@ abis

Stii care sunt poruncile. Eu cred ca pe niciuna nu o putem implini cum trebuie... Caci si a iubi desavirsit este foarte greu de invatat..

Parintii buni nu isi fac copii fericiti dupa voia proprie ci ii ajuta sa devina fericiti dupa voia si posibilitatile lor, a copiilor...
Stiu ca esti modest, dar inca nu ai de unde sa stii. Prin deciziile tale ai cistigat ceva, dar nu stii ce ai pierdut daca nu ai ascultat. De ex. poate ai pierdut in lupta cu timpul, tu dupa sfirsitul vietii vei fi doar o mina de pamint si poate ceva amintiri... Daca acordai mai multa atente credintei poate ai fi rupt strinsoarea timpului...

Dar parca spuneai ca incerci sa te retragi din zona. Insa imi pare ca urmaresti sa ne prinzi cu ocaua mica....

Poate ca nu ai de unde sa stii care au fost acele lucruri pe care le-am facut altfel decat voiau parintii, si prin urmare nu ai cum sa-ti dai seama daca am dreptate sau nu atunci cand afirm ca deciziile mele au fost mai bune decat ar fi fost ale lor. Si nu-i aici locul sa intram in astfel de detalii. Pur si simplu i-am raspuns lui Clopotel la o intrebare punctuala si continui sa nu inteleg cum este posibil ca atunci cand stii in permanenta ce vrea D-zeu de la tine, cand stii ca ceea ce vrea D-zeu de la tine te face fericit, tu sa alegi altceva. Mi se pare absurd un astfel de comportament.

Asa vom fi cu totii, indiferent de ceea ce credem acum.
Unii dintre noi vor lasa poate ceva in plus: inventarea unui medicament, descoperirea unei planete, crearea unui motor etc.

Nu o urmaresc in mod special, doar pun intrebari atunci cand ceva pare ca nu suna bine.

Nu se stie, poate mai suntem si altceva decit trupul muritor... Mda, vad ca ai o grija deosebita de noi... Doar ti-am spus, poate exista si ignoranta care ne impiedica sa intelegem bine cum trebuie facut ceva, am dat exemplul cu iubirea... Eu vreau sa iubesc, de ex., dar poate o fac intr-un fel destul de egoist... Instinctul de conservare, resentimentele, etc. ma impiedica uneori sa fiu asa bun cum as dori... E destul de simplu...
E mai chiar mai usor de inteles daca iti spui ca faci ce vrei dar crezi ce poti... Cred ca trebuie sa fac bine, dar fac cum pot...

Nu comentez afirmatia, pe topicul asta.

Deloc. Puteti sa va purtati de grija si fara ajutor de la mine.
Pun intrebari doar ca sa ma lamuresc eu.

Este cu totul altceva decat ceea ce discutam cu Clopotel.

Erai prea sigur cind ai spus: Asa vom fi cu totii, indiferent de ceea ce credem acum. Asa poti sa crezi ca despartind 2 electroni cuplati orice legatura fizica intre ei devine neglijabila. Dar mecanica cuantica spune ca nu, impotriva simtului comun. Deci nu vreau decit sa recunoastem ca nu avem certitudini care sa spuna ca totul dispare odata cu moartea fizica, adevarul acesta nu poate fi generalizat... Insa vorba ta, nu e topicul potrivit. Ca sa te lamuresti cum stau lucrurile cu credinciosii, ce pot, ce nu in legatura cu credinta lor, trebuie sa fii tu credincios, si nu e cazul. Eu ramin la convingerea ca nu resorturi interioare iscodesc intrebarile ci mai mult dorinta de a gasi "nod in papura" inafara, la altii...Ok, va las sa va lamuriti .... Am spus doar din ce stiu eu in legatura cu a nu putea face ce vrei...

Acest topic a fost editat de IoanV: 13 Oct 2008, 10:48 AM

@Clopotel

Deci in contextul respectiv era vorba de "daca ai stii TOT TIMPUL", nu ai mai suferi.

Ai inteles gresit. De unde ai scos'o ca eu cred ca esti suparat pe Dumnezeu?? Si nu am zis clar ca "ma indoiesc" ca te pune Dumnezeu sa iti faci rau singur?

Nu trebuie sa vorbesti de "religia mea" pentru ca am mai spus ca nu ma consider un om religios. Si ca nu pun pret pe dogme. Deci, care religie?
Incerc sa fac cat mai putine lucruri "rele" adica producatoare de suferinta. Cu toate acestea, nu cred ca exista ceva in lumea asta manifesta care sa fie 100% bun. In lumea dualitatii nu vad cum ar putea fi posibil acest lucru.

