Pentru ca exista topicul "A Iubi omul si A Iubi Animalele, m-am gandit sa deschid un subiect dedicat animalelor pe care le avem acasa.
Eu am un motan tigrat foarte frumos care are aproape 9 ani, pe care-l iubesc si care a adus multa fericire in viata mea. Il cheama Bait si il am de cand avea 2 luni. Era doar un ghem speriat de blana atunci cand l-am gasit. Am tot avut pisici, in mare parte - motani.
Mai am un in camera mea pe birou, un acvariu de 35 de litri plin cu pesti. Tin si la ei, bineinteles. Primii pesti au fost niste gupi, pe care i-am primit de la nasa mea cand am implinit 6 ani. Am fost foarte incantata de ei, pentru ca erau mici si colorati.
Astept raspunsurile voastre!

Din pacate acum nu am nici un animal de casa,dar mi-ar place foarte mult un ciobanesc german. Sunt ciinii mei favoriti.

Eu am intotdeauna un caine. Dar de pe la 9 ani au inceput sa-mi placa pisicile. Una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea a fost cand am avut 3 pisici. Desi era un haos permanent si toate hainele erau prelucrate, eram tot timpul vesel.

Am doua pisici si o nevasta.Cu primele doua ma impac f bine.E mai greu cu a treia fiaraDar se rezolva curind.Mi-am cumparat un baros de 7 kile.

Eu am o pisica maidaneza tigrata si doi scalari. Si nu se mananca intre ei .

Moa, in primul rand nu exista rasa maidaneza.. am auzit si eu l aun prieten de'al meu.. se numeste "drumensis marginalis" !!!
bdl, e grav.. te descurci cu asemenea animal salbatec ? Ar trebui sa tii un curs, sa ne inveti si pe noi astialaltii cum se dreseaza acea fiara..
Am un cotoi pisecios, tigrat, care cred ca face vreo 4 ani... nu mai stiu cind l-a gasit... Si sper sa reusesc sa-mi fac un acvariu la care tot visez.. de vreo 50-60 de pesti.. Si o sa iau neoni si guppy, poate ceva scalari, EXCLUS carasi aurii si din pacate betta splendens, care maninca coada la guppy din gelozie... poate imi iau si moly negri... mama nene, sa am unde, si as face o piscina !

NERO-->cocker maltez NEGRU LUCIOS cu labute cu soseste albe cat si piept alb
Primit cadou de ziua mea!

Nervii mei sunt macinati deseori de un motan birmanez de vreo 5 luni (varsta) foarte obraznic, si uneori chiar violent.. poti jura ca s-a uita la filme cu Bruce Lee.. asa face prin casa Pe Bune si zgomot si scheme
Skippy il cheama ... a fost botezat tocmai din Australia de o prietena Nume australian, comportament romanesc

Motan birmanez de aproape 8 ani, cu varful cozii indoit, hehe... cand tine coada dreapta, si umbla la trap, mieunand dragastos si foarte subtire, coada parca ii e un palmier... e tare amuzant... mi-e cel mai bun prieten si ne intelegem de minune cand trebuie sa luam patul cu asalt... el sta pe pieptul meu si toarce, eu citesc si mai cad in cate o reverie... nimic mai frumos pe lume...
Il cheama Lailu, o masculinizare a numelui Laila... cand l-am primit n-avea nici doua luni si era un ghem alb cu botic negru si ochi imensi albastri... mi s-a spus ca e fetita, ergo am numit-o Laila... intai bunica, apoi medicul veterinar, mi-au spus ca e baiat.... ergo, Lailu...
FM!, faza cu schemele e ok... de cand il am pe Lailu, tre sa tin vazele sus pe dulapuri, iar colturile de la canapele si fotolii sunt mereu camuflate cand am musafiri, ca, deh, sunt ferfenita... nici un butuc, nimic nu l-a putut face sa renunte la meteahna asta... o data pe an se repara mobila ...


________________________________
On ne peu vivre longtemps avec un sentiment qu'on ne peut accomplir. On le tue ou il nous tue.

Haha, Void, ai zis ca e fata, a? Si mie mi sa intmplat treaba asta, dar am avut noroc ca i-am zis Sasha.. Acum are o adevarata conopida sub coada...

Conopida sub coada? heheheheeeee E atat de simplu sa iti dai seama daca e motan sau nu....
Cand sunt mici trebuuie sa te uiti doar ( ) sub coada si sa vezi daca are inceput de ... "conopida". Daca nu are inseamna ca e fetita...

