Speranta de viata mai mare decat a saracilor din "lumea a 3 a". Indienii americani traiau foarte bine si pana la 70 de ani.
De ce era mai eficienta agricultura ? mai multa mancare - mai multi oameni, mai multi morit de foame cand nu ploua. Asta e eficienta ? Pai daca succesul inseamna sa fie cat mai multi oameni atunci e usor
Nu vad nici o problema cu omoratul strainilor. Sa iti amintesc cum au fost primiti strainii in Haiti, ca niste prieteni. Au adus cu ei lanturi - reale. Stiu ca aveau razboi, noi nu avem ?

Citeste Ishmael de Daniel Quinn, pot sa ti o trimit daca imi dai o adresa de email. Daca nu vrei nu ai decat sa crezi ca stii tot. Si eu m-am saturat de "filozofi" noi, toti cu problema lor existentiala, asa ca nu ma intereseaza carti noi, dar cateodata ma insel

Da, dar agricultorii mai pot si vana - sau sa mearga in padure dupa fragi si mure - deci au cel putin 3 surse de hrana daca e cazul sa aiba nevoie sa aleaga (sa nu mai spunem ca sunt recolte ce n-au nevoie de prea multa apa, deci tot pot creste ceva in pamantul ala care sa le hraneasca acea comunitate) - pe cand doar vanatorii nu au/aveau habar de agricultura si cand se imputina hrana zilnica nu aveau altceva de facut decat sa-si ia bocceluta la spinare si sa caute alte paduri in care sa vaneze.

Si totusi : ce treaba au toate astea cu saracia din Romania??

sărăcia e la fel peste tot în lume, nu? diferenţa constă în atitudinea săracilor faţă de condiţia lor: unii se împacă cu ea şi trăiesc aşa, îşi fac viaţa frumoasă şi fericită chiar şi îndurând lipsurile de tot felul, poate că aşa s-au născut şi în comunitatea în care trăiesc nu au cum vedea alt mod de viaţă sau chiar în cunoştiinţă de cauză fiind; alţii se vaită toată ziua uitându-se în curtea vecinului, dar nefăcând nimic din ceea ce face vecinul ca să-şi îmbunătăţească nivelul de trai, adică să muncească. Oricât de săraci ar fii oamenii, chiar dacă locuiesc într-o colibă şi nu au nimic din ce avem noi în oraşe, ei pot să-şi câştige existenţa, să-şi păstreze locuinţa curată, să se bucure de natură şi de viaţă şi de libertate mai ales, pentru că a avea bani şi bogăţii poate deveni o povară. Nu poţi să-ţi abandonezi apartamentul, casa, vila, maşina şi toate celelalte şi să te duci unde vezi cu ochii, aşa cum ar face-o boşimanul sau indianul în preerie. Vreau să zic că sărăcia poate fi un mod de viaţă foarte relaxat şi sănătos, cel puţin din punct de vedere psihic. Dar când săracul este vecin cu bogatul şi tânjeşte la viaţa prosperă a celuilalt, pot apărea frustrări cauzatoare de tot felul de rele, de la invidie până la răscoale şi revoluţii de care e plină istoria...

Pai si ajungem la ce ziceam pe prima pagina: ca saracia nu traumatizeaza neaparat, decat daca asa o vede cel in cauza - traumatizanta. Ziceam ca totul se petrece in capul fiecaruia si - slava domnului! - n-avem multi traumatizati de saracie.

La urma urmei totul depinde de cum se vede personajul respectiv, cat se compara cu altii, ce hibe are in educatie, mod de-a gandi , etc...

O sa intervin si eu daca se poate: "Omul e nascut sa traiasca in lume; desparte-l de ea, izoleaza-l si i se vor imprastia gandurile, i se va strica firea, ii vor rasari in inima o mie de patimi ridicole; in minte ii vor incolti ganduri smintite, asa cum incoltesc maracinii in pustiu. Lasa-l pe om in padure si-o sa devina fiara; iar daca-l duci in manastire, unde pe langa saracie mai are de indurat si robia, va fi si mai rau inca. Dintr-o padure tot mai iesi, dar din manastire niciodata; in padure esti liber, iar in manastire esti rob. Poate ca ai nevoie de mai multa putere sufleteasca pentru a indura singuratatea decat pentru a indura saracia cea mai crunta; saracia injoseste, sihastria te corupe. Cum e mai bine sa traiesti ca un marsav sau ca un nebun?" ("Calugarita" de Denis Diderot).

