Dragii mei atei,

In primul rand, puteti sa deduceti ca imi sunteti dragi din felul in care ma adresez voua. Imi sunteti dragi asa cum imi sunt dragi toti oamenii. Nu am scris acest articol pentru a jigni pe cineva, dar inevitabil cineva se va simti jignit. Scopul meu este sa va impartasesc punctul de vedere, impreuna cu niste argumente care sa il sustina. Trebuie sa recunosc ca am fost si eu ceva de genul unui ateu moderat in perioada mea de pubertate.. Dar acum m-am intors catre divinitate. Vreau sa fie clar de la inceput ca nu vreau sa fortez pe cineva sa imi accepte punctul de vedere, asa cum nici Dumnezeu nu ne priveaza de la libertatea de a ne alege caile pe care mergem de-a lungul vietii. Si totusi "Toate ne sunt ingaduite, dar nu toate imi folosesc. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate zidesc" (I Corinteni 10:23)
Acum pot sa incep linistit, pentru ca nu voi vi inteles gresit.
In primul rand, ateul e ateu pentru ca nu crede in Dumnezeu. De ce nu crede ateul in Dumnezeu? Pentru ca nu are dovada a existentei Lui. In general, ateul este un rationalist, care nu crede in ceva daca nu este dovedit(prin dovezi fizice sau logice).
Si acum vreau sa va intreb, pe fiecare in parte, daca are suflet. Raspunsul ar putea fi DA sau NU.

1. Daca raspunsul este DA, inseamna ca respectivul crede in existenta sufletului, fara sa aibe nici un fel de dovada. Dar sufletul este imaterial, pentru ca daca ar fi, l-am fi vazut in orice carte de anatomie a omului.

Atunci cum este posibil sa crezi ca ai suflet si sa fii ateu? Cum este posibil sa crezi ca ai suflet cand nu ai nici o dovada si cand pretinzi ca esti o persoana rationala(care pretinde dovezi pentru a crede intr-un anumit lucru)? Prin urmare, toti ateii care afirma ca au suflet sunt niste ipocriti. Iar ipocritii nu au principii care sa ii ghideze in viata. Ei doar se prefac ca le au.

2. Daca raspunsul este NU, atunci nu intalnim nici o contradictie.. Ateul rational infirma existenta sufletului pentru ca nu are nici o dovada. Si asta ar explica totul: ateul este o subspecie a rasei umane care se naste fara suflet. Iar cei care au ajuns la un anumit nivel al cunoasterii stiu ca Dumnezeu nu se percepe cu mintea, ci cu sufletul. Prin urmare nu e de mirare ca cel care nu are suflet(sau care crede ca nu il are) nu poate sa il perceapa pe Dumnezeu. Iar daca va ajunge sa isi perceapa sufletul, il va percepe in final si pe Dumnezeu.
(nota: Eu cred ca toti oamenii au suflet. Ideea mea e ca pentru cel care crede ca nu are suflet, aceasta afirmatie se materializeaza in mod subiectiv. La fel si in cazul meu care cred ca oamenii au suflet. Problema e ca trebuie sa suprapunem realitatea noastra subiectiva cu cea obiectiva pentru a avea dreptate din punct de vedere absolut.)

Asa ca va invit pe fiecare dintre voi(ateii) sa va intrebati daca aveti suflet si vedeti unde veti ajunge. Constiinta sa va fie judecator.


Cel care accepta existenta sufletului trebuie sa accepte si existenta lumii imateriale, sufletul fiind imaterial. Iar cel care crede in lumea imateriala trebuie sa creada si in principiul unificator al lumilor materiala si imateriala, luate impreuna. Se stie ca stiinta moderna e pe cale sa descopere principiul unificator, legea universala a lumii materiale, prin teoria stringurilor. Einstein a prezis existenta unei astfel de legi, si chiar a cautat sa o descopere in ultimii ani ai vietii sale, insa fara succes.
Dar acest principiu e incomplet pentru ca exista si lumea imateriala, el nu este perfect pentru ca nu ne explica cum cele doua lumi interactioneaza...
Dumnezeu este raspunsul la toate intrebarile, El e unificarea tuturor principiilor ale existentei, El este sursa a tot ce exista, El este acel Ceva care leaga toate lucrurile unele de altele. E principiul armoniei si iubirii.