Eheee, pai io am deja crescatorie de motani.5!! Doi sunt la mama, acolo au fost de cand i-au facut mamele lor.Un Maidanez l-am gasit in fata casei prietenului meu si l-am adoptat.Insa cu timpul am vazut ca nu e chiar maidanez, ci corcitura cu persan, are blana semilunga, coada stufoasa si prezinta subpar si "guleras" in jurul gatului.E tot negru cu alb, ca si primul meu Mitu, numai ca nu are pata neagra sub barbie.Pe Carlitos l-am achizitionat dintr-un pet-shop: ne-am dus sa-i facem cumparaturi si cadou lui Mitu si cum am intrat un motan a inceput sa miaune la prietenul meu.Cum nu il vedea , tacea, dar daca il vedea facea un taraboi de te durea capul.Si l-am luat.Are jumatate de coada, tot ca un palmier e in varf si noroc ca i-a mai crescut blana, ca arata vai de mama lui! Carlos are 6-7 luni, Mitu are vreo 9 luni,Tomita are 2 anisori si Pussy are un an acusica.
Si birmanezul meu e tare ciudat...Miauna fantastic de tare si de lung si pana te uiti la el.Plus ca, atunci cand au chef de joaca,se alearga prin casa si darama tot ce le sta in cale.Le face placere sa stea cat mai sus posibil, pe televizor, dulapuri, etc.
Acum stam la un prieten care are tot un motan:Billy...are 2 anisori si e un persan super frumos, din pacate neingrijit.Si mai e si in calduri si miauna cand dormi mai bine si se urineaza prin toata casa...Deh! trebuie sa-i gasesc o fetita

O adevarata familie.. si numai nume inspirate din telenovele.... Pot sa intreb cine i-a botezat ?

Hahahaha, pai pe Mitu si pe Tomita i-am botezat eu, pe Pussy l-a botezat sor-mea, pe Carlitos l-a botezat iubi intr-un moment de "inspiratie" nociva , iar pe Billy nu mai stiu cine l-a botezat, asa il cheama si in acte.E singurul cu acte dintre toti si , culmea, toti sunt baieti.Vrem sa luam si o fetita, dar sa vedem ce rasa o sa fie...cred ca tot birmaneza, pana la urma.

QUOTE (Cain @ Mar 19 2003, 10:20 AM)

... Si sper sa reusesc sa-mi fac un acvariu la care tot visez.. de vreo 50-60 de pesti.. Si o sa iau neoni si guppy, poate ceva scalari, EXCLUS carasi aurii si din pacate betta splendens, care maninca coada la guppy din gelozie... poate imi iau si moly negri... mama nene, sa am unde, si as face o piscina !

Eu itzi recomand Rasbora arlechin. Sunt sunt nishte peshti foarte frumoshi si rezisetenti.

Mai exista si pisoi cuminti? Care fac ce le spuneti voi si sunt iubitori ? Vreau si eu unul. Dau la schimb o frumusete alba de angora cu ochii galbeni, gherute si dinti ascutiti, nesociabila si mofturoasa langa care trebuie sa stai atunci cand mananca ca altfel nu poate.

Eu sunt de vina, nu? Nu-mi spuneti.....

nu-ti spun
Eu am o birmaneza de 2 ani scumpica foc.

Ptr acvariu recomand sanitarii - fac curat pe fundul acvariului si sunt foarte rezistenti!

Kitty..neagra..alintata..uneori rea,..nu ma lasa sa scriu la pc pentru ca sta pe monitor cand eu scriu si isi leagana coada ca un stargator de parbriz,..cand vin musafiri se baga in gentile lor si adoarme acolo.. a cazut de la et.5,..cateodata se crede catel..

Vezi cu matza sa nu le-o arunci la mijloc ca va fi vai de ... ... ei

Pai, Tomitza a disparut de acasa, nu mai stiu nik de el Pussy a ramas la taica-miu, pe Mitzu l-a dat mama unor vecini ca-i distrugea casa, Carlos inca sta la ea si o duce foarte bine, Billy e pe undeva prin Cta nush' la cine, si acasa , aici am o pisica ce-am salvat-o de 8 caini si care e gravida si mor de dragul ei!!

