HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Dincolo de Ratiune

Ideea acestui forum nu este de a starni polemici intre cei ce cred si cei ce nu cred in astre, in Dumnezeu, in terapii naturiste, in miracole sau in ghicitul in palma. Pragul acestui forum poate fi pasit de oricine, fara nici o exceptie, dar cei care nu sunt de acord cu ideile sau marturisirile celor care posteaza aici, sunt rugati sa se abtina in a face comentarii malitioase, sau contradictorii. Aici ne dorim sa avem coltisorul lipsit de orice stres, iar scopul real ar fi acela de a-i ajuta pe cei din jurul nostru sa se simta bine, ba chiar sa gaseasca solutii catre iesirea din situatii disperate - de ce nu?

4 Pagini V   1 2 3 > »   
Reply to this topicStart new topic
> Osho- "omul şi Opera"
gypsyhart
mesaj 7 Nov 2008, 11:49 AM
Mesaj #1


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



Un topic cu si despre Osho, destinat in primul rand raspândirii mesajului sau. Se pot posta atât texte cât şi materiale video sau foto. În cazul textelor este bine să fie oferită cât mai exact sursa lui (carte, capitol, pag, anul apariţiei, poate şi anul discursului)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 7 Nov 2008, 11:50 AM
Mesaj #2


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



Acestea fiind zise, o să dau mai întâi câteva linkuri în limba română unde găsiţi o "biografie" a vieţii lui:

Cazul Osho- Editura Lux Sublima
Cazul Osho- episodul 1- Yoga esoteric
Cazul Osho- episodul 2- Yoga esoteric
Cazul Osho- episodul 3- Yoga esoteric
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 7 Nov 2008, 12:00 PM
Mesaj #3


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



Pentru că tot am discutat despre creştinism, Iisus şi Fecioara Maria aici...

"De ce îşi închipuie oamenii că Iisus a fost născut de o mamă fecioară?

Trebuie să înţelegem anumite aspecte. Mai întâi, Iisus nu putea fi născut decât de o fecioară. Gândeşte, însă, că de fapt adevărata feciorie nu are nimic de-a face cu pudoarea – cel puţin, nu pentru mine. Fecioria este mult mai mult, nu o reduceţi la sex.

Sexul poate fi feciorelnic, însă pudoarea nu este feciorelnică. Lucrurile sunt complicate. Dacă cineva este abstinent şi se gândeşte neîntrerupt la sex, atunci nu e deloc feciorelnic. Pe de altă parte, dacă un bărbat se culcă cu o femeie sau o femeie se culcă cu un bărbat, iar cei doi nu se gândesc în principal la sex, nu au în minte numai sexualitatea şi nici nu fac sex cerebral, atunci aceştia sunt feciorelnici. Feciorelnic înseamnă curat, pur, spontan, simplu, nevinovat.

Deci, nu sexul este problema, ci sexualitatea.

Există oameni care se gândesc neîncetat la sex. Şi cu cât încerci mai mult să-ţi impui abstinenţa – devii călugăr sau călugăriţă – cu atât mai mult te vei gândi la sex. În realitate, nu te gândeşti la nimic altceva decât la sex, pentru că atunci aceasta este partea cea mai flămândă din tine. Ea îşi ia revanşa, devine foarte agresivă. Revine mereu obsesiv, se arpinde şi nu-ţi mai iese din minte. Şi îţi faci neîncetat rugăciunile pentru a o reprima, şi faci pentru asta o mulţime de alte lucruri…Şi când îţi găseşti, în sfârşit, liniştea, iar se aprinde. Mergi la culcare şi sexul este acolo, e mereu cu tine. El devine visul tău, devine fantezia ta. Dacă îl reprimi prea mult, începe să se ascundă în diferite simboluri. La suprafaţă, ele nu sunt sexuale, dar în profunzime sunt pe deplin sexuale!

Sexualitatea se referă la momentul când sexul ţi-a intrat în cap; dar de ce se instalează sexul tocmai în cap? Acest lucru se petrece numai dacă îl reprimi. Încearcă timp de trei zile să posteşti, şi vei vedea că în acea perioadă mâncărurile nu îţi vor mai ieşi din minte. Nu te spăla timp de şapte zile – nu vorbesc aici de hippies; dacă eşti hippie nu îţi ajung şapte zile – şi vei fi cu gândul la baie. Nu dormi trei-patru zile şi vei fi mereu cu gândul numai la asta; te vei gândi neîncetat la somn. Ţi se va face curând somn şi vei începe să caşti. Dacă îţi este „foame" de ceva, nu contează ce, atunci gândul tău nu va fi decât la acel ceva. Dacă mintea îţi stă numai la ceva anume, întreaga ta fiinţă va fi murdărită de acel ceva.

Prin feciorie, eu înţeleg că Maria era într-o stare exclusiv nonsexuală. Trebuie să fi fost o femeie foarte inocentă. Ea nu s-a gândit la sex. Ea nu avea nici o idee despre acest lucru.

Ce faci tu în mod obişnuit? Vezi o femeie, o femeie frumoasă şi începi să visezi: „O femeie frumoasă…Cum aş putea oare să o aduc în patul meu?" Acum începi să îţi faci planuri; eşti răscolit şi începi să te gândeşti: „Cum ar trebui să mi-o imaginez şi cum aş putea realiza acest lucru?" Nu arăţi aceste lucruri în exterior, dar în interior continui să speculezi, să te gândeşti, să-ţi faci planuri. Iar când vorbeşti cu ea, nu-i arăţi deloc că eşti interesat sexual de ea, pentru că ea ar putea să se simtă jignită. Ar putea ieşi rău de la bun început. Îi vorbeşti despre altceva – despre poezie, literatură – dar în realitate tu nu eşti interesat de toate acestea. Tu eşti preocupat doar de modul în care să o aduci în patul tău. Acest lucru îl plănuieşti pe ascuns, în interiorul tău, dar în exterior tu arăţi interes pentru artă, pentru muzică; te prefaci chiar că eşti talentat la muzică, iar ei chiar îi place. Dar în adâncul tău aştepţi, de fapt, altceva.
Întâlneşti o femeie şi nu te gândeşti deloc la sex. Numai oamenii bolnavi se gândesc la sex, cei sănătoşi în nici un caz. Este inutil. Te bucuri de frumuseţea femeii – de faţa, de ochii, de formele ei; eşti vrăjit de fiinţa ei. Dar în acelaşi timp nu eşti cu gândul la ce ai putea să îi faci, la cum să o exploatezi sau să o posezi. Eşti interesat enorm de ea, dar inocent, nevinovat. În mintea ta, nu plănuieşti viitorul – atunci este vorba de o relaţie nevinovată, feciorelnică. Iar într-o zi apare dragostea. Într-o zi, când ascultaţi muzică, începeţi să dansaţi împreună, iar iubirea pune stăpânire pe amândoi; veţi face dragoste, dar în cea clipă nu vă veţi imagina nimic, nu veţi avea idei, mintea nu se va amesteca; totul se va petrece într-un mod nevinovat – mintea este dizolvată. Aceasta este o relaţie nevinovată, feciorelnică.

M-aţi întrebat ce înţeleg eu prin feciorelnic. Acum ştiţi. Dar de ce faptul că Iisus s-a născut dintrţo mamă fecioară s-a potrivit foarte bine cu spiritul vostru, al occidentalilor? Voi sunteţi prea obsedaţi de sex şi vi s-ar părea ciudat ca Iisus să se fi născut pe această cale, dintr-o relaţie obişnuită de dragoste. Acest lucru vi se pare mult prea neliniştitor. Este Dumnezeul vostru, salvatorul vostru, maestrul vostru…şi a venit pe lume într-un mod foarte normal, prin sex? Nu, acest lucru nu e posibil.Dacă Iisus a venit prin sex, cum puteţi condamna sexul? De ce călugării şi călugăriţele voastre spun: „Ţineţi-vă departe de sex. Este murdar, este cel mai mare păcat care există." Dacă Iisus ar fi venit pe această lume prin iubire normală, sexul ar fi fost greu de condamnat. Atunci o călugăriţă ar putea spune: „Cine ştie? Paote Iisus vrea să vină prin mine?". Sau un călugăr ar putea spune: „Cine ştie? Nici Iosif nu a ştiut. Cine ştie, poate Iisus ar vrea să vină prin mine?"

Dacă Iisus poate să vină prin dragoste, atunci dragostea este înălţată, ridicată pe tron. Atunci dragostea primeşte o valoare mai mare. Dacă Iisus vine prin dragoste, ea va fi primită cu strălucire şi aceasta le-ar aduce greutăţi oamenilor bolnavi mintal. Ei condamnă sexul, căci făcând aceasta pot să-i convingă pe oameni, să le inoculeze sentimente de vinovăţie – aceasta este strategia lor. Sădeşte în oameni sentimente de culpă şi astfel ei vor deveni sclavi, servitori. Sădeşte în oameni acest sentiment de vinovăţie şi ei se vor târî imediat şi vei putea să-i exploatezi. Sădeşte în oameni astfel de sentimente şi ei vor veni târându-se în biserici şi în moschee, în temple şi nu vor fi mai fi niciodată rebeli. Vor fi atât de plini de frică – ei sunt păcătoşi, ei trebuie salvaţi. Spune-le că sunt păcătoşi şi vor începe imediat să caute modalităţi prin care ar putea fi salvaţi. Şi apoi puteţi să să începeţi să spuneţi în biserică: „Aceasta este singura cale prin care puteţi fi salvaţi. Numai cine merge cu Iisus poate fi salvat", numai aşa poţi să vorbeşti cu ei.

Cu cât tremură mai mult, cu cât le este mai frică, cu cât este moartea mai aproape, cu atât mai des vor veni în biserici şi cu atât mai mult vor crede în fiecare nonsens pe care îl spui.

Preoţii şi politicienii s-au servit de aceste lucruri pentru a exploata oamenii, pentru a-i oprima, a-i tiraniza şi a-i stăpâni.

Chiar dacă Iisus ar fi venit prin dragoste obişnuită, ei nu vor spune acest lucru, căruia ei vor să-i dea o cât mai mare însemnătate. Iar această tendinţă există în toate religiile. Ei vor să-l facă pe maestrul lor neobişnuit cu orice preţ.

Jainiştii spun că transpiraţia lui Mahavir nu miroase – de fapt el nici nu a traspinrat vreodată. El nu are fecale, el nu este o fiinţă umană obişnuită. A defeca, a urina sunt lucruri obişnuite – Mahavir nu face astfel de lucruri. Până în prezent se pare că este cazul cu durata cea mai lungă din această istorie a sublimării: patruzeci şi doi de ani. Am auzit că recordul ar fi de o sută doisprezece zile. Cel mai mare record, după cât cunoaşte ştiinţa medicală este de o sută doisprezece zile. Un bărbat nu a urinat atâta timp! Dar Mahavir? Patruzeci şi doi de ani! Cu Mahavir nu te poţi măsura. Acest lucru este absurd, dar aşa stau lucrurile.

Fiecare religie încearcă să facă ceva deosebit din maestrul său, iar maeştrii sunt oamenii cei mai obişnuiţi, pentru că ei sunt Non-Egouri.

Ei sunt oameni simpli. Dar egoul discipolului are greutăţi cu acest aspect; egoul discipolului vrea să găsească ceva care să ateste că maestrul său face ceva deosebit, atât de deosebit încât nimeni nu mai poate pretinde nimic de la el.

Creştinii au găsit aceasta prin intermediul acestei idei a fecioriei. Ei spun că Iisus a fost conceput de Fecioara Maria prin Duhul Sfânt. Dar de ce nu ar putea Duhul Sfânt să vină pe un drum obişnuit, prin Iosif – aşa cum vine el întodeauna? De ce s-a rătăcit? De ce s-a abătut de la drumul drept?

Am auzit că…
Problemele acestei lumi apasă greu pe umerii lui Dumnezeu şi El trebuie să recunoască că are nevoie neapărat de o pauză.
„De ce nu-ţi iei un concediu scurt, boss?", îi recomandă Arhanghelul Gabriel.
„Da, dar unde?"
„Ce zici de acel mic loc, pământul? Nu ai mai fost demult pe acolo!"
„Nu, nu. Aceea e o lume pentru oameni slobozi la gură," se înfioră Dumnezeu. „am fost acolo acum două mii de ani şi îmi ajunge. Aveam o relaţie cu o fetiţă evreică şi încă se mai vorbeşte despre acest lucru."

Creştinii sunt posedaţi. Aceasta este o stare extrem de bolnăvicioasă. Pentru mine fecioria înseamnă nevinovăţie. Şi bineînţeles că Iisus nu putea să se nască decât din nevinovăţie. Maria trebuie să fi fost o fecioară în sensul în care am discutat deja. Ea a avut o dragoste curată, pură. Iisus nu poate veni decât într-o astfel de simplitate, de nevinovăţie."

(OSHO,Eu însă vă zic vouă…". Învăţăturile din Noul Testament comentate de Osho, cap, 2 , pag. 45-49, Editura Sapienţia, 2000)

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 7 Nov 2008, 12:01 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 7 Nov 2008, 12:00 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
IoanV
mesaj 10 Nov 2008, 10:45 PM
Mesaj #4


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
Creştinii sunt posedaţi. Aceasta este o stare extrem de bolnăvicioasă.
Am simtit eu ca Osho asta nu ne prea are la inima... Face ca Mahomed, il "coboara" pe Iisus ca sa se poata inalta pe sine ca profet... Daca nu mai mare, macar egalul Lui... wink.gif .
Dar, ma rog, respect preferintele fiecaruia ....

Acest topic a fost editat de IoanV: 10 Nov 2008, 10:45 PM


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 11 Nov 2008, 11:05 AM
Mesaj #5


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365




"Ce trebuie să fac cu acel Iisus despre care credeam că Îl cunosc de multă vreme şi că Îl iubesc?


Întrebarea este pusă de Ma Deva Chintana. Ea a fost călugăriţă. S-a săturat să mai sufere în postura de călugăriţă şi a ispăşit păcate pe care nu le-a făptuit niciodată. A fi călăgăriţă este un fel de masochism, un soi de torturare de sine impusă în numele lui Iisus sau în numele lui Buddha – numai numele diferă, tortura este aceeaşi. Iar când te chinui singur, atunci legătura ta cu Iisus, cu Buddha sau cu Mahavira devine patologică. O legătură este sănătoasă numai atunci când aduce bucurie, când este o sărbătoare, când viaţa şi toate celelalte pe care ea le aduce sunt plăcute. Când este vorba de refuz, de respingere, când elimini părţi importante din tine şi te distrugi singur, atunci relaţia nu este una adevărată. Eşti îndrăgostit de mizeria ta şi numeşti mizeria ta Iisus! Nu fi niciodată îndrăgostit de mizeria ta, căci altfel vei ajunge în infern. A fi sănătos înseamnă a fi îndrăgostit de bucurie. Dacă eşti în mizerie câteodată, acest lucru e normal. Trebuie să trăieşti şi aşa, dar acest lucru se produce doar uneori, nu este ceva normal. Doar bucuria este normală.

În numele lui Cristos, de-a lungul timpului s-au adunat toţi oamenii bolnavi posibili. În realitate, ei nu Îl iubesc pe Iisus, ei iubesc crucea. De aceea eu numesc creştinismul „crucificare". El nu are nimic de-a face cu Cristos – Cristos este doar un simbol – pentru că acolo, într-adevăr este vorba de cruce, moarte, suferinţă, de cele prin care a trecut Iisus. Asta e ceea ce iubeşti tu.

Mintea este, însă, foarte rafinată, ea poate întotdeauna să-şi raţionalizeze prejudecăţile. Poate găsi oricând argumente, motive pentru asta, pentru a-şi apăra propriile prejudecăţi.

Acum, să-i răspundem bietei Chintana…Îmi pare rău pentru ea, fiindcă este aproape într-un haos aici. Trebuie să fie şi aşa. Aici este mesajul: „Aleluia". Tot mesajul înseamnă extaz, iubire, bucurie. Aici, „sărbătoare" este cuvântul cheie.

Timp de mulţi ani a fost călugăriţă, de aceea tot trecutul ei stă împotriva prezentului. Dar dacă nu încetează să creadă că ea Îl iubea pe Iisus, îi va fi greu să se elibereze de mizerie, căci cum ar putea să se elibereze de Iisus? Iisus este atât de frumos, cu ar putea cineva să se elibereze de Iisus? Nu asta e important. Eu îţi aduc un Iisus sănătos. Ţi-l aduc pe adevăratul Iisus.

Adevăratul Iisus nu a murit niciodată, adevăratul Iisus nu poate muri. Tu nu poţi să mori, nimic nu moare vreodată. Ceea ce moare nu face parte cu adevărat din tine. Moare ce e nu este esenţial, ceea ce e esenţial durează. Nimeni nu te poate ucide – mă refer la tine, şi nu la corpul tău. Corpul tău poate fi ucis. Dar tu te identifici atât de mult cu corpul, încât crezi că Iisus a fost chiar pe cruce, când L-ai văzut acolo. Nu putea să fie, pentru că El se cunoaşte pe sine. Nu există nici o posibilitate să-l crucifici pe Iisus.

