organizatiilor
religioase ale romanilor americani.
Organizatiile religioase romanesti se pot constitui in
grupuri de presiune si pot actiona sectorial, chiar in
absenta unei unitati interconfesionale. Bisericile
ortodoxe, prin cele doua Episcopate, reprezinta 50-60%
dintre americanii de origine romana, deci pot vorbi in
numele unui numar important de cetateni americani.
Dioceza Greco-Catolica si bisericile membre pot
exercita influenta asupra segmentului de factori
politici catolici din S.U.A. si pot antrena sprijinul
Bisericii Catolice din aceasta tara, deosebit de
puternica. Asociatia Baptista Romana si Asociatia
Bisericilor Penticostale Romane pot actiona asupra
segmentului majoritar neoprotestant reprezentat de
Congresul si Administratia S.U.A. Forta de persuasiune
a asociatiilor neoprotestante este sporita de
legaturile stranse ale acestora cu asociatiile de care
tin la nivel national.
Trebuie mentionata, insa, sensibilitatea manifestata
de membrii bisericilor greco-catolice si
neoprotestante romane din S.U.A. fata de orice
problema perpetuata sau nou aparuta in relatia dintre
bisericile corespondente din Romania si Biserica
Ortodoxa Romana majoritara, statul roman sau opinia
publica din tara noastra. Orice astfel de problema
afecteaza, instantaneu, pe romanii greco-catolici sau
neoprotestanti din S.U.A., importanta ei este de multe
ori amplificata, iar potentialul de lobby pro-roman se
intoarce, in astfel de situatii, impotriva Romaniei.
(va urma)

Acest topic a fost editat de talusa: 17 Feb 2004, 08:46 AM

ROMANII IN DIASPORA (2)
===================

CANADA
Primii emigranti romani si-au facut aparitia in Canada
intre 1882 si 1918. In marea lor majoritate emigrantii
erau muncitori agricoli, care au lucrat la inceput la
constructia de cai ferate si in agricultura.
Al doilea val poate fi considerat cel de dupa primul
razboi mondial pana in 1929, nefiind foarte
consistent. Acesta a cuprins rude si prieteni ai celor
deja stabiliti in Canada, unii dintre ei reusind sa
obtina slujbe in comert sau in profesii care le-au
permis accesul in randul clasei de mijloc.
Al treilea val este consemnat la sfarsitul celui de-al
doilea razboi mondial, pana in anul 1955. Motivele
emigrarii au fost, in principal, de ordin politic.
Al patrulea val poate fi apreciat ca fiind in perioada
anilor ’70 si ’80, multi dintre emigranti avand o buna
pregatire profesionala. Conform statisticilor oficiale
canadiene, in 1986 erau inregistrati peste 60 000 de
romani - canadieni (origine unica sau multipla).
Potrivit oficialilor de la „Imigration Canada”, dupa
1990 circa 3 000 de romani, mai ales tineri, s-au
stabilit, anual, in Canada (tara care incurajeaza
multiculturalismul etnic/emigratia, prin intermediul
Ministerului Federal al Emigratiei si Cetateniei,
reprezentat si la nivel provincial)
Daca primul si al doilea val cuprindeau mai ales
tarani veniti din Transilvania, Bucovina si Dobrogea,
ultimele reunesc romani de diverse profesii din
intreaga tara.
In prezent, in Canada traiesc peste 100 000 de romani
si originari din Romania, potrivit unor surse
neoficiale. Cei mai multi dintre etnicii romani se
afla in provinciile Ontario, Quebec, Alberta,
Saskatchewan, British Columbia si Manitoba. Orasele
cele mai populate de romani sunt: Toronto, Montreal,
Kitchener, Windsor, Vancouver, Edmonton si Hamilton.
Caracteristica principala a noilor veniti dupa 1990
este diversitatea de varste si profesii, cele mai
multe intelectuale, dar si unele legate de diferite
meserii. Cauzele invocate sunt de ordin economic,
dublate uneori si de motivatii de ordin politic.
Exista, in prezent, in Canada numeroase personalitati
stiintifice de origine romana. In provincia Quebec
sunt, de exemplu, 116 profesori universitari intre
care si Nicolae Mateescu-Matte (membru de onoare al
Academiei Romane).
Comparativ cu alte etnii din Canada, emigratia de
origine romana nu este compacta si foarte bine
organizata, are o structura amorfa si ocupa pozitii
economice, politice si sociale relativ modeste.
In cadrul comunitatii exista o mare diversitatea de
opinii si atitudini fata de Romania, unii
mentinandu-se, insa, pe pozitii conservatoare, avand
retineri si resentimente.
Exista o preocupare crescanda pentru recuperarea
proprietatilor din tara, desi multi dintre emigranti
nu au facut, inca, vreun demers legal in acest sens si
nu sunt, in general, la curent cu legislatia romana in
acest domeniu.
Se remarca, de asemenea, o valorificare insuficienta a
posibilitatilor de cooperare cu operatori economici
din Romania.
Daca generatia veche a reusit sa se grupeze in special
in jurul bisericilor (care, din pacate, apartin inca
de episcopii diferite), noi emigranti, desi au o
pregatire profesionala superioara, se confrunta cu
greutatile inceputului vietii in Canada si nu reusesc
sa constituie asociatii puternice (intervin si
considerente financiare).
Organizatiile diasporei romane actioneaza pentru
pastrarea traditiilor culturale si spirituale,
afirmarea valorilor romanesti in Canada, strangerea
relatiilor cu patria de origine. Intre acestea
mentionam: Federatia Asociatiilor Romanilor din
Canada, Asociatia Romanilor Canadieni din Ontario,
Societatea „Graiul Romanesc” din Windsor, Clubul
„Mihai Eminescu” din Regina, Asociatia Sasilor
Transilvaneni, Asociatia folclorica „Balada” din
Edmonton, Societatea „George Enescu” din Montreal,
“Campul Romanesc” de la Hamilton, s.a.m.d.
In ceea ce priveste activitatea editoriala, intre
publicatiile in limba romana, mai importante sunt
„Cuvantul Romanesc”, revista „Miorita”, jurnalul „TEC
Canada”, ziarul „Pulsul Romanesc”, postul de radio
„Miorita”, posturile TV „Tele Romanie” (Montreal) si
„Tele Romania” (Vancouver).
Pe plan confesional, majoritatea romanilor din Canada
sunt crestini ortodocsi. Una dintre cele mai vechi
biserici romanesti din Canada (si din America de Nord)
se afla la Regina, fiind construita in 1902. Dupa
primul razboi mondial s-au construit biserici
romanesti in Alberta, Saskatchewan si Monitoba. In
ultimul timp s-au construit parohii noi pe coasta de
est a Canadei, la Ottawa, si pe coasta de vest, la
Vancouver. Singura catedrala romaneasca din Canada se
gaseste la Windsor.
Cele trei biserici ortodoxe din Montreal sunt
subordonate unor mitropolii diferite: Biserica „Buna
Vestire” este subordonata Mitropoliei Ortodoxe Ruse
din afara (Mitropolitul Vitalie), biserica „Ioan
Botezatorul” il recunoaste pe Mitropolitul Victorin
(alaturi de alte 32 de biserici din S.U.A. si Canada),
iar Misiunea Ortodoxa din America - pe episcopul
Nathaniel (impreuna cu alte 58 de biserici si 24 de
misiuni ortodoxe romane din S.U.A. si Canada).
O serie de personalitati marcante ale comunitatii
romanesti din Canada au vizitat Romania, intre care:
profesor universitar Nicolae Mateescu-Matte, Ionela
Manolescu - scriitor, Ion Taranu - fost presedinte al
Federatiei Asociatiilor Romanilor din Canada,
dirijorul Remus Tzincoca, etc.

