Scrieri, ganduri, amintiri din viata Ancai veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Citeam pe coperta unei carti religioase o data ca viata e ca o calatorie cu trenul......unii coboara,altii urca....era de fapt o poezie, eu, de cand am inceput sa depind numai de mine, am vazut viata ca o lupta, ca un drum de munte, in care rolul principal e sa urci, sa tot urci........unde? Depinde de fiecare, unii se axeaza mai mult pe partea materiala a vietii, altii pe profesie, altii pe idealuri.......
M-am hotarat cu greu pentru a face acest sa-i zicem jurnal, desi pentru mine este mai mult un caiet virtual in care imi satisfac necesitatea de a scrie.
Si mi-a fost greu pentru ca intodeauna cand am scris ceva am sters, intodeauna s-a dat o lupta intre pragmatism si dorinta de a scrie si de fiecare data pragmatismul castiga fiindca intodeauna stergeam ceea ce scriam, acum......sentimentalismul surade, ceea ce scriu acum se poate sterge, dar mai greu .
Sunt constienta ca ceea ce scriu acum v-a fi poate citit , dar in acelasi timp as vrea sa nu citeasca nimeni.
Ce-o sa scriu mai departe?

Gata.......! Mai am putin si plec acasa......se termina inca o zi de munca, uneori ma simt ca un robot, fac aproape acelasi lucru in fiecare zi.Dupa munca o binemeritata baitza fierbinte si dupa, o plimbare pana la ce-a mai apropiata cafenea
si dupa aia somn si a doua zi o iau da capo............
Si planuri, o gramada de planuri, economii pentru a realiza planurile si......si ..nitzica iubire, ca face bine la organism

dacă nu "v-a fi", precis va fi citit! Scrieri plăcute! Unii dintre noi te vor citi, că de aia e jurnal pe han! E cămăruţa ta, de aici înainte!

Merci

Asta imi place ca am o camaruta aici la han . Si din camaruta asta a mea pot sa va pupacesc pe toti fara riscuri

Zarile,de farmec pline,
Stralucesc in luminis;
Zboara mierlele-n tufis
Si din codrii noaptea vine
Pe furis.
Prima strofa din "Noapte de vara" de George Cosbuc

Ador vara, ador plimbarile in aerul curat de munte.Poezia asta mi-a adus aminte de vara, de caldura, de........
Ce frumoasa a fost vara care tocmai a trecut.Si, cu fiecare vara care trece "peste" mine simt ca imbatranesc, mi-e dor de copilarie, mi-e dor sa-mi vad parintii tineri, plini de energie si sanatosi.As vrea sa fiu iar mica, sa n-am griji, responsabilitati, sa nu ma intreb tot timpul ce fac, incotro s-o apuc, ce fac cu viata mea, sau ce face ea cu mine. Mi-e dor de inocenta pe care o aveam atunci.
Privesc in mine, ma analizez, si observ ca figura acelei fetite se estompeaza, devine o umbra, o iluzie,un ideal.
Dar cel mai dureros este atunci cand constientizez cu toata fiinta mea ca ziua de va fi ziua de ieri, si ca ceea ce sunt azi nu voi mai fi maine.
E dureros sa fi cerebral, cred ca cei mai nefericiti, cu adevarat neferici oameni, sunt cei care se analizeaza in amanunt, permanent pe ei insisi si lumea/viata ce-i inconjoara.uneori imi doresc sa fiu un om "inconstient", ca somnambulii care merg in somn pe marginea unei prapastii fara sa stie ce pericol ii pandeste, si care scapa, si sunt ok tocmai din cauza inconstientei lor. Ma enervea ca sunt lucida, lucida in orice clipa a vietii mele.

Deschisesem un topic despre reancarnare,topic inchis de altfel si promisesem acolo ca o sa revin cu detalii, ei bine cartea se numeste :"Manulalul vindecatorului terapeut" si este scrisa de Christian si Miriam Dikol.
Ceea ce m-a determinat sa o citesc este faptul ca raspunde la cateva intrebari esentiale, pe care cred ca fiecare din noi si le-a pus:ce sunt, de unde vin, unde ma duc.
O sa transcriu in continuare un fragment in care sunt inserate raspunsurile la intrebarile de mai sus, specific faptul ca in acest fel nu continui discutia de pe topicul amintit mai sus si nici nu provoc la dialog pe aceasta tema.