Aceasta este semnificaţia ascunsă a fenomenului Învierii. El a înviat, dar de fapt nu murise deloc. Numai corpul, învelişul exterior a fost ucis. Însă din această cauză – din cauza acestei cruci, a acestei morţi, a acestei suferinţe – creştinismul este plin de moarte; moartea este aici ceva patologic.

Iar oamenilor le este foarte frică de moarte, se tem de ea îngrozitor. Cu cât vă este mai frică de ea, cu atât crucea este mai plină de înseamnătate.

Nu Krishna care cântă la flaut reprezintă o imagine ireală. Cine mai are chef să cânte la flaut în această lumea odioasă, nenorocită, unde oamenii se ucid unii pe alţii, se exploatează, se asupresc? Cuvântul „oameni" îl găseşti numai în dicţionar.

Acum câteva zile am citit despre lagărele de concentrare ale lui Adolf Hitler. Într-unul din ele, patru milioane de oameni au fost ucişi, ştrangulaţi, gazaţi. Însă din aceasta se scotea un profit bun. Le erau vândute părul, oasele (pentru clei), ochii; totul era vândut. S-au găsit documente şi corespondenţă care atestă faptul că fabricile se târguiau la preţ. Chiar şi ofiţerii s-au târguit pentru păr, gândindu-se cam cât să ceară pe el. „După ce vor fi ucişi, cam cât aţi da pe oasele lor?" Hitler a făcut din moarte o afacere. Era un concern care mergea bine. Deţinuţii nu primeau nimic de mâncare; era foarte ieftin, iar în decurs de două săptămâni deţinuţii dispăreau. Trebuia să aştepte doar două săptămâni. În acest caz, costurile erau foarte mici, iar profitul foarte mare. Părul mergea la peruchieri, oasele la fabrica de clei şi aşa mai departe.

Cum s-ar mai putea cânta la flaut când a existat un Adolf Hitler, când a existat Hiroshima? Krishna pare un vis, Cristos dimpotrivă, pare real. Dar poţi să spui că Cristos a cântat şi El la flaut când era pe cruce. Cântatul la flaut merge mai departe – nu este o diferenţă prea amre între viaţă şi moarte – cântatul la flaut este veşnic. Încearcă să spui: Krishna este mai real! Şi Cristosul pe care ţi l-ai creat este, mai mult sau mai puţin o funcţie a minţii tale. Tu nu îl cunoşti pe adevăratul Cristos.

De aceea, îţi va fi greu să mă asculţi, pentru că îţi voi dezvălui un cu totul alt Cristos, car enu îţi este familiar. Tu cunoşti un Cristos pe care preoţii ţi l-au predicat. Tu cunoşti, Cristosul care a fost desenat de Vatican; tu cunoşti Cristosul pe care şi l-au imaginat atâţia sfinţi isterici. Există o îndelungată tradiţie a patologiei în creştinism. Creştinii spun că Iisus nu a râs nicidoată. Însă acesta este un mare nonsens! Eu însă vă zic vouă că Iisus a râs de-a lungul întregii Sale vieţi; numai El poate să râdă cu adevprat. Cine altcineva ar putea-o face mai întreptăţit decât El? Creştinii spun, însă, ce nu a râs deloc în toată viaţa Lui. Ei vor să-L prezinte ca fiind foarte trist şi împovărat. Ei proiectează tristeţea şi nenorocirea lor asupra lui Iisus. Iisus este un fel de ecran, iar tu proiectezi neîntrerupt mintea ta asupra Lui.

Iisus a râs, s-a bucurat, a iubit. Dacă citeşti Evanghelia fără a avea prejudecăţi, atunci vei găsi ceea ce îţi spun…Cum ai putea să crezi altceva despre un om care a luat parte la sărbători, a mâncat bine, a umblat cu femei, a băut – da, vinul nu-i era necunoscut, i-a plăcut. Era un bărbat foarte fericit. Este imposibil să-ţi imaginezi că nu râdea niciodată. Creştinii, însă, l-au reprezentat pe Iisus conform propriilor lor proiecţii. Este proiecţia neajunsurilor lor. Iisus devine astfel o justificare pentru tristeţea şi nenorocirea unora. De aceea Biserica nu admite râsul, bucuria, sărbătoarea.

Eu vă pot înţelege greutăţile, şi mai ales pe cele ale Chintanei. Ea întreabă: „Ce trebuie să fac cu acel Iisus despre care credeam că îl cunosc de multă vreme şi că Îl iubesc?"

Tu nu Îl cunoşti pe Iisus. Prin mine, există o posibilitate de a-L cunoaşte pe Iisus. Dacă eşti suficient de curajoasă, Îl poţi cunoaşte pe Iisus pentur prima dată. Căci poţi să-l cunoşti pe Iisus numai cu ajutorul unui om care el însuşi a atins Conştiinţa Cristică. Un Krishna poate fi înţeles numai printr-un om care a ajuns el însuşi la conştiinţa lui Krishna. Este la fel pentru toţi: conştiinţa lui Krishna, a lui Cristos, a lui Buddha, transcendenţa.

Nu-l poţi cunoaşte pe Iisus prin intermediul unui preot care doar a citit despre El, s-a gândit la El, l-a contemplat, a speculat, a filozofat. Da, el are o minte foarte cultivată, cunoaşte scripturile. Însă a cunoaşte scripturile nu înseamnă a-l cunoaşte pe Iisus. Pentru a-l cunoaşte, trebuie să fi găsit Vidul din interiorul tău. Fără a cunoaşte acest aspect, nu-l poţi face cunoscut nimănui pe Iisus.

Acum ai ocazia să vii în contact cu realitatea care există de două mii de ani. Fereastra este din nou deschisă şi poţi să intri – sau, cel puţin, poţi să arunci o privire înăuntru. Însă, dacă porţi mai departe imaginea ta despre Iisus, atunci va fi greu. Atunci, în loc să-l cunoşti pe Iisus prin mine, vei începe să mă condamni şi vei rămâne cu propriile tale idei. Şi întodeauna se găsesc motive."

-Va urma-





Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 11 Nov 2008, 11:08 AM
Mesaj #6


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



(continuarea mesajului precedent)

"S-a petrecut în Montreal…aşa ceva se poate petrece doar în Montreal: doi bărbaţi bine făcuţi se plimbau ţinându-se de mână pe stradă. În faţa lor mergea o tânără pereche discutând în contradictoriu. Ea i-a strâns mâna şi i-a spus: „Priveşte, iubitule, ţi-am zis, căsătoriile mixte nu merg." Argumente se găsesc întotdeauna. Acum căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este considerată o „căsătorie mixtă". Cum ar putea să meargă? Căsătoria dintre doi bărbaţi, însă, merge, este omogenă. Homosexualii pot utiliza astfel de argumente.

Dacă în mintea ta există o anumită prejudecată, atunci poţi găsi întotdeauna argumente pentru ea. Lumea este atât de vastă încât sprijină toate lucrurile posibile. Şi ce poate fi reprezentarea ta despre Dumnezeu, despre Cristos, despre Krishna? Tu nu te cunoşti nici măcar pe tine, Chintana. Dacă nu te cunoşti pe tine însăţi, cum vrei să-l cunoşti pe Iisus? Căci tot ce ştii tu este fals. Aşa stau lucrurile. E ca şi cum ai picta chipul lui Iisus într-o noapte întunecată, fără să ai lumină. E ca şi cum nu l-ai văzut niciodată, nu ai avut niciodată culori în mână şi nu ştii cum se pictează. Noaptea este întuneric, şi în acest întuneric nu există nici măcar o lumânare. Însă tu continui să pictezi, fără să ştii cum se pictează, fără să ştii cum se ţine pensonul sau cum se amestecă culorile, şi pe deasupra nici nu poţi să vezi ce culoare foloseşti – noaptea este atât de întunecată. Dar tu nu vrei să te opreşti. Dimineaţă, cânt este din nou lumină, spui: „Acesta este Iisus"

E ca şi cum ai dezlega o ghicitoare. Tot ce a gândit omul despre Dumnezeu este pură speculaţie, pe Dumnezeu nu-L poşţi ghici. El poate fi găsit, dar nu ghicit – poate fi cunoscut, dar nu ghicit. Cum ai putea să-l ghiceşti pe Dumnezeu? Cum ai putea să-ţi faci o imagine despre Dumnezeu? Nu există nici o posibilitate să faci asta, iar tot ce faci tu va fi fals.

Cel mai bine este să laşi deoparte diferitele prejudecăţi te-au condiţionat. Fii un Nimic pur, o oglindă, căci despre asta este vorba în starea de meditaţie. În acest Nimic, ochii tăi se deschid pentru prima dată. Începi să vezi ceea ce este.

Doi peştişori aurii înnotau într-un acvariu. Unul din ei l-a înştiinţat posac pe celălalt că a devenit ateu. „Bine, bine", spuse celălalt, zeflemitor, „şi acum te rog să-mi explici cine a schimbat apa din acest acvariu".

Un peştişor auriu în micul lui acvariu crede că Dumnezeu este cel care i-a schimbat apa. Nici speculaţiile tale despre Dumnezeu nu sunt departe de ceea ce gândeşte peştişorul. De aceea, când afirmi, că nu există Dumnezeu, oamenii spun: „Ce tot vorbeşti acolo? Şi cine a creat lumea? Cine a schimbat apa?"

Sunt, toate, nişte idei stupide, căci Dumnezeu nu este cauza, iar lumea nu este efectul. Nu Dumnezeu a creat lumea. Dacă ar fi creat El această lume, atunci afirmaţia că El este de-a dreptul nebun ar fi suficientă; numai acest lucru s-ar demonstra şi nimic mai mult.

Dumnezeu nu doar a creat lumea. Dacă Dumnezeu nu este chiar un creator. Ar fi mai corect dacă am spune: Dumnezeu este lumea. Dumnezeu nu este doar creatorul, ci şi puterea de a crea.

Dumnezeu este o floare care se deschide într-adevăr cu de la sine putere. Nu e adevărat că Dumnezeu stă lângă ea şi o deschide – El nu este separat de floarea ale cărei petale sunt constrânse să se deschidă. El este înflorirea.

Noi, orientalii, L-am reprezentat pe Dumnezeu ca fiind un dansator şi nu un creator. Dumnezeu ca Nataraj, ca maestru dansator. De ce? Există în acest concept ceva plin de semnificaţie. Dumnezeu nu este pictor, căci atunci când pictorul îşi termină tabloul, îl pune deoparte. După ce l-a terminat, acel tablou are propria lui existenţă. Pictorul moare, pictura însă poate dura. Şi când pictorul a terminat tabloul, îi place să creadă că e un tablou frumos, însă dincolo de asta e un tablou mort, căci pictorul nu-i poate da viaţă. Acest lucru nu este posibil. El nu poate să-i insufle vioiciunea, viaţa lui. Tabloul este frumos, dar un tablou este doar un tablou – este mort.

Dumnezeu nu este pictor, nu este olar, este dansator. Ce înseamnă asta? În dans, dansatorul şi dansul sunt una; nimeni nu-i poate despărţi. Aceasta este frumuseţea dansatorului.

Poetul este separat de poezia lui, olarul de oala lui, pictorul de pictura lui, sculptorul de opera sa şi aşa mai departe. Numai dansatorul nu e separat de dansul lui. Dansatorul este dansul. Iar când dansatorul dansează, atunci nu mai există nici un dansator în el, totul dispare.

Este pură energie care vibrează, acolo nu mai există ego. Dansul ajunge la desăvârşire când dansatorul se topeşte în el. Dar în acelaşi moment în care dansul încetează, nu-l mai poţi găsi nicăieri, căci nu este separat de dansator.

Şi încă ceva: dansul nu poate exista separat de dansator şi nici dansatorul nu poate exista separat de dans. Când spui că acest om este un dansator, însă el nu dansează în acel moment, atunci afirmaţia ta este incorectă. Un dansator este un dansator numai atâta timp cât dansează, altfel nu mai este un dansator. Este o greşeală de limbă să spui că el este un dansator, daor pentru că ieri a dansat. Ieri era un dansator. Sau „mâine va dansa din nou", deci mâine va fi din nou dansator. Însă în acest moment când nu dansează, trebuie să fie altceva. Dacă merge, este un pieton, dacă aleargă ete un alergător, dacă stă, este cineva care stă – însă nu un dansator. Dansatorul şi dansul există numai împreună. În realitate, ei nu sunt despărţiţi unul de celălalt.

Dumnezeu nu este doar creatorul lumii. El este puterea de a crea lumea, este sufletul ei. Dacă El este în tine, la ce bun să-L mai ghiceşti? De ce nu cauţi în interiorul tău? De ce nu închizi ochii pentru a te cufunda în interior?

Trebuie să ajungi într-un punct unde nu mai există nici un gând şi vei şti ce este Dumnezeu. Căci, dacă este în tine, nu trebuie să-L mai ghiceşti, iar a-L recunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a deveni Cristos. Dacă devii Cristos, vei şti ce este Cristos. Cum poţi să ai doar o singură reprezentare a lui Iisus? Această reprezentare va fi catolică, protestantă sau de alt tip. Va fi reprezentarea ta şi ea este bariera – fii foarte atent. Toate reprezentările tale trebuie să dispară. Mintea ta trebuie să înceteze să mai gândească pentru ca Cristos să poată exista în tine.

De aceea, pare paradoxal. Eu spun că numai atunci când nu eşti creştin, hinduist, jainist, sau budist, numai atunci vei şti ce este adevărul. Cum poţi sî-l cunoşti pe Cristos? Chiar creştinismul tău va deveni o barieră. Dacă eşti buddhist, nu-l poţi cunoaşte pe Buddha. Ideologia ta va acţiona ca un zid, ca un zid chinezesc. Abandonează-ţi diferitele ideologii şi nu te mai călugări. Chintana nu mai este călăgăriţă, acum este un sannyasin, dar în adâncul ei încă mai e călugăriţă. Când vine la mine, pot să recunosc cu uşurinţă în ea două personalităţi total distincte. Când vine la mine, o parte a fiinţei sale este cu mine – a făcut pasul pentru a deveni sannyasin – dar îl văd pe „Cristosul" ei încă foarte clar în ea. Iar temerile ei, în care este din nou cuprinsă de vechile prostii, cum că s-ar întoarce în Australia, sunt îndreptăţite. Nu sunt încă sigur de ea, căci „Cristosul" ei este foarte puternic, prezent acolo. Şi-a trăit viaţa de până acum după principii false. Ea era împotriva vieţii, iar acum eu o aduc la viaţă.

O strig aşa cum a făcut Iisus. După părerea mea, Lazăr însuşi a făcut posibilă minunea…Oricine poate striga…nu aici am vrut să ajung. Am vrut să spun că Lazăr a ieşti din mormânt deşi era mort de patru zile şi nimeni nu credea că era posibil să mai trăiască. Când murise Lazăr, Iisus nu se afla în oraş. Dar Lazăr era un discipol al lui Iisus, la fel ca şi cele două surori. Ele i-au trimis următoarea rugăminte: „Vino cât de repede poţi, iubitul tău discipol a murit. Tu poţi să-l salvezi. Tu poţi să-l aduci înapoi."

Iisus a venit, dar în felul său – nu în grabă – a venit liniştit, în propriul său mod, iar asta a durat patru zile…Nu era prea departe, probabil într-un sat din apropiere. A sosit, dar cele două surori erau foarte deprimate, căci cadavrul începuse să miroasă. L-au pus într-o grotă, căci primiseră vestea că Iisus era pe drum. „Deci, să-l aşteptăm, să nu-l înmormântăm, să-l aşteptăm pe El." Când Iisus a sosit, cele două surori au început să plângă spunând: „Ai ajuns târziu…prea târziu. Ce se mai poate face acum când deja a început să putrezească? Deja miroase urât. Nimeni nu se mai poate apropia de el. Acum e dificil. Cum îl vom mai înmormânta? Nimeni nu vrea să meargă în grotă şi să-l scoată afară." Iisus a răspuns: „Nu vă faceţi griji, conduceţi-mă la acea grotă."

Ei au mers într-acolo şi întregul oraş îi urma. Cadavrul începuse, probabil, să putrezească, căci nici Iisus nu a intrat înăuntru. A strigat de afară. Cineva a murit şi tu strigi pur şi simplu de afară: „Lazăr, ieşi afară!" Lazăr era un om minune. A ieşit afară! El a spus: „Da, Doamne, sunt aici!"

Aceasta este o parabolă, nu e numai un fapt istoric. Aşa îi strigă maestrul pe discipoli – afară din moartea ta, din grota ta împuţită în care leneveşti şi putrezeşti; cu fiecare zi, putrezeşti mai mult. Te strigă să ieşi afară din moartea ta.

Şi la fel îi strig şi eu Chintanei: „Ieşi afară din minte!" Căci mintea este moarte, mintea este timp. Dacă trăieşti în minte, trăieşti în moarte. Dacă abandonezi mintea, trăieşti în veşnicie. La asta se referă toată religia: creştinism, hinduism, buddhism sunt doar denumiri diferite ale aceluiaşi proces.