AFRICA DE SUD
Un numar de 3 000 de originari romani s-au stabilit
aici, atrasi de mirajul prosperitatii.

MEXIC
Emigratia romana din Mexic este alcatuita din aprox.
50 de familii, fiind concentrata in special in
capitala. In cadrul acestei emigratii, aprox. 20% sunt
romani, restul reprezentand etnici evrei, unguri si
germani. Pana in prezent, comunitatea romaneasca din
aceasta tara nu a fost organizata in asociatii
culturale si nu are organe de presa.

ARGENTINA
In Argentina sunt stabilite cca. 10 000 persoane de
origine romana, majoritatea fiind concentrate in
Buenos-Aires, iar in grupuri mai mici in Mendoza, La
Plata, Cordoba si Rosario.
Mare parte dintre ei, dispun de o pregatire
profesionala superioara, fiind ingineri, profesori,
istorici, comercianti, care ocupa pozitii relevante in
viata economica si politica din Argentina.
In marea lor majoritate, acestia participa la
actiunile vizand promovarea traditiilor nationale,
culturale si istorice.
Din punct de vedere social-politic, emigratia romana
din Argentina este impartita in 2 categorii: emigratia
economica (stabilita inaintea primului razboi mondial
si in perioada interbelica) si emigratia politica
(venita la sfarsitul celui de-al doilea razboi
mondial, in momentul instaurarii dictaturii comuniste
in Romania.)

BRAZILIA
In Brazilia, primele concentrari de romani au aparut
in perioada interbelica, in special in zonele Rio de
Janeiro si Sao Paulo, alcatuind emigratia economica.
Incepand cu anul 1960, in Brazilia s-au stabilit, prin
casatorie, reintregiri de familie etc., un numar
relativ mare de persoane, in general tineri, cu
pregatire superioara in diverse domenii, care s-au
integrat in viata sociala si economica. Datorita
faptului ca in momentul stabilirii in Brazilia,
majoritatea emigrantilor romani erau persoane tinere,
descendentii lor sunt in general, educati in spiritul
si traditiile acestei tari.
In preajma aniversarii unor momente semnificative din
istoria poporului nostru, in cadrul comunitatilor
romanesti din Brasilia, Rio de Janeiro si Sao Paulo
s-au organizat actiuni constand din gale de filme,
vernisajul unor expozitii de arta etc., care s-au
bucurat de audienta in randul participantilor si au
fost reflectate corespunzator in mass-media locala.
La ora actuala sunt estimati cca. 1 300-1 400 de
romani si originari romani, concentrati in Sao Paulo,
Rio de Janeiro, Curitiba, Porto Alegre si Belo
Horizonte. Exista un numar semnificativ de institute
si societati romano-braziliene, acestia fiind
recunoscuti ca iubitori ai culturii si spiritualitatii
romanesti.

PERU
Diaspora romana din Peru s-a constituit prin emigrari,
care au avut loc in special pana in 1970 si prin
casatorii mixte. Conform unor date statistice din
1987, numarul persoanelor care formeaza colonia romana
era de aproximativ 100.

VENEZUELA
Diaspora romana din Venezuela este formata din
aproximativ 10 000-12 000 de persoane, avand
ramificatii in cele mai diverse cercuri financiare si
comerciale din aceasta tara. Se observa activitatea
unor nuclee de originari romani in special la Puerto
la Cruz, Maracaibo, Maracay si Puerto Ordaz. In
Caracas, dupa statisticile oficiale, se afla in jur de
400 de emigranti originari din Romania, grupati in
jurul "Casei Romane". In anul 1996, in luna iunie, la
Caracas urma sa fie sfintita o biserica, executata in
Romania, dupa modelul bisericilor traditionale de lemn
din Maramures.