"Spiritul omului,

Infinitul este cariera sau comoara din care Divinitatea ia mereu materie prima, pt a crea duhuri, atomi,molecule,planete, stele, universuri.Invartindu-se in jurul axei sale , ca si pamantul, Sfera-Cosmos produce o absorbtie asemanatoare unui dinam.Din aceasta cauza particulele din Infinit sunt atrase in interiorul sferei cosmice.cum universurile se invart in jurul axei lor, fiecare univers absoarbe, la randul sau, particule haotice din campul cosmosului.
In fine,sfera divina sau Laboratorul, avand si ea o miscare de rotatie, cu o viteza enorma, absoarbe particulele haotice din interiorul universurilor.Sederea particulelor haotice prin aceste patru sfere: infinit,cosmos,universuri si laborator dureaza o infinitate de miliarde de ani, ele progresand din treapta in treapta.
Dupa terminarea unei game infinite de forme de viata, ele trec din infinit in Cosmos, si din univers in Sfera Divina. De acum particula vie incepe o noua cariera.Ea va deveni o unitate constienta si doritoare de perfectiune.Se poate face de acum din ea un duh.
................................................................................
................................................................................
................
Trei particule:una activa,una pasiva,una neutra; ce magnetica de la Tatal, cea electrica de la Mama, cea neutra din infinit.
Aceste particule sunt numite particule unu.Gratie acestor particule unu, simple, microscopice si independente unele de altele, care se gasesc peste tot,intregul cosmos vibreaza uniform.Astef, dintr-o vibratie dezordonata, gandirea omului treimizat, adica a duhului, devine o gandire evoluata si produce efectele voite.
................................................................................
................................................................................
..................
Spiritele tinere sunt pasive si sunt atrase de materie, in special de materia solida.Dupa evolutii milenare, duhul tanar traind, suferind,studiand materia pe toate treptele, de la solid pana la eterul cel mai diafan, invata, se spiritualizeaza si nu-l mai atrage materia inferioara."



In incheiere...............


"Numai dorul mai colinda,
Dorul tanar si pribeag,
Tainic se-ntalneste-n prag,
Dor cu dor sa se cuprinda,
Drag cu drag."

Ultima strofa din poezia "Noapte de vara" de George Cosbuc

A trecut ceva timp.........imi pare o vesnicie, acum s-ar putea spune ca sunt in pauza de masa, pap un mar, poate am timp mai tarziu, sau maine sa scriu in jurnal, adica......sa scriu ceva cat de cat interesant.
Gata marul..........la treaba!

Azi sunt obosita, uff! Dar.....am facut bradul....la munca ...........offffff, iar treaba, ma intorc la munca

A trecut aproape o luna........ce mult mi se pare, si ce departe sunt gandurile si evenimentele de atunci......Intre timp m-am odihnit,plictisit si plictisit de sarbatori pana am dat in insomnie si am inceput serviciul, ziua cand o sa mai imbatranesc cu un an e foarte aproape , oare cum o sa fiu, cum o sa arat peste 20 de ani??Cum v-a fi viata mea atunci? Mai bine nu ma gandesc, sper sa n-am burta In rest...un an nou fericit si........sper sa revin curand la drumul meu de munte de pe Hanu Ancutei.Poopici la toti.

Dupa o lunga perioada de timp am revenit. Cu ceva timp in urma am primit un bambus, tare frumusel, numai ca eu l-am pus in ghiveci cu pamant si nu prea i-a mers bine, de curand mi-a venit ideea sa-l pun in apa si.........sper sa-si revina. In continuare voi pune cateva informatii despre bambusul norocos.

Bambusul este considerat a fi o planta ce aduce noroc daca tinem seama de principiile feng shui. In chineza, cuvintele "rugaciune" si "bambus" se aseamana foarte mult, existand credinta ca prezenta unui bambus in casa poate spori puterea rugaciunilor.Regulile de care trebuie sa tineti cont atunci cand cumparati o astfel de planta (care nu este tocmai un "bambus", ci o specie de Dracaena - mai precis Dracaena sanderia), sunt acestea:
- verificati ca tulpina sa aiba cateva radacinute, daca il luati intr-un vas cu apa; daca il cumparati deja plantat in ghiveci, verificati daca pamantul este umed;

- tulpina sa prezinte un aspect sanatos, fara leziuni.

Cel mai bine este sa alegeti plante cu 3 sau 8 crengute pentru ca acestea sunt numere norocoase in feng shui. Daca planta are 8 crengute, este bine ca doua dintre ele sa fie ondulate.

Planta se plaseaza aproape de fereastra, dar nu in soare direct. Daca umiditatea este mare, inca doua zile de la momentul cumpararii nu udati deloc. Astfel ii permiteti sa se adapteze la noul mediu. Atentie, unele varietati sunt toxice moderat pentru animale, tineti ghiveciul cat mai departe de locul de joaca al catelului sau pisicii, care ar putea fi tentate sa atenteze la noul decor.Pentru ca planta sa aiba un aspect deosebit puteti lega crengutele cu panglica, dar cu atentie sa nu strangeti prea tare. Bambusul se raneste usor. Dupa ce planta s-a adaptat la noul mediu o puteti uda si muta acolo unde doriti sa o asezati definitiv. Lumina indirecta este cea mai potrivita pentru bambusul norocos.
Bambusul este una dintre acele plante care pot fi crescute fara sol. Cu apa de buna calitate, ferita de soare direct, planta se va dezvolta bine. Puteti folosi apa de la robinet, dar numai dupa ce o lasati 24 de ore intr-un vas astfel incat clorul sa se poata evapora . Daca bambusul este tinut in apa, aceasta trebuie schimbata periodic si puteti adauga acelasi ingrasamant care se foloseste pentru plantele de acvariu, dar nu foarte des. Acest tip de cultura a unei plante, fara pamant, ci doar cu apa bogata in substante nutritive, se numeste cultura hidroponica.