Eu consider ca phili nu poate accepta anumite chestii, ar fi 2 variante:

1. Ai facut parte dintr-o familie avuta, dar intr-un moment dat ati pierdut tot ce-ati avut. => cred ca in viata trebuie sa stii sa pierzi phili, dar e o arta si asta.
2. Nu poti accepta ca un om sa aiba mai mult decat ai tu. => e cu adevarat o problema, prea mult egoism si orgoliu: "Dar cand orgoliul straluceste prea tare, orice intelepciune se intuneca" ("Al cincilea munte" de Paulo Coelho)...o doza de optimism nu ar strica si cateva picaturi de autoacceptare.

Nu aş avea niciun drept să judec trauma lui Phili, nu există traume nelegitime. Vreau doar să spun că, dacă ne vom raporta la bunurile materiale ca la mijloace şi nu ca la scopuri ultime, vom evita foarte probabil această trăire. Demnitatea umană şi bunăstarea sunt lucruri distincte. Prima e conferită de conţinuturile personalităţii, pe care le putem, oricum, mult mai greu pierde comparativ cu bunurile materiale. În ceea ce priveşte marginalizarea, nu mă interesează ce cred despre mine cei care m- ar aprecia în funcţie de ceea ce posed. ''Prietenia'' lor e perisabilă, se spulberă concomitent cu banii mei. Pretind să fiu respectat sau marginalizat pentru ce sunt, pentru ideile, faptele şi trăirile mele afective, banii contand, repet, numai ca mijloc pentru aspectele cu adevărat importante. Vorba latinului: ''Omnia mea mecum porto'' [Toate ale mele le port cu mine''] .

Acest topic a fost editat de phi: 24 Jul 2008, 12:36 PM

Ai dreptate, phi, insa cei mai multi tineri sunt prinsi in capcana materialismului: esti ceea ce ai, fiind educati cu ideea ca demnitatea ta = averea ta.

nu e!
doar perceptia asupra saraciei e la fel

ca sa iti dau un exemplu. gandeste ca in kalahari, seful de trib e un tip bogat.. desi prin comparatie cu un cetatean obisnuit din romania (care are casa, masa, frigider, logan, tv color) e un amarastean mediu
perceptia insa a romanasului, care a vazut ca i se face semaforul rosu ca sa treaca becali pe strada lui e insa ca e vai mama lui

acuma trecand de la comentariul asta la motive... saracia tine de atitudine. ma lovesc in fiecare zi de oameni care ar face orice ca sa nu faca nimic, dar care cer in permanenta marire de salar. cei mai multi sunt tineri. cei mai multi incearca sa fure ceva de la serviciu.
cand sunt prinsi, ii doare in cot pt ca politia nu intervine, si chiar daca sunt dati afara gasesc job in maxim 24 de ore
asta e o atitudine...
in timp.. puzderia de joburi se va duce (nimic nu e vesnic) si ceea ce fac ei azi nu va mai functiona... si atunci vor incita la greva pentru ca sa scape de saracie

Sunt foarte multi traumatizati de saracie in Ro, dar nu stiu de unde le vine.Saracia iti distruge personalitatea, iti distruge universul, te face slav, iti ucide demnitatea. Nu mai ai cauze, nu mai ai dorinte. COruptia apare tot din saracie, desi lucrurile sunt mai complicate.
Oamenii nu au o viata, cand e saracie. Nu fac alegeri. Cand lucrezi si nu iti permiti o chirie, nu iti permiti sa iti alegi locul unde vrei sa traiesti in tara, atunci cum se cheama? Daca nu faci alegeri, nu esti liber. Daca nu iti alegi locul unde vrei sa stai, nu iti alegi partenerul decat pe criterii materiale (cunosc astfel de cazuri, inca se intampla, iar acum cativa ani se intampla adesea), atunci ce alegeri mai faci? Ce mai e viata ta? Platit credite la niste cutii de chibrituri, crescut copii conceputi cu persoane pe care nu le-ai ales de placere, ci pentru ca aveau ceva mai mult decat tine...Asta nu e trauma?
E, dar nu stiu ce ii doare.

Bre, lasa-i pe stramosii mei in pace!

bah, ce cobe!

A isi alege partenerul/a pe criterii materiale a fost dintotdeauna si va fi intotdeauna de acum incolo, asta nu tine de saracie, ci tot de conceptia ce-o au oamenii asupra saraciei.