COLUMBIA
In Columbia traiesc in prezent cca. 40 de persoane de
origine romana, stabilite in aceasta tara dupa anul
1970, in general, prin casatorie cu cetateni
columbieni care si-au efectuat studiile superioare in
Romania.
Aceste persoane, in majoritatea lor, nu dispun inca de
o situatie materiala deosebita si pozitii importante
in structurile de putere si administrative columbiene.
Ca o caracteristica a diasporei romane din Columbia
este participarea constanta a membrilor acestora la
actiunile culturale dedicate Romaniei, organizate sub
egida "Asociatiei de Prietenie Romano - Columbiana".
Aceasta asociatie este condusa din 1993, de Simona
Prepelita de Diaz Rincon (presedinte) si Gabriela
Bocanete de Ullca (secretar).

AUSTRALIA
In Australia se afla aproximativ 50 000 de persoane
originare din Romania, cifra care include, in afara de
romani si etnicii maghiari, greci, evrei, germani,
sarbi si croati proveniti din tara noastra. In cea mai
mare parte acestia sunt concentrati in marile orase
australiene: Sydney, Melbourne, Adelaide, Brisbane,
Perth, New Castle etc.
Primii romani au ajuns in Australia la sfarsitul
secolului al XIX-lea, numarul lor crescand sensibil in
perioada interbelica. Dupa al doilea razboi mondial,
cei mai multi au provenit din lagarele de refugiati
din Austria, Germania, Italia, Turcia si Grecia.
Inainte de decembrie 1989, romanii au ajuns in
Australia atat pe cai legale, cat si ilegale,
indeosebi prin lagarele de imigrare. Dupa 1990,
autoritatile australiene au initiat o campanie de
atragere a tinerilor specialisti din Europa de Est, in
Romania inregistrandu-se in acest context mai multe
cereri de emigrare in aceasta tara.
Evolutia situatiei politice din Romania a fost
urmarita cu viu interes de comunitatea romana din
Australia, reprezentanti ai acesteia participand la
diversele intalniri organizate de conducerea statului
roman cu diaspora romana.
Romanii din Australia sunt organizati in asociatii,
societati culturale sau sunt arondati unor biserici
ortodoxe romane din marile metropole australiene.
In cazul aplicarii politicii multiculturale (concept
formulat in perioada 1972-1975 de guvernul condus
Gough Whitlam) in randul celor 160 de grupuri etnice,
autoritatile australiene au creat institutiile si
infrastructura necesara. La nivel federal institutia
care coordoneaza intreaga activitate in domeniul
etnice si al imigrarii este Ministerul Imigrarii si
Afacerilor Multiculturale („Department of Immigration
and Multicultural Affairs”) - M.I.A.M. condus de un
ministru numit de partidul de guvernamant. In fiecare
stat functioneaza, de asemenea cate un minister care
se ocupa de aceasta problematica numai la nivelul
statului respectiv. Acestea sunt in conexiune directa
cu ministerul federal reusindu-se astfel aplicarea
unei politici unitare pe intreg teritoriul Australiei.
La fiecare centru, pentru fiecare grup etnic, a fost
creat un comitet coordonator numit „Steering
Committee”, care este condus de un reprezentant al
Ministerului Imigrarii si Afacerilor Multiculturale
(M.I.A.M.) din statul respectiv si care este compus
din toti sefii de asociatii si organizatii ale
grupului etnic respectiv.
Acest comitet se intruneste lunar discutand probleme
legate de comunitatea etnica, se fac propuneri privind
activitatile de viitor etc. Prin aceasta actiune
autoritatile australiene cunosc in amanunt toate
activitatile grupului etnic respectiv, preocuparile si
framantarile sale. Informatiile se analizeaza si
stocheaza pentru a se urmari evolutia comunitatii
etnice in cauza. La nivel de stat, fiecare grup etnic
mai important are una sau mai multe asociatii care
desfasoara activitati de servicii in slujba
comunitatii respective. Ele beneficiaza de fonduri de
la guvernul fiecarui stat, care se aloca anual pe baza
unui program de activitati pentru care se intocmeste
un plan de cheltuieli si se aproba un buget.
O atentie deosebita este acordata de autoritati
mass-mediei cu profil etnic. Functie de posibilitati,
comunitatile etnice pot tipari publicatii in limba
proprie si pot avea emisiuni la posturile de radio si
TV. In acest scop la dispozitia gruparilor etnice se
afla postul national radio - TV S.B.S. („Special
Broadcasting Services”) unde pot difuza emisiuni de
conceptie proprie. Fondurile necesare functionarii
acestui canal radio-TV sunt acoperite de la bugetul
federal. Pe langa acest post national mai exista
statii locale radio-TV care se autofinanteaza din
donatii si reclame.
„Multiculturalismul” in Australia
Australia este un stat federal constituit din 5
provincii si 2 teritorii, cu o populatie in componenta
careia intra circa 160 de etnii. Numarul mare de
indivizi de origine diferita se datoreaza, in
principal, masivei imigrari de dupa cel de-al doilea
razboi mondial, statisticile oficiale inregistrand in
1997 4,5 milioane de cetateni, a caror limba materna
este alta decat engleza, reprezentand aproximativ 25%
din populatia tarii. In deceniul al IX-lea s-a
inregistrat numarul cel mai mare de imigranti (cca.
1,1 milioane de persoane), depasind astfel cu doua
treimi nivelul acceptat de SUA si Canada, proces care
s-a datorat, in principal, atitudinii permisive a
guvernului de la Canberra, ce a pus in aplicare un
program special de reunificare a familiilor, 70 % din
cei sositi beneficiind de acesta, si a redus
conditiile impuse pentru imigrare. Desi, din punct de
vedere al sporului de populatie, acest fenomen a avut
un impact deosebit, in plan economic statul s-a
confruntat cu probleme majore, o mare parte din cei
veniti neputandu-se integra in sistemul australian al
pietei fortei de munca, semnificativ fiind faptul ca,
la inceputul anilor '90, aproximativ 27% din
imigrantii deceniului anterior traiau numai din
ajutorul social acordat de guvern, situatie care a
generat o presiune considerabila asupra bugetului, cu
consecinte negative pentru datoria externa a tarii.
Inca de la inceputul aparitiei fenomenului de
imigrare, dupa constituirea statului federal,
autoritatile australiene nu i-au definit pe noii
veniti drept „minoritari”, ci „grupuri etnice”,
notiune care s-a perpetuat in timp, indiferent de
politicile succesive adoptate in aceasta problematica.
Ignorand ca fiecare dintre aceste etnii a adus in
Australia traditiile si obiceiurile proprii poporului
din care provine, autoritatile australiene au incercat
initial sa aplice o politica dura, de asimilare
fortata, care nu a dat rezultatele scontate, datorita
gradului mare de diversitate si conditiilor sociale si
economice precare existente in prima jumatate a
acestui secol. Pe de alta parte, distanta fata de
tarile de provenienta, sentimentul izolarii si
respingerea lor de catre populatia locala i-au
determinat pe imigranti sa caute modalitati de a se
intalni unii cu altii, sa-si construiasca lacasuri de
cult, sa se organizeze in asociatii culturale si de
ajutor si sa-si editeze propriile publicatii. Aceasta
realitate si evolutia societatii au determinat treptat
autoritatile sa acorde mai multa atentie si importanta
procesului de integrare a imigrantilor. Astfel, in
anul 1970, Malcom Fraser, prim-ministru din acea
perioada, a introdus conceptul de „multiculturalism”
pentru a defini adevarata structura a societatii
australiene, abandonandu-se astfel oficial politica de
