Nu merg la spovedanie pentru ca nu mi-am gasit inca acel duhovnic de care se pomenea si aici. Cred si sper ca intre credincios si preot trebuie sa existe o comunicare mai presus de rutina zilnica - sa ma asculte si sa ma invete , nu doar sa mai bifeze un nume de pe o lista si sa mai repartizeze niste matanii. Cred ca unii credinciosi (multi) chiar au nevoie de spovedanie, chiar le ajuta . Or fi stiind ei ceva. De aceea nu resping ideea spovedaniei. Dar a ma duce la spovedanie pentru ca "asa se cade" sau "asa se obisnuieste" suna a ipocrizie - acel "caldut" pe care si Dumnezeul il scuipa. Imi doresc sa merg mai des la biserica, imi doresc sa ma spovedesc, dar in domeniul credintei nu prea accept jumatatile de masura. "Rutina" (sau ritualul?) nu tine loc de "Adevar". N-as refuza pentru nimic in lume o spovedanie daca as fi convinsa ca trebuie sa o fac atunci si in locul respectiv (cine sunt eu sa stiu cu exactitate pe ce cale ne vorbeste Dumnezeu ? - cred ca sunt o infinitate de modalitati - prin intermediul bisericii sau nu) sau daca as simti ca am gasit preotul potrivit.Din pacate inca nu l-am gasit ...poate ca nu am cautat suficient. Stiu ca nu ar trebui sa ma las influentata de persoana preotului, dar asa cum spunea cineva chiar la acest topic, spovedania trebuie combinata si cu sfatul cel bun. Si ce ma fac daca eu, crestin botezat ortodox, imi gasesc "sfatuitorul" (chiar nu stiu cum sa-i spun, nu stapanesc "termenii") in persoana unui preot catolic? Sa spun NU? Nu cred... Dar poate ca spune el...Impartirea aceasta a bisericilor crestine chiar da mult de furca laicilor. Prea multe voci care striga deodata "eu am dreptate". Prea mare vacarmul.
Intre timp ma rog la Dumnezeu sa-mi ierte El pacatele (si in biserica si "in camaruta mea" asa cum scrie in Biblie), iar daca am nevoie de un mijlocitor, altul decat Cristos, mi-l va scoate cu siguranta in cale. Daca am ajuns pana aici, voi face si urmatorii pasi si voi gasi si ajutorul necesar pe drum.

Laudat sa fie Isus Christos!

denise_d
Ai dreptate, nu se merge la spovada pentru ca asa trebuie(cum spuneau rude din partea mamei cand aveau ei Pastele), asta ar insemna fatarnicie, ipocrizie, cum si tu afirmi.
Spovada pe langa faptul ca te curat de pacate, iti spala si constiinta; te simti mai usurat, mai liber...iti garantez eu.
Nu stiu cum e la fratii despartiti, dar in Biserica Catolica oamenii au un duhovnic cu care se consulta, vin si vorbesc despre problemele lor sau pur si simplu vorbesc orice; duhovnicul e mai mult decat un preot la care te spovedesti, e un prieten care incearca sa ajute.
Depre ce "rutina" vorbesti? explica-mi ca chiar nu inteleg....

Biserica Catolica si cea Ortodoxa sunt surori, au acelasi adevar de credinta, dar rituri diferite, in ambele Biserici se regaseste fundamentul aceleiasi Sf. Traditii Apostolice, Traditie dezvoltata pe culturi diferite: una vestica(apuseana), alta estica(rasariteana)...

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 3 Jan 2004, 04:54 PM

@ TriRegnum: Multumesc de raspuns! Cam asta caut si eu...
Prin rutina ma refeream la faptul ca ma pot duce de mii de ori la spovedanie, ca preotul poate sa ma dezlege de pacate de fiecare data, insa daca totul trece pe linga mine si nu inteleg, nu simt nimic din ceea ce se petrece acolo (sau mai grav -preotul nu simte) pare totul zadarnic. O simpla formula rostita, care isi pierde puterea. Ia daca plec de la preot si fac din nou aceleasi pacate iar si iar, caci oricum "scap" data viitoare... Sunt convinsa ca ma intelegi. "Si nu fiti ca cei carora li se pare ca daca spun o multime de vorbe vor fi ascultati" . Poate ma insel, dar trebuie sa fie ceva si dincolo de gesturi si vorbe, altfel raman doar vorbe goale.

Stiu asta dar intrebarea ramane : daca un crestin ortodox se duce la un preot catolic pentru spovedanie - si invers -este primit?
Intrebarea mea isi are un rost -am invatat sa intru si sa ma rog in orice fel de biserica: ortodoxa , catolica, lutherana. Nu vad o problema in asta . Prin forta imprejurarilor acum multi ani treceam aproape zilnic prin dreptul catedralei Sf. Iosif si intram de cate ori preotul Gerstenengs (cred ca asa il chema, nu stiu daca asa se scrie) canta la orga . Si mi-am gasit linistea in Domul din Frankfurt, cand am avut bucuria sa-l vizitez, intamplator intr-o perioada cu mari necazuri. Culeg de la fiecare biserica ce imi place sau si mai bine zis ce imi foloseste. Sunt ortodoxa, si raman ortodoxa pentru ca nu vad rostul unei noi alegeri - impartirea bisericilor in catolica, ortodoxa... nu-mi spune mare lucru. Scuze daca am divagat... Stiu ca sunt "novice" si s-ar putea sa ma insel in multe privinte, iar daca am deranjat, imi cer scuze.

Formula nu isi pierde puterea, e e valabila. Chiar daca dupa spovada faci iar pacate, spovada e buna si ajuta. Nimic nu e in zadar. Este bine ca dupa confesiune sa cauti sa nu mai cazi in pacate mari(cele mici care nu se pot ocoli se mai fac, asta e...) si sa te indrepti cat de cat.

Deviez un pic de la intrebare: este bine ca din fiecare Biserica crestina sa iei cate ceva bun.
Un ortodox poate sa se spovedeasca intr-o biserica catolica, de preferinta intr-una de rit grec(une intotdeauna este accepta orice ortodox), dar in CIC scrie clar ca daca un necatolic vine pregatit i se pot administra Sfintele Sacramente(asta pentru preotii de rit latin), dar nu toti preotii procedeaza asa(poate se tem ca acel credincios nu e suficient de pregatit si astfel sa nu comita un pacat).

Multumesc pentru raspunsuri.

Spovedania asat este o "arta" prin care cei care ar trebui sa fie lumina in lume sunt intuneric. Multi oameni si-au gasit sfarsitul sau "cel putin" o noua "locuinta"(inchisoarea), prin asa zisa sfanta taina a spovedaniei. Si la fel s-ar intampla si astazi daca n-ar fi aceasta libertate de exprimare. Oricum dupa ce te-ai spovedit la vreun preot(si ala om pacatos si muritor) este greu sa nu mai mergi la biserica de teama sa nu dezvaluie, sa zicem asa, secretul tau.

Credinta noastra se reflecta prin fapte. Acestea doua nu pot fi despartite. Deci daca un preot este pedofil sau homosexual etc.. inseamna ca acela nu este un slujitor al lui Dumnezeu ci un "orb care conduce un alt orb".

"  Cine zice: „Îl cunosc” si nu pãzeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevãrul nu este în el." 1 Joan 2:4
Deci nu poate fi si preot si pedofil.

" Dacã zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” si urãste pe fratele sãu, este un mincinos; cãci cine nu iubeste pe fratele sãu, pe care-l vede, cum poate sã iubeascã pe Dumnezeu pe care nu-L vede? 1 Joan 4:20 ------acest verset nu se refera la taina spovedaniei.

Acest topic a fost editat de ASD: 4 Jan 2004, 04:27 PM

Din cate stiu la inceputuri, crestinii isi marturiseau pacatele in fata intregii biserici, primind iertare de la toti membrii bisericii. Poate stiu gresit...
Spovedania are mare legatura cu nevointele sufletesti.
In timpul spovedaniei trebuie sa inveti sa privesti in sufletul tau, sa vezi ceea ce este rau, sa cauti indreptare, sa inveti de la preot modul in care sa poti lupta/indeparta acel rau. Un duhovnic bun vede multe la cel ce se spovedeste si il indruma spre ceea ce il doare sau nelinisteste pe cel ce se spovedeste. Binenteles ca acesti mari duhovnici sunt rari dar sunt numiti ca atare, sunt cautati de multi chiar si de departe. Dar cam asa sunt cautati si doctorii buni... multi merg la sute de kilometri departare pentru a fi cercetati de un medic despre care au auzit cuvinte de lauda.
Binenteles ca multi se tem ca ii povesteste popa mai departe in legatura cu spovedania lor La cati merg la spovada, nu stiu cat tine minte popa ca exact ala cu ochi albastri si cu numele cutare i-a spus asta si asta. Un popa poate retine lucri pe care le poate da ca exemplu in predica dar fara a folosi nume sau situatii concrete (nici nu cred ca le tine minte). Ma rog, considerandu-se unici, pentru unii e mie-n suta ca numai ei fac unele chestii ceea ce e cam departe de adevar.

Poate fi si asa, insa sa nu ii uitam pe cei ce-au facut inchisoare sau chiar au murit pentru ca s-au spovedit. Iar treaba cu marturisitul nu este chiar asa. Bineinteles ca nu este gresit sa ca omul sa ceara sfatul in anumite probleme de la semenii lui mai cu experienta. Insa de aici pana la spovedanie mai este mult. Iar treaba cu dezlegatul si legatul lucrurilor, o detineau doar apostolii. Decat sa mearga omul la spovedit, este mai bine sa citeasca putin Biblia si va vedea cum stau lucrurile in realitate.

Iar apostolii nu-si permiteau sa stea sa spovedeasca, ca doar aveau de vestit Imparatia lui Dumnezeu. Au fost cazuri cand au iertat sau pedepsit, dar acestea n-au fost in urma spovedaniei. Si serviciul lor nu seamana deloc cu serviciul preotimii din ziua de azi care totusi, pretind ca tin invataturile apostolilor. Biblia nu arata ca ei ar fi construit catedrale si ar fi asteptat pe oameni sa vina la ei. Nu! Ei au mers din casa in casa, urmand exemplul lui Isus, si au propovaduit Imparatia lui Dumnezeu, si in nici un caz nu au spovedit. Daca aveam nevoie de spovedit cu siguranta ca Invatatorul nostru ne-ar fi spus.

"Adevãrat, adevãrat, vã spun, cã cine crede în Mine, va face si el lucrãrile pe care le fac Eu; ba încã va face altele si mai mari decât acestea; pentru cã Eu mã duc la Tatãl:"Joan 14:12

Acest topic a fost editat de ASD: 5 Jan 2004, 07:29 AM

ASD, tu il iubesti pe TriRegnum?

...ipocrizia este peste tot.

ASD - o mica intrebare: in confesiunea ta, daca cineva pacatuieste grav, la cine este musai sa se duca, si sa-si marturiseasca pacatul? ei? si mai ales, de ce?

evident ca ceea ce a fost adaugat la spovedanie nu se regaseste in cultul primelor secole.
dar inainte de a arunca cu pietre, sa vedem daca nu cumva putem face niste punti din ele... nu?
altfel, s-ar putea sa ne cada noua insine in cap...

1.6

Este ceva normal ca acest Sacrament sa evolueze, dar si daca a evoluat, el nu si-a pierdut sensul, puterea. Ai dreptate, nu vedeai pe Sf. Apostoli imbracati in haine episcopale cu pluvial si stola mov(simbolul spovezii...dar e numai un simbol; o femeie ortodoxa incerca sa ma convinga ca puterea preotului sta in patrafir, dar i-am spus ca nu este hirotonisita o carpa, ci omul).

Imi pare rau ca poate te-ai simtit atacat cand i-am spus lui ASD acele cuvinte.

Buna intrebare. Dar sa stii ca aceasta iubire nu inseamna ca spui la om ca-l iubesti si gata. Sau il lingusesti si totul e bine. Iubirea fata de aproapele nostru o demonstram prin faptul ca dupa ce cunoastem adevarul il spunem si celorlalti pt ca sa poata mosteni viata vesnica. Ce iubire mai mare decat faptul ca vrei ca si ceilalti sa traiasca.

Pavel i-a iubit pe cei ce l-au omorat? sau ceilalti apostoli si-au iubit ei semenii? Da! I-au iubit prin faptul ca le-a vestit si lor adevarul.

Dar ei trebuiau sa se fereasca de oamenii care au auzit vestea Imparatiei si nu au acceptat. La fel se intampla si astazi.

In scara blocului este o bomba, si tu stii de ea. Nu-i anunti si pe ceilalti sa iasa din bloc ca este o bomba? Sau ii anunti pe toti ca sa-si scape viata?

Apostolii au tinut pentru ei ceea ce li s-a descoperit prin Duhul Sfant?

Iisus, Dumnezeu, ii mustra pe carturari si pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie sa-i mustre:

"Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au sezut carturarii si fariseii, arhiereii si preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui Dumnezeu invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac"(Matei 23, 2-3).

Nu ne spune sa verificam cu Biblia...de fapt nici nu exista in acel moment Noul Testament...ci sa ne pastram credinta ascultand de preoti facand ce spun ei. De aici s-au separat toate sectele..pentru ca au judecat pe preoti. Este evident ca au fost mari greseli dar a judeca nu ne este dat noua atat timp cat credem in Dumnezeu.

Daca citind Biblia ajungi sa arati cu degetul spre cineva ca nu face dupa cuvantul lui Dumnezeu, si mai rau sa te rupi de Biserica in sanul careia s-a creat Biblia atunci mai bine ti-ar fi fost sa nu fi stiut sa citesti.

De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu ! Ca nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa personala, ci in virtutea harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la judecata ia mai mare pedeapsa decat crestinii, ca cei tari, tare se vor stradui; caruia i s-a dat mult, mult se va cere; si mai mult va fi batuta sluga aceea care a stiut voia, decat cea care n-a stiut ( Luca 12,48 ).

Nu va obositi sa aratati cu degetul spre preoti, pentru nici Sfintii Apostoli nu erau fara de pacat.
Harul lui Dumnezeu este una, iar omul este altceva. NU EXISTA OM FARA DE PACAT.

Cei slabi in credinta se departeaza de biserica zicand ca nu ma pot spovedi la preotul ala pacatos...si cum nu exista nici un preot fara de pacat...atunci ei nu se spovedesc. Este un siretlic diavolesc...sa ne ajute Dumnezeu sa il intelegem la timp!

Cineva spunea ca :
1 omul nu mai are rusinea de a-si marturisi pacatele in public...si
2 omul se teme sa mearga la preot pentru ca acesta va divulga secretul spovedaniei.

Dupa mine astea se bat cap in cap ....rezultatul concret fiind ca nu mergem sa ne spovedim.


Nu judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ).

Daca vrem preoti mai buni, sa ne rugam pentru ei...sa cerem de la Dumnezeu. Calitatea preotilor e direct proportionala cu calitatea noastra de buni crestini.

pentru ASD:

1.Daca Sfinii Apostolii au luat Duh Sfant si li s-a dat puterea de a lega si dezlega aici pe pamant...spune-mi pentru ce li s-a dat de vreme ce oamenii trebuiau sa se spovedeasca direct lui Dumnezeu?
Pentru ajutor: "Si multi dintre cei ce crezusera ( in Efes ) veneau ca sa se marturiseasca si sa spuna faptele lor " ( Faptele Apostolilor 19, 19 ).

2. Oare aceasta putere s-a transmis mai departe? Oare cei pregatiti de Sfintii Apostoli (fii lor duhovnicesti) nu mai aveau nevoie de aceasta putere? Nu stii ca si astazi se propovaduieste cuvantul lui Dumnezeu? Crezi ca se face cu putere omeneasca?



Acest topic a fost editat de noi: 5 Jan 2004, 02:40 PM

nah! nu cred c-as face asa ceva!

un preot beat cazut in sant l-a rastignit inca o data, pentru el insusi, pe Fiul lui Dumnezeu.
harul este literalmente "bunatate nemeritata", sau "favoare" (asta e intelesul de baza), dar sa nu uitam ca sunt pacate si pacate.
iar pastorii beti si cazuti in sant nu se deosebesc cu nimic de fariseii pe care ii condamna Isus. Si ei puteau revendica o descendenta glorioasa - erau fiii lui Avraam. Si totusi, Isus a aratat ca ura si nimicnicia lor ii transformase in fiii lui Satan.
de fapt, "fa ce spun ei, si nu ce fac ei" se aplica tocmai la fariseii pe care Isus insusi ii numise "fii ai Gheenei".

dunque - ar fi mai bine daca l-am cauta pe Dumnezeu, iar nu pe oameni. Ei ne pot ajuta, insa intr-o masura limitata.

cat despre spiritul sfant... Corneliu l-a primit fara ca Petru sa-si puna mainile asupra sa, la fel si familia lui. Nu punerea mainilor trimitea spiritul sfant, caci nu oamenii legau si dezlegau, ci spiritul sfant indruma inainte la punerea mainilor, si Dumnezeu lega si dezlega. Oamenii doar aplicau vointa divina, nu o precedau si nici nu o inlocuiau.


ps.
pentru ca ASD nu mi-a raspuns la intrebare.
si la neoprotestanti exista o forma de spovedanie - in care insa pastorii sau batranii sunt doar sfatuitori, iar nu judecatori care iarta pacatele. Ea nu are loc regulat, ca o rutina, ci numai in cazul in care pacatosul are nevoie de restabilire spirituala (caci sunt pacate si pacate, unele grave, iar altele mici si zilnice). Totusi, ea este considerata vitala pentru a-ti fi iertat un pacat grav, pe baza principiului "cine isi ascunde greselile, nu progreseaza". Nu cunosc cult crestin in care o forma de spovedanie (indiferent de numele ei) sa nu fie aplicabila, macar din momentul in care acel cult isi formeaza o structura interna.

quote 1,6 nah! nu cred c-as face asa ceva!

Te crezi mai bun decat un preot beat,cazut in sant?

"Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au sezut carturarii si fariseii, arhiereii si preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui Dumnezeu invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac"(Matei 23, 2-3).

Idee era ca Iisus ii condamna pe acei farisei si preoti...dar prin aceasta le atesta veridicitatea functiei si a puterii lor.
Iisus avea dreptul sa le reproseze,noi nu. Nu stabilim noi cine e "fiu al gheenei" si cine nu.

Spui ca un preot beat l-a rastignit pe Iisus inca o data.Sunt de acord.
Dar un sectant ce face?
Care sunt pacatele pe care nu le poate ierta Dumnezeu?

Mai exista preot in cultele neoprotestante? Pentru ca ma gandesc ca la "maturitatea" credintei la care au ajuns nu mai au nevoie de intermediari catre Dumnezeu.

1,6

El il putea primi pe Dujul Sfant asa cum il primeste si un om obisnuit la Confirmare, asa cum l-au primit Apostolii de Cincizecime, dar puterea preoteasca o primeste prin impunerea mainilor. El l-a primit pe Duhul Sfant si harurile acestuia, dar nu a primit puterea sacramentala.

Nu sunt mai bun. Dar nici nu pretind a fi, si nici a mi se saruta mana.

Evident. Tocmai asta ma zbat sa tot afirm aici. Preotii afirma ca 'sectantii' sunt fiii gheenei. Cine le da acest drept? Neoprotestantii afirma ca preotii sunt 'fiii Gheenei'. Cine le da acest drept?

Sunt sectanti si sectanti. "Dupa roadele lor ii veti recunoaste", spunea Isus cand se referea la profetii falsi. Tot la fel, "dupa iubirea dintre voi va vor recunoaste", spunea el cand se referea la discipolii sai. Cine are ochii in cap si largi deschisi poate face diferenta, fara a se erija in judecator/condamnator. Poate alege.

Cat despre pacatul care nu poate fi iertat este acela impotriva spiritului sfant. Adica a pretinde, de exemplu, ca lucrarea spiritului (caracterizata de roadele sale, precum pacea, indelunga rabdare, iubirea, credinta, bucuria, samd) este lucrarea lui Satan. Sau, a minti spiritul sfant - asa cum o fac cei care se duc sa-si marturiseasca pacatele, dar le mentioneaza doar pe cele mici, uitand de cele mari. Mai bine nu s-ar duce deloc (indiferent de forma de spovada), caci asa isi bat joc de Fiul inca o data.

Depinde de cultul neoprotestant. De prea multe ori sunt bagate in aceeasi oala, desi au diferente clare intre ele.
La multe exista pastori, care nu sunt intermediari intre Dumnezeu si oameni, pe principiul ca exista un singur intermediar, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
La altele, pastorii se pun ei insisi in pozitia de intermediari, avand drept rezultat turme de oameni care nu difera cu nimic de credinciosii ortodocsi sau catolici, dar se considera mai drepti decat aceia.

Pana si batranii din propria confesiune (caci presbiter - din care provine termenul preot, inseamna inainte de toate 'batran') sunt doar niste sfatuitori, insa pot fi si judecatori, mai ales cand un crestin nu se caieste de faptele sale si trebuie excomunicat. Si vorbirea fara rost impotriva acestora este pedepsita, la fel cum in ortodoxie sau catolicism nu este permisa.
Marea diferenta este ca ei nu sunt intermediari, ci doar frati in credinta.

Iar maturitatea de care facui vorbire nu este o pozitie de aroganta, ci una de libertate de vorbire. Nu consider crestin matur pe cel ce cunoaste Biblia pe de rost, ci pe cel ce ii aplica principiile in viata de zi cu zi. In acest sens, stiu pastori la oi care sunt mai maturi decat mine, ultrasofisticatul bucurestean...

In rest, avem cu totii un Intermediar intre Dumnezeu si noi: Isus Hristos. (1 Timotei 2:5) Eu sunt convins ca doar prin El, si nu prin oameni, pot avea o relatie aprobata cu Dumnezeu. A ma incurca si cu alti reprezentanti, si eventual cu reprezentantii reprezentantilor, inseamna a-i diminua rolul Fiului, si a-l jigni. Cat a fost pe pamant, a fost aproape de fiecare om, fara intermediari. De ce ar fi acum altfel?

ps.
Peisajul confesiunilor crestine are forme diferite de exprimare. Ziua in care vom intelege ca iubim aceeasi Fiinta, dar in feluri diferite este inca departe (daca va fi vreodata). Si sa ne amintim cu totii pilda lui Isus cu lucratorii in vie: unii muncisera sub arsita soarelui toata ziua, dar Stapanul a tocmit altii care sa munceasca o ora-doua, si i-a rasplatit la fel.
Si cand primii au murmurat, i-a corectat aspru.
Cred ca fiecare are de invatat din aceasta pilda - atat primii veniti, cat si ultimii veniti.

Acest topic a fost editat de 1,618033: 6 Jan 2004, 12:36 PM

1,6 "In rest, avem cu totii un Intermediar intre Dumnezeu si noi: Isus Hristos. (1 Timotei 2:5) Eu sunt convins ca doar prin El, si nu prin oameni, pot avea o relatie aprobata cu Dumnezeu. A ma incurca si cu alti reprezentanti, si eventual cu reprezentantii reprezentantilor, inseamna a-i diminua rolul Fiului, si a-l jigni. Cat a fost pe pamant, a fost aproape de fiecare om, fara intermediari. De ce ar fi acum altfel?"

Adica Dumnezeu ne-a trimis Duhul Sfant ca pe un "alt reprezentat" sa ne "incurcam"?

"si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va da voua, ca sa ramana cu voi in veac. Duhul adevarului" (Ioan 14, 16-17); "
Vezi ce zice?.. "alt mangaietor"...de ce oare daca il avem pe Iisus. Pentru ca stia ca omul nu se poate ridica spre Dumnezeu decat prin forta exemplelor, a oamenilor de langa ei. De aceea nu a lasat o carte dupa ce s-a inaltat, ci o Biserica.

"Mergand invatati toate neamurile, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-i pe dansii sa pazeasca toate cate am poruncit voua; si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor" (Matei 28, 19-20)

De ce oare nu a facut cunoscuta omenirii puterea sa..sa nu mai avem intermediar. De ce a trimis nise intermediari sa ne propovaduiasca?

De ce se dau pentru toate teoriile exemple practice? De ce se folosesc parabole? Nu sunt acestea lucruri intermediare? Ca doar il avem pe Iisus si suntem "tari in credinta". Iisus stia ca suntem oameni si avem nevoie permanenta de ajutor..

De ce mai ai nevoie de Biserica, nu este aceasta un intermediar?(ca Iisus a criticat oamenii Bisericii)
" Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului. "(1 Tim. 3, 15)

Noi, pornesti de la o premisa incorecta. Si anume ca Biserica lui Hristos se poate gasi numai in ortodoxie. Sau in catolicism.

"Acolo unde se vor strange doi sau trei in numele meu, acolo voi fi si eu" a spus Hristos.

Si asta urma sa se vada in urma roadelor spiritului date de respectivii.

Si Israelul carnal fusese ales de Dumnezeu, si totusi inchinarea iudeilor din timpul lui Isus era orice, numai acceptabila in fata lui Dumnezeu nu.

Eu zic ca nu descendenta conteaza, la fel cum nu a contat nici pe timpul iudeilor. Si ei puteau spune: avem o religie de mii de ani, data de insusi Dumnezeu. Si greseau? Nu, evident, aveau dreptate. Si totusi, de ce i-a condamnat Isus, tocmai Fiul lui Dumnezeu pe care il asteptau? Oare nu pentru rautatea, violenta, ura si nimicnicia lor - roadele lui Satan, iar nu ale spiritului sfant? Cum de au ajuns acesti oameni credinciosi (si multi dintre ei sinceri, precum Saul- viitorul apostol crestin Pavel) sa il urasca de moarte si sa-l ucida pe insusi Salvatorul lor?

Caci daca descendenta ar conta, atunci ar trebui sa-i atribuim lui Isus toate crimele si odioseniile comise de religie in numele sau - si nu sunt deloc putine.

Parerea mea (si ia-o ca o parere) este ca Isus n-a avut nimic de-a face cu toti cei care, desi spuneau ca sunt urmasi ai sai, negau acest lucru prin faptele lor. Si astazi, indiferent de confesiunea crestina, nu cred ca face vreo diferenta bazata pe denominatiune, ci pe ceea ce face fiecare in sine.


Cat despre spiritul sfant (te rog iarta-ma ca scriu cu litere mici - stii ca noi il percepem drept energia lui Dumnezeu, forta sa activa, iar nu ca pe o persoana) - fara el este imposibil sa te apropii in rugaciune de Dumnezeu. Nu poti. Este ca si cum ai vrea sa pornesti un radio fara baterii sau curent electric. Dar Mijlocitorul este altul, si anume Isus Hristos. Te rogi cu spirit sfant, primind putere de la Dumnezeu in numele lui Isus Hristos.

Pe timpul slujirii la templu, se folosea ulei ca prototip al spiritului sfant. Si fiecare jertfa adusa lui Dumnezeu continea grasime.
Astazi nu mai avem nevoie de prototipuri (si de vreo 2000 de ani incoace...) - Hristos a implinit intreaga Lege. Asa cum uleiul sfant din vechime sfintea rugaciunea celui pacatos care aducea jertfa, tot asa si spiritul sfant te ajuta sa ajungi dincolo de cele vazute si auzite, si sa fii in insasi prezenta Celui Prea Sfant, pe baza jertfei Fiului Sau.


dar vad ca incep cu discursuri teologice, si nu asta e scopul meu aici.
scopul meu aici este de a incuraja oamenii sa se exprime, indiferent ca au dubii, intrebari sau probleme cu religia.
si, asa cum am mai spus, putem sa ne recunoastem diferentele, si sa le respectam, chiar cand intram in dialectica.

ps. se poate porni o discutie intreaga despre ce inseamna, de fapt, Biserica (ecclesia) lui Hristos, si ce inseamna sa fii rege si preot impreuna cu Hristos in Imparatia sa. dar timpul meu este prea limitat sa ma inham la asa ceva.

Ai divagat ...spre lucruri foarte generale..valabile in orice religie (ca s-au facut crime, ca s-a mintit..samd).Iti repet nu exista om fara de pacat.

Noi discutam despre "intermediari"...si dupa cum recunosti si tu ai nevoie macar de Duhul Sfant ca sa te poti ruga sa poti ajunge la Dumnezeu.
E mai greu sa mergi la biserica regulat, sa te spovedesti, sa te smeresti..sa asculti de ce zice preotul si e mult mai usor sa zici ca tu vorbesti cu Dumnezeu si ca stii tu ca te iarta si ca nu mai ai nevoie de intermediari, ca poti citi si singur din Biblie sa verifici.

Parerea ca Sfantul Duh nu e decat o energie si nu e o alta persoana...e oricum o inventie ca nu gasesti in Biblie chestia asta...nu cred ca ai descoperit-o cu Biblia ci asa ai fost invatat.

Ca sa afli importanta spovedaniei trebuie sa stii ce se intampla daca nu te spovesti si mori nespovedit.

Care este conceptia Martorilor lui Iehova despre moarte?

Adevarul il vom afla cu totii..ca nu mai este mult.

Sunt deacord cu tine.(faptul ca ceri argumentare biblica, nu restul)

Insa atunci bine ar fi si corect sa nu desconsideri Biblia.

Biblia este lucrarea lui Dumnezeu, si a o desconsidera inseamna hula impotriva Duhului Sfant.

Nu este corect ca atunci cand ne convine noua sa o folosim, iar cand nu sa o desconsideram. Iar cat priveste moartea, propune un topic(daca vrei) si se poate discuta acolo(, sau si aici ).


Mie mi se pare ca tocmai o carte a lasat. Si inainte de Isus si dupa. Repet cum au procedat atunci(nu au luat seama la Scriptura) la fel se procedeaza si acum.(nu se tine seama de scriptura)
Fariseii aveau ganduri politice, la fel si astazi nu exista religie care sa nu fie implicata in politica si sa nu urmareasca faima si puterea. De aceea nu acorda atentie Bibliei, ci cum sa atraga cat mai multi adepti, indiferent de mod.

Cat priveste Scriptura, vedem in exemplul nostru suprem, Isus, ca El nu a desconsiderat, ci mai mult le cunoastea perfect si argumenta cu Scriptura spusele Sale. La fel au procedat si apostolii si mi se pare logic ca si noi, daca suntem urmasiii lui Isus sa procedam la fel. Si sa nu desconsideram deloc lucrarea lui Dumnezeu.(  Toatã Scriptura este însuflatã de Dumnezeu si de folos ca sã înveþe, sã mustre, sã îndrepte, sã dea înþelepciune în neprihãnire, 2 Timotei 3:16)

Acest topic a fost editat de ASD: 7 Jan 2004, 09:42 AM

cateva ganduri...

...evreii aveau un Templu la care se aduceau jertfe pentru iertarea pacatelor.
ei trebuiau sa le marturiseasca acolo, si apoi se aducea jertfa.
dar nu le marturiseau preotilor, ci in fata tuturor, si nici preotii nu aveau puterea de a le ierta pacatele.

de ce trebuia ca ei sa aduca jertfa?
tocmai pe principiul "viata pentru viata" - orice pacat te face vinovat de moarte. De aceea, ei aduceau o alta viata in schimbul celei proprii - dar, dupa cum spune si Pavel, vietile de animale nu puteau sa le acopere pacatele. Era, daca vrei, o fictiune juridica, in care Dumnezeu ii considera fara pacat (deci ii lasa in viata) atat timp cat ei aduceau acele jertfe si isi marturiseau pacatele in templu.

crestinii beneficiaza de un aranjament mult superior: Isus Hristos si-a dat viata sa perfecta pentru toti cei care cred in el.
Asadar, nu mai e nevoie sa mai aduci vreo jertfa. Viata sa compenseaza orice pacat (mai putin cel impotriva spiritului sfant, caci acela neaga chiar valoarea de rascumparare a jertfei Fiului).
Dar cu o conditie, evident - sa ni le marturisim.

si primii crestini isi marturiseau pacatele - UNII ALTORA.

asta nu inseamna ca erau ceva de genul "Alcoolici anonimi" (AAA)

de exemplu, Biblia arata ca erau chemati batranii adunarii, pentru a-l restabili pe cel pacatos si bolnav spiritual. dar nu pentru orice pacat, caci sunt pacate si pacate. (Psalm 32:5 (Cornilescu), Iacov 5:14-16) Pacatele grave, precum adulterul, hotia, calomnia, fornicatia samd necesitau interventia comunitatii. Pacatele zilnice, precum o izbucnire de manie, un cuvant necugetat, o patima, samd, inerente naturii umane, puteau fi marturisite numai in fata lui Dumnezeu, prin Hristos.

caci altfel se transforma adunarea crestina in AAA bis.

doar daca cel pacatos grav nu se caia (si e de presupus ca nici nu-si marturisea pacatul), atunci batranii il puteau excomunica pe pacatos, ca o reflectare a unei sentinte divine deja luata in cer.(vezi 1 Corinteni 5:1-5, 11-13)
de ce? tocmai pentru ca el nu mai apela la jertfa lui Hristos pentru a fi iertat.
dar daca pacatosul excomunicat se caia, el putea fi reintegrat! in acest caz, pacatele sale erau lasate...(2 Corinteni 2:6, 7:9)
si, interesant, in textul din 2:6, Pavel spune ca majoritatea il mustrase pe respectivul... Majoritatea cui?...

in schimb, daca pacatuise cu voia, ce iertare mai putea avea loc? el il rastignise pentru el, inca o data, pe Hristos. in acest caz, pacatele sale erau tinute...

asadar, 'pacatele lasate sau tinute' nu denota - in opinia mea - o putere extraordinara data apostolilor, ci simplul fapt ca deciziile lor reflectau in mod perfect judecatile deja facute in cer.

si Moise avea acest drept, si judecatorii israeliti - caci toti faceau parte dintr-o Teocratie.
iar crestinismul era si este o teocratie mult superioara sistemului iudaic - cu atat mai mult iertarea este deplina sub Legea lui Hristos.(Romani 3:23-26)


in acest context - este deci necesar sa iti marturisesti pacatele pentru a fi iertat?
evident ca da!
dar iertarea nu apartine - ca prerogativa - preotilor, sau pastorilor, sau batranilor Bisericii.
ea ii apartine lui Dumnezeu. oamenii imperfecti pot doar reflecta aceste judecati - si trebuie sa spun ca ele reflecta imperfect dorinta lui.


altfel, daca as accepta sistemul propus de tine - cel cu puterea sacramentala - as ajunge la concluzia ca cei care l-au condamnat pe Galileo si care i-au ars pe rug pe atati oameni credinciosi de-a lungul timpurilor - deci care le-au 'tinut' pacatele - au facut asta prin spiritul sfant al lui Dumnezeu. Si ca l-au obligat pe Dumnezeu sa condamne niste suflete nevinovate.
iar pe de alta parte, ca tot ei, cei care iarta pe banda rulanta orice pacat, dand drept 'pedepse' repetari fara rost ale unor texte dinainte scrise - il obliga pe Dumnezeu sa ierte niste pacatosi cu voia, doar pentru ca acestia din urma platesc bine...

de fapt, nu imi amintesc care a fost ultima data cand un preot NU a iertat pacatele cuiva, chiar daca era evident ca respectivul le va repeta.
ti s-ar parea normala o curte de judecata care iarta pe banda rulanta criminali, betivi, violatori si hoti? doar pentru simplul fapt ca ei si le marturisesc si spun din varful buzelor ca le pare rau? si care condamna la moarte pe oricine care nu e hot, criminal sau betiv, dar care indrazneste sa spuna ca acea curte nu are autoritate sa judece?...

imi pare rau, dar nu pot accepta asa ceva... ori istoria arata exact asa ceva.


asadar - cum o spun de la inceputul acestui thread - spovedania - sau marturisirea pacatelor grave - este esentiala pentru iertarea divina, insa modalitatea in care se face ea astazi este mult diferita de modul initial. nu oamenii au puterea de a ierta sau a nu ierta pacatele, ci Dumnezeu. iar oamenii trebuie sa reflecte modul de gandire divin in judecatile lor.

just my 2c


ps.
Sunt trei texte pe care se bazeaza 'tinerea' sau 'lasarea' pacatelor. Matei 16:19 vorbeste, de fapt de cu totul altceva - si anume de deschiderea sau inchiderea accesului la cunostinta divina despre Imparatie... dar asta este o cu totul alta poveste. Textul din Matei 18:15-18 este insa pertinent, si arata, prin context, ca pacatele de tinut sau de iertat sunt unele grave, iar nu orice greseala minora. Ioan 20:22,23 se refera si el, coroborat cu celelalte, la simplul fapt ca in Biserica lui Hristos sunt barbati care au puterea de a judeca, si de a transmite vointa divina.

"Cine va primeste pe voi, pe Mine Ma primeste si cine Ma primeste pe Mine, primeste pe Cel Care M-a trimis pe Mine"
(Matei X, 40).
Fiti atenti si vedeti prin cine ajugem la Iisus...

"Deci dar nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sinteti impreuna cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu>> (Efeseni II, 19);
"Oare nu stiti ca sfintii vor judeca lumea?" (I Corinteni VI, 2);

Prin asta vreau sa arat ca se face o diferentiere intre bun si rau, intre sfant si ne-sfant...nu toti suntem sfinti. Sfintii vor judeca lumea(nu inseamna ca numai sfintii..dar daca ati face niste rugaciuni si la ei sa mijloceasca pentru noi nu cred ca ar strica )..ce vor face ceilalti?

<<Adevarat zic voua ca voi cei care Mi-ati urmat Mie, la nasterea din nou a lumii cind Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecind cele douasprezece seminitii ale lui Israel>> (Matei XIX, 28).

Cei care au urmat lui Hristos vor judeca lumea...Ce se intampla cu cei care nu au urmat lui Hristos?

Sfintul Petru a pedepsit pe Anania si Safira, pentru ginduri mincinoase (Fapte V, 2-11), a inviat pe Tavita (Fapte IX, 40). Iar Sfintul Pavel a inviat pe Eutihie (Fapte XX, 9-11).

Credeti ca au facut-o cu puterea lor? De ce oare au pedepsit...de vreme ce asta nu poate fi pusa pe seama lui Iisus? Iata ca nu degeaba le-a fost data puterea de la lega si dezlega.

"Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti" (Luca XVI, 31).
Vedeti cat de importanta este puterea data preotilor si mai ales credinta? Si mai trebuie sa vedeti ca exista rai si iad si Biblia nu va da nici un criteriu prin care sa stiti sigur ca ajungeti in rai.
Autoevaluarea nu e valabila nicaieri...

Nu va inselati ca nu avem nevoie de mijlocitori catre Dumnezeu ...sectantii cred ca asta este idolatrie..dar de exemplu:

<<Sfinte, Nicolae, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi>>

Se vede clar ca nu idolatrizam pe Sfantul Nicolae..dar de vreme ce stim ca a fost mare prieten al lui Dumnezeu..il rugam sa mijloceasca pentru noi. (Si stim ca si sfintii vor judeca lumea)

Cei care citesc Doar Biblia nu au de unde sa stie..ei sunt atat de maturi in credinta ca deja si-au asigurat loc in rai.
Care sunt Sfintii proclamati de Biblie? A facut Biblia pe cineva Sfant?
Doar Biserica face Sfinti cu darul lui Dumnezeu.

Nu neglijeaza nimeni Biblia asa cum cred unii, dar altii iau doar ce le convine din Biblie.

pentru ASD: Nu hulesc Biblia....cum as putea sa o hulesc cand este facuta de Biserica. Este foarte importanta..si totdeauna ti-am dat citate din Biblie.

Ce rost mai are judecata de apoi de vreme fiecare vorbim cu Dumnezeu?
Nu vad pe cineva dintre cei care pretind ca vorbesc direct cu Dumnezeu sa fi auzit de la Dumnezeu: nu iti iert pacatele.
Ar insemna ca toti suntem sfinti...si atunci ma intreb pe cine vom mai judeca la judecata de apoi.

Repet...cine se lasa judecat in aceasta lume nu va mai fi judecat dincolo...dar de judecata nu putem scapa.

1,6
In Biserica Primara, la inceput de Liturghie(Serviciu Divin, Cina...) avea loc o spovada comuna(in ritul latin se mai pastreaza si acum aceasta spovada comuna in care se iarta pacatele lesne iertatoare = pacatele care le faci mai tot timpul, dar sunt mici si le faci fara voie) cand crestinii spuneau cu voce tare pacatele lor Apostolilor care stau in mijloc si dupa ce ascultau actul de cainta al acestora le da dezlegarea(nu le ierta pacatele, caci numai Dumnezeu iarta). Dupa cateva secole, crestinii au inceput sa faca pacate mai mari si astfel a fost necesara spovada particulara, si tot timpul Biserica a excomunicat pe cei ce nu se caiau.
Pe mine, de exemplu, preotul la spovada nu mi-a dat dezlegarea(eram tanar) pe motiv ca nu ma caiam de un pacat si aveam planuit sa fac altul pe viitor, nici eu nu as da dezlegare unuia care nu se caieste(chiar! la ce mai vine la spovada, daca nu are cainta in suflet?).

-scuzati editez mesajul ca am scris de parca sunt analfabet, eram asa de obosit de nu mai vedeam, dar dupa un puisor de somn s-a mai rezolvat

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 7 Jan 2004, 07:56 PM

TriRegnum, pentru asta, tot respectul!

quote 1,6 : "imi pare rau, dar nu pot accepta asa ceva... ori istoria arata exact asa ceva"

1. Cand e vorba de reprosuri aduse bisericii , faci apel la istorie..(numai istoria care iti convine)...cand e vorba de adevaruri de credinta faci apel numai la Biblie uitand complet de istorie .

De altfel ideea tuturor sectelor pleaca de la reprosuri aduse oamenilor din Bisericii....de ca si cum in comunitatile lor oamneii nu gresesc. Nici macar nu vreau sa dau exemple de mari impostori din alte secte care au mintit si au manipulat...pe baza "adevarurilor" descoperite in Biblie...si care s-au dovedit apoi a fi complet false.

2." imi pare rau, dar nu pot accepta asa ceva" Da cine te crezi tu? Vei judeca tu lumea? Nu ne va intreba pe tine sau pe mine cineva daca suntem de acord cu deciziile Bisericii. Isasi ideea ca nu poti accepta ...te plaseaza undeva pe un scaun de judecator..si de aici pleaca toate ereziile.

E usor sa iti iei jucariile si sa pleci cand vezi ceva care pare a fi gresit...daca a fost sau nu gresit numai Dumnezeu stie. Mai greu este sa te rogi lui Dumnezeu pentru cei care ti se pare ca gresesc...sa ii ajute...sa ii lumineze...ca si preotii pleaca din randul oamenilor.

3.De unde stii ca deciziile Bisericii nu au fost luate(prin intelepciunea lui Dumnezeu) ..tocmai ca sa incerce credinta, si sa curete biserica de cei slabi?
Te-as putea intreba cum a putut Dumnezeu sa trimita atatea necazuri peste Iov? Cum a putut Dumnezeu sa fie asa de crud? Dar Iov nu a gandit nici o secunda impotriva lui Dumnezeu..nu a facut nici o secta.

4. In legatura cu condamnarile Bisericii...ar trebui sa fim mai rezervati..nu va luati numai dupa filmele de la TV. Chestia cu geocentrismul paradoxal are astazi inca valabilitate....Nu s-a descoperit alt Pamant in univers cu aceste minunate caracteristici...si oamenii de stiinta au calculat probabilitatea de a mai exista asa ceva..(este foarte aproape de ZERO). Si Biblia vorbeste despre lucruri unice...nu da de inteles ca Dumnezeu a mai facut astfel de lucruri pe alte planete.
Deci intr-un fel suntem centrul universului...si coroana creatiei lui Dumnezeu.

In Biblie gasim si despre "vinul maniei lui Dumnezeu"...nu mai pe "roze" va fi situatia. Exista rai ..da exista si iad.


quote 1,6:
"asadar, 'pacatele lasate sau tinute' nu denota - in opinia mea - o putere extraordinara data apostolilor, ci simplul fapt ca deciziile lor reflectau in mod perfect judecatile deja facute in cer"

Este adevarat ca iertare sau tinerea se face in cer...dar cunostinta acestei iertari venea la om doar prin puterea data apostolilor. Nu putea oricine sa aprecieze daca s-au iertat sau nu...sau vrei sa spui ca judecatile lui Dumnezeu le stie oricine? Persoana care da dezlegarea trebuia sa fie luminata de Duhul Sfant si sa ii spuna...aici ai gresit mai mult..trebuie sa te pocaiesti...sau dimpotriva sa ii spuna ..Nu deznadajdui...samd.
Lucrul acesta este clar de vreme ce Mantuitorul a pregatit timp indelungat pe ucenicii sai..altfel spunea tuturor sa propovaduiasca.

Numai bine!

noi, eu unul recunosc deschis greselile pe care le gasesc la confesiunea mea.

si pot accepta imperfectiunea celor aflati in frunte - pentru ca si eu sunt pacatos, si stiu foarte bine ce inseamna aceasta stare.

si totusi, de la simpla aroganta sau o scurta cearta pentru putere (cum aveau si apostolii), sau de la o asteptare nerealizata, si pana la practicarea pe scara larga a nelegiuirii... este cale lunga.

fericit cel care poate face diferenta!

ps.
nu ma erijez in judecator. istoria nu iarta pe nimeni. Dumnezeu, din fericire, da. Dar mi se pare cumplit sa-I atribuim tocmai Lui deciziile aberante luate in numele Sau de-a lungul secolelor. si fariseii l-au ucis pe Isus in numele lui Dumnezeu. si totusi...
cat despre faptul de a spune "poate ne incearca Dumnezeu" - nu uita ca Dumnezeu nu incearca prin lucruri rele. ispita este permisa de El, dar vine de la cel Rau.
asadar, scuzarea rautatii umane pe motiv ca "Dumnezeu lucreaza prin pacatosi" mi se pare o rasucire a cutitului in rana. una este ca cineva sa greseasca din imperfectiune si sa se caiasca cu sinceritate, si alta este sa continue cu ucideri, instigari la violenta, si calomnii - pe motiv ca "sunt numit de Dumnezeu, poate ca asta e voia Lui, sa imi bat joc de voi".
Asta nu pot suporta nici la propria confesiune - daramite la altele sunt si eu om, ce vrei!

Nu degeaba cele mai pline de vitalitate comunitati crestin ortodoxe romanesti sunt cele din America, unde preotii se ocupa cu adevarat de turma, spre deosebire de ceea ce se intampla aici, acasa. Omul sfinteste locul - si asta se aplica, printre altele, si spovedaniei.

Ne apropiem incet,incet de un punct comun .

Dar vreau sa accentuez ca nu stim noi ce e mai neplacut la Dumnezeu...
O cearta a apostolilor care au trait si au luat exemplul personal de la Iisus sau niste decizii discutabile ale unor oameni care au trait dupa. Pentru un om cu traire sfanta...a privi necuviincios poate fi la fel de mare pacat ..ca si o crima pentru un copil nascut intr-un cartier de criminali. De aia spun ca a categorisi....a judeca ..nu ne este dat noua..cadem si mai rau.

Si inca ceva...stim ca talharul s-a mantuit intr-o secunda de parere de rau..de unde stii ca acei pe care ii consideram pacatosi nu s-au spovedit si s-au pocait?? Dar cei care i-au judecat au facut si mai rau...au sfasiat Biserica...nu au pastrat unitatea...au infiintat tot felul de secte...si continua si astazi.

Efectul judecatii...se vede clar..suntem astazi impartiti in zeci de mii de religii...si toate se acuza una pe alta.

Despre ispita....Diavolul este un tolerat in lumea aceasta....el putea fi distrus de la inceput...dar nu a fost asa tocmai pentru ca el ne ajuta...el este cel care ne antreneaza..el ne face sa devenim mai buni biruindu-l.

Deci Dumnezeu ingaduie un rau temporar care nu provine de la El...dar care ne este benefic. Crezi oare ca puteau fariseii sa nu il rastingeasca pe Iisus? Sau crezi ca Iuda putea sa nu il vanda pe Iisus?
Eu cred ca nu devreme ce s-a proorocit cu mult timp inainte.Aceasta a fost voia lui Dumnezeu.Greseala lui Iuda a fost ca nu s-a pocait..ca nu s-a intors la Dumnezeu.

Cat despre spovedanie si Sfanta Impartasanie...ele au existat intotdeauna in biserica si fara spovedanie nu facem nici un progres. Trebuie sa ne smerim.

Iisus a s-a smerit, a murit pentru noi...uitati-va si la bobul de grau....el trebuie sa moara pentru a aduce roada.....asa este si pentru noi...nu ne putem autoevalua...nu putem pretinde ca cunoastem voia lui Dumnezeu..de vreme ce el a pregatit pentru noi pe cineva care sa ne dezlege sau sa ne lege...

Orice mic karatist..vede in mentorul sau ..pe cineva de care trebuie sa asculte netagaduit...de ce oare daca el s-ar putea antrena si singur?

O intrebare ... Ce fel de oameni credeti ca sunt mai usor de biruit?
Unii care vorbesc singuri cu Dumnezeu si au drept singura arma puterea mintii lor.. .sau altii care preiau invataturile si biruintele tuturor sfintilor care au luptat pana acum?

Numai bine!

Acest topic a fost editat de noi: 8 Jan 2004, 06:23 PM