Aici există o ocazie nemaipomenită; Chintana poate să renunţe la atitudinea ei ostilă faţă de viaţă. A fi călugăr înseamnă a fi împotriva vieţii. Iar a fi împotriva vieţii înseamnă a fi împotriva lui Dumnezeu. A fi împotriva iubirii înseamnă a fi împotriva lui Dumnezeu; a fi împotriva corpului tău înseamnă a fi împotriva lui Dumnezeu, căci este corpul lui Dumnezeu. Este templul Lui, scrinul Lui. El l-a ales pentru a locui în el. Ai grijă de el, nu fi împotriva lui. Eu pledez pentru viaţă. Iar eu numesc această atitudine religioasă. Să spui „da", să spui „da" la tot. Iisus era capabil să spună „da" morţii, iar tu nu eşti capabil să spui „da" nici măcar vieţii tale. Mai întâi învaţă să spui „da" vieţii şi abia apoi, într-o zi vei atinge o culme, desăvârşirea, împlinirea, când tu însuţi poţi să spui „da" morţii – căci ai învăţat să spui „da" şi te-ai bucurat să spui „da" şi ţi-ai dat seama ce frumos este să spui „da".

Gândeşte-te la faptul că ego-ul spune întotdeauna „nu". Negaţia este drumul egoului. Înţelege deci bine că atunci când copiii încep să spună „nu", odată cu acel moment ei încep să devină, totodată, egoişti. Într-o anumită fază, copilul începe să spună „nu" şi-i place chiar să spună „nu" la orice îi zici tu. Într-o anumită fază, a spune „nu" vine de la sine.

De ce copilul spune „nu"? Pentru că trebuie să-şi creeze egoul. Iar egoul poate fi creat numai prin negaţie. Cu cât spui mai des „nu", cu atât mai puternic va fi egoul. Cu cât spui mai des „da" cu atât mai repede va începe egoul să se dizolve. Dacă ai spus un „da" întregii tale vieţi – fără nici un fel de oprelişte – atunci egoul dispare. Rugăciunea ta începe cu acest „da", în acest „da" constă rugăciunea ta.

Dar mai întâi trebuie să înveţi să spui „da" vieţii; numai atunci poţi să spui „da" şi morţii. Cum vrei să fii în stare să spui „da" morţii dacă nu poţi să spui „da" nici măcar vieţii şi bucuriei? Nu mai fi călugăriţă şi nici aşa zis călugăriţă. Acestea sunt stări proaste, patologice, nevrotice, isterice.

Dar de ce au ales oamenii de-a lungul secolelor această modalitate de a trăi? Este vorba de un anumit truc, de o strategie. Călugăriţa învaţă să spună „nu" corpului, sexului, iubirii ei, tuturor relaţiilor ei şi în acest fel toate porţile sunt închise. Ea nu poate să spună „da" nici unui fel de experienţă de viaţă. Prin asta, „da"-ul ei spus din toată inima se simte înăbuşit, ţinut departe de toate porţile şi ferestrele. În aceasta stare de înăbuşeală ea începe să să spună „da" lui Cristos. Dar acest „da" este unul patologic, nu este un „da" veritabil. Este o constrângere, un act făcut cu forţa.

Poţi să mă urmăreşti? Dacă nu spui „da" la nimic, este ca şi cum ai fi într-un deşert; te-ai rătăcit şi nu vezi nici o oază nicăieri şi eşti însetat de câteva zile, ţi-e foarte, foarte sete. Setea este copleşitoare. Dar poţi să-ţi bei propria urină. Este ştiut faptul că oamenii au făcut lucrul acesta. Poţi să bei urina unei cămile. Omoară cămila şi bea apa care s-a păstrat în corpul ei. Acest lucru provoacă dezgust, dar aşa se întâmplă dacă nu este nici o posibilitate de a găsi apă şi eşti însetat, iar setea devine atât de intensă, încât poţi să bei orice, chiar şi apă murdară, pe care o vei bea ca şi cum ar fi „apa vieţii".

Nu trebuie să fii Mararji Desai. Poţi să-ţi bei propria urină fără să fii un Mararji Desai dacă eşti în deşert şi ţi-e sete. Atunci vei înţelege ideea sa că urina este „apa vieţii". El încearcă acum să impună două lucruri în India. Cu unul deja a început; e vorba de prohibiţie…mai întâi ţara trebuie să treacă prin asta şi al doilea pas – pasul logic – ar fi să constrângă oamenii să bea propria lor urină, pentru că este „apa vieţii". Nu trebuie să fii Mararji Desai. Dacă te-ai rătăcit într-un deşert, atunci vei bea tot ce vei găsi. Dacă eşti înfometat şi nu ai hrană, atunci vei mânca tot ce vei găsi. Nu prea ai de ales. Nu vei putea întreba: „Unde este meniul?" – este un nonsens. Dacă eşti înfometat în deşert, atunci nu mai întrebi de meniu. Tot ceea ce se poate mânca, indiferent ce, vei mânca.

Acesta este trucul: spune „nu" sexului dacă eşti înfometat de sex şi pofta se va mări. Ai dori să iubeşti pe cineva, dar acest lucru nu e posibil. Iubirea nu e posibilă. Nu poţi iubi un om – această poartă îţi este închisă, iar în privinţa capacităţii tale de a iubi, lucrurile stau ca şi în cazul setei. Creşte neîncetat. Începi să-l iubeşti pe Cristos şi devine totul patologic. Sunt cunoscute poveştile despre călugăriţe care spun că Cristos vine noaptea la ele şi doarme cu ele şi le mângăie sânii. Se ştiu cazuri de măicuţe care au fost gravide din cauză că Cristos s-a culcat cu ele. Fireşte că graviditatea lor era o vorbă în vânt, căci era vorba de graviditate simulată. Dar numai faptul că şi-au imaginat acest lucru este patologic.

Dacă dragostea ta este înfometată, atunci numai o poartă este deschisă. Este exact ca şi cum toate porţile casei sunt închise şi numai o gaură a mai rămas, iar casa este în flăcări. Atunci nu te mai gândeşti şi nici nu mai întrebi dacă este cuviincios să ieşi din casă prin acea gaură. Vei ieşi din casă şi pentru aceasta orice gaură este bună. Aceasta este situaţia în care s-au făcut ei călugări şi călugăriţe. Lasă iubirea ta să înfometeze, căci atunci sigur te va îndrepta spre Iisus. Dar aceasta este o necesitate şi nu connvertire; asta nu e transformare. Este o situaţie extrem de urâtă.

Părerea mea este exact contrariul. Eu spun: faceţi dragoste unul cu altul cât de mult puteţi. Faceţi din acest lucru o sărbătoare intensă. Lasă-l pe Iisus să vină la tine prin bucurie. Iubeşti o femeie, un bărbat, iubeşti atât de profund încât într-o zi începi să simţi profunzimile lui sau ale ei. Iar aceste profunzimi vor reprezenta poarta către Iisus sau către Krishna sau orice nume vei dori să-i dai. Iubeşte profund, atât de profund încât corpul celui iubit, mintea şi chiar el însuşi se estompează.

Iubiţi-vă atât de profund, încât într-o zi să fiţi două ceruri complet pure şi unite, pătrunzându-se unul pe altul, În chiar acea clipă, vei şti că cel iubit a fost poarta ta de ieşire. Sărbătoreşte! Lasă-L pe Dumnezeu să vină la tine prin sărbătoare şi bucurie şi atunci vei fi sănătos. Eu numesc asta sfinţenie. Călugării şi măicuţele nu sunt sfinţi. Ei au nevoie de îngrijire psihiatrică; mintea lor nu este în armonie. Ea nu poate fi în armonie pentru că a ales un drum prost, nenatural, pervers.

Dacă mă asculţi, această problemă nu va mai exista. Să-ţi fie foarte clar de la început; eu vă aduc un Iisus cu totul nou, un Iisus mai adevărat decât v-a dat Vaticanul. Şi eu vreau ca Iisus să vină la voi prin viaţă, prin iubire, prin lumină şi nu prin perversiune."

(OSHO,Eu însă vă zic vouă…". Învăţăturile din Noul Testament comentate de Osho, cap, 2 , pag. 29-39, Editura Sapienţia, 2000)

Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 17 Nov 2008, 03:10 PM
Mesaj #7


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



@IoanV
QUOTE
QUOTE

Creştinii sunt posedaţi. Aceasta este o stare extrem de bolnăvicioasă.

Am simtit eu ca Osho asta nu ne prea are la inima... Face ca Mahomed, il "coboara" pe Iisus ca sa se poata inalta pe sine ca profet... Daca nu mai mare, macar egalul Lui... wink.gif .
Dar, ma rog, respect preferintele fiecaruia ....

Nu e vorba doar de crestini/ crestinism, ci de orice religie care si'a pierdut prospetimea si viata. Si a-i critica pe crestini nu inseamna automat a-l critica pe Iisus. Sincer sa fiu, din cat Osho am citit eu, am gasit prea putine "critici" la adresa lui Iisus. Fata de crestini da, dar fata de Iisus mai putin.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 17 Nov 2008, 10:20 PM
Mesaj #8


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
Si a-i critica pe crestini nu inseamna automat a-l critica pe Iisus. Sincer sa fiu, din cat Osho am citit eu, am gasit prea putine "critici" la adresa lui Iisus. Fata de crestini da, dar fata de Iisus mai putin.
Pe alt topic spuneai ca daca este adevarat cuvintul are putere... Cum se face ca mie cuvintul lui Osho mie mi se pare ca un fosnet de frunze iar al parintelui Porfirie din Athos de ex. ca o cintare armonioasa, cintata mult mai tare...
Eu, care vad ce inseamna crestinismul prin ochii lor, a sfintilor, care faceau totul din proprie dorinta spre mai mare bucurie a intilnirii cu Dumnezeu, cind citesc criticile puerile la adresa lor pe care le aduce Osho ce pot sa inteleg? Doar ca el nu are habar ce inseamna aceste consacrari si ce cistig mare au crestinii prin ele... Atunci cum sa mai accept judecata/judecatile lui cind priveste superficial lucrurile?

Acest topic a fost editat de IoanV: 17 Nov 2008, 10:22 PM


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 18 Nov 2008, 11:09 AM
Mesaj #9


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



@IoanV
QUOTE
Pe alt topic spuneai ca daca este adevarat cuvintul are putere... Cum se face ca mie cuvintul lui Osho mie mi se pare ca un fosnet de frunze iar al parintelui Porfirie din Athos de ex. ca o cintare armonioasa, cintata mult mai tare...
Eu, care vad ce inseamna crestinismul prin ochii lor, a sfintilor, care faceau totul din proprie dorinta spre mai mare bucurie a intilnirii cu Dumnezeu, cind citesc criticile puerile la adresa lor pe care le aduce Osho ce pot sa inteleg? Doar ca el nu are habar ce inseamna aceste consacrari si ce cistig mare au crestinii prin ele... Atunci cum sa mai accept judecata/judecatile lui cind priveste superficial lucrurile?

Da, asa spuneam, si imi mentin acest punct de vedere. Pe care l-am verificat pe pielea mea.

Poate ca Osho nu se potriveste personalitatii tale. Daca modul in care se exprima cineva iti este "nefamiliar" poate sa spuna si adevarul ultim, ca tot degeaba. Este bine sa compari ce simti cand treci prin autori diferiti, dar cred ca pana la a privi lucrurile in mod obiectiv, fara prejudecati si idei preconcepute, mai avem amandoi de mers.

Poate vrei sa fii mai explicit in ce priveste "criticilea" astea "puerile". Ai ceva precis in minte, sau vorbesti asa la modul general?
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 18 Nov 2008, 02:48 PM
Mesaj #10


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
Poate vrei sa fii mai explicit in ce priveste "criticilea" astea "puerile". Ai ceva precis in minte, sau vorbesti asa la modul general?
Am vzut textele date de tine unde el nu vede la calugari decit autodistrugere, fortare, etc., fara a intelege mecanismele activitatii lor... De exemplu:
S-a săturat să mai sufere în postura de călugăriţă şi a ispăşit păcate pe care nu le-a făptuit niciodată. A fi călăgăriţă este un fel de masochism, un soi de torturare de sine impusă în numele lui Iisus sau în numele lui Buddha – numai numele diferă, tortura este aceeaşi. Iar când te chinui singur, atunci legătura ta cu Iisus, cu Buddha sau cu Mahavira devine patologică. O legătură este sănătoasă numai atunci când aduce bucurie, când este o sărbătoare, când viaţa şi toate celelalte pe care ea le aduce sunt plăcute. Când este vorba de refuz, de respingere, când elimini părţi importante din tine şi te distrugi singur, atunci relaţia nu este una adevărată. Eşti îndrăgostit de mizeria ta şi numeşti mizeria ta Iisus! Nu fi niciodată îndrăgostit de mizeria ta, căci altfel vei ajunge în infern. A fi sănătos înseamnă a fi îndrăgostit de bucurie. Dacă eşti în mizerie câteodată, acest lucru e normal. Trebuie să trăieşti şi aşa, dar acest lucru se produce doar uneori, nu este ceva normal. Doar bucuria este normală.
A ispasit pacate pe care nu le-a infaptuit... masochism, etc... Daca citesti viaetile unor calugari adevarati, care au ajuns la Dumnezeu si intre sfinti, vei vedea ca obiectiile sunt paralele.. Adica isi da cu parerea despre lucruri pe care nu le cunoaste... Indragostit de mizerie, etc.. Vezi cum loveste fara a cunoaste?
Alte texte, cum ca Dumnezeu e lumea, etc. Stiu ca este panteist, dar atunci de ce nu ramine la opinia lui, de ce extinde luind la misto alte conceptii, cea crestina?
etc.
QUOTE
Este bine sa compari ce simti cand treci prin autori diferiti, dar cred ca pana la a privi lucrurile in mod obiectiv, fara prejudecati si idei preconcepute, mai avem amandoi de mers.
A te pune cit mai bine posibil in pielea autorulu, a privi cu ochii lui este conditia intelegerii sale... Da, mai avem pina la obiectivitate, insa nici trecutul nu poate fi lepadat... Ce stiu si pricep spun, chiar daca stiu ca e tot o opinie personala...

Acest topic a fost editat de IoanV: 18 Nov 2008, 02:49 PM


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 18 Nov 2008, 04:15 PM
Mesaj #11


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



@IoanV
QUOTE
A ispasit pacate pe care nu le-a infaptuit... masochism, etc... Daca citesti viaetile unor calugari adevarati, care au ajuns la Dumnezeu si intre sfinti, vei vedea ca obiectiile sunt paralele.. Adica isi da cu parerea despre lucruri pe care nu le cunoaste... Indragostit de mizerie, etc.. Vezi cum loveste fara a cunoaste?

In primul rand calugaria, adica RETRAGEREA din lume ca stare perpetua, permanenta, nu mi se pare deloc ceva sanatos. Chiar si ca o cale spirituala. Daca toti oamenii ar proceda asa, rasa umana ar dispare probabil de pe fata pamantului. Cine ar mai face sex? Doar animalele, probabil.

In al doilea rand, Osho se refera la atitudinea de a "cauta suferinta". Si asta da, este masochism. Oamenii sunt in stare sa se ataseze si de suferinta, nu doar de placere. Si sunt in stare si sa se foloseasca de Iisus sau de alta fiinta ca si paravan pentru acest atasament.

Spui ca vorbeste despre lucruri pe care nu le cunoaste. Dar accentul asta pe suferinta si durere din crestinism se vede de la o posta. De la simbolul crucii cu Iisus rastignit pe el, pus in fata, pana la slujbele din Biserica si fetele preotilor si calugarilor.

Apoi, ce ar inseamna pentru tine "sa cunosti" in acest caz? Sa stai cativa ani intr'o manastire sau schit de calugari sa vezi cum e? Pai daca da, atunci cred nici tu nu poti spune ca "cunosti" ce inseamna calugaria. Sau da?

QUOTE
Alte texte, cum ca Dumnezeu e lumea, etc. Stiu ca este panteist, dar atunci de ce nu ramine la opinia lui, de ce extinde luind la misto alte conceptii, cea crestina?
etc.