asimilare aplicata pana atunci. Notiunea respectiva
cuprinde un complex de mijloace si metode de actiune
vizand coordonarea unei diversitati de interese catre
un vector comun, in scopul fauririi unei societati in
care sa fie integrate toate grupurile etnice.
Raspunderea pentru aplicarea acestui program revenea
atat grupurilor etnice, cat si Ministerului pentru
Imigrare si Afaceri Multiculturale.
O componenta importanta a programului respectiv o
reprezinta „presa etnica” care cuprinde totalitatea
publicatiilor in limba materna, engleza sau bilingve,
editate de catre diferitele grupuri etnice din
Australia, in scopul pastrarii caracteristicilor
etnolingvistice si culturale.
Importanta deosebita a acestor publicatii in domeniile
social si cultural este determinata de obiectivele
urmarite: facilitarea interactiunilor sociale;
difuzarea unor informatii privind realizarile
culturale inregistrate in tara de origine si in
Australia; oferte de munca si alte facilitati privind
posibilitatile de calificare in diverse profesii;
accesul la diferite servicii sociale; mediatizarea
evenimentelor de ordin social din cadrul grupului
etnic respectiv sau al altor comunitati, precum si din
intreaga societate australiana; acordarea de asistenta
pentru integrarea rapida in societate a noilor veniti.
Adesea revistele contin adevarate forumuri de
dezbatere publica asupra principalelor probleme de
politica interna si externa ale Australiei.
Urmand evolutia sociala si transformarile din cadrul
comunitatilor etnice, mai mult de 50% din publicatii
au aparut in ultimii 10 ani, o treime dintre ele
apartinand unor companii, 25% au coproprietari
persoane fizice, iar restul sunt editate de diferite
asociatii si organizatii ale comunitatilor. Situatia
financiara a presei etnice este de cele mai multe ori
precara, in prezent circa 25% din acestea
supravietuind datorita publicarii, contra cost, a unor
reclame si anunturi ale guvernului federal.
Datorita lipsei de experienta si slabei pregatiri a
redactorilor, multe din revistele respective sunt
considerate de catre specialistii autohtoni ca lipsite
de continut, deoarece se refera mai mult la propriile
traditii si in consecinta masa larga a societatii
australiene nu este interesata sa le achizitioneze. La
nivelul grupurilor etnice insa, se apreciaza ca este
mai putin importanta calitatea stilistica a acestora,
mult mai relevant fiind rolul lor in mentinerea si
cultivarea identitatii etnolingvistice proprii.
Pentru a asigura stabilitatea si a evita aparitia unor
conflicte sociale, guvernul monitorizeaza presa etnica
si intervine deseori pentru corectarea, dirijarea sau
sprijinirea ei financiara. In acest sens Ministerul
Imigrarii si pentru Afaceri Multiculturale initiaza
periodic studii sociologice asupra principalelor 100
de publicatii etnice, concluziile acestora fiind
folosite pentru stabilirea unor noi directii de
actiune, iar acolo unde sunt constatate anumite
tendinte de polarizare a atentiei editorilor spre
probleme de interes pentru autoritati, se intervine
„mascat” sub forma acordarii unei asistente de
specialitate.
Motivatia oficiala invocata de autoritati pentru
efectuarea unor astfel de analize o constituie
realizarea unei intrepatrunderi intre interesele
sociale specifice grupurilor etnice si cele ale
intregii societati, precum si ale politicii
guvernului, evidentiindu-se rolul presei etnice in
stabilirea unei legaturi intre diferitele sectoare
sociale, intre stat si cetateni, precum si diferitele
comunitati si populatia majoritara.
Desi este realizat sub o forma aparent democratica, in
realitate controlul guvernului se transforma intr-o
supraveghere si dirijare stricta, cu caracter politic,
ce urmareste asimilarea treptata a grupurilor etnice.
In cadrul programului „multicultural”, de integrare a
grupurilor etnice in societatea australiana, la
initiativa guvernului si cu sprijinul comunitatilor si
al marilor companii a fost elaborat proiectul „Piata
Multiculturala”, in care sunt cuprinse domeniile
comunicarii, marketingului si reclamei. Astfel, a fost
constituita o „retea de consultari bilingve”, in
engleza si limbile materne ale principalelor grupuri
etnice, destinata sa acorde asistenta companiilor,
organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale
interesate de dezvoltarea legaturilor cu aceste
categorii de populatie.
Cu toate ca activitatea guvernului in problema
grupurilor etnice a fost apreciata de specialisti,
conducand la o accelerare a procesului de integrare a
comunitatilor in societatea australiana, eforturile de
subventie si consecintele acestora asupra unor ramuri
economice au determinat luarea unor pozitii opuse
politicii statului privind imigrantii. Astfel, in
1994, un grup de cercetatori in domeniul etnic si
social atragea atentia autoritatilor asupra acestui
fenomen, sustinandu-se ideea reducerii la 50.000 a
numarului de imigranti acceptati anual. In acelasi
timp se solicita reconsiderarea si reformularea
programelor pentru sprijinirea comunitatilor etnice,
deja constituite sau in curs de formare, in scopul
reducerii cheltuielilor uriase necesare aplicarii
acestora. La grupul respectiv au aderat ulterior si
alte personalitati din domenii legate de aceasta
problema, care au incercat sa demonstreze ca notiunea
de „multiculturalism” este depasita de evolutia
sociala. Reprezentantii organizatiilor etnice au
atacat foarte dur aceste tendinte, acuzandu-i pe
promotorii lor de rasism si incalcare a drepturilor
omului.
In 1995, in timpul guvernarii laburiste, Biroul pentru
cercetari in domeniul imigrarii, multiculturalismului
si populatiei, de pe langa Ministerul Imigrarii, a
elaborat un studiu autorizat prin care a prezentat
guvernului concluzii aproape similare cu cele ale
grupului de specialisti mentionat anterior.
Astfel, se aprecia ca, o perioada de timp,
„multiculturalismul” a avut un efect benefic asupra
dezvoltarii societatii australiene, cand imigrantii au
putut sa se integreze rapid si sa-si aduca o
contributie insemnata la constituirea unor relatii
democratice. Dupa anul 1990, insa, situatia a inceput
sa se schimbe, economia precara a unor state asiatice
generand o imigrare masiva, iar persoanele respective,
prin traditiile, cultura si obiceiurile lor total
diferite de cele ale europenilor au condus la crearea
unor blocuri compacte, foarte greu de patruns cu
metodele rafinate ale „multiculturalismului”.
In aceste conditii, pentru autoritatile australiene
devine tot mai evidenta necesitatea reformularii
notiunii respective sau chiar inlocuirea acesteia cu
un alt program care sa corespunda etapei actuale de
dezvoltare a societatii.
AUSTRIA
Comunitatea romana din Austria numara peste 23 000 de
persoane organizati in asociatii. Un liant al
comunitatii romane il constituie Comunitatea Ortodoxa
si Parohia Romana din Viena, precum si cea din
Salzburg.
In randul diasporei romane din Austria se numara
personalitati de prestigiu: Ioan Holender, directorul
Operei de Stat din Viena, prof. Ana-Maria Altman,
dipl. ing. Silvia Brandstatter, artistul Teodor
Ciurdea, prof. univ. Leonora Geanta, Luminita Nielsen,
om de afaceri, familia medicilor Savulescu, Fritz
Frank, actorul Dinu Dumitrescu, scriitorul Amos Chitta
etc.
NR. ROMANI potrivit Ambasadei Romaniei – 30 000.