Eu, cu salariul ce-l am aici, ma descurc relativ ok. Daca e sa ma compar cu viata din Ro - acolo, cu banii astia as fi aproape de "bogata". Daca e sa ma compar cu astia de aici (unde traiesc zilnic) sunt o amarasteanca ce nu-si permite sa iasa in fiecare week end la pub sa se imbete.

Saracia traumatizeaza pe aia care oricum is slabi de inger si au multe alte probleme la bibilica - in afara de saracie.

Restul? Nu se plang, ci pun mana si creierul la munca si fac ceva inspre a scapa de saracie si a se bucura de singuraviata ce-o stim.

Nu de saracie sunt traumatizati, ci de dorinta de a parveni. Nu se multumesc cu cat le este plapuma. Omeni incapabili de a trai in prezent, de a se bucura de soare, de un pranz cu familia duminica. Singuri isi distrug sanatatea, fizica si psihica.
Coruptia apare din carentele de caracter ale celui care corupe si celui care se lasa corupt. Nu exista nici o legatura de cauzalitate intre salariul funcionarilor si frecventa actelor de coruptie. Difera numai nivelul spagii: un medic/functionar cu 8 milioane pe luna se va multumi cu o hartie de un milion. Un magistrat, doctor cu o reputatie si o cariera in spate are alte pretentii. Un ministru, cu atat mai mult. Un comisar european se vinde pe o suma muuult mai mare decat un guvernant roman. La fel un patron al unui trust de presa, sau bossul unei agentii de rating.
Saracia este absolut subiectiva: daca te consideri sarac esti sarac. Iar romanii, oricat ar fi de instraiti, cred despre ei ca sunt saraci: profesori cu vechime, angajati care au in proprietate o locuinta-doua, patroni, absolut toti se vaieta de starea lor materiala. Nu zic ca e rau sa tinzi la mai mult, sa iti doresti un nivel de trai superior, insa mi se pare ca trece viata pe langa tine daca nu te bucuri de clipa.
Toti se lamenteaza de nivelul chiriilor. Pardon, chiriile sunt mari in Bucuresti si in metropole. Bucurestiul este super-aglomerat, iar sute de mii de absolventi fomisti nu accepta neam o slujba la Mioveni, Radauti, Targu-Jiu, Blaj, Caracal. Toti dau buluc in Marele Oras, suporta inghesuiala, poluarea, ba inca se obisnuiesc cu ele, dar nu pleaca din Bucuresti! Altii, din instinct gregar, cu cat creste pretul locuintelor, hop si ei cu un credit! Nu pot sta cu chirie sau cu parintii, e de bon ton sa te imprumuti la banca pentru cutia aia de chibrituri. In plus, daca nu-ti pui termopane, n-ai televizor cu plasma, mobila si decoratii ultima strigare sa-ti faci vecinul sa moara de ciuda, nu esti om!

Inclin sa-i dau dreptate Afroditei: perceptia romanului asupra saraciei vine, in primul rand, din carente educationale majore: in familiile romanshilor, onorabilitatea se masoara in numarul de proprietati, marca gecilor, a masinii, ori pretul mobilului. Si desigur, daca ai job in Bucuresti esti Om, daca nu, vai de tine! Te rade satul ca esti invatator, instalator, tehnician la tine in targ.

Acest topic a fost editat de andra_v: 23 Nov 2008, 10:44 PM

Perceptie gresita! In Bucale sunt salarii mai mari si slujbe mai multe! Adica, posibilitati de dezvoltare personala mai mari!

Acest topic a fost editat de Cucu Mucu: 24 Nov 2008, 09:47 AM

E adevarat, in Bucuresti ai posibilitatea sa-ti gasesti un job bine platit. Insa vorbeam in topicul de fata de cei care nu castiga suficient sa-si plateasca acareturile, chiria si sa mai si manance. Sunt de acord, ai un salariu bun (probabilitatea mare de a ti se mari venitul corespunzator), sau iti merge afacerea te muti in Bucuresti. Cu chirie, sau contractezi un credit, in functie de venituri. Insa, daca nu exista perspectiva de a castiga mai mult de 300 de euro, la ce mai stai? Sa te lauzi la tine in sat ca esti realizat in Bucale?

Acest topic a fost editat de andra_v: 24 Nov 2008, 12:28 PM

Sunt mai multe slujbe bine platite. Insa e o mare diferenta intre posibilitate si probabilitate. Sunt cateva mii de slujbe la multinationale, agentii, oportunitati pentru unii comercianti sa-si dezvolte afacerea, dar unii viseaza cai verzi pe pereti.