Pentru ca nu a fost interesat de o conceptie sau alta ci de constiintele oamenilor. Iar faptul ca si-a pastrat titlul de "outsider" i-a permis sa vada multe lucruri pe care cei obisnuiti cu o traditie sau alta nu au fost in stare sa le vada.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 18 Nov 2008, 07:14 PM
Mesaj #12


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
Apoi, ce ar inseamna pentru tine "sa cunosti" in acest caz? Sa stai cativa ani intr'o manastire sau schit de calugari sa vezi cum e?
Sa vezi marturia care au trait-o o viata...
QUOTE
Spui ca vorbeste despre lucruri pe care nu le cunoaste. Dar accentul asta pe suferinta si durere din crestinism se vede de la o posta. De la simbolul crucii cu Iisus rastignit pe el, pus in fata, pana la slujbele din Biserica si fetele preotilor si calugarilor.
Sa nu exageram. A trata viata cu gravitatea cuvenita nu inseamna ingroparea in suferinta... Dimpotriva este multa bucurie si fericire in viata crestinilor si a calugarilor, dar o bucurie "sfinta". De ex.;
"Într-o seara, în iarna lui 1978, îl asteptam pe parintele Porfirie sa vina la noi acasa, în cartierul Thisio. Când a ajuns si a sunat la usa, m-am dus sa-i deschid. Bunicutul era vesel, ca întotdeauna. M-a binecuvântat si a intrat în casa. Am remarcat ca taximetristul care îl adusese nu pleca, ci zabovea, asa ca am socotit ca voia sa-mi vorbeasca.
Când m-am apropiat de el, mi-a spus: "Spuneti-mi, doamna, cine este acest Batrân? Stiti ce mi s-a întâmplat mai adineaori? Mi s-a parut ca sa deschide cerul si un foc mi-a patruns în suflet! Eu nu sunt prea dus la biserica si nu prea am treaba cu preotii. Pur si simplu l-am luat în masina. Pe drum Batrânul a început sa îmi spuna despre satul meu, despre familia mea si despre problemele mele personale… Eu, sa înnebunesc si mai multe nu! Asa cum v-am spus, deodata parca s-a deschis cerul si un foc mi-a patruns în suflet! Spuneti-mi cum l-as putea întâlni pe acest preot? As vrea sa merg la el…"
Sursa.
QUOTE
In primul rand calugaria, adica RETRAGEREA din lume ca stare perpetua, permanenta, nu mi se pare deloc ceva sanatos. Chiar si ca o cale spirituala. Daca toti oamenii ar proceda asa, rasa umana ar dispare probabil de pe fata pamantului.
Unii oameni au o chemare speciala... de ce ii judeci? Evident ca nu toti o avem, dar ne putem bucura toti de darurile cistigate de acesti atleti... Vezi de ex. cele relatate mai sus...
QUOTE
Pentru ca nu a fost interesat de o conceptie sau alta ci de constiintele oamenilor. Iar faptul ca si-a pastrat titlul de "outsider" i-a permis sa vada multe lucruri pe care cei obisnuiti cu o traditie sau alta nu au fost in stare sa le vada.
Parerea mea este ca daca esti bun intr-o religie le poti intelege si pe celelalte.. Un outsider nu intelege niciuna bine...


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 19 Nov 2008, 11:40 AM
Mesaj #13


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



@IoanV
QUOTE
QUOTE
In primul rand calugaria, adica RETRAGEREA din lume ca stare perpetua, permanenta, nu mi se pare deloc ceva sanatos. Chiar si ca o cale spirituala. Daca toti oamenii ar proceda asa, rasa umana ar dispare probabil de pe fata pamantului.

Unii oameni au o chemare speciala... de ce ii judeci? Evident ca nu toti o avem, dar ne putem bucura toti de darurile cistigate de acesti atleti... Vezi de ex. cele relatate mai sus...

Si asta e posibil. Dar daca este asa, atunci acesta poate fi considerat un "caz de urgenta". Nu ca un model de urmat de toata lumea. Si nu judec, ci observ.
A, si daca tot am zis de modele....Iisus a stat si in desert, dar a fost si printre oameni. Cumva trebuie gasit un echilibru intre astea doua. Asta incerc sa spun...
QUOTE
Parerea mea este ca daca esti bun intr-o religie le poti intelege si pe celelalte.. Un outsider nu intelege niciuna bine...

Si totusi, Osho a fost apreciat chiar de "insider-i". Probabil o sa spui ca aia nu erau adevarati crestini, budisti, musulmani, etc...Dar poate ca situatia este exact invers.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 19 Nov 2008, 07:48 PM
Mesaj #14


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
Iisus a stat si in desert, dar a fost si printre oameni.
De ce ceri tuturor sa fie dupa modelul pe care tu il crezi bun. Eu de ex. apreciez si pe calugarii care stau mai mult impreuna cu oamenii, si pe cei care sunt mai retrasi... Ai vazut poate ca fiecare isi evalueaza puterile si chemarea si actioneaza in functie de acestea...
QUOTE
Dar poate ca situatia este exact invers.
Desigur, fiecare cu opinia lui ...


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 20 Nov 2008, 11:39 AM
Mesaj #15


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



@IoanV
QUOTE
De ce ceri tuturor sa fie dupa modelul pe care tu il crezi bun. Eu de ex. apreciez si pe calugarii care stau mai mult impreuna cu oamenii, si pe cei care sunt mai retrasi... Ai vazut poate ca fiecare isi evalueaza puterile si chemarea si actioneaza in functie de acestea...

Ai tu ce ai cu judecatile, cererile....Eu am facut o constatare. Nu am spus ca sunt impotriva celor care isi traiesc viata retrasi din lume. Am spus doar ca la nivel MACRO acest lucru nu e ceva "functional". Si exista si o explicatie si un rost pentru acest lucru. Daca te retragi pentru meditatie sau rugaciune si ajungi la un anumit adevar, nu este normal sa il impartasesti cu ceilalti? Nu este normal sa dai mai departe ce ai primit? Daca lumea in care traiesti nu beneficiaza de pe urma cautarii tale, inseamna ca ceva este in neregula. "A merge in lume" inseamna, pentru mine, in acest context, a oferi ceea ce ai primit la randul tau. Este exact ca in pilda talantilor. Fiecare om primeste ceva, si este firesc si natural sa dai mai departe din ce ai primit. Altfel, devine o otrava...

Inca ceva.
Faptul ca unii oameni simt in mod sincer sa apuce pe acest drum, imi arata ceva despre lumea (umanitatea)in ansamblul ei. Asta inseamna ca cei mai multi sunt orientati spre exterior, spre a da, a face, etc, si de aceea, pentru a echilibra aceasta tendinta este necesar ca un anumit numar de oameni sa mearga in directia opusa. Insa daca iei ca unitate individul, el trebuie sa gaseasca un echilibru intre meditatie, rugaciune si manifestare. smile.gif

Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 22 Nov 2008, 06:41 AM
Mesaj #16


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
Nu am spus ca sunt impotriva celor care isi traiesc viata retrasi din lume. Am spus doar ca la nivel MACRO acest lucru nu e ceva "functional". Si exista si o explicatie si un rost pentru acest lucru. Daca te retragi pentru meditatie sau rugaciune si ajungi la un anumit adevar, nu este normal sa il impartasesti cu ceilalti? Nu este normal sa dai mai departe ce ai primit? Daca lumea in care traiesti nu beneficiaza de pe urma cautarii tale, inseamna ca ceva este in neregula. "A merge in lume" inseamna, pentru mine, in acest context, a oferi ceea ce ai primit la randul tau. Este exact ca in pilda talantilor. Fiecare om primeste ceva, si este firesc si natural sa dai mai departe din ce ai primit. Altfel, devine o otrava...
Si la ce te ajuta judecata asta la nivel MACRO? In numele ei vrei sa propui schimbarea comportamentului unor oameni? Nu e mai importanta libertatea lor?
Poate fi totul in regula si daca altii nu benefeciaza in mod direct. Poate calugarii se roaga pt. noi si asfel beneficiem mult mai mult decit discutind teorii cu ei... Daruiesti mai departe, cu putere, in rugaciune, si poti deveni sfint fara sa se acumuleze otrava. Dumnezeu ii iubeste si pe cei care vor sa Il iubeasca si sa-L cunoasca pe El (ceea ce se poate face mai bine in solitudine), nu doar pe cei ce iubesc oamenii. Sunt multi sfinti care nu au fost cunoscuti decit la sfirsitul vietii sau dupa moarte prin descoperire.
Deci retragerea atit de condamnata de Osho e prost inteleasa de el. Iar daca un lucru corect asa simplu de inteles il condamna, apoi in lucruile mari si grele de ce m-as astepta sa aiba dreptate?

Acest topic a fost editat de IoanV: 22 Nov 2008, 06:43 AM


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 24 Nov 2008, 11:15 AM
Mesaj #17


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



@IoanV
QUOTE
Si la ce te ajuta judecata asta la nivel MACRO? In numele ei vrei sa propui schimbarea comportamentului unor oameni? Nu e mai importanta libertatea lor?

Nu mai imi pierd timpul si energia cu acele moduri de viata care nu respecta legile naturale si universale care exista pe aceasta lume.
Nu.
Libertatea este foarte importanta. Si ea devine cu atat mai mare cu atat esti mai constient....
QUOTE
Poate fi totul in regula si daca altii nu benefeciaza in mod direct.

Eu nu am zis "direct" sau "indirect"...
QUOTE
Poate calugarii se roaga pt. noi si asfel beneficiem mult mai mult decit discutind teorii cu ei..

Adevarat.
QUOTE
Dumnezeu ii iubeste si pe cei care vor sa Il iubeasca si sa-L cunoasca pe El (ceea ce se poate face mai bine in solitudine), nu doar pe cei ce iubesc oamenii. Sunt multi sfinti care nu au fost cunoscuti decit la sfirsitul vietii sau dupa moarte prin descoperire.

Unii oameni l-au descoperit pe Dumnezeu prin dans, altii stand departe de oameni, in meditatie sau rugaciune. Normal, cei care l-au descoperit stand departe de oameni au impresia ca doar asa poti sa ajungi acolo....Osho spune ca ambele cai sunt valabile.
QUOTE
Deci retragerea atit de condamnata de Osho e prost inteleasa de el. Iar daca un lucru corect asa simplu de inteles il condamna, apoi in lucruile mari si grele de ce m-as astepta sa aiba dreptate?

Ioane, Osho este intotdeauna pentru a trai cat mai natural. Iar din acest punct de vedere, sa traiesti departe de oameni este nefiresc. La sufiti se spune ca pana la fi divini, trebuie sa fii om. De aceea calea sufita merge pe evolutia spirituala in cadrul comunitatii in care traiesti.
Osho nu condamna, ci constata. E doar un martor.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 25 Nov 2008, 06:30 PM
Mesaj #18


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
Ioane, Osho este intotdeauna pentru a trai cat mai natural.
Mda, dar a fi sfint nu este ceva natural, este "supranatural", pe baza celor naturale dar mai presus de ele. Oricit de intelept ai merge pe calea naturala nu poti atinge sfintenia ci cel mult intelepciunea...
QUOTE
Nu mai imi pierd timpul si energia cu acele moduri de viata care nu respecta legile naturale si universale care exista pe aceasta lume.
Nici eu nu pierd vremea cu intelepciunea naturala.. O caut pe cea supranaturala, de "dincolo de ratiune"...
QUOTE
Unii oameni l-au descoperit pe Dumnezeu prin dans, altii stand departe de oameni, in meditatie sau rugaciune. Normal, cei care l-au descoperit stand departe de oameni au impresia ca doar asa poti sa ajungi acolo....Osho spune ca ambele cai sunt valabile.
Sa nu fortam, cei care se sfintesc departe de oameni nu cer celor din lume sa faca precum fac ei... E recunoscut in ortodoxie ca ambele cai sunt bune, ca si in familie omul se poate sfinti... Dar nu pe calea naturala ci prin bunavointa si taine divine.
Matei 19:26 Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 11 Dec 2008, 04:44 PM
Mesaj #19


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365




"Evangheliile nu deţin tehnici cu care s-ar putea dezvolta iubirea inimii. În afara de aceasta, Evangheliile sunt prea grele pentru oamenii simpli. Poate că acesta este motivul pentru care mesajul cristic apare ca fiind din ce în ce mai puţin practic, faţă de cel al lui Buddha, de exemplu.


Întrebarea este pusă de Prem Nirvan. Iubirea nu se întemeiază pe metode tehnice. Calea iubirii nu cunoaşte tehnici prin care ai putea să-ţi amplifici iubirea.

Pe calea inteligenţei, Jnana Yoga, calea cunoaşterii, se pot aborda multe tehnici. Meditaţia este o tehnică. Datorită inteligenţei se dezvoltă tehnicile. Inteligenţa creează întotdeauna tehnologie. Dacă inteligenţa se foloseşte în spiritualitate ea creează Yoga, Tantra- şi acestea sunt tehnologii, dar pentru fiinţa interioară. Inteligenţa este tehnologică. Ea găseşte întodeauna căi prin care lucrurile se pot face mai eficient. Acolo unde se foloseşte inteligenţa, se vor găsi căi mai bune pentru a ajunge la ţelul propus – mai repede, mai direct, cu mai puţine neplăceri, cu mai puţine costuri – asta face inteligenţa.

Calea iubirii însă, Bhakti yoga, - şi Iisus este un , un devot – nu cunoaşte tehnici. Dragostea nu este o tehnică, te rog nu uita acest lucru. Iubirea nu este o tehnică şi nu poate fi o tehnică, iar dacă aduci tehnici, vei omorî iubirea.

Acest lucru se petrece în Occident, unde sunt date o mulţime de tehnici pentru amplificarea iubirii. Fiecare învaţă din cărţi cum se iubeşte mai eficient, cum se poate ajunge la un orgasm mai puternic, şi aşa mai departe. Acum, când totul este la dispoziţia oricui, oamenii devin incapabili să mai iubească. În acelaşi timp, mai trebuie înţeleasă încă o problemă. Dacă te interesezi prea mult de tehnici, nu vei mai trăi nici un orgasm. Este imposibil, pentru că tot interesul tău este centrat pe tehnică – cum dealtfel se şi face. Dacă eşti prea interesat de Vatsyayana şi posturile sale amoroase, atunci vei practica un fel de gimnastică, un fel de exerciţii. Iar iubirea va dispărea.

Iubirea nu are nevoie de tehnici. Nu vezi asta? Animalele iubesc şi ele, păsările, copacii la fel, şi dacă ai ochi să vezi, întreaga existenţă este o energie a iubirii. Dar pentru asta nu există tehnică. Totul este natural, spontan. Tehnicile se opun spontaneităţii.

Iubirea nu este tehnică, ci spontaneitate. Tot ce are ea nevoie este ca tu să-ţi laşi toată fiinţa ta să sălăşluiască în inimă. Drumul către iubire nu trece prin cap, ci prin inimă. Realizează că numai inima este capabilă să iubească.

Este asemenea unui trandafir care se deschide. Nu trebuie să-l deschizi tu, el este singur capabil să se deschidă. Această capacitate îi este înnăscută, ea aparţine drumului ei. Floarea unui trandafir se deschide de la sine. Exact la fel se deschide şi inima; ea nu are nevoie de antrenament. Dacă o antrenezi, o distrugi, căci prin antrenament distrugi spontaneitatea.

De aceea Evangheliile nu dau tehnici, Nirvan. Pe această cale nu pot fi date tehnici.

Ţie îţi place Buddha. În Occident, numărul adepţilor lui Buddha creşte pe zi ce trece, căci Occidentul este preponderent mental. Acolo domină inteligenţa; Occidentul este tehnic din aproape toate punctele de vedere.

Deci trăieşti o imensă fascinaţie câmd citeşti despre Buddha, Patanjali sau Vatsyayana; şi se potriveşte mai bine. Întreaga ta fiinţă spune: „Da, aşa trebuie să fie!" Tu eşti pregătit să-l accepţi pe Buddha, pe Patanjali, pe Mahavir.

Occidentul îi dă din ce în ce mai puţină importanţă lui Cristos, cauza fiind faptul că nu se mai trăieşte prin inimă; inima este uitată. Oamenii sunt creştini pentru că s-au născut creştini, însă farmecul lor scade din ce în ce mai mult în fiecare zi. Ei atrag prin faptul că stau bine cu logica, cu inteligenţa, şi există un drum clar trasat pentru ce trebuie făcut.

Dragostea nu se face, se petrece, ea este credinţă şi nu tehnică. Iisus spune: „Iubeşte-l pe Dumnezeu". Dacă înţelegi că trebuie să iubeşti, atunci nu mai este nici o problemă. Dacă nu poţi să iubeşti, atunci Iisus nu este calea ta. În acel moment trebuie să te opreşti la Buddha. Pe drumul lui Buddha, nu există dragoste. Nu există emoţii, sentimente, iubire. Buddha spune: „Cei care sunt înclinaţi către sentimente, către emoţii şi au o natură afectivă trebuie să găsească alte căi. Calea mea nu este pentru ei."

Ştiţi că Buddha a fost mult timp împotriva iniţierii femeilor? A refuzat acest lucru foarte mult timp. De multe ori a fost întrebat: „De ce nu iniţiezi femei?" Şi el avea obiceiul să răspundă : „Nu, calea mea este calea inteligenţei şi nu a iubirii şi dacă las femeile să vină, ele vor strica toată munca mea."