VA URMA

;

ROMANII IN DIASPORA (3)
===================


BELGIA
Procesul de constituire a emigratiei romanesti din
Belgia a inceput in contextul social politic al celui
de-al doilea razboi mondial. Se apreciaza ca diaspora
romana din Belgia numara, inainte de 1990, cca 700 de
persoane. Imigrantii romani mai vechi sau mai noi, in
general cu un nivel de pregatire universitara, s-au
integrat in mod firesc in societatea belgiana, fara
insa a ocupa pozitii importante pe plan politic sau
economic; ei s-au afirmat cu precadere in viata
stiintifica si cultural artistica. Din anul 1990 s-au
mai stabilit in Belgia cca. 2 500 cetateni romani, din
care cca 2 400 au cerut azil politic, romanii
situandu-se pe primul loc la cereri de azil in aceasta
tara. Din punct de vedere al statului juridic, o parte
insemnata a etnicilor romani din Belgia a renuntat la
cetatenia romana, adoptand-o pe cea belgiana. Se
remarca, totodata, ca persoanele care s-au casatorit
cu cetateni belgieni, in marea lor majoritate
beneficiaza de statutul de cetateni romani cu
domiciliul in strainatate.
In viata stiintifica si cultural artistica belgiana se
evidentiaza prezenta unor personalitati de prestigiu
de origine romana, recunoscute ca atare, printre care
acad. prof. dr. Radu Balescu, membru al Academiei
Regale a Belgiei si membru de onoare al Academiei
Romane, profesorii universitari Michel Steriade, Mihai
Nasta, Ion Negrutiu, violonista Lola Bobescu, s.a.
Emigratia romana din Belgia traieste in cea mai mare
parte la Bruxelles. Desi numeric redusa, acesta a
reusit, prin eforturi proprii sau cu sprijinul unor
personalitati autohtone, sa-si constituie propriile
forme de organizare, care i-au facilitat mentinerea
legaturilor cu patria mama si promovarea valorilor
spirituale romanesti peste hotare. Un rol important in
mentinerea in randul comunitatii romane din Belgia a
constiintei de neam si de credinta revine Bisericii
Ortodoxe, subordonata Patriarhiei Romane. Sub
ingrijirea acesteia apare publicatia trimestriala
"Strana stramoseasca".
La Universitatea din Liטge functioneaza un lectorat de
limba, cultura si civilizatie romaneasca.

DANEMARCA si alte tari nordice
Circa 2 000 de romani traiesc in Danemarca,
aproximativ 800 in Norvegia (dupa unele statistici,
numarul lor s-ar ridica la peste 2 000) si cateva sute
in Finlanda. Nu avem alte date concrete despre aceste
comunitati.