In incheiere, voi aduce un citat din Francis Bacon, din tratatul sau "Of atheism" : "It is true, that a little philosophy inclineth man's mind to atheism; but depth in philosophy bringeth men's minds about to religion." ..care in traducere ar insemna ca filosofia inferioara il inclina pe om la ateism, iar filosofia profunda il aduce pe om la religie.

Cu prietenie si drag,
Autorul

Acest topic a fost editat de Apolo: 25 Aug 2008, 07:23 PM

Cred ca aici e o eroare logica: acea persoana nu ar spune ca el/ea nu are suflet, ci ca oamenii, in general, nu au suflet. Prin urmare, ateii nu ar fi subspecie a rasei umane (nimeni nu are suflet). De aceea, cred ca rationamentul nu functioneaza. Mai lucreaza la partea cu raspunsul negativ si vezi unde ajungi, prima parte mi-a placut.



Acest topic a fost editat de Energie: 25 Aug 2008, 06:49 PM

E doar un troll. Se ignora. Dar a fost amuzant.

Dar intrebarea mea a fost nu daca oamenii au suflet, ci mai degraba daca acel cineva are suflet. Si nu cred ca e vreo eroare in asta pentru ca din moment ce nu avem dovezi ca sufletul exista, cu atat mai mult nu avem dovezi ca toti oamenii au un suflet. Asa ca e posibil ca cel care nu are suflet sa zica ca el nu are, chiar sa nu aibe, pentru ca cei care au suflet stiu ca au poate tocmai pentru ca e o cunostinta insuflata de acesta(de suflet).

Eu cred ca toti avem suflet, dar asta e altceva, m-am aruncat in situatia aceea ipotetica doar pentru a-mi arata punctul de vedere ..

Imagineaza-ti ca X crede ca oamenii nu au suflet. La ce raspuns te-ai putea astepta intrebandu-l daca el are suflet?
De aceea intrebarea e relevanta doar in cazul in care stii ce conceptie are la modul general.
Altfel, nu se justifica incadrarea in "subspecie".

Acest topic a fost editat de Energie: 25 Aug 2008, 07:11 PM

Vesi, aici e diferenta de gandire. Cei care spun ca nu cred in existenta sufletului (printre care si eu) o fac pentru ca nu exista dovezi in favoarea existentei sale. Adica nu imi bazez afirmatiile pe experienta personala, ia sa vad cum ma simt...hmmm nu cred ca am suflet. Daca eu cred ca nu am suflet inseamna ca nimeni nu are suflet (un pas 'logic' destul de bizar, si o greseala de logica din partea ta).



Care este care? Ca ateii nu au suflet? Pai tocmai zici ca tu crezi ca toti ateii au suflet.

Care este ca ateii pierd din vedere esenta. Vezi si citatul din Bacon.

Pana si incadrarea in subspecie e ipotetica. Daca am pleca de la premisa ca nu toti oamenii au suflet si ca perceperea sufletului si a lui Dumnezeu se face numai prin suflet, ar insemna ca cei care nu au suflet nici nu ar avea cum sa il perceapa pe Dumneazeu

Pana la urma fiecare traieste in propriu univers. In universul meu oamenii au suflet , in universul altuia oamenii nu au suflet. Iar daca universul fiecarui om sar materializa, cei care ar crede ca au suflet ar avea, ceilalti care nu cred nu ar avea.

Ehhh.. e complicat sa transmit esenta mesajului meu daca toata lumea se agata de lucruri care in mare nu au importanta

Mie mi se pare ca acea concluzie este esentiala in discursul tau, in nici un caz un lucru lipsit de importanta.



Pentru a avea un sens, trebuie sa avem si premisa ca nu toti oamenii sunt lipsiti de suflet.



Asta nu e neaparat asa. Gandeste-te la cati cred ca au ceva, fara sa aiba cu adevarat acel lucru.

Tu care crezi ca este esenta?