Eu am un pechinez care e in varsta de 6 ani si jumatate si e un nebun si jumatate din toate puctele de vedere

Eu sunt fericita posesoare a unei tarantule. Sau ma rog, o impart cu al meu sot. Este "cobalt blue tarantula". E "fetita" (sau cel putin asa mi s-a spus, eu n-am avut curaj controlez ce si cum ) , are 5 ani si o sa mai traiasca inca vre-o 15 (bine ca nu e papagal ca altfel ar fi trebuit sa o trec in testament ).
Personal n-o cunosc decat de 6 luni si inclin sa cred ca nu i-am fost chiar asa simpatica din moment ce 4 luni a refuzat sa manance, dar cu timpul s-a obisnuit cu ideea de a imparti acelasi apartament
Cert este ca din cand in cand ne uitam lung una la alta si am cazut de acord ca ea sa nu iasa din acvariul ei, iar eu sa nu bag mina la ea.

Big, un labrador negru, neobosit si foarte frumos este stapan pe curtea noastra.....


vajnic vanator, are la activ ceva soareci, sobolani, un pui de bufnita, si din pacate si cateva vrabiute neexperimentate in ale zborului.

in plus, avem si ceva premii obtinute, ca deh, suntem cu sange mai albastru.....

Am un caniche de 18 ani, Bozo. Nu prea mai are dinti, nici nu mai vede prea bine. Am avut un dobermann, Tano, a murit acum doua luni. Avea patru ani, a fost un caine deosebit, sociabil, cuminte, ascultator, campion, desi asta conteaza mai putin. De ce a murit? Nu voi stii niciodata, niste complicatii la ficat probabil. Caci acum mi-am dat seama ca in medicina totul este, din pacate, relativ. Ma refer si la medicina umana. A fost cea mai mare lovitura care am primit-o de la viata, si cred in continuare ca m-a pedepsit pe mine D-zeu, luindu-mi ceea ce iubeam mai mult. A trecut. Si am jurat ca nu-mi mai iau alt caine, dar iata ca Gino are 3 luni, este un Golder- Retriever, al carui tata e vicecampion mondial...Si incearca sa ne repare sufletele la toti. Dar pe langa cei de-acasa, ma pot lauda cu un adapost de vreo 120 de caini. Caci fac parte dintr-o fundatie de protectie a animalelor...