ELVETIA
Numarul romanilor stabiliti in Elvetia se ridica la
cateva mii, fiind stabiliti in jurul celor doua mari
orase Geneva si Lausanne, precum si in Elvetia germana
sau in Ticino. Etnicii romani din Elvetia au
constituit comunitatea romana din Elvetia, care
grupeaza doar aproximativ 10 % din numarul total al
acestora.
Din 1991 la Geneva functioneaza biserica "Sfantul Ioan
Botezatorul", la care serviciul religios este oficiat
de un preot roman. Tot la Geneva functioneaza
bisericile ortodoxe romane "Invierea Domnului" si
"Nasterea Maicii Domnului", iar la Lausanne biserica
"Sfantul Gheorghe".
Comunitatea romana din Elvetia editeaza revista
"Caminul Romanesc" care apare trimestrial.
Printre personalitatile marcante ale comunitatii
romane din Elvetia se afla Printul Dimitrie Sturza, om
de afaceri, Alexandru Safran, rabin sef al Genevei,
Mihai Sanzianu, pictor, Pascal Rutta, scriitor,
medicul Dan Mirescu si altii.

FRANTA
Primii emigranti romani la Paris au fost intelectuali
atrasi de ideile Revolutiei franceze din 1789.
In 1939, romanii din Paris s-au organizat intr-o
Societate Romaneasca cu biblioteca proprie,
constituindu-se colonia romana. In contextul
istorico-politic interbelic si in perioada imediat
urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, numarul
emigrantilor romani din Franta a sporit semnificativ.
In prezent, diaspora romana din Franta este apreciata
la aproximativ 60 000 de persoane.
Din punct de vedere al statutului juridic, cea mai
mare parte a etnicilor romani din Franta a renuntat la
cetatenia romana, optand pentru cea franceza.
Bipatrizii, in numar mai redus, au continuat sa
mentina si unele legaturi cu tara, cu precadere de
natura familiala.
O categorie restransa de etnici romani o reprezinta
apatrizii. Acestia, renuntand la cetatenia romana, la
cererea lor expresa sau prin retragere, si nefiind in
masura sa indeplineasca conditiile cerute de
reglementarile tarii de resedinta in materie de
naturalizare, au fost marginalizati de autoritatile
franceze si de mediile in care traiesc.
Caracteristica principala a emigratiei romane din
Franta o constituie faptul ca majoritatea acesteia,
mai veche sau mai noua, are o pozitie pozitiva fata de
patria de origine.
O parte relativ importanta a intelectualitatii de
origine romana, a fost si este apreciata unanim in
viata culturala franceza contemporana, fiind ilustrata
de nume ca dramaturgul Eugen Ionescu, filosoful Emil
Cioran, actrita Elvira Popescu, sculptorii George
Apostu, Etienne Hajdu si Idel Ianchelevici,
compozitorul Vladimir Cosma, scriitorul Petru
Dumitriu, Dumitru Tepeneag, Paul Goma, cineastul Paul
Barbaneagra si multi altii.
Emigratia romana din Franta este concentrata in marea
ei majoritate la Paris si in unele centre urbane,
printre care Marsilia, Bordeaux, Montpellier, Metz,
Grenoble, Saint Nazaire, Narbonne, Avignon, Verneuil,
Valance etc. In decursul anilor aceasta si-a creat,
prin eforturi proprii sau cu sprijinul unor
personalitati autohtone, unele asociatii cu caracter
cultural, destinate propagarii valorilor spirituale
romanesti.
Nr de romani din Franta si Belgia este estimat de
Ambasadele Romaniei in aceste tari la 60 000 de
persoane.

GERMANIA
Emigratia din Germania s-a constituit in valuri
succesive, indeosebi dupa anul 1940. Surse ale
Ministerului Federal de Interne al Germaniei estimeaza
numarul sasilor si al svabilor originari din Romania
la cca. 550 000 persoane, iar cel al azilantilor
proveniti din Romania la cca. 150 000 de persoane.
Ambasada Romaniei in Germania estimeaza insa numarul
de romani ca fiind de 200 000 plus cei aproximativ 1,5
milioane de sasi si svabi vorbitori de limba romana.
In Germania, Biserica Ortodoxa Romana, ca singura
forma institutionala acceptabila, ar putea juca un
anumit rol, prin Mitropolia Ortodoxa pentru Germania
si Europa Centrala si parohiile sale din Hamburg,
Munchen, Offenbach, Salzgitter, Baden-Baden si
Nrenberg, in cultivarea traditiilor romanesti si
pastrarea identitatii lingvistice si religioase.
Numirea recenta a Episcopului Sofronie, tanara
personalitate a ortodoxismului romanesc, aduce cu sine
o speranta in reintregirea comunitatii si implicarea
ei in pastrarea si promovarea spiritualitatii
romanesti in lume.
Printre personalitatile de prestigiu romane stabilite
in Germania se numara prof. dr. ing. Radu
Popescu-Zeletin, prof.dr. Eugen Coseriu, Radu
Barbulescu, redactor sef al revistei "Observator",
istoricul de arta Pavel Chihaia, prof. Vladimir
Iliescu, Ion Iancu Bidianu, directorul Institutului
din Freiburg, prof. Vasile Barba, prof.dr. Dionisie
Ghermani, dr. Viorel Roman, consilier academic la
Universitatea din Bremen, dr. Gheorghe Olteanu,
publicist, dna. Brandusa Massion, fondatoarea
CROM-RHINMAIN, dl. Mircea Tudoran, publicist, familia
Ciurea, cunoscuti scriitori si publicisti, istoricul
de arta Eugen Cojocaru si multi altii.