Bambusul poate creste pana la 70 cm. Daca il aveti plantat in sol trebuie pastrat umed si nu necesita ingrasamant pentru ca isi extrage din el toate substantele necesare.

In cazul unei hraniri in exces crengutele capata un aspect nesanatos, galben. In cazul in care crenguta s-a ingalbenit trebuie s-o taiati pentru ca nu este un proces reversibil. Taierea zonei afectate se face profilactic, pentru a impiedica raspandirea unor boli.
Bambusii sunt adesea spiralati. Ei cresc orientandu-se dupa lumina, de aceea este simplu sa obtineti chiar dumneavoastra spirale, rotind periodic ghiveciul sau vasul cu apa. Cu putina rabdare veti reusi sa obtineti spiralele dorite.

Frumoase versuri

Mercic, fac parte dintr-o latura a personalitatii mele pe care multa vreme am tinut-o ascunsa si...nici acum nu e chiar la vedere, imi place sa scriu versuri pentru ca in felul asta ma descarc de energii, refulez sentimente pe care nu vreau sa le exprim...unei persoane sau mai multor persoane. Cert este ca ma bucura ca ti-au placut

Acest topic a fost editat de Anca_M.: 14 Mar 2008, 03:42 PM

Asa..........schimbare, schimbare, schimbare.......de job. Acum sunt in perioada de preaviz, am primit o oferta mult mai buna decat ceea ce am in prezent si asa cum era normal am acceptat-o, nu vreau sa povestesc prin cat stres am trecut, e foarte stresant sa demisionezi dar, pare si mai profitabil .
Sincer, imi pare rau ca sunt nevoita sa fac pasul asta dar....ata ete, viata merge inainte.

Apropo a fost o intreaga chestie cu preavizul, as fi vrut sa plec fara, ei mi-au spus sa stau pana pe 30, am fost de acord , dar nu le-a convenit sa specific pe cererea de demisie ca preavizul expira pe data de 30, desi din cate stiu eu asa se procedeaza, off, da bine ca termin si cu stresul asta ca mi se face greata de la atatea chestii.

Acest topic a fost editat de Anca_M.: 21 Mar 2008, 09:10 AM

Anthurium, floarea flamingo

In primul rand, pentru cei care nu stiu, este o floare de apartament si se mai numeste si "floarea flamingo". Este o planta tropicala, decorativa, ale carei origini se gasesc pe continentul sud-american. Are flori delicate, protejata de o frunza numita spata, carnoasa si colorata in functie de specie in alb, rosu, roz sau portocaliu.
Poate fi crescuta si in ghiveci, fiind o planta perena care, in conditii propice, va inflori foarte des.

Planta are nevoie de lumina pentru a dezvolta tijele florale, dar tineti cont ca soarele direct nu ii face bine. In mediul sau natural, Anthurium creste la adapostul copacilor. In zilele foarte insorite de vara puteti rezolva acest neajuns asezand ghiveciul in spatele unei perdele de culoare deschisa, sau pe pervazul unei ferestre orientate spre est sau spre nord.
Nu lasati copiii sa se joace cu aceasta planta! Contine substante toxice care pot provoca iritatii!
Temperatura ideala pentru anthurium este de 25 de grade Celsius, in conditii de umiditate ridicata. Umiditatea se obtine usor, pulverizand periodic planta cu apa. Udati des in perioada verii, lasand suprafata solului sa se usuce putin intre doua udari.

In niciun caz apa nu trebuie sa balteasca in ghiveci, frunzele se vor ingalbeni si radacinile vor incepe rapid sa putrezeasca. Iarna udarile se raresc, iar planta va intra intr-o perioada de semi-repaus.

Daca aveti posibilitatea, folositi apa de ploaie colectata in vase largi; apa de la robinet contine carbonati de calciu si magneziu, care schimba aciditatea solului.

Sfat: Atentie in privinta pamantului din ghiveci! Anthurium se va replanta obligatoriu o data la doi-trei ani, intr-un sol acid, format dintr-un amestec de pamant de padure si turba. Nu plantati Anthuriumul in pamantul de flori obisnuit, pe care il gasiti in florarii.

Excesul de umiditate din sol creeaza un mediu propice pentru dezvoltarea unor ciuperci precum Fusarium, Rhizoctonia sau Phytophtora.

Ghiveciul trebuie sa fie bine drenat si ar fi bine sa renuntati la clasica tavita de sub vas. Ca regula generala, tineti minte ca este de preferat sa udati mai des, dar in cantitati mici.





Acest topic a fost editat de Anca_M.: 21 Mar 2008, 05:50 PM

Imi pare atat de bine ca am dat aceasta denumire micului meu caiet de amintiri, Drum de munte, da viata mea este ca un drum de munte si pana acum am avut parte numai de suisuri, cel putin pe plan profesional, intr-un an am avansat, mult, am "crescut", m-am maturizat. Acum e frumos sa privesc in urma, sa fac un popas si din punctul in care am ajuns sa fac un inventar, faceti si voi asta cateodata? Uneori ma simt ca la volanul unei masini pe care nu stiu cum sa o conduc, disperata si totusi, taras grabis, reusesc sa tin drumul drept. Si daca nu lupt acum, daca nu vreau acum, daca nu castig acum cand pot mai tarziu v-a fi prea tarziu. Pupicei

Cala

Denumire populara: cala
Denumire stiintifica: Zantedeschia aethiopiea
Familie: Araceae
Expunere: plin soare - partial umbra
Sol: bine drenat, umed

Descriere
Cala (Zantedeschia aethiopiea) este o floare mare, cu petale groase, cerate si capete solitare de 15-20 cm lungime. Sunt perfecte ca flori taiate. Avand in vedere ca infloresc pe tulpini ciudate, rotunde, poate parea ciudat ca fiecare tuber face 10, chiar si 30 de flori. Culorile sunt variate - alb, galben, roz, culoarea levanticai, rosu, portocaliu si verde. Ca floare taiata, cala rezista 7-10 zile.


Ingrijire si cultivare

Bulbii de cala colorata, odata infloriti, adauga o pata de culoare in orice gradina. Desi initial, erau numai albe, astazi exista hibrizi de cala de aproape toate culorile. Exista cateva principii de baza cand vine vorba de cultivarea calei. In primul rand, dupa ce cumparati bulbii de cala e bine sa ii scoateti din ambalaj si sa ii lasati cateva zile intr-un loc uscat, bine aerisit - ei se vor usca si vor deveni mai puternici, inainte de a fi plantati. Bulbii de cala colorata sunt de fapt tuberi care au semne de vegetatie pe partea de sus, iar partea inferioara este rotunjita. Tuberii se planteaza la 5 cm adancime, cu partea ascutita sau verde in sus.

Pamantul trebuie sa fie usor, bine drenabil. In climatele mai reci si in cele temperate, cala se dezvolta bine in plin soare. De asemenea, razele directe ale soarelui dau culoare mai puternica florilor. In zonele cu temperaturi ridicate, cala trebuie plantata in partial umbra, pentru a evita pamantul incins de soare.

Acoperirea solului din jurul calelor cu paie si frunze uscate controleaza temperatura solului. Pamantul trebuie sa fie mai mereu umed. Este foarte important ca acesta sa nu se usuce niciodata complet, dar nici sa nu fie imbibat cu apa.
Tuberii de cala ar trebui sa infloreasca la 60-90 de zile de la plantare. Desigur, aceasta data variaza semnificativ in functie de temperatura aerului si a solului, precum si de hibrid. In general, cu cat tuberul este mai mare, cu atat florile vor fi mai mari. La fel, varietatile de cala special cultivate ca flori taiate vor face flori mai mari si mai inalte, dar mai putine ca numar. Calele scunde, de ghiveci, pot produce 20-25 de flori pe un tuber mare.

In functie de varietate, cala va inflori continuu 6-8 saptamani. Dupa ce a inflorit, trebuie sa o udati si sa o tratati cu substante fertilizatoare. Aceste ingrijiri sunt importante pentru ca tuberul incepe sa se dezvolte de abia dupa ce infloreste, si atunci este perioada cand "stocheaza" energie pentru florile de anul viitor. In comparatie cu traditionala cala alba, hibrizii cu flori colorate se planteaza primavara, infloresc vara si se ofilesc toamna.

Cala nu este foarte rezistenta la conditiile de iarna, incluziv la ingheturi puternice sau umezeala extrema. Dupa ce foliajul se ofileste, toamna, tuberii trebuie scosi din pamant si pusi la pastrare intr-un loc racoros, uscat, pe toata perioada iernii. Respectarea stadiului de repaus, de latenta a plantei este foarte importanta pentru dezvoltarea sanatoasa a tuberilor. Perioada de depozitare este de minim 10 saptamani, desi ei pot sta astfel chiar si 8-10 luni, fara sa se deterioreze. Dupa perioada de repaus, tuberii pot fi replantati.

Plantarea

1. Gasiti un loc din gradina in care pamantul sa fie usor drenabil. De exemplu, daca la 5-6 ore dupa o ploaie serioasa inca mai sunt baltoace de apa pe sol, atunci mai bine cautati alt loc sau imbunatatiti calitatea pamantului cu material organic. Turba, compostul, bucati de talas sau scoarta de copac, balegar descompus sunt bune in acest sens. Cala se dezvolta cel mai bine in pamant umed (spre deosebire de celelalte plante du bulbi), dar nu suporta pamantul imbibat cu apa. Daca le plantati in ghiveci, folositi pamant de buna calitate, usor drenabil (orice tip de pamant de flori din comert este bun) si asigurati-va ca ghiveciul are gauri prin care sa se scurga apa.
2. Plantati bulbii intr-un loc in care sa primeasca soare direct (dar nu la amiaza) sau lumina puternica, filtrata.
3. Sapati o groapa nu foarte adanca si asezati tuberul cu partea ascutita in sus.
4. Dupa plantare, udati din abundenta. Radacinile si frunzele vor aparea destul de repede dupa aceea, din pamantul cald (acesta este inca un element important - daca solul este rece, nu plantati inca tuberii).
5. Cand este in floare, puteti taia tijele de cala pentru a face aranjamente florale. Acest lucru nu va deranja planta.
6. Dupa ce nu mai apar flori, lasati foliajul sa se dezvolte in continuare, nu il taiati (din acest punct de vedere, ingrijirea calei seamana cu cea a gladiolei). Oricat de ciudat ar parea, frunzele aduna lumina soarelui si o stocheaza pentru florile din anul urmator. Nu uitati sa udati planta in continuare. Frunzele pot fi taiate de abia cand se ingalbenesc. In zonele mai reci, tuberii trebuie scosi din pamant dupa primul inghet si se depoziteaza dupa cum am explicat mai sus.

Info
- cala este toxica pentru animale deoarece contine cristale de oxalat de calciu; semnele critice de boala sunt iritatiile orale, arsuri si iritatii la gura, buze, limba, salivare excesiva, voma si dificultati in a inghiti.

In anotimpul in care crengile pomilor se lasa sub greutatea zapezii, cand desenam omuleti de zapada pe geamuri aburite, cand mirosul de vanilie si scortisoara ne da vise culinare o fiinta mica, pufosa si alba mi se aducea in brate sub cojoc.
Nasucul negru tremura de temeri si sperante iar ochisorii ca doua boabe de cafea ma priveau ca o domnisoara la primul dans.
Asa era el, un puf alb si mic ca un fulg de zapada, si sa nu credeti ca a fost cuminte mai mult de o zi, nuu pe cat era de mic pe atat era de nazdravan, rodea tot ce prindea, se ascundea sub pat sau prin alte locuri cand dadeam cu aspiratorul de tb sa-l caut o ora prin casa si nu-l gaseam.
Era si este inca asa de incapatanat ca umbrela, aspiratorul, batul si alte ustensile care ar fi trebuit sa-l sperie au devenit jucariile preferate.
Numai el are talentul sa-mi prinda ciorapii sa se joace cu ei si totusi sa nu-i agate, tot el a rupt firul de cablu, dar cel mai tare se speria daca il lasam singur afara sigur pana m-a prins intr-un colt al blocului si de atunci a stiut ca n-o sa-l parasesc niciodata, asa ca nici asta n-a mai mers.
Dar acum are 3 ani si 8 luni si s-a cumintit , in fine nu de tot dar....macar nu mai roade papuci, pantofi, fire prin casa, nu se mai urca pe canapea, pat etc atunci cand ramane singur, dar ii place sa se plimbe in Gradina Botanica, sa mearga la padure si sa ne pazeasca gratarul, da acum chiar il pazeste nu ca atunci cand avea 1 an si fura frigaruile de la restaurantul de langa bloc si nici nu mai cerseste prajituri la aceeasi terasa.
Si acum ca si atunci cand era mic renunta la jucariile lui in favoare pritenilor lui mai necajiti. El este Ares si ar mai fi multe de povestit.

Este ora 22.46 fix si abia astept sa fac ceea ce fac in fiecare noapte vara, sa privesc cerul, sa respir aerul usor salbatic al intunericul, sa ascult greierii, sa fiu semi dezbracata si sa ramana asta secretul meu si al noptii. Imi place sa numar stelele, sa privesc spre cer si sa constientizez micimea mea in intreg universul si astfel sa fiu mai intelegatoare cu problemele care apar.
Totul este trecator :ganduri, sentimente, iluzii, sperante, bucurii, suparari, probleme, totul trece si ne trezim nici noi nu stim cum varstnici si dorindu-ne cu ardoare nu masini, nu case, nu bogatie, nu putere ci viata, tinerete, sanatate.
Am darul de a fii foarte incapatanata, uneori sunt impulsiva, ma agit si pentru cele mai mici lucruri, veridica in acest sens este intamplarea de acum o saptamana- doua cand un nebun pe strada, ziua in amiaza mare mi-a pus mana sub fusta, buuuun, poate ca normal ar fi fost sa-l injur si sa-mi vad de drum, dar nuuu, eu sunt eu ,asa ca m-am luat dupa persoana in cauza, am aruncat cu cateva pietre dupa el, l-am injurat si l-am ameninat cu geanta , dar sa stiti ca si acum am ramas cu parerea de rau ca nu am putut sa-i dau o geanta in cap, a devenit o dorinta dureroasa . Asa sunt eu, sigur nu tot timpul am reactii de genul asta dar cateodata....
Si acum fug sa privesc cerul stelele si luna

PS: Aerul e tare incarcat si lipicios acum iar cerul este plumburiu si doar 2-3 stele se pot vedea, cel putin in Iasi.

Acest topic a fost editat de Anca_M.: 14 Aug 2008, 10:17 PM

In sfarsit am reusit sa termin curatenia , si sunt terminata. Trezita de la 5.30, nemancata de toata ziua, m-am intors pe jos de la servici, adica in jur de 45 de minute de mers pe jos, ca deh sunt la cura.....intr-un fel . Mai nou sunt singura, frumos imi sade, dar ma simt si foarte bine asa, cel putin momentan, uneori prinde bine o perioada de relaj, ma dor mainile, ma opresc aici.

Daca studiu de piata inseamna sa o iei la trap si sa ceri oferte de la firmele concurente ca un client nestiutor inseamna ca asta am facut eu azi si adevarul e ca dupa ce am parcurs juma` de oras pe jos va pot spune ca nu e prea placut. Mai grav e ca ideea mi-a apartinut , ca deh, sa facem o strategie, o chestie-trestie si sa fim mai buni decat altii. Dar si sa stau o zi la birou cu ochii in calculator... plus ca mersul pe jos face piciorul frumos si la cat merg eu pe jos ar tb sa am 40 de kg.
In seara asta iesim la o plimbare, seara e frumos sa te plimbi sub clar de luna si maine om mai vedea.

In anotimpul cand apar primele raze de soare, cand pamantul usor incalzit si umed trezeste micutele si firavele plante din somnul de iarna, cand iti vine sa razi si sa plangi de bucuria venirii anotimpului cald si cand tot ceea ce este frumos si bun gasesti in afara oraselor aglomerate, ei bine in acel anotimp am gasit a ma plimba si a ma rataci intr-un cartier neumblat de picioarele mele, pe o straduta pustie si veche de parca as fi fost in alt veac.

Ca sa va explic cum am ajuns acolo ar trebui sa va spun sa plecati de acasa si pe jos sa mergeti unde vedeti cu ochii, pana va dati seama ca nu mai cunoasteti locul in care va aflati. Cam asa am gasit eu strada Dumbravii.

Ce-i asa de interesant la strada asta? Nimic, pur si simplu nimic, straduta este pavata cu piatra de acum 100 de ani asa cum inca mai erau strazile in copilaria mea, casele sunt nelocuibile si au o arhitectura din vremea lui Carol , in rest…..pustiu

Primul gand care mi-a trecut atunci prin minte a fost unul de domeniul sf-ului, ma simteam ca trecuta printr-o poarta a timpului si ajunsa ,nici eu nu stiam cum, aici.

Aparitia unei femei in varsta, foarte in varsta la poarta uneia din case mi-a adus aminte ca sunt in sec. XXI, ca nu exista porti ale timpului si ca ar fi cazul sa profit de prezenta ei si sa aflu unde sunt si cum ma pot intoarce de unde am venit.

Usor de zis, greu de facut, pentru ca persoana de care imi legasem toate sperantele nu auzea, iar dialectul in care vorbea era aproape indescifrabil, probabil si din cauza lipsei danturii, in plus era destul de tarziu, in cateva ore se intuneca, telefonul era mort si oricum nu aveam credit pe cartela ca sa pot suna.

Am incercat in fel si chip sa-i explic situatia in care ma aflu, ca sunt straina de loc si ca as vrea sa gasesc drumul spre casa, desi nu i-ar fi fost greu sa-si dea seama de asta daca luam in considerare diferenta de vestimentatie si privirea disperata pe care o aveam.

Timpul era si asa scurt si daca am vazut ca nu ajung la nici-un rezultat cu dumneai am incercat sa ies din "capcana", pentru ca asa ma simteam ca intr-o capcana, cautand sa gasesc drumul de intoarcere pe celelalte stradute, foarte asemanatoare cu cea din care plecasem incat imi era aproape imposibil sa fac diferenta intre ele.

Le-am parcurs pe rand pe toate, 4 la numar, centrul fiind strada din care plecasem, buun, asta n-a fost chiar asa greu si nici mult n-a durat, dar nici rezultate nu a dat, in schimb mi-a venit o idee destul de greu de pus in practica si anume sa iau iar fiecare alee la picior, sa las un semn (nici eu nu stiam ce fel de semn) cum ca am trecut pe acolo si sa gasesc ramificatii care m-ar fi dus acasa, sau cel putin la timpul prezent caci aici paream a fi intr-un secol de mult apus.

Ideea a fost buna pana intr-un anumit punct dar nu m-a scos din problema in care ma aflam, in schimb m-a ajutat sa-mi fac o schita imaginara despre cum a fost construit acel cartier in care ma pierdusem.

Fiecare straduta dadea intr-un fel de gang si trecand prin gang ajungeam la straduta urmatoare din cele patru pe care le aveam de parcurs, deci ori ca laie ori balaie, tot acolo ajungeam.

Starea de panica si disperare s-a transformat in nervi, era prima oara cand ma simteam cu adevarat neputincioasa, lesinata de sete, cu picioarele frante de oboseala si incapabila sa gasesc o solutie salvatoare. Am luat-o iar la picior, tot fara rezultat, un lucru bun insa, am gasit un bolovan suficient de inalt ca sa pot sta cat de cat confortabil pe el.

Si stand eu asa si privind in zare am incercat sa fac o reconstituire a traseului pe care l-am parcurs de la plecarea de acasa si pana am ajuns in fundatura aceea.

Am plecat din Tatarasi, am ajuns in Independentei, apoi la Mitropolie , acolo m-am oprit in parculetul de pe vis-à-vis de Mitropolie si am stat pret de o tigara pe o bancuta, n-am pierdut timpul si plictisita sa ma plimb prin locurile pe care le stiam deja, cu o dorinta puerila de a cerceta mai bine zona si convinsa fiind ca si daca nu sunt intr-o zona cunoscuta pot ajunge de unde am plecat rugand oamenii sa ma ghideze am cotit la prima strada si dupa aia la alta si la alta pana am ajuns la o bifurcatie si acolo tin minte exact ca am avut de ales intre doua variante: sa o iau la stanga sau la dreapta, am ales sa merg la dreapta si am tot mers pana am ajuns in strada Dumbravii,desi nu pot fi sigura ca asa se numeste pentru ca indicatorul ruginit si abia prins intr-un perete avea inscris un text insuficient de clar pentru a putea fi sigura.

Cerul incepuse sa prinda nuanta cabernetului, semn ca daca intr-o jumatate de ora nu ieseam de acolo as fi fost pierduta.

Nu mai aveam chef nici de mers , nici de explorat, nici de cautat, m-am pus pe plans, cu lacrimi mari, mari si sughituri printre ele, vorbeam singura si deja cautam un loc in care sa pot sta pitita peste noapte.

Si mergand asa in cerc am auzit un zgomot, ca huruitul unui motor, in prima faza nu i-am dat importanta, obisnuita ca orice om al secolului nostru sa nu acord importanta zgomotului masinilor. A fost ceva de genul : o masina, apoi, o masina?? Si intr-un final o masina!!!, numai ca pana sa cad de acord cu mine insami ca este cu adevarat o masina zgomotul s-a pierdut in inserare. Era un punct de plecare totusi, insemna ca sunt pe drumul cel bun si ca daca o sa ma ghidez dupa directia in care am auzit zgomotul am sa ajung in sfarsit in locuri cunoscute si procedand asa am ajuns la a patra straduta pe care nu apucasem sa o explorez sa vad daca tot in cerc ma va duce si am gasit o alta straduta, luminata, cu masini parcate in fata caselor, am vazut oameni si am inceput sa plang si sa rad incat nici eu nu mai stiam exact ce fac de bucurie. De prisos sa va spun ca persoanele pe langa care treceam se uitau la mine ca la extraterestrii, n-am mai intrebat pe nimeni nimic, am luat primul taxi care mi-a iesit in cale si am ajuns in sfarsit acasa. Acum…. Ma tot gandesc, ce era cu cartierul acela locuit de o singura fiinta din cate am putut eu sa observ? De vreo 2 luni incoace ma bate gandul sa incerc iar aventura asta, de data asta cu telefonul incarcat si cu ceva bani pe cartela, poate aflu cine stie ce mister.

In sfarsit wekend dupa o saptamana de alergatura, de trezit la 5-6 dimineata si ajuns acasa la 19 si binenteles stresul, mama lui de stres. Am ajuns acasa pe la 14 cu gandul sa ma apuc imediat de curatenie, numai ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa trag un pui de somn de vreo 4 ore , ei da curat tot am facut, sau mai bine zis fac, mai am de sters praful, de facut mancare, de spalat si gata-i treaba, acum sunt la pauza de tigara. Am descarcat si vreo 6 filme in calculator asa ca in seara asta avem la ce ne uita. Si cand ma gandesc ca de luni incepe greul la servici ( ma apuca raul.
Ar fi cel mai mare munte pe care il urc in viata mea, dar daca reusesc..... o sa fiu la inaltime

N-ati vrea sa stiti ce-i la mine acasa, nici nu vreau sa ma gandesc cata treaba am, in mijlocul casei sta aragazul, e cumparat de curand si nu aveam unde sa-l pun, dupa data de 15 o sa vina sa-mi puna si centrala si o sa schimbe tevile in toata casa si ca un plus mi-a murit si calculatorul, acum nu sunt acasa, dar de maine o sa fiu si ma gandesc cu groaza ca o sa trebuiasca sa stau in nebunia aia, pana vin astia cu centrala o sa-mi iau campii. Ei dar si dupa aia o sa fie frumos, azi mi-au mutat biroul in alta parte si la munca alta belea, maine trebuie sa fiu la vechiul sadiu sa mai luam din mobila care a ramas, dar tot e bun ca trebuia facuta mutarea asta ca sa tin si eu situatia ca lumea, om vedea ce o mai fi de maine incolo. Va pupic si.... pana rezolv cu calculatorul de acasa o sa trec mai rar pe la han. Pupici