M-am tot invartit pe-aici fiindca nu stiam unde sa postez si eu ceea ce urmeaza. Ma simt un pic stingherit de faptul ca, obisnuitii acestui forum pentru animale, privesc relatia om-animal un pic diferit fata de mine. Probabil n-as fi decis sa vin aici si sa-mi spun parerea, dar am promis undeva pe un jurnal la o mare iubitoare de animale ca o voi face, iar acum incerc sa-mi tin promisiunea.
Voi incepe cu principiul dupa care incerc sa ma ghidez in viata: "Omul e stapanul tuturor vietuitoarelor !" Eu n-o sa reusesc niciodata sa pun semnul egal intre animal si om, si cu atat mai nefiresc, sa ridic animalul mai presus de om. Cu toate astea, nu pot descrie ceea ce simt atunci cand mangai un cal, o vaca, o gaina, sau absolut orice vietate de pe langa casa omului, sau chiar salbatice -pasari (fie ele de prada) , pui de caprioara sau de lup... Pentru fiecare in parte, simt nevoia sa le vorbesc si sa le mangai, iar daca au chef de joaca, e cu atat mai bine, ca nu ma mai satur... Nu stiu daca o pisica poate insemna mai mult decat toate celelalte animale amintite mai devreme, dar cainele este considerat un bun camarad (desi nu cred ca toata lumea cunoaste loialitatea unui cal, sau unei vaci, dar ideea este ca nu cu vaca mergi la vanatoare, sau la o plimbare prin parc, desi cred ca chiar i-ar surade exemplul de pe urma!!!)
Deci cainele este pe buna dreptate acel "prieten" fara pretentii si lipsit de aroganta, care este vesnic recunoscator pentru hrana lui cea de toate zilele... De cand m-am nascut am trait in preajma cainilor, iar modul cum eu am inteles sa-i tratez, mi-a adus multa multumire de sine, fiindca ma "simteau" cu mult timp inainte sa ajung acasa, si le dadea de stire celor ai casei. Doar ca locul lor a fost intotdeauna afara. Asta si poate ca de obicei era vorba de caini de vanatoare, sau maidanezi adaptati din mers la aceasta strategie, de a cauta si a da de stire, doar cand trebuie, nu ... "pisica cu clopotei"...
Am considerat dintotdeauna ca un caine ramane doar un caine si nimic mai mult. Tocmai de aceea nu m-a speriat niciodata un caine indiferent de rasa si impozanta sa (Evident nu ma refer la cei antrenati pentru lupte!) Am foarte multe amintiri, cand am facut dovada mai mult de inconstienta decat de curaj, aventurandu-ma in situatii periculoase, din care altii ar fi iesit rupti de o intreaga haita. Am considerat ca privirea, siguranta de sine, strategia specific umana, poate domoli orice fiara, in momentul in care simte ca are de-a face cu un stapan si nu cu un dusman neaparat ! In acelasi timp, cred ca am mangaiat si m-am jucat cu mii de caini de cand ma stiu pe lume, dar nu am reusit sa ma impac cu ideea egalului. Daca a fost tentat sa-mi linga fata, l-am dojenit. Iar de locuit si dormit sub acelasi acoperis, niciodata n-a putut fi vorba.
Asa am fost invatat si asa voi transmite si eu mai departe , fara a aduce acuze celor care o fac.
Dar ideea initiala era alta, de fapt. Cineva vorbea undeva despre niste catelusi maidanezi, abandonati de un om fara suflet, la ghena de gunoi. Evident, catelusii au fost recuperati, si sunt hraniti regulat de oameni cu mila... Uneori , acel principiu "Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti !" are o relevanta uluitoare... Am vazut bieti oameni flamanzi, care cautau prin tomberoane, dupa o bucata de paine, atacati de o haita de caini vagabonzi... Caini vagabonzi, care vor da mereu din coada la vederea celor care i-au hranit de cand erau cat un ghem de plus... Pe cine blestema bietul om flamand, atunci cand se vede plin de rani , dar si cu o sperietura care nu se va stinge usor? Ce mai conteaza ?... Atat timp cat intentia noastra este atat de nobila, nici un blestem din lume, nu ne va atinge...
Sunt pentru dragostea pentru fiecare vietate lasata pe pamant, dar nu ma vor bucura niciodata haitele care colinda prin oras, chiar daca au fost hranite la inceput dintr-un gest de mila... Cainii nu au mila decat pentru cei pe care ii stiu stapani. Pe cei care ii simt stapani, ii va respecta , dar pe cei slabi, ii vor latra si musca intotdeauna... Eu nu cred ca Omul are asemenea manifestari, chiar daca se bate atata moneda pe tema asta ca multi au inceput sa si creada!!!

Ei, cam asta a fost ! O sa va rog sa-mi iertati indrazneala, dragi iubitori de animale, si-am sa ma retrag la locul meu, printre oamenii care ma dezamagesc in fiecare zi, dar imi seamana mie!...

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 3 Oct 2003, 10:49 PM

Omule bun, ai si tu in felul tau dreptatea ta...Insa, uite, pe mine nu a incercat sa ma muste nici un caine vagabond si sunt o fricoasa incurabila si ma simt de la cativa metri...Insa doar m-au latrat...Stau ca si ma gandesc ca si cainii au simturile lor, altfel nu ar ataca betivii si pe cei cu suflete haine....La fel cum noi, oamenii gresim, poate ca asa li se intampla si lor sa greseasca atunci cand ataca un copil sau un om bun....Nu vreau sa le iau apararea, dar parca nici sa fiu prea inversunata pe ei nu pot...Pe sora mea a muscat-o o catea...Dar "atentase" la puii ei, deci era cam normal sa o muste, caci isi apara cuibul...Mi-e frica de ei cand sunt in "gasti" mai mari de 4...Dar incrc sa nu ma uit la ei si sa par nepasatoare...Plus ca daca le vorbesc frumos si intind mana sa ii mangai sau daca le arunc o bucata de paine, nu-mi mai zic nimic, se gudura ca si Athos al meu...Sunt si ei suflete...Pacat ca noi, oamenii, ii aruncam in strada in loc sa avem grija de ei...
P.S.:si pisicile pot fi tare bune prietene

Am in dotare doi motani si o motanca, toti gasiti si care s-au "lipit" pur si simplu de suflet. Numele unuia l-am imprumutat ca sa-mi fac nick aici la Han , si se pare ca nu-l deranjeaza, el fiind destul de ocupat sa-mi distruga canapelele pt a mai avea timp sa intre pe forumuri . Cind o sa ma lamuresc ce si cum se procedeaza cu postatul de poze pe aici, am sa ma laud sigur cu ei

Si eu as vrea sa postez niste poaze dar nu stiu unde

O poti face la rubrica "Natura si Animale"