Pentru că se exercita foarte multă presiune asupra sa – Buddha era un om prin excelenţă democratic şi era conştient că nu era corect să excluzi femeile – s-a explicat imediat, chiar dacă ezita. În ziua când a început să iniţieze femei, a explicat: „Calea mea ar fi rămas cel puţin cinci mii de ani pură. Dar acum pot să sper că va rămâne încă cinci sute de ani astfel, dar nu mai mult de atât." Şi chiar aşa s-a petrecut. Odată cu intrarea femeilor, caracteristicile budismului au început să se schimbe, căci femeia aduce cu sine iubirea. Curând Buddha şi-a părăsit corpul fizic şi calitatea budismului s-a schimbat. Dacă Buddha s-ar reîntoarce, nu ar mai fi în stare să recunoască budismul care domină acum China, Burma şi Thailanda. Nu l-ar putea recunoaşte, pentru că întreaga lui calitatea s-a schimbat. Întreaga lui viaţă, Buddha a spus că rugăciunea este un nonsens şi că numai meditaţia poate ajuta. El mergea exclusiv pe calea inteligenţei, rugăciunea era pentru el lipsită de importanţă. El spunea: „Nu există Dumnezeu, deci cui vă rugaţi? Este o nebunie". Tot el spunea: „Nimeni în afară de tine nu te poate ajuta."

Ultimul lui mesaj pe patul de moarte a fost…Ananda, discipolul lui principal, l-a rugat: „Bhagwan, dă-ne ultima ta învăţătură." Şi Buddha a spus: „Ananda, appa di po bhava. „Fii propria ta lumină. Altă lumină nu există. Deci nu te uita la cer, nu privi la mine, căci altă lumină nu există. Fii propria ta lumină. Propria ta inteligenţă trebuie să devină lumina ta; bazează-te exclusiv pe tine însuţi – nu fi dependent de nimic altceva. Nu căuta alt sprijin, nu căuta refugiu."

El era unul dintre oamenii cei mai inteligenţi care s-au născut vreodată pe pământ. Însă curând după ce a plecat, calitatea învăţăturii sale a început să se schimbe. Iar una din cele mai mari surprize ale istoriei este că din budism a apărut Tantra, izvorul artelor iubirii. Budismul a fost izvorul acestor arte ale iubirii. Acesta este un Buddha total. Nu există nici o legătură între cei doi; dar aşa trebuia să fie. Femeile abia intraseră – veniseră în număr mare, şi femeile au o inimă iubitoare, aşa că au influenţat toată învăţătura – curând raportul dintre bărbaţi şi femei a devenit de unu la patru. Odată cu ele, femeile au adus dragostea, delicateţea, bunătatea, feminitatea, sensibilitatea. Odată cu ele a venit tot ce Buddha a respins. Calitatea s-a schimbat: Buddha a devenit Dumnezeu, a fost venerat, adorat. I s-au construit temple, i s-au ridicat statui, iar tot ceea ce Buddha spusese că nu-şi are locul pe calea sa, a pătruns şi a înflorit.

Aceasta nu înseamnă că ceva merge prost. Nu mergea nimic prost, pentru că mulţi oameni şi-au atins ţelul prin dragoste. Însă puritatea budismului s-a pierdut. NU mai exista exclusivitatea inteligenţei. Calea lui Buddha era din ce în ce mai mult punctul de întâlnire al contrariilor.

Acest lucru îmi place foarte mult. Nimic de acest gen nu s-a petrecut pe calea lui Iisus. Nimeni nu ar fi urmat calea lui Iisus dacă aceasta ar fi condus la inteligenţă, dacă ar fi fost calea inteligenţei, aproape nimeni. Calea lui Iisus rămâne pură. Este calea rugăciunii, a iubirii – iubire faţă de întreaga existenţă – iubire faţă de Dumnezeu, iar Dumnezeu înseamnă totul. Aici nu vei găsi tehnici. Dacă vei căuta tehnici în Evanghelii, atunci nu eşti pe drumul cel bun. Caută-le în Yoga Sutra a lui Patanjali, caută-le în Vijnana Bhairva Tantra. Caută-le altundeva, pentru că Iisus este un îndrăgostit de Dumnezeu.

Dacă înţelegi că trebuie să iubeşti, nu mai ai nevoie de nimic altceva; dacă însă nu poţi să iubeşti, atunci această cale nu te poate ajuta cu nimic. Las-o deoparte, pentru că nu este pentru tine.

Problema este că Nirvan ar vrea să iubească şi nu poate. De aceea caută tehnici. Dar iubirea nu se produce prin tehnici, deci ceea ce vrei tu este imposibil. Nirvan, urmează calea inteligenţei. Dacă Buddha te atrage, atunci nu este nici o problemă. Uită-l pe Iisus! Buddha îţi este de ajuns.

Evangheliile nu deţin tehnici cu care s-ar putea dezvolta iubirea inimii – nici nu există. În afara de aceasta, Evangheliile sunt prea grele pentru oamenii simpli.

NIrvan, în această privinţă te înşeli. Evangheliile sunt greu de înţeles numai pentru intelectuali, nu şi pentru oamenii simpli. Iisus a mers cu oameni simpli. El era împotriva intelectualilor, fiind cu totul de partea oamenilor simpli. Întreaga tinereţe şi-a petrecut-o înconjurat de oameni simpli, căci ei au o inimă pură. Intelectualii îşi pierd inima, căci ei trăiesc în cap. Ei se gândesc la iubire, dar nu pot iubi. Dacă uneori spun că s-au îndrăgostit, atunci ei doar gândesc că sunt îndrăgostiţi.

Nu poţi să iubeşti cu mintea. Este la fel de imposibil şi cum ai putea să vezi prin urechi sau să auzi prin ochi. Nu poţi să auzi prin ochi ochi sau să vezi prin urechi, pentru că ele nu sunt create pentru asta.

Inteligenţa nu a fost creată pentru iubire. Pentru aceasta există inima. Intelectualul este antrenat pentru cap; şcoala generală, liceul, universitatea – toate antrenează capul. Cu cât eşti mai inteligent, mai calculat, cu atât îţi va fi greu să iubeşti. De aceea, Iisus este mereu în mijlocul oamenilor simpli, obişnuiţi, căci ei sunt oameni neobişnuit de iubitori. Aşa-zişii intelectuali neobişnuiţi sunt îndrăgostiţi absolut obişnuiţi, chiar banali.

Atunci, cum să fie adevărat ceea ce spui tu: „În afară de aceasta, Evangheliile sunt greu de înţeles pentru oamenii obişnuiţi?"

Nu, domnul meu, nu este deloc aşa. Dacă ele sunt grele pentru tine, aceasta arată că eşti tu greu pentru ele, că prea mult timp conştiinţa ta este focalizată preponderent în cap. Nu ai cum să înţelegi Evangheliile cu capul. Prin lacrimi, da; prin logică nu; prin dans, da, prin cântec, da; prin rugăciuni, da. Prin argumente, însă, nu. Te-ai apropiat de Evanghelii într-un mod fals. Te-ai centrat în cap atunci când ai citit Evangheliile. Evangheliile sunt creaţii simple – ca florile, ca râurile. Iisus a trăit împreună cu oameni simpli. Era maestru în relaţiile cu oameni simpli. Buddha a trăit împreună cu oameni neobişnuiţi – mari învăţaţi, intelectuali vestiţi, poeţi, filozofi; atmosfera lui era aceea a inteligenţei.

Iisus a mers împreună cu pescari, cu lemnari, cu cizmari, cu beţivi, cu o prostituată. Şi a vorbit cu ei toţi; aceste Evanghelii sunt discursurile lui; Iisus le-a ţinut unor oameni foarte simpli. În realitate, El însuşi era foarte simplu. Nu era fiu de rege, era fiul unui tâmplar. El nu putea să spună lucruri pe care oamenii obişnuiţi să n ule înţeleagă.

Însă eu înţeleg care e problema ta. Îţi este greu; crezi că nu există nimic pentru tine. Nu te îngrijora inutil din această cauză. Priveşte în jurul tău şi vezi ce este pentru tine. Există o mie de posibilităţi şi o poartă. Adevărata soluţie este să ajungi la Dumnezeu; şi nu contează prin ce poartă intri. Intră – acesta este singurul lucru cu adevărat important. Aşadar, lasă-l pe Buddha să fie o poartă pentru tine. Poate că acesta este motivul pentru care mesajul cristic îţi apare ca fiind mai puţin practic decât acela al lui Buddha, de exemplu.

Lucrurile stau astfel: dacă eşti o persoană extrem de intelectuală, calea lui Buddha îţi va apărea ca fiind extrem de practică, iar calea lui Iisus ca fiind nepractică. Dacă eşti u nom mereu plin de iubire, calea lui Buddha nu ţi se pare practică, ci calea lui Iisus. Depinde numai de tine dacă o cale este sau nu practică. Dacă ceva ţi se potriveşte înseamnă că este practic pentru tine. Dacă nu, înseamnă că nu este practic. Şi nu este necesar să te opreşti la ceva care nu este practic."


Sursa: Osho, Eu însă vă zic vouă, vol 1, cap 2, Editura Sapienţia, 2000.

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 11 Dec 2008, 04:44 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 26 Jan 2009, 02:37 PM
Mesaj #20


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



Carţi de Osho, traduse în limba română:


Editura Mix:


1. Autobiografia unui mistic nonconformist (2002)

2. Cartea despre bărbaţi

3. Cartea despre copii (2002)

4. Cartea despre ego (2004)

5. Cartea despre femei

6. Cartea despre sex[1] (2006)

7. Cartea despre tao (2006)

8. Cartea despre nimic (2008)

9. Calea Zen (2007)

10. Calea spirituală yoga (2006)

11 . Iubire, libertate şi solitudine- o nouă viziune asupra relaţiei de cuplu (2006)

12. Emoţiile- cum ne putem elibera de mânie, gelozie, teamă (2003)

13. Farmacie pentru suflet- Lucruri simple pe care le puteţi face pentru a evita neplăcerile vieţii de zi cu zi (2003)

14. Mesia[2]. Profetul de Kahlil Gibran reflectat de Osho. (2 volume) (2007)

15. Omul care iubea pescăruşii- 12 povestiri iniţiatice din marile tradiţii ale înţelepciunii (2006)

16. Sămânţa de muştar- comentarii la Evanghelia a cincea a sfântului Toma (2 volume) (2006)

17. Tarotul zen: jocul de cărţi transcendent al Zenului (2004)


Proeditura:



1. ABCul iluminării- trăieşte o experienţă fără a o numi în vreun fel (2008)

2. Când iubeşti- cum să iubeşti conştient şi să relaţionezi fără teamă (2008)

3. Emoţiile şi sănătatea: transformarea senzaţilor de frică, mânie şi gelozie în energie creativă (2008)

4. Războiul şi pacea interioară (2008)

5. Echilibrul corp-minte- folosirea minţii pentru vidnecarea corpului (2008)

6. Vedanta – 7 paşi spre samadhi (2004)

7. INTIMITATEA – încrederea în sine şi în celălalt (2006)

8. LIBERTATEA-- curajul de a fi tu însuţi (2006)

9. BUCURIA- fericirea care vine din interior (2006)

10. COMPASIUNEA – suprema înflorire a iubirii (2006)

11. MATURITATEA- responsabilitatea de a fi tu însuţi (2006)

12. INTUIŢIA – cunoaşterea de dincolo de logică (2006)

13. CONŞTIENTIZAREA- cheia pentru a trai in armonie (2006)

14. CURAJUL- placerea de a trai periculos (2006)

15. CREATIVITATEA-- descătuşarea forţelor interioare (2006)

16. INTELIGENŢA – reacţionează creativ la prezent (2006)

17. MEDITAŢIA-- prima şi ultima libertate: cum să-ţi trăieşti viaţa deplin conştient de ceea ce ţi se întâmplă (2008)


Editura RAM:


1. Zen- povestiri zen comentate de Osho (2003)

2. Mergând în zen, stând în zen (2001)

3. Tao- poarta de aur (2 volume)

4. Sutra inimii-discursuri asupra sutrei Prajnaparamita Hridayam, de Gautama Buddha (2006 )

5. Sutra de diamant- discursuri asupra sutrei Vajrachchedika Prajnaparamita, de Gautama Buddha (2005)

6. Dhammapada - calea legii divine revelata de Buddha (8 volume)(2001-2004)

7. Spiritualitatea tantrică- zece cuvântări despre « Cântecul regal » al lui Saraha (2 volume)(2007)

8. Tantra – suprema înţelegere

9. Vijnana Bairava Tantra- cartea secretă esenţială a căii tantrice (5 volume)

10. Exact asa- povestiri sufite comentate de Osho (2004)

11. Yoga Sutra- sutrele lui Patanjali comentate de Osho (7 volume) (1998-2002)

12. Aici si acum (2 volume) (2004)

13. De la sex la supraconştiinţă (2002)

14. Iubire-libertate-solitudine

15. Dincolo de mister

16. Calea iubirii-poeme ale lui Kabir commentate de Osho (2000)

17. Tu eşti acela- Sarvasar Upanishad, Kaivalya Upanishad şi Adhyatma Upanishad comentate de Osho (2000)

18. Kundalini- în căutarea miraculosului


Editura Sapienţia:



1. Eu însă vă zic vouă…Învăţăturile din Noul Testament comentate de Osho (2 volume)(2003)

2. Mori spre a renaşte (2001)


Editura Mar:


1. Cartea înţelegerii- crearea propriei tale căi spre libertate (2006)

2. De la medicaţie la meditaţie – despre cum ajută meditaţia sănătăţii fizice şi psihice (2007)

3. Doctrina Supremă- Sinele incognoscibil- interpretări moderne ale Kenoupanishadei (2007)

4. Întoarcerea către sine – Prelegeri despre Zen (2006)


Editura Herald:

1. Meditaţia- arta extazului. Ghid practic pentru meditaţie

2. Calea perfectă

3. Iluminarea- eternul început

4. Viaţa este aici şi acum


Editura Convex:


1. Revoluţia interioară (1994)


[1] Nu este identică cu cea aparută la editura RAM. Mai are adăugate câteva texte.

[2] În prima ediţie s-a numit „Profetul" şi avea un singur volum

PS. Dacă ştiţi vreun titlu care nu e în listă, vă rog să completaţi

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 26 Jan 2009, 02:38 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 26 Jan 2009, 02:43 PM
Mesaj #21


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



Cărţi în format digital, în limba engleză, la liber:Osho Books
Go to the top of the page
 
+Quote Post
leirn
mesaj 27 Jan 2009, 09:56 AM
Mesaj #22


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.928
Inscris: 4 December 06
Forumist Nr.: 9.039



leirn, topicul asta e despre Osho. Ti'am mutat postul aici

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 27 Jan 2009, 11:39 AM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 2 Feb 2009, 12:09 PM
Mesaj #23


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



Din nou despre căi...

"Spuneţi-mi, este oare luciditatea mai preţioasă decât iubirea?

Cel mai înalt vârf reprezintă o culminare a tuturor valorilor: adevăr, iubire, luciditate, autenticitate, totalitate. Pe cel mai înalt vârf ele sunt indivizibile. Ele sunt separate doar în văile întunecate ale inconştienţei tale; ele sunt separate doar când sunt impure, amestecate cu altceva. În momentul în care se purifică, devin una singură. Cu cât sunt mai pure cu atât sunt mai aproape unele de altele.

De exemplu, fiecare valoare există simultan pe mai multe planuri. Ea se găseşte pe mai multe nivele. La cel mai coborât nivel, iubirea este pasiune - acesta este cel mai de jos nivel - care coboară până în infern. Iubirea este, de asemenea, rugăciune; ea reprezintă cel mai înalt nivel, care se ridică până în paradis. Iar între aceste două niveluri se găsesc multe planuri ce se pot discerne cu uşurinţă.

În pasiune iubirea este prezentă doar procent; nouăzeci şi nouă la sută sunt alte lucruri: gelozie, egoism, posesivitate, furie, sexualitate. La acest nivel iubirea este mai mult fizică, mai mult chimică; ea nu pătrunde mai profund. Este foarte superficială, aşa cum este pielea pentru corp.

Îndreptându-vă spre planuri mai înalte, lucrurile devin mai profunde, ele încep să capete noi dimensiuni. Ceea ce era doar fiziologic, începe să aibe şi o dimensiune psihologică. Ceea ce nu era nimic altceva decât biologie trebuie să devină psihologie. Zoologia noastră este comună cu a animalelor, însă nu şi psihologia. Când iubirea se ridică spre cele mai înalte planuri, când ea pătrunde în profunzime, începe să devină spirituală, începe să devină metafizică.

Numai fiinţe precum Buddha, Krishna sau Christos cunosc această calitate a iubirii. Iubirea este răspândită peste tot, la fel ca toate celelalte valori. Când iubirea este sută la sută pură, nu puteţi face nici o distincţie între iubire şi luciditate - ele nu mai sunt două lucruri diferite. Nu puteţi face distincţie nici măcar între iubire şi Dumnezeu; ele nu sunt două lucruri diferite. Ca urmare, Iisus afirmă că Dumnezeu este iubire. El le face sinonime. Afirmaţia sa are o profunzime extraordinară.

La periferie totul pare separat de orice altceva, la periferie existenţa este "mai mulţi". Pe măsură ce te apropii de centru, această multitudine începe să se unească, să se contopească într-un întreg; apare o unitate. În centru totul este un întreg.

Întrebarea ta este deci corectă doar dacă nu înţelegi cea mai înaltă calitate a iubirii şi a lucidităţii. Însă în cazul în care ai o viziune directă, nemediată, a celui mai înalt pisc - Everestul - ea devine irelevantă.