Pai Clopotel, de experimentat oricum experimentezi, ce tot spui ca nu o faci. Experimentezi cum este sa "nu faci Voia lui Dumnezeu". Sau cel putin, ceea ce crezi tu ca este voia lui. Greseala ta este ca spui "stiu mereu". Pai daca ar fi asa, atunci experimentarile astea ce rost mai au?

Alo, am zis eu undeva ca fac rau cu bucurie? Ma facusi si sado-masochist acum.
Am spus ca "raul" are si el rostul lui. Si greselile pe care le faci la fel. Daca nu incerci, nu gresesti. Dar nici nu mergi mai departe.
De unde ai tras concluzia ca Osho vrea sa fii (fim) "destrabalat(i)"? (in acest context cu sensul de depravare sexuala, sau indulgenta in sex, cum ar zice unii).

Daca ai DOAR placeri trupesti, da se poate spune ca esti cam gol. Asta nu inseeamna ca "infranarea" asta de care tot zici te duce automat in imparatia cerurilor. Renuntarea reala este cea care nu lasa rani in urma. Nu iti lasa cadavre (un corp mortificat) in urma.
Constientizarea are mai multe nivele. Acum depinde ce intelegi tu prin "voia ta". Te'ai gandit ca voia mea si voia divina sunt uneori unul si acelasi lucru (coinicid)?

Mda. Poate. De asta discutam, nu, ca adevarul sa iasa la iveala?

Argumentul este mesajul si incarcatura lui energetica. Daca nu simti nimic semnificativ in acest sens, inseamna ca nu e pentru tine. Mai departe, discutia nu isi rostul in acest context.

Si tot Iisus mai spune "Ii veti recunoaste dupa roadele lor". Ferrini nu spune ca este Iisus, ci ca este un purtator de cuvant al invataturii sale.

Huh? Vrei sa fii mai explicit, te rog?

Invatatura lui Iisus se manifesta si prin Paul Ferrini. Faptul ca tu nu recunosti acest lucru, arata, pentru mine, ca ai o interpretare eronata a acestei invataturi. Atitudinea asta de fanatism si "posesivitate spirituala" am mai intalnit'o si la alti "crestini". De asta am spus ce am spus...

Pai intr-un context anume poti spune "am gresit cu x sau y". Daca vorbesti la modul general ori te fofilezi de a recunoaste o greseala, ori e ca si cum ai cersi mila si indurare....

Pana la un punct, sunt de acord cu tine. "Infranarea" nu te conduceduce la imparatia cerurilor, ci darul lui Dumnezeu. Darul Duhului Sfant este cel care i-a determinat pe crestinii primelor veacuri sa-si vanda averile, sa posteasca, sa se roage neincetat, sa-si marturiseasca credinta cu pretul vietii, sa sufere CU BUCURIE, cu pacea sufletului chinuri de nesuportat pentru o persoana neintarita prin harul divin.
Da, "renuntarea reala" (adica definitiva) nu lasa urme. "Renuntarea reala" insa inseamna smulgerea patimii din suflet. Procesul poate dura ani si zeci de ani, pana cand dezradacinezi viciul care te-a inrobit o buna parte a existentei tale. Pana acolo insa, avem de luptat cu urmele/ranile pe care pacatul le lasa in suflet prin repetarea sa pana a devenit a doua natura.
Privatiunea, contrangerile (singure), intr-adevar, nu dau nici un rezultat. Mila lui Dumnezeu este cea care ne ajuta sa ne "despatimim". Dupa cum spune si Iisus Hristos: "fara Mine nu puteti face nimic". Sau "roada Duhului este pacea, indelunga rabdare, blandetea...INFRANAREA". Corelat cu "toti cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit patimile si poftele". Adica, au LUCRAT ceva, n-au asteptat mura in gura precum cersetorii, insa, daca ne-am fi mantuit prin faptele noastre, prin infranarile, posturile, filosofia noastra, intruparea divina, jertfa hristica si invierea lui Iisus n-ar mai fi avut nici un rost.

O parte din discutiile care nu-si aveau locul pe topicul Cine-A-Fost-Isus? Dumnezeu-Fiu-Al-Lui-Omului le-am mutat aici. Am inceract sa fac acest lucru, pastrand cat de cat intelesul si cursivitatea discutiilor purtate. Astept si sugestii, in cazul in care exista, fata de unele postari...

Acest topic a fost editat de Clopotel: 15 Oct 2008, 10:05 AM