Chiar ai fi uimit sa afli ca avem suflet. Ca nu il folosim pentru a adora pe cineva care cere si pretinde adorare ...este o alta poveste care tine de mult mai multe decat teama de acel cineva.
Si chiar asa.....de ce va tot luati sub toate formele si exprimarile posibile de atei ? chiar asa de tare deranjam ? Noi nu defilam cu texte si nici nu umblam cu citatele dupa noi.

Dar pana sa aibe dovezi ca defapt nu au acel lucru, ei totusi sunt increzuti ca il au nu? Asta e ideea mea. Perceptie si realitate subiectiva.

Asta ar putea sa fie subiectul unui nou topic..

Apolo, cred ca ma depaseste tema. Ori nu ma fac bine inteles, ori nu inteleg ce spui tu. Oricum, concluzia mea e ca a doua parte a argumentatiei tale lasa de dorit.

Don Quijote, nu inteleg de ce esti suparat pe "noi". Eu cred in existenta lui Dumnezeu, dar nu m-am luat de nimeni, nici nu am defilat cu nimic dupa mine.

Acest topic a fost editat de Energie: 25 Aug 2008, 07:44 PM

Uitate ca am adaugat in articolul meu ca eu cred ca oamenii au suflet. Ideea mea este ca cei care pretind ca au suflet, iar pe de alta parte ca Dzeu nu exista sunt ipocriti. Era atat de greu de inteles?

Ma asteptam la asemenea reactie. Poate ma lamuriti ce intelegeti prin SUFLET si de ce trebuie NEAPARAT sa fie de natura divina ? Nu am nimic ce nimeni, fiecare poate sa creada in ce vrea dar ma deranjeaza patima din dizertatiile credinciosilor si felul in care incearca sa convinga ca ei sant buni si cum or fi. Am devenit atee fara constrangeri si la inceput cu oarecare mustrari de constiinta. Toti apropiatii mei stramba din nas cand aud asta si toti incearca sa ma " aduca pe drumul cel bun ".

Iti explic de ce credinciosii intotdeauna vor sa ii converteasca pe necredinciosi, iar pe necredinciosi nu ii intereseaza ce cred credinciosii.

In primul rand credinciosii, cu toate ca nu au dovezi, totusi cred in Dumnezeu. Esenta religiei este iubirea. De asemenea, religia spune clar ca cei care nu cred in Dumnezeu, cei care nu traiesc dupa legea iubirii, nu pot accede la nemurire. Atunci, credinciosul vrea sa il converteasca pe necredincios la calea care i se pare lui ca e adevarata din iubire pentru necredincios, pentru ca soarta lui nu ii este indiferenta.

Necredinciosului insa il doare in cot de credincios.

Ba tu esti ipocritul musiu, pentru simplul motiv ca arunci cu invective in oameni aiurea si pentru ca tu pleci de la premisa ca ce spui tu - ca si credincios - este neaparat adevarat si absolut.

De unde pana unde existenta sufletului implica si existenta unui dumnezeu? De unde pana unde "iubirea" de necredincios inseamna sa-l bati la cap cu aberatiile tale?

Sufletul poate exista si fara existenta unui dumnezeu asa de iubitor incat te ameninta cu iadul etern daca nu faci ce zice el.

Iubirea fata de semenii tai inseamna sa le accepti crezul cum ca acel dumnezeu al tau nu exista. Iubirea fata de semeni inseamna sa fii alaturi de ei la nevoie, nu sa le dai in cap ca nu cred in dumnezeul tau si de aia li se intampla nu stiu ce necazuri imense. Iubirea fata de semeni inseamna sa treci peste ce vrei tu si sa ii intelegi si pe ei si sa-i lasi dracu' in pace in necredinta lor, nu sa le frigi zilele - si asa putine si pline de probleme - cu propaganda idioata!

Credinciosii cred pentru ca se tem. Divinitatea vrea dovezi de iubire. Nu vrea intrebari si nici alegerea liberului arbitru. Ce mi se pare curata ipocrizie e ca aceasta iubire divina este ceva conditionat si conditia acceptarii este chiar daruirea acestu controversat suflet. Ateii aleg sa traiasca liber fara constrangeri, fara amenintari , asta nu inseamna ca sant niste fiinte lipsite de suflet. Doar ca au ales sa nu si-l vanda.