Tu mă întrebi: "Are luciditatea o valoare mai mare decât iubirea?" Nu este nimic înalt şi nimic jos. Ele nu mai sunt - de fapt- două valori diferite. Sunt două căi care pornesc din vale şi te duc până în vârf.

O cale este aceea a lucidităţii, a meditaţiei: este calea Zen-ului. Cealaltă cale este aceea a iubirii, a devoţiunii - bhakti: calea sufită. Aceste două căi sunt separate doar la începutul călătoriei; trebuie să alegeţi una dintre ele. Indiferent ce cale alegeţi, ea vă va conduce spre acelaşi vârf. Şi, pe măsură ce vă apropiaţi tot mai mult de culme, veţi avea o surpriză: călătorii care se găsesc pe celelalte căi se apropie din ce în ce mai mult de voi. Astfel, încetul cu încetul, căile încep să se contopească. Iar în momentul în care atingeţi ceea ce este ultim, calea este una singură.

Cel care urmează calea lucidităţii găseşte iubirea, ca o consecinţă firească a lucidităţii sale, ca un efect secundar, ca o umbră, în timp ce acela care urmează calea iubirii găseşte luciditatea ca o consecinţă, ca un epifenomen, ca o umbră a iubirii. Luciditatea şi iubirea sunt cei doi versanţi pe care urcaţi spre acelaşi vârf.

Amintiţi-vă: când conştiinţa voastră este lipsită de iubire, ea este încă impură; ea nu a ajuns încă la acea puritate de sută la sută, ea nu este cu adevărat conştientă, ea este amestecată cu inconştienţa. Ea nu este lumină pură. Există încă zone de întuneric în interior, care sunt active, care vă influenţează, care vă domină. Dacă iubirea voastră este lipsită de luciditate, atunci ea nu este încă iubire. Ea trebuie să fie ceva inferior, care se apropie mai mult de de pasiune decât de rugăciune.

Acesta să vă fie deci criteriul: dacă vă aflaţi pe calea lucidităţii, criteriul vostru va fi iubirea. Când luciditatea voastră înfloreşte spontan în iubire, să ştiţi că aţi atins deplina luciditate, aţi intrat în samadhi. Dacă urmaţi calea iubirii, atunci lăsaţi luciditatea să funcţioneze ca un criteriu, ca o piatră de încercare. Când în voi se ridică - deodată, pe neaşteptate, de nicăieri, în însuşi centru iubirii voastre - flacăra lucidităţii, puteţi fi siguri că....Bucuraţi-vă! Aţi ajuns acasă."

(Sursa: Osho, Meditaţia: arta extazului, Editura Herald, pag. 288-290)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 25 Feb 2009, 04:36 PM
Mesaj #24


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



Despre adevăr şi minciună...

"IATĂ CÂTEVA DINTRE SUTRELE LUI ERHARD WERNER DIN „CARTEA MINCIUNILOR". AI PUTEA SĂ COMENTEZI DESPRE UNA SAU MAI MULTE DINTRE ELE?


Sutrele sunt minunate.

Prima sutră:

ADEVĂRUL NU ARE NICI UN ÎNŢELES.

DOAR ESTE.

Este ca o floare. Nu are nici un înţeles. Ce înţeles are o floare? Ea doar este.

Înţelesul este ceva al minţii, înţelesul este ceva impus de minte. Adevărul nu este ceva impus de minte. Când mintea nu mai este, este adevărul. Deci cum ar putea adevărul să aibă vreun înţeles? El doar este.

DACĂ ÎL EXPERIMENTEZI , ESTE ADEVĂRUL.

ACELAŞI LUCRU DACĂ ESTE CREZUT ESTE O MINCIUNĂ.

Da, absolut adevărat. Dacă îl experimentezi, doar atunci este adevăr, pentru că adevărul este o experienţă, nu este o credinţă. Credinţa înseamnă că nu ştii, că ai o cunoaştere împrumutată. Ştii ceva despre el, dar nu pe el. Ceva despre el înseamnă ceva foarte îndepărtat. Este o micniună. Toate lucrurile spuse despre adevăr sunt minciuni. Doar adevărul este adevărat.

Adevărul nu poate fi spus; el poate fi doar experimentat. Deci, ce continuă să facă maeştrii? Ei te conduc de la o minciună la alta care este mai aproape de adevăr. Şi apoi te conduc de la acea minciună la altă minciună, care din nou este mai aproape de adevăr. Dar toate minciunile sunt minciuni; mai aproape sau nu, nu e nici diferenţă. Când faci un salt din toate minciunile, este din minte, mincinosul. Când faci un salt în afara minţii, adevărul este, pur şi simplu este, şi doar atunci este adevăr.

Ce a spus Iisus a fost adevărat pentru el, dar pentru creştini? Toate acele propoziţii minunate sunt minciuni moarte, ceva în care să crezi. Doar crezând nu poţi să ajungi la adevăr.

DACĂ ÎLEXPERIMENTEZI, ESTE ADEVĂRUL.

ACELAŞI LUCRU DACĂ ESTE CREZUT ESTE O MINCIUNĂ.

EVIDENT, ADEVĂRUL ESTE CUM ESTE.

NU LA FEL DE EVIDENT, EL ESTE, ŞI CE-I CU ASTA?

Voi repeta, ca să poţi urmări:

EVIDENT, ADEVĂRUL ESTE CUM ESTE. Nu poate fi spus nimic despre adevăr, doar atât: aşa este. Nu poate fi comparat. Nu poate exista nici o analogie pentru el. Nu poţi spune: este precum asta. Adevărul este doar precum adevărul, dar asta va fi o tautologie: să spui că adevărul este adevăr, va fi o tautologie, pentru că nu adaugă nimic în plus la cunoaşterea ta. Dar aşa stau lucrurile. Adevărul este o tautologie, pentru că nu există nimic în existenţă care să poată deveni o analogie pentru el. Nu putem spune: „Adevărul este aşa", pentru că doar adevărul este. Nu există altceva. EVIDENT, ADEVĂRUL ESTE CUM ESTE.

Deci ţine minte că adevărul este adevăr, Dumnezeu este Dumnezeu, Iubirea este iubire. Dacă ceri definiţii, acestea nu sunt definiţii, pentru că o definiţie înseamnă că spui ceva care poate deveni o analogie. Ce poate fi spus despre iubire? Ce poate fi spus despre adevăr? Ce poate fi spus despre Dumnezeu? Orice vei spune va deveni o tautologie. Nu spui nimic nou, doar repeţi Dumnezeu este Dumnezeu, deci ce rost are să repeţi? Dacă persoanei ce nu îl cunoaşte pe Dumnezeu şi întreaba „Ce este Dumnezeu?" îi spui „Dumnezeu este Dumnezeu", cum este el ajutat? Te va considera un nebun. Dar asta este ceea ce toate marile scripturi au făcut. Nimic altceva nu se poate face, toată lumea e neajutorată aici. Tot limbajul, toată logica eşuează.

EVIDENT, ADEVĂRUL ESTE CUM ESTE.

NU LA FEL DE EVIDENT, EL ESTE, ŞI CE-I CU ASTA?

Dacă este evident, este în regulă, dacă nu este atât de evident, şi atunci este în regulă, pentru că ambele sunt adevărate. Când ajungi la adevăr, când îl experimentezi, multe devin evidente şi multe nu sunt atât de evidente. Nimeni nu ajunge la adevăr complet: nimeni nu poate ajunge la adevăr complet vreodată, este un ocean atât de vast.

Vă voi spune o mică povestioară despre maestrul sufit Jalaluddin Rumi. Mergând pe un cal, se întorcea acasă de la şcoala sa, unde obişnuia să predea discipolilor săi. Discipolii săi îl urmau pe drum – trebuie să fi fost un maestru foarte iubit.

Apoi deodată a venit un fakir care a oprit calul şi a pus o întrebare. Întrebarea pe care a pus-o fakirul era: Am auzit că ai devenit iluminat. Am făcut un drum lung pentru a-ţi pune o întrebare: Cine crezi că este mai mare – Mohammed Hazarat, fondatorul islamului, sau marele mistic sufit, Al-Hillaj?

Al-HIllaj fusese ucis, omorât de musulmani, pentru că s-a crezut că este un iconoclast, şi rebel, şi blasfemiator, pentru că a afirmat „anal hak", „eu sunt adevărul." Musulmanii au spus că este prea egoist să spui „Eu sunt adevărul." Dacă ar fi fost în India l-am fi adorat ca pe un teertankara sau un Buddha, dar în ţările mahomedane a fost ucis.

Era cel mai mare sufit. Şi să îl întrebi pe Rumi, care era şi el un sufit şi urma aceeaşi cale cu Al-Hillaj, însemna să creezi cu adevărat probleme.

Rumi l-a întrebat pe fakir: De ce întrebi? Fakirul a spus: Înainte să moară Mohammed a spus – şi acestea sunt ultimele sale cuvinte pe acest pământ – a spus: „Doamne, nu te-am putut cunoaşte aşa cum meriţi să fii cunoscut. Şi eu am greşit." Fakirul a spus: Acesta este ultimul verdict al lui Mohammed – el nu a putut să îl cunoască pe Dumnezeu în totalitate. Şi el însuşi spune, şi el însuşi dă mărturie faptului că şi el a greşit. Apoi este Al-Hillaj care a spus: „când l-am văzut pe Dumnezeu am devenit el, el a devenit eu. Ne-am dizolvat unul în altul, l-am cunoscut total, l-am văzut total, am devenit el în mod total." Deci, cine este mai mare? De aceea întreb.

Jalaluddin Rumi a dat un răspuns atât de frumos – nimeni nu l-ar fi bănuit vreodată. El a spus: Mohammed Hazarat este mai mare decât Al-Hillaj.

Fakirului nu îi venea să creadă. El a spus: De ce? De ce spui acest lucru? Rumi a răspuns: Pentru că setea lui Mohammed a fost aşa de mare încât deşi a ajuns să îl cunoască pe Dumnezeu, a ajuns să îl cunoască tot mai mult, şi mai mult, şi mai mult, şi mai mult, setea sa a fost atât de mare încât nu a putut fi potolită. Setea lui Al-Hillaj nu putea să fi fost atât de mare – doar o picătură din Dumnezeu l-a mulţumit complet. De aceea spun că Mohammed Hazarat este mai mare.

Dacă mă întrebi pe mine, şi eu voi spune că cei care l-au cunoscut vor şti mereu că ceva încă rămâne de cunoscut. Dumnezeu nu devine niciodată complet cunoscut, calitatea sa de bază este incognoscibilitatea. Îl atingi, îl simţi, devii una cu el, dar misterul său de neaflat încă te înconjoară. Totul nu devine niciodată evident, foarte multe rămân care nu sunt deloc evidente. NU LA FEL DE EVIDENT, EL ESTE, ŞI CE-I CU ASTA?"

(Sursa: Osho, "Tao, the three treasures", vol 2, chapter 8, question 8)


Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 26 Feb 2009, 12:14 AM
Mesaj #25


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Gypsyhart,
QUOTE
Credinţa înseamnă că nu ştii, că ai o cunoaştere împrumutată. Ştii ceva despre el, dar nu pe el. Ceva despre el înseamnă ceva foarte îndepărtat. Este o micniună. Toate lucrurile spuse despre adevăr sunt minciuni. Doar adevărul este adevărat.
Omul tau vrea sa spuna lucruri mari, dar desi se chinuie, nu-i reuseste de nici un fel. Chiar acum, rasfoind Hanul, am vazut topicul asta, si nu am citit, deocamdata, decat ultimul tau post.
Lasand la o parte ca incearca o filosofie ieftina, folosind chiar cuvinte mari precum "experienta", cu care oricum demonstreaza ca nu are nici o legatura, nici macar nu are bunul simt sa intelega sensul cuvantului "Credinta" in relatia crestinilor cu Dumnezeu. El isi inchipuie ca credinta inseamna sa nu sti, adica un fel de banuiala, de incertitudine. FALS! Ti-am mai spus odata ca omul asta vorbeste despre ce nu intelege.

Cand afirm:"Eu cred in Dumnezeu", asta nu inseamna nicidecum ca ma indoiesc de Dumnezeu, de existenta Lui, sau ca nu stiu daca exista sau nu, sau nu stiu ceva ce ar trebui sa stiu despre El, ci inseamna, in fapt ca eu am certitudinea in existenta lui Dumnezeu si stiu exact cat trebuie sa stiu despre Dumnezeu.

Acum intelegi de ce omul vorbeste despre ce habar nu are, si ca incearca o filosofie despre religii, amestecand credintele de-a valma, fara sa inteleaga macar ce sustin acestea?!

Iata inca o mostra de indolenta crasa din partea lui:
QUOTE
Ce a spus Iisus a fost adevărat pentru el, dar pentru creştini? Toate acele propoziţii minunate sunt minciuni moarte, ceva în care să crezi. Doar crezând nu poţi să ajungi la adevăr.

Osho se crede mai destept si mai cu "experienta" decat Iisus chiar.
Cand Iisus spune: " Iar Iisus i-a zis: De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede." (Marcu 9:23), vine Osho si zice ca acestea sunt minciuni moarte, ca cica nu poti ajunge la adevar. Dar cum poate un mincinos ca Osho sa vorbeasca despre adevar? Poate incapea adevarul in gura lui Osho? Niciodata... Pentru ca el minte deliberat cand vorbeste despre credinta, despre Iisus, despre Dumnezeu si despre religii si credinte in general.
Repet, a crede inseamna a fii sigur, a nu te indoi, a avea certitudinea ca asa este. A crede in Iisus Hristos inseamna a fii sigur de El, si ca Adevarul Lui este si Adevarul meu. Osho minte cu nerusinare cand spune ca nu poti ajunge la adevar crezand in ce spune Iisus, si se refera doar la neputinta lui de a atinge vreun adevar; si din asta trage concluzia ca nimeni nu poate ajunge la adevar.
Iata ca Iisus Hristos a spus: Eu sunt Calea, Adevărul si Viata. (Ioan 14:6), si cine crede in Iisus Hristos, implicit crede in Adevar, si a crede in Adevar, nu inseamna nicidecum ce isi inchipuie Osho, si inseamna a trai efectiv acest Adevar pentru ca ti-l asumi total ca facand parte din tine.
Aceasta este diferenta dintre credinta si filosofie sau liber cugetare. Filosofia (adica libercugetarea) vorbesc depre "experimentare", experimentand "din gura", ca un exercitiu al mintii, al cugetarii, pe cand credinta este ceea ce traieste efectiv sufletul omului. Si traind experimentezi cu adevarat, nu doar gandindu-te la traire, asa cum face Osho.
Prin urmare, cand Iisus spune: Eu sunt Calea, Adevărul si Viata., Iisus chiar spune Adevarul, contrazicandu-l astfel pe Osho direct, care afirma ca:" Adevărul nu poate fi spus;".

Apoi daca Osho afirma ca "adevarul nu poate fi spus", ce ne mai miram ca ce spune el nu este adevar ci minciuna? Orice pasare pe limba ei piere, nu-i asa?!

Despre "Opera lui Osho", mai am ceva de spus, dar mai intai sa citesc si restul postarilor... asta daca nu te deranjeaza sa afli si replici la ce debiteaza Osho despre crestini si crestinism, si despre credinte in general, fara a avea macar o minima documentare despre ele. Si atunci nu este normal sa te intrebi ce valoare "de Opera" au vorbele acestui om cand vorbeste mai ales despre ce nu cunoaste?!

Acest topic a fost editat de Clopotel: 26 Feb 2009, 12:18 AM


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 26 Feb 2009, 06:20 AM
Mesaj #26


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



Eu cred că Osho acesta nu şi-a citit nici opera lui sau regulile lui sunt valabile doar pt. ceilalti. Dacă ar fi citit şi respectat:
Deci ţine minte că adevărul este adevăr, Dumnezeu este Dumnezeu, Iubirea este iubire. Dacă ceri definiţii, acestea nu sunt definiţii, pentru că o definiţie înseamnă că spui ceva care poate deveni o analogie. Ce poate fi spus despre iubire? Ce poate fi spus despre adevăr? Ce poate fi spus despre Dumnezeu? Orice vei spune va deveni o tautologie. Nu spui nimic nou, doar repeţi Dumnezeu este Dumnezeu, deci ce rost are să repeţi? Dacă persoanei ce nu îl cunoaşte pe Dumnezeu şi întreaba „Ce este Dumnezeu?" îi spui „Dumnezeu este Dumnezeu", cum este el ajutat? Te va considera un nebun. Dar asta este ceea ce toate marile scripturi au făcut. Nimic altceva nu se poate face, toată lumea e neajutorată aici. Tot limbajul, toată logica eşuează.
ar fi tacut. Trec peste faptul ca e indemnul la ignoranta care vrea sa te faca dependent de el.
Dar sigur, noi suntem fraierii, doar limbajul lui nu esueaza. wink.gif .
După mine trebuie băgat in categoria hotilor si a mincinosilor. Hot pt uzurparea Adevarului, mincinos pentru ca are doua adevaruri, unul pt. el si altul pt. ceilalti. smile.gif


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 26 Feb 2009, 10:39 AM
Mesaj #27


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



Salut Clopotel,
QUOTE
El isi inchipuie ca credinta inseamna sa nu sti, adica un fel de banuiala, de incertitudine. FALS!