ITALIA
Diaspora romaneasca din Italia numara, dupa unele
estimari, cca 25 000 de persoane, caracterizandu-se
prin structuri destul de eterogene.
In ultimii 20 de ani s-au constituit comunitati
romanesti in zonele oraselor Roma, Milano, Torino,
Bari, Verona, Florenta si altele, cu precadere in
jurul bisericilor ortodoxe romanesti. In Italia
functioneaza mai multe asociatii culturale, centre de
studii, fundatii cu caracter romanesc, dintre care
unele editeaza si publicatii in limba romana.
Predarea limbii si civilizatiei romane se bucura de o
veche traditie in Italia, indeosebi la Universitatile
din Roma, Milano, Torino, Florenta, Napoli, Padova,
Pisa, Udine, Catania. La universitatile din Roma,
Pisa, Torino, Padova, Milano functioneaza, pe langa
catedrele de romana, si lectori trimisi de Ministerul
Educatiei Nationale din tara.
Intre personalitatile de prestigiu romane sau
originare din Romania stabilite in Italia mentionam pe
compozitorul Roman Vlad, pe istoricul prof. Bianca
Valota-Cavalotti, pe lingvistii Sorin Stati si
Alexandru Niculescu, pe artistii plastici Lucky
Galaction, Radu Dragomirescu si Camilian Demetrescu,
pe artistele lirice Elena Cerni, Gabriela Cegolea si
Ioana Ungureanu, pe violonista Liliana Stefanescu
Scagno, pe balerini Gheorghe Iancu si Marinel
Stefanescu si altii.
Fundatia are bucuria de a fi contribuit la infiintarea
unei noi forme asociative si anume „Asociatia
Romanilor din Milano” condusa de dna. Prof. Marioara
Carlan Salvadeo.
Conform Ambasadei Romaniei in Italia ar trai meleaguri
italiene in jur de 200 000 de romani dintre care doar
40 % cu statut legal.

LUXEMBURG
In Marele Ducat de Luxemburg traiesc aproximativ 300
de romani.

OLANDA
Diaspora romana din Olanda este estimata la cca 2 000
de persoane. In Olanda functioneaza o biserica
ortodoxa romana deservita de un preot numit de
Patriarhia Romana, care editeaza revista anuala
"Marturie ortodoxa".
In randul reprezentantilor de seama ai comunitatii
romane din Olanda se numara Monica
Savulescu-Voudouris, prof. dr. Sorin Alexandrescu,
prof.dr.ing. Constantin Gallin, Radu Manoliu, Petre
Calaraseanu, Gheorghe Pop etc.

POLONIA
Pe teritoriul Poloniei, in afara populatiei
majoritare, traiesc, in prezent, conform aprecierilor
oficiale, circa 1,5 milioane cetateni apartinand
minoritatilor nationale, ceea ce reprezinta
aproximativ 4% din numarul total de locuitori ai
tarii.
Comunitatea romana numara mai putin de o mie de
persoane, majoritatea fiind stabiliti in Polonia prin
casatorie si avand profesiuni diverse, in cea mai mare
parte insa fara a detine pozitii sociale deosebite.
Ambasada Romaniei de la Varsovia organizeaza anual
intalnirea de ziua nationala cu minoritatea romana,
membrii acesteia raspunzand, in general, pozitiv si la
alte manifestari indeosebi pe linia culturala.
In Polonia se afla mici grupari etnice de armeni (8-15
mii), tatari (5 mii) care nu sunt considerate
minoritati nationale, avand insa traditii culturale si
religioase distincte.

PORTUGALIA
In Portugalia traiesc aproximativ 500 de romani. Nu
avem insa numarul exact al celor plecati sau stabiliti
dupa 2002, cand s-a inceput migrarea fortelor de munca
catre aceste tari.

SLOVACIA
O comunitate de aproximativ 9 000 de originari din
Romania se afla in sudul Slovaciei, majoritatea
acestora provenind din randul etnicilor slovaci
intorsi in patria lor de origine.
In Republica Slovaca nu se poate vorbi despre
existenta unei comunitati romanesti propriu-zise.
Numarul persoanelor de origine etnica romana este de
cateva zeci care s-au stabilit in aceasta tara urmare
a unor casatorii mixte, cu cetateni slovaci.
In aceste conditii, prin intermediul actualelor lor
familii, cetatenii de origine romana au fost asimilati
complet de mediul in care traiesc. Nu exista scoala
sau biserica romaneasca.

SPANIA
In Spania traiesc aproximativ 2 500 de romani, in zone
ca Madrid, Barcelona, Bilbao, avand o puternica
parohie in capitala tarii, scoli si sectii in limba
romana la Madrid si Salamanca. Au fost create unele
asociatii romanesti, cum sunt: "Comunitatea romanilor
din Spania" (Barcelona), "Fundatia Culturala Romana"
(Madrid). In Spania au activat si activeaza
personalitati de origine romana ca Vintila Horia,
Alexandru Cioranescu, George Uscatescu si alti
scriitori, artisti, medici, ingineri. Din cauza
migratiei recente a fortelor de munca, numarul
romanilor care s-au stabilit in Spania este in
continua crestere. Acestia si-au creat mici comunitati
in jurul carora graviteaza toata activitatea
culturala, fiind infiintate chiar clase de limba
romana pe langa bisericile existente. Ca si in
Portugalia, romanii ajunsi in aceasta tara dupa 2000
si-au infiintat mai multe ziare prin care tin la
curent conationalii lor cu actualitatea din tara, dar
in care isi ofera si serviciile. Din cauza acestei
fluctuatii de populatie originara din Romania nu putem
avea un numar exact al etnicilor romani traitori in
Spania insa Ambasada Romaniei in Spania ii estimeaza
la 100 000 dintre care doar 40% au statut legal.