Am terminat curatenia, am pus centrala deci poate sa vina iarna . Serviciul merge bine, adica am din ce in ce mai multe raspunderi pe cap si uneori imi vine sa o iau razna dar imi si place, oare ma implic prea tare in domeniul profesional? n-ar tb sa o las mai moale si sa fiu mai detasata? O sa vad eu pe parcurs cert e ca ma simt tare, tare obosita

Mda, cu tot soarele mie imi miroase a iarna afara, a lemne care ard mocnit in soba, a cozonaci copti, si desi toate astea sunt placute ma mai gandesc si la mainile care imi vor fi bocna pana o da caldura bine la anu`si asta nu din cauza cine stie caror conditii precare ci din vina organismului tampit pe care il am.

Si iarasi n-o sa mai stiu cate bluze sa pun pe mine ca sa nu deger in drum spre servici, si iar o sa port 2 perechi de sosete in picioare plus ciorapi si tot inghetate imi vor fi sarmanele mele picioruse.

A trecut mai mult de un an si eu tot la prima pagina am ramas????
Uff in fine, vin sarbatorile vin si eu intru in concediu de pe 19 lna asta pana pe 12 luna viitoare Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu.
O luna....nu-mi vine a crede, parca e prea mult, una peste alta nici nu prea avem treaba, in schimb ascultam....
http://www.trilulilu.ro/tenciu_adrian/9dbe...3?autonext=true
In orice caz salariul nu ni l-a dat inca si am la planuri.....ceva de speriat si cum anu` asta n-am prea gatit m-am gandit eu sa-l inchei in plina glorie culinara, asa ca am pregatit un intreg meniu.

De cateva luni traiesc o frumoasa poveste de dragoste, sper sa tina....

In vara ma casatoresc!???? Mi-e greu sa ma vad femeie maritata, nu ca n-as fi la locul meu dar.....

Sa fie intr-un ceas bun si sa aveti parte de dragoste si intelegere!
Nu e rau sa fii femeie maritata daca ai gasit omul potrivit!

Multumesc mult. Am ceva emotii, mai ales ca ma mut la el cu mama lui . Insa sper ca si din punctul asta de vedere lucrurile vor merge bine

Sper sa fie bine, Anca! Atata timp cat exista dragoste intre voi doi, va exista si intelepciunea de a trai alaturi de o soacra. Poate fi o femeie cumsecade, nu porni cu idei preconcepute si, mai ales, ai grija sa nu se simta detronata din rolul de "mama"...Stii tu, da-i cezarului ce-i al cezarului si totul o sa fie bine!
Iti doresc tot binele din lume!

Dragoste intre noi exista, mie imi este teama pentru ca din cate am vazut este foarte acaparatoare in privinta lui, s-a invatat sa se bage in viata lui in toate amanuntele, si o face la modul autoritar si egoist. Hmmm, poate ma insel, sper sa ma insel, in orice caz noi am stabilit sa stam impreuna pt inceput asa si daca nu o sa mearga sa incercam altfel.
Daca mai ai sfaturi sa-mi dai tu sau ceilalti sunt binevenite si chiar am nevoie de ele

Uf, Anca... un sfat iti pot da (proprie experienta)
Nu te baga intre fiu si mama, s-ar putea sa ramai pe lânga... stiu cum sunt mamele astea care nu-l lasa pe baiat din gheare , dar vei reusi tu sa-l influentezi in asa fel încât sa-i spuna mamei sale sa se tina in frâu, el nemaiatârnând la tzâtza ei.
Pentru asa mame e la inceput dureros, dar le trece, si invata ca o alta femeie are prioritate in viata fiului ei. Si treburile se aranjeaza.
Rau e daca nu se face acest pas, pentru ca dureaza decenii de teroare (daca ai ghinion, si se mai si poate destrama relatia voastra).
Sa stie "mama-soacra" sau cum ii zici unde sunt granitele, si va fi ok.
Dar asta nu merge decât daca el joaca cum vreti voi doi.

Pentru asa mame am doar un cuvânt: closca. La fel ca a mea, si m-a costat enorm de mult timp sa-i tot spun, dar si sa înteleaga ca... - "Cu cât mai mult bine vrei sa faci prin implicatiile tale, cu atât mai rau faci. Tine-te-n frâu, am familia mea, si cu atât mai multa placere îmi va face sa te vizitez si sa-ti ascult sfaturile. Dar acasa la noi, facem cum credem NOI."

Anca, eu iti doresc toate cele bune si noroc in viata si cu dragul tau

Merci pentru sfaturi Cla, drept este ca cel putin pana acum este ok. Pe 22 ne mutam, atunci o sa vedem cat de bine o sa ne fie, cert e ca am promisiunea lui ca in cazul in care lucrurile nu decurg asa cum trebuie ne mutam separat hiar daca cu chirie.
Si.......Paste fericit tuturor forumistilor de la Han.