Daca a crede inseamna a sti, de ce sa folosim doua cuvinte pentru aceeasi realitate? Respectiv "cred" si "stiu"? Care e diferenta?
QUOTE
Acum intelegi de ce omul vorbeste despre ce habar nu are, si ca incearca o filosofie despre religii, amestecand credintele de-a valma, fara sa inteleaga macar ce sustin acestea?!

Osho este interesat de constiinta, iar constiinta nu este echivalenta cu credinta, fie ca iti convine fie ca nu. Credinta de care vorbesti tu poate fi in cel mai bun caz INCREDERE, care este o calitate a inimii. In cel mai rau caz este un gand, o idee a mintii. Constiinta inseamna a fi, si atat.

Astept raspuns la intrebarea de mai sus....

QUOTE
Osho se crede mai destept si mai cu "experienta" decat Iisus chiar.
Cand Iisus spune: " Iar Iisus i-a zis: De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede." (Marcu 9:23), vine Osho si zice ca acestea sunt minciuni moarte, ca cica nu poti ajunge la adevar.

Adevarul nu este o credinta. Este adevarat ca unele credinte, sau ganduri sunt mai aproape de el. Exista ganduri mici, insulite, si ganduri mari, continente....
QUOTE
Dar cum poate un mincinos ca Osho sa vorbeasca despre adevar? Poate incapea adevarul in gura lui Osho? Niciodata... Pentru ca el minte deliberat cand vorbeste despre credinta, despre Iisus, despre Dumnezeu si despre religii si credinte in general.

Nu spune niciodata "niciodata". smile.gif
Intr'un fel ai dreptate, si in ultimul text pe care l-am postat Osho spune ca un maestru te duce cu zaharelul biggrin.gif . In alt sens, insa, te inseli amarnic! Tu doar iti aperi mica ta lume, crezand ca ai inteles....
QUOTE
Repet, a crede inseamna a fii sigur, a nu te indoi, a avea certitudinea ca asa este. A crede in Iisus Hristos inseamna a fii sigur de El, si ca Adevarul Lui este si Adevarul meu. Osho minte cu nerusinare cand spune ca nu poti ajunge la adevar crezand in ce spune Iisus, si se refera doar la neputinta lui de a atinge vreun adevar; si din asta trage concluzia ca nimeni nu poate ajunge la adevar.

Vezi ce am intrebat mai sus. Sper sa nu ocolesti intrebarea.

Am spus la unul din topicurile de pe "Comunitatea Credintei" ca "a crede" este legat de experienta pe care o ai. Acea experienta este "adevarul" tau. Orice altceva este "minciuna moarta".
A ajunge la adevar, in acest context, inseamna a trai ceva anume. Daca "a crede in ce spune Iisus" nu te conduce la adevar in sens de traire, atunci nu iti este de nici un folos sa crezi.
QUOTE
Iata ca Iisus Hristos a spus: Eu sunt Calea, Adevărul si Viata. (Ioan 14:6), si cine crede in Iisus Hristos, implicit crede in Adevar, si a crede in Adevar, nu inseamna nicidecum ce isi inchipuie Osho, si inseamna a trai efectiv acest Adevar pentru ca ti-l asumi total ca facand parte din tine.

Adevarul nu este o credinta. Vezi vreo diferenta intre aceste doua afirmatii:
1."Cred ca afara e frumos si soare"
2. "Afara e frumos si soare"?

Daca spun "eu sunt" sau "iubesc", tu intelegi ca tu nu esti, sau ca nu iubesti? Nu poti sa iesi din logica lui sau/sau?

QUOTE
Aceasta este diferenta dintre credinta si filosofie sau liber cugetare. Filosofia (adica libercugetarea) vorbesc depre "experimentare", experimentand "din gura", ca un exercitiu al mintii, al cugetarii, pe cand credinta este ceea ce traieste efectiv sufletul omului. Si traind experimentezi cu adevarat, nu doar gandindu-te la traire, asa cum face Osho.

Sper sa nu te superi ca iti spun, dar partea cu libercugetarea si "experimentarea din gura" ti se potriveste de minune....
QUOTE
Prin urmare, cand Iisus spune: Eu sunt Calea, Adevărul si Viata., Iisus chiar spune Adevarul, contrazicandu-l astfel pe Osho direct, care afirma ca:" Adevărul nu poate fi spus;"

Clopotel, incearca sa intelegi.
Daca eu spun acum "Afara este frumos si soare", si tu desi esti langa mine, nu poti sa vezi, sa simti in nici un fel acest lucru, cum iti dai seama daca e adevarat sau nu ce spun?
"Adevarul nu poate fi spus" inseamna ca adevarul este o experienta, o traire pe care o ai sau nu o ai. Sunt trairi si trairi, nivele si nivele ale "adevarului". A auzi pe cineva care isi impartaseste trairile si experienta sa prin viata nu te ajuta cu nimic daca nu ai trait tu insuti macar 1% din acele lucruri. Si exact cat ai trait, atata poti sa intelegi. Cuvintele (altcuiva) nu pot sa iti dea experienta, de aceea se spune "adevarul nu poate fi spus".
QUOTE
Apoi daca Osho afirma ca "adevarul nu poate fi spus", ce ne mai miram ca ce spune el nu este adevar ci minciuna? Orice pasare pe limba ei piere, nu-i asa?!

Osho isi impartaseste experienta lui de viata. Se pare ca foarte multi oameni au avut experiente similare, din moment ce a avut si are atatia discipoli.
Modul tau de a "pune anatema" pe tot ce zice Osho, arata nivelul la care esti acum.

QUOTE
Despre "Opera lui Osho", mai am ceva de spus, dar mai intai sa citesc si restul postarilor... asta daca nu te deranjeaza sa afli si replici la ce debiteaza Osho despre crestini si crestinism, si despre credinte in general, fara a avea macar o minima documentare despre ele. Si atunci nu este normal sa te intrebi ce valoare "de Opera" au vorbele acestui om cand vorbeste mai ales despre ce nu cunoaste?!

Nu ma deranjeaza. Poate ca asa adevarul va iesi mai usor la iveala.
thumb_yello.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 26 Feb 2009, 11:08 AM
Mesaj #28


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



@IoanV
QUOTE
Eu cred că Osho acesta nu şi-a citit nici opera lui sau regulile lui sunt valabile doar pt. ceilalti

rofl.gif In acest caz credinta ta se pare ca este corecta. Osho a recunoscut intr'un interviu ca nu si'a citit cartile, care sunt de fapt transcrieri ale discursurilor.
Reguli? Nu prea le-a avut cu regulile...Dar e interesant sa vezi cum coloreaza mintea ta un text....
QUOTE
Dacă ar fi citit şi respectat:
Deci ţine minte că adevărul este adevăr, Dumnezeu este Dumnezeu, Iubirea este iubire. Dacă ceri definiţii, acestea nu sunt definiţii, pentru că o definiţie înseamnă că spui ceva care poate deveni o analogie. Ce poate fi spus despre iubire? Ce poate fi spus despre adevăr? Ce poate fi spus despre Dumnezeu? Orice vei spune va deveni o tautologie. Nu spui nimic nou, doar repeţi Dumnezeu este Dumnezeu, deci ce rost are să repeţi? Dacă persoanei ce nu îl cunoaşte pe Dumnezeu şi întreaba „Ce este Dumnezeu?" îi spui „Dumnezeu este Dumnezeu", cum este el ajutat? Te va considera un nebun. Dar asta este ceea ce toate marile scripturi au făcut. Nimic altceva nu se poate face, toată lumea e neajutorată aici. Tot limbajul, toată logica eşuează.
ar fi tacut.

Pai a si tacut. Ce, nu stiai?smile.gif
Si daca nu stii, cu cat tacerea este mai adanca, cu atat cuvintele au o putere mai mare...
QUOTE
Trec peste faptul ca e indemnul la ignoranta care vrea sa te faca dependent de el.
Dar sigur, noi suntem fraierii, doar limbajul lui nu esueaza. wink.gif .

Indemn la ignoranta?? Daca prin ignoranta intelegi "a crede ca stii", te asigur ca nu.
E un indemn spre sinceritate, poate.
QUOTE
După mine trebuie băgat in categoria hotilor si a mincinosilor. Hot pt uzurparea Adevarului, mincinos pentru ca are doua adevaruri, unul pt. el si altul pt. ceilalti. smile.gif

O da, a "furat" adevarul din ghearele preotilor, si a unor asa-zisi lideri spirituali. Cum de a indraznit sa le "ia painea de la gura"....

Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 27 Feb 2009, 09:26 AM
Mesaj #29


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
In acest caz credinta ta se pare ca este corecta. Osho a recunoscut intr'un interviu ca nu si'a citit cartile, care sunt de fapt transcrieri ale discursurilor.
Reguli? Nu prea le-a avut cu regulile...Dar e interesant sa vezi cum coloreaza mintea ta un text....
Poate ar fi bine sa recitesti fragmentul. Daca a fost asa mare orator, a tinut atitea discursuri, nu se contrazice singur? Sau nu poti sa vezi asta, din prea mare dragoste pentru el?Uite ce spune: Ce poate fi spus despre iubire? Ce poate fi spus despre adevăr? Ce poate fi spus despre Dumnezeu? Orice vei spune va deveni o tautologie. Nu spui nimic nou, doar repeţi Dumnezeu este Dumnezeu, deci ce rost are să repeţi? Dacă persoanei ce nu îl cunoaşte pe Dumnezeu şi întreaba „Ce este Dumnezeu?" îi spui „Dumnezeu este Dumnezeu", cum este el ajutat? Te va considera un nebun. Deci celor care stiu degeaba le spui, celor care nu stiu, nu are rost sa le spui. Care alternativa mai este?
Pt. mine e clar, se grozaveste, postuleaza adevaruri valabile pentru altii, etc., deci e vorbitor.... Nu crede nici el ce spune.
QUOTE
Pai a si tacut. Ce, nu stiai?
Imi inchipui, ca doar nu o fi vorbit continuu. Dar a vorbit foarte mult desi o spune clar ca e inutil....
QUOTE
Indemn la ignoranta??
Pai daca ne spune ca vorbim degeaba, ca limbajul nu poate nimic, ce sens are sa mai vorbim, sa citim, etc... Nu zic eu ca o spune direct fiti ignoranti, dar cumva tot sugereaza ca adevarul e la el.. Ii recunosc anumite merite, dar nu il vad deloc mai sus decit sfintii crestini sau Iisus Hristos. Dimpotriva, cred ca nu a ajuns la inaltimea sfintilor crestini...
QUOTE
O da, a "furat" adevarul din ghearele preotilor, si a unor asa-zisi lideri spirituali. Cum de a indraznit sa le "ia painea de la gura"....
Vezi ca indemnul lui la ignoranta a functionat? Pai preotii administreaza niste taine, ele sunt mintuitoare, nu invatatura. Invatatura regleaza comportamentul dar impartasania e taina. La acestea tin crestinii si preotii, etc., nu la pozitia de "invatator". Pe asta o lasa lui Osho, etc... Pentru crestini un singur Invatator este, Dumnezeu pe care il primim prin Duh Sfint.
Vad deci clar ca nu stii cum e cu crestinismul, dar vorbesti despre el si il egalezi cu toate invataturile .... sad.gif .

Acest topic a fost editat de IoanV: 27 Feb 2009, 09:27 AM


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 27 Feb 2009, 11:39 AM
Mesaj #30


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



@IoanV

QUOTE
Poate ar fi bine sa recitesti fragmentul. Daca a fost asa mare orator, a tinut atitea discursuri, nu se contrazice singur? Sau nu poti sa vezi asta, din prea mare dragoste pentru el?

In acel fragment era si asta:
"Adevărul nu poate fi spus; el poate fi doar experimentat. Deci, ce continuă să facă maeştrii? Ei te conduc de la o minciună la alta care este mai aproape de adevăr. Şi apoi te conduc de la acea minciună la altă minciună, care din nou este mai aproape de adevăr. Dar toate minciunile sunt minciuni; mai aproape sau nu, nu e nici diferenţă. Când faci un salt din toate minciunile, este din minte, mincinosul. Când faci un salt în afara minţii, adevărul este, pur şi simplu este, şi doar atunci este adevăr."

Osho nu vorbeste pentru cei care deja cunosc, si nici pentru cei care nu cunosc deloc. Ci pentru cei care sunt undeva la mijloc, pentru cei care isi traiesc viata cand in minciuna cand in adevar. Daca am trai toti in adevar crezi ca am mai vorbi despre el?

Deci, daca privesti lumea doar in alb si negru, da, se contrazice. Oricum, este un risc pe care si l-a asumat...
QUOTE
Deci celor care stiu degeaba le spui, celor care nu stiu, nu are rost sa le spui. Care alternativa mai este?

Sa le oferi celor care sunt la mijloc o directie posibila in care sa mearga. Sa ii incurajezi pe cei care iubesc adevarul sa il urmeze. Si nu ma refer la un adevar spus de cineva, ci la cel pe care il traiesti in viata ta.
QUOTE
Pt. mine e clar, se grozaveste, postuleaza adevaruri valabile pentru altii, etc., deci e vorbitor.... Nu crede nici el ce spune.

Eh, pentru tine....
QUOTE
Imi inchipui, ca doar nu o fi vorbit continuu. Dar a vorbit foarte mult desi o spune clar ca e inutil....

Asta e interpretarea ta.
Vezi si ce am spus mai sus...
QUOTE
Pai daca ne spune ca vorbim degeaba, ca limbajul nu poate nimic, ce sens are sa mai vorbim, sa citim, etc... Nu zic eu ca o spune direct fiti ignoranti, dar cumva tot sugereaza ca adevarul e la el.. Ii recunosc anumite merite, dar nu il vad deloc mai sus decit sfintii crestini sau Iisus Hristos. Dimpotriva, cred ca nu a ajuns la inaltimea sfintilor crestini...

Adevarul nu sta in limbaj. Radacina adevarului e in alta parte. E asa greu de inteles??
QUOTE
Vezi ca indemnul lui la ignoranta a functionat? Pai preotii administreaza niste taine, ele sunt mintuitoare, nu invatatura. Invatatura regleaza comportamentul dar impartasania e taina. La acestea tin crestinii si preotii, etc., nu la pozitia de "invatator". Pe asta o lasa lui Osho, etc... Pentru crestini un singur Invatator este, Dumnezeu pe care il primim prin Duh Sfint.
Vad deci clar ca nu stii cum e cu crestinismul, dar vorbesti despre el si il egalezi cu toate invataturile .... sad.gif .

Fiecare cu calea lui. Urmeaza'ti calea ta, si ofera si celorlalti fructele ei.

Si nu ma refeream doar la preotii crestini. Ci la preoti in general. Si da, anumite minciuni se intalnesc si in alte traditii, nu doar la crestini. Si ii sunt recunoscator lui Osho ca le'a adus in fata, ca sa fie vazute de cat mai multi oameni!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 27 Feb 2009, 12:07 PM
Mesaj #31


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
. Deci, ce continuă să facă maeştrii? Ei te conduc de la o minciună la alta care este mai aproape de adevăr. Şi apoi te conduc de la acea minciună la altă minciună, care din nou este mai aproape de adevăr. Dar toate minciunile sunt minciuni; mai aproape sau nu, nu e nici diferenţă. Când faci un salt din toate minciunile, este din minte, mincinosul.
Si Osho e maestru, nu? Dar nu asta e esential.
Eu scot in evidenta calea crestina, in opozitie, ea nu are nevoie de maestrii si de minciunile lor.
QUOTE
Adevărul nu poate fi spus; el poate fi doar experimentat.
Am stiut ca la acestea se refera, la nevoia de a trai. Dar una e sa faci morala oamenilor si alta e sa dai exemplu personal. Apoi, pe calea crestina nici nu se cauta adevarul de dragul adevarului, ea este calea iubirii. Aici trebuie sa inveti sa iubesti cu adevarat. Avem un exemplu, avem ajutor, de aceea nu ne ramine decit sa punem in practica.
Sa mai facem o deosebire. A spune despre adevar este a alimenta sau schimba cunoasterea, o cale care merge prin cap spre inima. Crestinismul, ca si yoga devotiunii se ocupa de la inceput de inima...


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gypsyhart
mesaj 27 Feb 2009, 03:54 PM
Mesaj #32


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 1.854
Inscris: 4 December 03
Forumist Nr.: 1.365



@Ioanv

QUOTE
Si Osho e maestru, nu? Dar nu asta e esential.
Eu scot in evidenta calea crestina, in opozitie, ea nu are nevoie de maestrii si de minciunile lor.