Omule Bun...povestea sta cam asa:5 catei abandonati.Nici un adapost in oras...doar cel al hingherilor:am intrebat cum se face eutanasierea acolo, la Facai, si mi s-a raspuns de catre medicul veterinar de acolo:"Crede-ma, nu vrei sa stii!!!"
Partea proasta e ca nici acolo nu exista , practic, un adapost;ciinii sint lasati pe cimp...Ce sa fi facut: sa ii duc acolo sa le dea in cap? Oricum, cateii mici nu sint acceptati nici pe cimpul in cauza... Parerea mea e ca s-au inmultit peste masura,dar ar trebui castrati , nu loviti cu bita.Ai auzit , ai vazut vreodata cum se "eutanasiaza" ciinii cu bita?Eu da.Ti se face parul maciuca si nu mai esti om pentru mult timp dupa ce ai vazut un asemenea "spectacol".
In prin castrare ar disparea pe cale naturala, nu prin barbarisme.Omul e stapinul tuturor animalelor,dar, vezi tu, e un stapin prost ,rau si fara minte...ia uita-te cite specii sint pe cale de disparitie...
Daca animalele fara stapin si fara adapost ar trebui tratate asa ,eu zic sa le dam in cap si semenilor nostri care nu produc nimic,fura , cersesc sau pur si simplu nu au adapost... nu?
Problema ar trebui pusa cu totul altfel.
Unul dintre cei cinci amariti va fi adoptat in curind.Sa speram ca vom gasi stapinii se pentru ceilalti patru. Ca sa nu umple strazile.
La fel se pune problema si cu pisicile vagabonde,dar nimeni nu le aduna de pe strazi...
Oricum, solutia nu e bita si datul in cap... indiferent ca vorbim de oameni sau de animale.

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 5 Oct 2003, 10:26 AM

N-am fost si nu voi fi niciodata adeptul torturii, iar ceea ce spui tu, Diana-Maria, ma pune pe ganduri. Mi se pare o imagine de cosmar si tocmai aceasta imagine ne mai lipseste, pentru ca lumea sa ne numeasca "Barbarii evului mediu - contemporan!!!"
Sunt constient ca , acolo unde a intervenit omul, de cele mai multe ori echilibrul natural s-a dat peste cap sau s-a rupt pur si simplu. Dar cand spun echilibru, nu ma refer numai la disparitia unor specii, ci si la inmultirea exagerata a altora.
Adevarul este ca suntem prea saraci ca sa ne permitem o interventie generala si standardizata oficial, asupra fertilitatii cainilor vagabonzi. Dar partea rusinoasa nu este saracia, ci lipsa de orice elementar bun simt. Stiu sigur ca Romania a beneficiat de anumite fonduri , special in acest sens . Nu cred ca putem descoperi interventii majore, iar faptul ca se foloseste bata , aduce o mare pata pe obrazul unei tari... in secolul XXI !
Oricum, nu sunt eu in masura sa decid sau sa intervin in schimbarea strategiilor neaos romanesti, iar faptul ca ma doare sufletul de ce aud, ii lasa reci pe cei care se infrupta din fondurile speciale... Dar daca noi, oamenii de rand, am incerca sa gandim mai profund cand luam o decizie sau alta, cu siguranta nu s-ar ajunge chiar pana aici. Daca intr-o haita, trei-patru catele, fata cate 4-5 catelusi (sau mai multi) iar omul isi da silinta ca ei sa supravietuiasca in unanimitate (ceea ce in mod natural nu s-ar intampla!), de ce ne revolta imaginea vazuta din afara ? Am vazut cu ochii mei haitele de caini vagabonzi colindand orasul, nu trebuie sa ne mai spuna altii... De ce la tara nu se intampla asa ceva? Sa fie oare taranii mai intelepti in mentinerea unui echilibru (fara a folosi bata !) ? Inclin sa cred ca da!!!

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 5 Oct 2003, 06:45 PM

taranii ii omoara imediat ce cateaua mama ii naste...daca le spui sa o sterilizeze..se uita la tine ca la...costa mai putin sa omoare puii...asta este doar o explicatie...nu este o acuza..
in ceea ce priveste cum este vazuta Romania in "afara"...doar in ultimul an au dat la tv in Italia ,cam 3-4 reportaje despre ceea ce se petrece cu cainii de acolo...ne-au numit ceva de genul... barbari care omoara cainii pe strada...chiar daca au primit foarte multe scrisori, e-mail-uri (numai eu le-am trimis vreo 10) cu ceea ce se intampla de fapt ,despre cat de "impotriva" sunt romanii(marea majoritate) cu aceasta cale ce a fost aleasa..
dar va mai spun ceva ..majoritatea cainilor comunitari ,care au ajuns aici din Romania , au fost adoptati ...
despre ceea ce ai zis tu,Omu'bun, ..
"Cainii nu au mila decat pentru cei pe care ii stiu stapani. Pe cei care ii simt stapani, ii va respecta , dar pe cei slabi, ii vor latra si musca intotdeauna... Eu nu cred ca Omul are asemenea manifestari, chiar daca se bate atata moneda pe tema asta ca multi au inceput sa si creada!!!"...hmmm eu nu cred ca este vorba de batut moneda...asta este realitatea din pacate si tu ,daca nu ai intalnit asemenea persoane , esti un om norocos...

Nu spun decit atit:pe Puricosul l-au omorit alaltaieri...si-am plins...si sa-l fereasca Dumnezeu pe cel ce-a facut asta sa dea ochii cu mine...
Ai drepate, Mimi;taranii ii omoara la nastere..nu e vorba de nici o selectie naturala, e selectia cu bita facuta de om...

E trist ce spui tu, Diana-Maria. Cum? Cine? De ce? Sunt intrebari tardive. Poate e mai bine asa pentru un caine ca el. A suferit, dar a scapat ! Din cate am inteles, era un caine speriat ! (Daca tu iti inchipui ca din dragoste pentru catei, nu indraznea el sa manance de unde i se punea, este doar impresia pe care vrem noi s-o acceptam ! Acel caine fusese atat de crunt chinuit, incat se temea de tot ce misca in jur, ca nu cumva, ceea ce urma sa faca, sa fie considerata o greseala demna de o noua pedeapsa! Cred ca pot spune justificat, ca stiu mai bine decat multi "iubitori de animale" , modul de comportare al cainilor lasati liberi, sau al lupilor !).

Morala voit exagerata a unora, ma sperie, si nu vreau sa am vreodata ocazia sa fiu dependent de mila unui asemenea ...om!!! Se pare ca pe majoritatea acestor persoane, le lasa rece femeile care-si omoara pruncii la nastere, dar se dau de ceasul mortii, daca taranii aleg un singur catel mai rasarit, iar cu ceilalti procedeaza cum crede de cuviinta! Oare chiar credeti ca acei pui fara ochi, de o zi sau doua, constientizeaza ceea ce li se intampla? Dar , vai, ne e mila !... De ce nu tine taranul o haita de javre in ograda, ca asa cer...iubitorii de animale (nu de oameni, cred ca m-am exprimat destul de corect!!!)

Omule bun m-ai trezit din plictiseala zilei.Cu un ciocan in cap.
Sti tu oare de ce isi ucid femeile pruncii?unele femei.Aici ar incepe un lung sir de scuze din partea lor,nici una care sa motiveze gestul pentru ca nimic in lume nu poate motiva asa ceva.Indiferent cum o fac nu au nici o scuza.Dar o fac.Pentru cele 5 minute de placere.O fac si mai sint si incantate cand le reuseste.Si de cele mai multe ori sint sustinute de familie.
Ai vazut vreodata cum pun taranii punga de plastic pe capul viteilor nou nascuti?
Ai vazut cum aduna cateii si mitele nou nascute si ii arunca ?ai vazut cum sufera daca cineva le omoara o gasca sau un curcan?aici da suferinta.Le-a luat mancarea....
Ma rog,poate au ei motivele lor.Dar crede-ma nici o clipa nu se gandesc la agonie,la durere,doar sa scape de vietuitoarele care le-ar umple ograda.
Ai vazut mama animalelor cum isi cauta puii?cum jeleste dupa ei?
Ai vazut caine care la moartea stapinului plinge?mai sincer ca oamenii?
Pentru ce pledez eu aici?poate ca nu vreau sa spun decat ca daca din cand in cand am privi in sufletul nostru ne-ar fi rusine de ceea ce facem in interes propriu.Sa ne fie noua bine.Sa avem de toate.Sa nu mai avem grija altora.Dar astea sint teorii.Viata e asa cum e,ca doar de aceea s-a inventat regretul si uitarea.
Poate eu gandesc aiurea dar nu ma pot abtine sa nu-mi fie mila de batrini si de animale.Ceilalti mai au o sansa.