SUEDIA
In Suedia traiesc circa 13 000 de originari din
Romania dar si multi romani timoceni (de pe Valea
Timocului sarbesc), al caror numar nu il cunoastem
nici macar cu aproximatie. In cea mai mare parte sunt
de origine romana, existand si grupuri compacte de
maghiari, si un numar redus de evrei. Aproximativ 2
000 au statutul de cetateni romani cu domiciliul in
strainatate, 21% dintre acestia fiind maghiari.
In ultimii ani, numarul originarilor din Romania care
au obtinut dreptul de sedere si munca in Suedia a
cunoscut o crestere insemnata, insa este de remarcat
ca romanii nu figureaza, din punctul de vedere
numeric, in statisticile oficiale referitoare la
emigranti in raport cu cei proveniti din Finlanda,
Grecia, Turcia, Polonia, Ungaria. Avand in vedere ca
este relativ recenta, imigratia romana nu dispune de o
organizatie proprie la nivelul Suediei.
Unii romani au reusit, totusi, sa ocupe posturi in
concordanta cu pregatirea lor profesionala
(invatamant, cultura si chiar mass-media), insa sunt
foarte putini cei care au acces la valorile culturale
si spirituale autohtone si care sa ocupe functii pe
plan administrativ, economic ori politic. Romanii din
Suedia originari din Romania sunt grupati, in general,
in principalele centre economice, Stockholm, Gצteborg
si Malmצ, unde exista si parohii ortodoxe.
Conform statisticilor suedeze din 1996, in Suedia
traiesc urmatoarele categorii de romani sau originari
din Romania:
- 7015 cetateni suedezi de origine romana;
- 4186 cetateni romani;
- 1605 cetateni suedezi de origine romana – a doua
generatie (nascuti in Suedia);
- 839 romani nascuti in Suedia, prima generatie;
In realitate, se considera ca aceasta cifra este cu
cca. 3 000 mai mare, deoarece statisticile suedeze
nu-i cuprind decat pe cei care au rezidenta permanenta
(PERMANENT UPEHOLTISTON) care se acorda numai dupa 3
ani de sedere neintrerupta in Suedia.
Cea mai mare concentrare de persoane originare din
Romania este in partea de sud a Suediei, in zona
Malmo-Solvesborg-Goteborg, unde traiesc cca. 70% din
total. In zona Stockholm se apreciaza ca exista cca. 2
000 de romani.
Pe categorii profesionale, predomina pensionarii si
persoanele cu functii destul de modeste in diverse
sectoare de activitate. Cei mai bine situati sunt
medicii, inginerii, cercetatorii – in numar insa
redus. Si mai putini sunt oamenii de afaceri de
anvergura, iar functii politice nu sunt ocupate de
persoane din diaspora romana.
Ca si pe alte spatii, emigratia romana este slab
organizata si putin unita comparativ cu cea poloneza
sau maghiara.

TURCIA
Poate fi subliniat ca in Turcia exista mult mai multi
romani decat cei 800 atestati statistic, adica
aproximativ 30 000, plecati la lucru, emigrati pe
motiv economic sau in cadrul casatoriilor mixte cu
cetateni turci.

MAREA BRITANIE si IRLANDA
Se apreciaza ca numarul romanilor stabiliti in Marea
Britanie este de circa 1 500-2 000 de persoane.
Diaspora romaneasca este concentrata in zona marilor
orase din sudul Angliei: Londra, Birmingham si
Nottingham.
O parte a comunitatii romanesti este grupata in jurul
Bisericii Ortodoxe Romane, cu un preot numit de
Patriarhia de la Bucuresti.
O activitate remarcabila desfasoara „Centrul Cultural
Roman” – asociatie cu statut legal a comunitatii
romanesti din Marea Britanie – al carui presedinte
este Dl. Nicolae Ratiu.
Conform datelor recente ale Ambasadei Romaniei la
Londra numarul de romani traitori in Marea Britanie ar
fi ajuns la 15 000 iar al celor din Irlanda la 7 000.

ISRAEL
Cu toate ca nu exista statistici oficiale complete
privind provenienta emigrantilor din Israel pe tari de
origine, din datele oficiale rezulta ca in Israel ar
trai in prezent 450 000 de evrei originari din
Romania. Ambasada Romaniei in Israel ii estimeaza ca
fiind 10% din populatia intregii tari, adica in jur de
500 000. Evreii originari din Romania sunt organizati
in diferite asociatii etnice si profesionale la nivel
national si regional. Fundatia noastra nu a stabilit
nici o legatura cu vreo asociatie romaneasca din
Israel.
Totusi cea mai importanta forma asociativa este
"Organizatia evreilor originari din Romania" (HOR),
infiintata in anul 1954. Conducerea organizatiei este
asigurata de un comitet central, un comitet executiv,
presedinte si vicepresedinti pe ramuri de activitate
(cultural, financiar, organizatoric, etc.). Are in
compunere 4 regionale (Ierusalim, Haifa,
Nazareth-Illit si Ber-Sheva), care acopera intreg
teritoriul Israelului, dar doar regionalele Haifa si
Nazareth-Illit recunosc autoritatea centrala. „Cercul
originarilor din Romania” (COR) – membri in Histabrut
(Confederatia Generala a Muncii) – a aparut din
necesitatea sprijinirii evreilor originari din Romania
care actioneaza in structurile de conducere sindicale.
Exista o stransa colaborare intre HOR si COR.
Asociatia Culturala Mondiala a Evreilor Originari din
Romania (ACMEOR) reuneste in randurile sale evrei
originari din Romania avand ca activitate principala
cercetarea istoriei evreilor din Romania.
Ziarele si revistele in limba romana sunt cele mai
numeroase publicatii care apar intr-o limba straina in
Israel. Se remarca in primul rand ziarele in limba
romana "Viata noastra" si "Ultima ora", care are un
numar important de cititori (aproximativ 50 000). Se
mai editeaza "Facla", publicatie de tip magazin
saptamanal, "Adevarul", "Revista familiei", "Secolul
XX", revista lunara cu caracter artistic, "Izvoare",
revista trimestriala editata de Asociatia scriitorilor
israelieni de limba romana, "Revista mea", etc.
Evreii originari din Romania au emisiuni in limba
romana la posturile de radio si televiziune.

Copyright © 2003 - ROMANIAN NETWORK RADIO