Pentru mine este un ghid spiritual autentic.
Ca sa recunosti un maestru trebuie ori sa fii tu insuti o astfel de fiinta, ori sa ai un nivel foarte apropiat de el.
Ma indoiesc profund ca esti in stare sa faci diferenta intre un maestru si un om "obisnuit." Uite, eu recunosc ca nu.
QUOTE
Am stiut ca la acestea se refera, la nevoia de a trai. Dar una e sa faci morala oamenilor si alta e sa dai exemplu personal. Apoi, pe calea crestina nici nu se cauta adevarul de dragul adevarului, ea este calea iubirii. Aici trebuie sa inveti sa iubesti cu adevarat. Avem un exemplu, avem ajutor, de aceea nu ne ramine decit sa punem in practica.
Sa mai facem o deosebire. A spune despre adevar este a alimenta sau schimba cunoasterea, o cale care merge prin cap spre inima. Crestinismul, ca si yoga devotiunii se ocupa de la inceput de inima...

Mda, am citit multe carti de Osho si nu am simtit niciodata ca imi face morala. Ce sa zic, fiecare ia cat poate duce....
Si la chestia cu exemplul personal....cred ca nu prea esti documentat. Dar, ce nu face omul ca sa isi confirme parerile deja formate....

Si ca idee, Osho a lucrat cu toate tipurile de oameni, si cu cei orientati mai mult spre cap/minte/cunoastere/meditatie, si cu cei orientati mai mult spre inima/emotii/sentimente/rugaciune. Daca citesti cartile lui cu o atitudine deschisa nu se poate sa nu observi urmatorul fapt: ca discursul sau nu este doar orientat spre cunoastere sau doar spre inima, poezie, ci este o imbinare a acestora.

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 27 Feb 2009, 03:55 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
IoanV
mesaj 27 Feb 2009, 09:47 PM
Mesaj #33


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.771
Inscris: 17 March 05
Din: Alba
Forumist Nr.: 5.950



QUOTE
Ca sa recunosti un maestru trebuie ori sa fii tu insuti o astfel de fiinta, ori sa ai un nivel foarte apropiat de el.
Ma indoiesc profund ca esti in stare sa faci diferenta intre un maestru si un om "obisnuit." Uite, eu recunosc ca nu.
Modestule! Vii si ne spui ca Osho e un maestru autentic, apoi spui ca nu poti recunoaste un maestru. In oglinda trebuia ca si raspunsul meu sa fie la fel? Dar eu nu sunt asa modest. In locul maestrilor prefer sfintii. Clar!
QUOTE
Mda, am citit multe carti de Osho si nu am simtit niciodata ca imi face morala. Ce sa zic, fiecare ia cat poate duce....
Nu contest buna lui intentie, nu resping ideea ca a inteles bine unele lucruri. Spun ca nu le-a inteles pe toate si mai ales crestinismul. Si nici ca a devenit iluminat la 21 de ani nu cred cum sustine el (sursa). Insasi incadrarea, iluminat, duce cu gindul la accentul pe minte...
Am citit si eu prin cartile lui, am si cumparat, mai demult. Prima impresie a fost buna (de aceea am si cumparat) dar pe masura ce il intelegeam, m-am indepartat. Vedeam prea diferit unele lucruri, eu in acord cu sfintii, el cu filozofia lui.

QUOTE
Si la chestia cu exemplul personal....cred ca nu prea esti documentat. Dar, ce nu face omul ca sa isi confirme parerile deja formate....
Impresia e din carti. Pt. mine e vorbaretul care iti spune minciunile care iti plac. Tie iti plac minciunile lui (asta o recunoaste el, fiecare maestru spune minciuni, unele mai aproape ca altele de adevar). E ca un siropel dulce, un cintec rezonant, placut, intr-o cutie limitata, dar mie nu imi place. Prefer intilnirea directa cu Adevarul, nu minciuni asimtotice la adevar.

Nu accept nici scara ta cu recunoasterea maestrilor, etc.. Tot una intelectuala e. Doar intelectul masoara. Stiu oameni simpli pe care ii cred mult mai aproape de omul autentic, mai treji decit Osho.


--------------------
Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 27 Feb 2009, 10:40 PM
Mesaj #34


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Gispsyhart, (am quotat si cu italic unele lucruri din mesajul tau)
QUOTE
Daca a crede inseamna a sti, de ce sa folosim doua cuvinte pentru aceeasi realitate? Respectiv "cred" si "stiu"? Care e diferenta?

Nu este absolut nici o diferenta...
Iata:
Tu daca ma intrebi:
- Clopotel tu crezi ca ai doua maini?
Clopotel iti va raspunde:
- Da, CRED.
Si acest "CRED" nu inseamna nicidecum ceea ce-si inchipui Osho, si vad ca si tu, cum ca s-ar indoi Clopotel ca are doua maini, ci din contra, puncteaza ferm ca e sigur ca are doua maini prin acel "CRED"

Daca Clopotel te intreaba pe tine:
- Gypsyhart, tu crezi in iubirea parintilor tai pentru tine?
Vei raspunde :
- Da, CRED! - daca esti SIGUR de asta
sau
- Nu CRED - daca nu esti sigur de asta.

Cand cineva ma intreaba:
- Clopotel, crezi in Dumnezeu?
Ii voi raspunde cu toata hotararea mea:
- Da, CRED
si asta inseamna intotdeauna numai ca sunt sigur de acest lucru, si niciodata indoiala.
De aceea si Iisus spune:Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Iar acest lucru nu ar fi posibil daca CREDINTA nu ar fi SIGURANTA si INCREDERE totala in Dumnezeu.

Imi pare rau ca Osho si cu tine v-ati inselat asa de mult in privinta crestinilor. Tu ai sansa indreptarii, Osho din pacate, a plecat in minciuna pe care singur si-a inventat-o.
QUOTE
Osho este interesat de constiinta, iar constiinta nu este echivalenta cu credinta, fie ca iti convine fie ca nu.
Da-mi voie sa te contrazic, caci la modul evident nu ai dreptate. Osho nu este nicidecum interesat de constiinta, cel putin la modul sincer si real. Daca chiar ar fi fost interesat de constiinta, ar fi depus un minim efort in aflarea adevaraului. Ori pe el nu-l intereseaza decat sa toace din gura ceea ce-i trece prin cap, fara sa depuna un minim efort de informare.
Nimeni nu a afirmat ca constiinta este echivalenta cu credinta, asa ca nu stiu de unde ai scos asta.

Credinta de care vorbesti tu poate fi in cel mai bun caz INCREDERE, care este o calitate a inimii.

NU, credinta crestina (Ortodoxa in speta) este modul de traire si de afirmare a inimii. Nu e deloc o vorba mare, ci este chiar ce se aude. Adica omul traieste efectiv acest lucru, si este realitatea adevarata. Nu este vorba de incredere neimplinita aici. Uneori se poate intampla sa fie vorba de inselare, provenita din ispitire, asa cum un microb este in corp, insa pentru aceasta singurul antidot in puterea omului este lupta duhovniceasca.

In cel mai rau caz este un gand, o idee a mintii. Constiinta inseamna a fi, si atat.

Nu, gandurile si ideile mintii nu sunt decat apanajul liber cugetarii, sau in general, al inselarii... Acestea sunt numai la suprafata si nu trebuie lasate sa patrunda mai adanc. Credinta este in mijlocul inimii.

Adevarul nu este o credinta.

Credinta in Adevar, este asumarea intima a Adevarului.
Nu inseamna nicidecum ceea ce credeai tu: a te indoi de Adevar.
Pentru ca repet: credinta nu este apanajul mintii asa cum crede Osho, ci al inimii. Nu este o chestiune intelectuala, filosofica, si nu tine de filosofie, ci tine de trairea si manifestarea trairii efectiv.
De aceea Osho se inseala amarnic, pentru ca el nu poate trece mai departe de cugetarea mintii, el numind "experienta" doar prelucrarea intelectuala a ideilor ce-i trec prin cap, nicidecum a trairilor si miscarilor inimii, desi poate ca nici nu recunoaste acest lucru.

Vezi ce am intrebat mai sus. Sper sa nu ocolesti intrebarea.

Nu stiu la care intrebare te referi efectiv. Sper ca nu am ocolit-o...

Am spus la unul din topicurile de pe "Comunitatea Credintei" ca "a crede" este legat de experienta pe care o ai. Acea experienta este "adevarul" tau. Orice altceva este "minciuna moarta".

Nu neaparat. Exista doua tipuri de experiente, dupa parerea mea: o experienta intelectuala sau filosofica, si o experienta duhovniceasca, ca sa folosesc un termen ortodox. Desi experienta duhovniceasca are si o latura intelectuala, totusi marea masa a ei este experienta inimii, a manifestarilor inimii, uneori chiar total independent de miscarea mintii, sau mai exact, se intampla fara ca mintea sa stie dinainte.
Pentru ca sa nu uitam cel mai important lucru: CREDINTA nu este un act de vointa, in special a mintii, ci de regula se intampla, in urma unui act de dorinta al inimii.
Daca poti intelege aceste aspecte ce le-am spus aici, vei intelege de ce CREDINTA nu este un act de vointa - iar acest aspect este la ani lumina de intelegerea si afirmatiile lui Osho.

A ajunge la adevar, in acest context, inseamna a trai ceva anume. Daca "a crede in ce spune Iisus" nu te conduce la adevar in sens de traire, atunci nu iti este de nici un folos sa crezi.

Dar eu ce am zis?! A crede ce spune Iisus, este o consecinta intelectuala a faptului ca "CREZI" in Iisus, si asta se intampla in inima, nu in minte. De aceea am spus ca nu e un act de vointa, sau intelectual...
Este in legatura cu ceea ce spunea Iisus uneori:"Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl"
QUOTE
Adevarul nu este o credinta. Vezi vreo diferenta intre aceste doua afirmatii:
1."Cred ca afara e frumos si soare"
2. "Afara e frumos si soare"?
Eu sunt afara si vad si stiu ca e frumos si soare, si tu ma intrebi:
-Crezi ca afara e frumos si soare?
si eu iti raspund:
- Cred ca afara e frumos si soare.
Ti se pare ca am vreo vaga urma de indoiala cand spun acel CRED? Nicidecum... Dar exemplul asta este pur intelectual.
In ceea ce priveste CREDINTA, nu cercetezi afara, ci inima ta confirma asta, fara ca mintea sa poata contesta in vreun fel, sau poate contesta numai atunci cand este sub inselare, adica este rupta de inima.

Daca spun "eu sunt" sau "iubesc", tu intelegi ca tu nu esti, sau ca nu iubesti? Nu poti sa iesi din logica lui sau/sau?

Nu, asta este constructia ta... Eu nu am nici o legatura cu ea...

Sper sa nu te superi ca iti spun, dar partea cu libercugetarea si "experimentarea din gura" ti se potriveste de minune....

Se prea poate, nu zic nu... Dar acest lucru cu ce te avantajeaza pe tine? Cu nimic... De fapt iti produce un mare dezavantaj, caci traind cu gandul asta, e sa negi apriorii ce spun eu, fara ca sa "rumegi" macar. Cum ar fi sa arunci Adevarul la cos doar pentru ca este afirmat si de un netot ca mine?
Daca tu esti bun, devii cumva rau, pentru ca amaratul de mine spune ca esti bun?
QUOTE
Clopotel, incearca sa intelegi.
Daca eu spun acum "Afara este frumos si soare", si tu desi esti langa mine, nu poti sa vezi, sa simti in nici un fel acest lucru, cum iti dai seama daca e adevarat sau nu ce spun?
Imi dau seama foarte simplu si fara sa vad sau sa simt acest lucru, imi dau seama imediat din cauza ta. Tu esti garantul de adevar al vorbelor tale. De exemplu, dar nu exclusiv, daca tu-mi vei spune mie o minciuna, despre care eu stiu clar ca este minciuna, dupa aceea poti sa te si juri ca afara e frumos si soare, caci eu nu te voi crede.
Daca despre CREDINTA mea, un pacatos ordinar ce sunt, Osho spune nu o minciuna, ci o intreaga multime de minciuni, ce valoare de adevar ar avea vreo vorba de-a lui? Niciuna!
QUOTE
"Adevarul nu poate fi spus" inseamna ca adevarul este o experienta, o traire pe care o ai sau nu o ai.
Fals! Adevarul poate fi spus si exprimat. Cand Osho spune ca Adevarul nu poate fi spus, el incearca doar sa-i insele pe altii, insa el stie foarte bine ca adevarul poate fi spus.

Acum si logic, chiar superficial, vorbind... Daca Osho ar crede in sinea lui sincer ca adevarul nu poate fi spus, atunci nu ar fi scos un singur cuvant pe gura, caci automat acel cuvant, conform credintei lui, ar fi fost o minciuna. O minciuna nu catre el, ci catre cei ca tine, care te uiti in gura lui.
QUOTE
Sunt trairi si trairi, nivele si nivele ale "adevarului". A auzi pe cineva care isi impartaseste trairile si experienta sa prin viata nu te ajuta cu nimic daca nu ai trait tu insuti macar 1% din acele lucruri. Si exact cat ai trait, atata poti sa intelegi. Cuvintele (altcuiva) nu pot sa iti dea experienta, de aceea se spune "adevarul nu poate fi spus".
Acest lucru este fals, si te pot contrazice majoritatea crestinilor cu adevarat traitori.
QUOTE
QUOTE
Apoi daca Osho afirma ca "adevarul nu poate fi spus", ce ne mai miram ca ce spune el nu este adevar ci minciuna? Orice pasare pe limba ei piere, nu-i asa?!

Osho isi impartaseste experienta lui de viata. Se pare ca foarte multi oameni au avut experiente similare, din moment ce a avut si are atatia discipoli.
Modul tau de a "pune anatema" pe tot ce zice Osho, arata nivelul la care esti acum.
Daca Osho afirma ca adevarul nu poate fi spus, iar apoi se apuca sa-si impartaseasca experientele de viata, inseamna evident ca singur recunoaste ca va minte si isi bate joc de voi. Dar la concluzia asta eu, asa cum ti-am aratat, ajunsesem si pe alta cale, anume aceea ca amesteca deliberat multa minciuna, cu putin adevar elementar.
Faptul ca are atatia discipoli nu este o dovada si o garantie ca spune adevarul, ca singur recunoaste ca nu-l spune, ci este o dovada a priceperii lui de inselare, bazata in special pe indolenta si ideile preconcepute ale adepetilor lui. De ex. cati dintre elevii lui cunosc cu adevarat Invataturile Crestine? Nici unul, ca daca le-ar cunoaste, l-ar contrazice pe loc, si evident nu ar mai fi adeptul lui.
Dar majoritatea adeptilor lui au idei preconcepute despre crestini, cum ca sunt dogmatici, cum sa sunt slugi, adica nu sunt liberi etc. pe cand Osho le vinde lor ideea libertatii si a liber cugetarii, stiidn de la inceput ca acestea sunt doar niste iluzii desarte. Face acest lucru bazandu-se tocmai pe indolenta si naivitatea adeptilor lui, vorbind aberatii si minciuni despre crestini si invataturile crestine.
Dovada este ca in majoritatea discutiilor sale face referire la crestini si la invataturile lor distorsionandu-le deliberat. De ce ar face acest lucru, stiind doar ca adeptii lui se adunasera acolo doar sa asculte gandurile izvorate din putul gandirii lui si nu sa le vorbeasca despre cat de rele sunt invataturile crestine, lucru pe care ei oricum il aveau in ideile lor preconcepute? Dar tehnica cu gadilatul orgoliului, desi nu este inventia lui, el o foloseste din plin.
QUOTE
Nu ma deranjeaza. Poate ca asa adevarul va iesi mai usor la iveala.

Sa speram...
De aceea, imi propun sa desfiintez cat mai multe inventii mincinoase ale lui Osho despre crestini, cum ar fi si aceasta:
QUOTE
Creştinii sunt posedaţi. Aceasta este o stare extrem de bolnăvicioasă.
Desi este adevarat ca crestinii sunt posedati de Duhul Sfant, acest lucru nu este nicidecum o stare bolnavicioasa asa cum minte Osho, ci este o stare dumnezeiasca.
16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17 Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!

16 Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
De aceea si spune Osho ca este o stare bolnavicioasa, pentru ca nu vede si nu cunoaste Duhul Sfant, de aceea el nici nu-L primeste.

Am reusit sa citesc cam toate mesajele de aici, dar de comentat le voi comenta pe parcurs, straduindu-ma sa fac acest lucru cat mai pe scurt.


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
nevvermind
mesaj 27 Feb 2009, 11:39 PM
Mesaj #35


Vataf
***

Grup: Membri
Mesaje: 211
Inscris: 21 April 08
Forumist Nr.: 11.523



Nu va inteleg, fartatilor. Voi habar n-aveti de "marketing" al postului? Cine va citeste cand scrieti asa mult nu stiu...
Tot subliniati si scrieti in curcubee atata...

Ca Matei a spus, ca Ioan a spus, subliniez, augmentez, "aldinez", colorez... da' tu ai ceva de spus? Tu, al tau, da. Ai ceva? In afara sa citezi epistole paleo-post-moderniste?


--------------------
Nimeni nu te asculta pana nu gresesti.
Go to the top of the page
 
+Quote Post

4 Pagini V   1 2 3 > » 
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 11:38 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman