cu ce forumista te-ai intalnit ? zii ca mor de curiozitate !
e greseala ta ..pentru ca nu mi-ai spus ca locuiesti in Constanta. cat de curand ma sui in personal si vin. vorba aia...e doar 53 000 lei. sa ma astepti la gara. dar fara caine...ca imi este frica de el.

PS : asta a fost postul nr. 100. acum cica sunt vataf. nu-i rau !

Acest topic a fost editat de Oribilul Mosh: 17 Jul 2003, 06:28 PM

Ei draga, e un pui de am. staff.Nu are ce sa-ti faca , ea a zis ca e foarte iubaret catelu'
Cand te hotarasti sa vii sa ma suni la 0742 767 848. Ca sa stiu cand ajungi sa fiu acolo...Apropos: azi pe plaja cineva a zis ca ii place cum se imbina atele de la chilotei M-a amuzat tare de tot, i-am zis ca de aia i-am si cumparat, ca si mie mi-au placut

faci plaja topless ?

Of,of...iar nu am ce sa scriu. Adica am ce...dar nu cred ca va intereseaza cate halbe de bere beau , cate seminte de floare sparg , ce filme vad pe HBO , la ce ora ma scol dimineata....bla,bla. Banii s-au terminat si tre' sa stau in Bucuresti....desi sunt asteptat la Iasi. Abia daca mai am bani de o bere la Fanutza (terasa la mine in cartier) Eh..sanatosi sa fim.
In continuare o poveste frumoasa , spusa de acelasi baiat care a istorisit si drumul cu trenul de la Constanta la Bucuresti. El are dial-up si nu poa sa intre si pe acest forum. Nu-i nimic....si asa eu nu am ce scrie....asa ca ii reproduc spusele.

Episodul 12 : Poveste din Giulestiul anilor '60

Cartierul Giuleshti in anul 196...Undeva, pe una dintre strazile cartierului, intr-o curte plina de flori sta un copil.Un baietzel.Noaptea a venit de mult, intai shoptind un cantecel de leagan pe acordurile calde ale amurgului, apoi invelind orashul cu patura ei plina de stele shi urand somn ushor tuturor fiintzelor, mari sau mici.Totushi nu toata lumea doarme.Undeva la mica distantza de curtea plina cu flori este o nunta.Muzica, cantata de nishte lautari, se revarsa in valuri asupra cartierului marginash nepasandu-i de noaptea ce se-ncrunta cu ochiul lunii de pe cer.E trecut de miezul noptii dar baietzelului din curtea cu flori ia pierit somnul.Sta shi asculta muzica.Simte muzica.E mic si inca n-a cunoscut bucuriile shi necazurile vietzii.Nu shtie ce-i dragostea, boala, gelozia, jalea, o fata frumoasa, nu shtie nici macar cine canta.Or fi lautari cunoscutzi sau nishte anonimi din cartier?Dar totushi sta shi simte muzica.Fiecare nota izvorata din instrumentele lautarilor trece prin el facandu-i sufletul sa vibreze.Moshule te-as intreba cine-i mai pur: sufletul copilului sau muzica?Pe cerul noptzii stralucesc mii de stele.Si iata ca shi jos, pe pamant, se aprind doua stelutze mici, mici.Sunt lacrimi de emotzie in ochii copilului.Muzica face minuni.
A fost odata ca nici odata o nunta, o curte cu flori si un copil patruns de frumusetzea muzicii lautareshti autentice.Copilul de atunci este tatal meu.

Sunt foarte bucuros ca la concursul cu forumistul lunii am castigat pana acum doua mentiuni : o mentiune 1 si o mentiune 2.
Le multumesc celor ce m-au votat !

In scurt timp o sa revin cu noi povestiri !

Episodul 13 : Focul

Acum vreo doua saptamani cand ma scol dimineatza un fum greu m-a izbit in nari.Ies repede la geam si observ ca in blocul de vis-a-vis la etajul X ...flacarile cuprinsesera un apartament. Un fum gros si negru plutea deasupra intregului cartier.
Am coborat in strada sa pot observa mai bine evenimentul nedorit. In strada puhoi de lume. Oare de ce aceasta fascinatie ? De ce mereu cand se intampla astfel de necazuri....lumea da navala sa caste gura ? Mereu m-am intrebat. Lume multa...si eu printre ei , bagator de seama.
Pompierii nu au intaziat sa apara. 1 masina d'aia mare si rosie si inca doua Dacii. Chestia e ca nu aveau de nici unele ca sa ajunga pana la X sa stinga focul. Iar flacarile si-au facut de cap vreo 2 ore...sub privirile neputincioase ale tinerilor pompieri. A ars tot avutul bietilor oameni. Nimic n-a mai ramas.
Ce sa zic ? Cateodata eu ma consider ghinionist ca imi cade din buzunar o moneda de 5000 lei. Mari nenorociri se mai intampla in lumea asta.

Episodul 14 : Sfarsitul verii

O melodie a celor de la The Doors se numeste Summer's Almost Gone. In aceste momente tind sa-i dau dreptate lui Morrison.Vara este pe sfarsite.Incep scolile,servicile,tre' sa dau restante,s-a micsorat ziua. Desi imi place enorm toamna, sfarsitul verii intotdeauna m-a intristat.S-au dus zilele de stat cu prietenii la terase pana dupa miezul noptii,s-au dus diminetile calduroase cand ieseam la paine in papuci, s-au dus noptile caniculare pe care le blestemam dar de care imi va fi dor.
Uitandu-ma in urma constat ca nu a fost o vara chiar asa de rea.Am facut cam tot ce mi-am dorit cu unele exceptii.Se putea si mai bine.

Summer's almost gone
Almost gone
Yeah, it's almost gone
Where will we be
When the summer's gone?
Morning found us calmly unaware
Noon burn gold into our hair
At night, we swim the laughin' sea
When summer's gone
Where will we be

Mai jos o poza cu mine tocmai sosit de la mare. In Gara de Nord, alaturi de locolotiva.

Am si eu o boala. Sa atasez poze cu mine. Macar daca as fi frumos.
Poza de mai jos , bineiteles tot cu mancare.Facuta la revelionul 2003. Port tricoul despre care am scris pe subiectul de cadouri.

In poza de mai jos eu impreuna cu un bun prieten la Gradina Zoologica de la Baneasa. In spatele nostru se afla un condor....pasare frumoasa si foarte inteleapta originara din America de Sud.

Iar acum o poza cu elefantul. Ce ? Numai Sorin are poze de la gradina zoologica ?
de elefant imi este cel mai mila. cred ca este foarte batran. si este singur si trist. nu are pe nimeni. si il mai tin si legat cu lantul la picior.
mi-e tare drag de el. impreuna cu cel din poza ..am zis ca intr-o noapte mergem si ii taiem lanturile si il eliberam. dar ce sa faca elefantul prin Bucuresti de capul lui ?

Moshule...frumos sau nu e chestie de gust. Dar inima ta, tind sa cred ca e direct proportionala cu " volumul" tau

Exista oameni care doar in momentul in care-i dai pe dos, intelegi de fapt cine sant.

Sorin.

Multumesc,multumesc , Sorine. Un prieten de'al meu imi zicea ca ingerii isi odihnesc aripile pe sufletul meu.
Eh..sa nu credeti asa ceva. E doar o impresie gresita. De fapt sunt un om rau si oribil.

Si ca sa vedeti cam ce minte am....atasez o poza cu jucariile mele preferate. In stanga Potbeli Ursul Panda (primit cadou de la maica'mea cand aveam vreo 10 ani) , iar in dreapta Blaubar Lupul Albastru (primit cadou de la var'mea cand am implinit 23 de ani).

O alta poza...cu o alta jucarie de'a mea.

Care javra ti-a dat jos panelul de pe usa ???

Ca si mie mi-a lovit cineva usa din spate si mai bine ca nu l-am prins....

Sorin.

Nu e , Sorine. Asa e din fabricatie. Acolo unde nu e chestie d'aia scrie Confort.
Asa e pe ambele parti. In schimb au avut grija "oamenii de bine" sa ma lase fara casetofon. Nu-i nimic...stiu a canta si singur...cand plec la drum.

Episodul 15 : 15 septembrie

In urma cu vreo 16-17 ani pe 15 septembrie am plans.Eram boboc in prima zi de scoala si nu stiam de ce mama m-a lasat intr-o cladire necunoscuta si a plecat. Ce sa fac eu acolo printre straini ? Abia mai tarziu am inteles talcul acestei chestiuni. In urmatorii ani nu am mai plans de 15 septembrie, dar o mereu paseam cu emotie pragul scolii, apoi al liceului. Intotdeauna mi-a placut dimineata de 15 septembrie. Uitam cu desavarsire parerile de rau cauzate de termianrea vacantei. Pretutindeni copii pe strada, imi revedeam o parte din prieteni. 15 septembrie avea si o parte buna.

In liceu era chiar un delicu aceasta zi. Iata,Rose...suntem persoane complementare. Vorbeam ore intregi cu ai mei colegi despre vacanta , despre ce am mai facut.

In 15 septembrie 2003 dimineata m-a surprins langa liceul Tudor Vladimirescu din cartierul bucurestean Militari. Am aruncat un ochi la copii si am ramas dezamagit. Probabil e ceva normal. Si generatia mea a fost o dezamagire privita prin ochii generatiei anterioare.
In primul rand nu mi-a placut infatisarea copiilor. Fetele atat de prost machiate cum n-am vazut in viatza mea. Domne...fetele astea la 16-17 ani nu cunosc arta machiajului ? Sa le invete cineva ! Apoi imbracate vulgar , cat se poate de vulgar. Plus ca vorbeau numai prostii....carduri , carduri de fete si baieti...rostin prostii in gura mare. Generatia Animal X. Generatia inculturii.

Totusi astazi s-a aratat o mica licarire de speranta. Am fost in liceul meu scump, pe care l-am absolvit in urma cu multa,multa vreme. Mi s-au parut mai normali copiii. Sfiosi, cuminti, linistiti. M-am plimbat pe culoare insotit de un prieten care este boboc la acest liceu. O imensa placere sa vad locurile unde mi-am petrecut 4 ani din viata. Cei mai frumosi ani ai mei. Mihai Viteazu a ramas acelasi liceu impunator, neschimbat de nimeni deocamdata. In plus avea doar statie de radio. In rest....exact cum l-am lasat. Mi-a incnatat sufletul ca am fost liceean pentru o zi.

Nu cautati intelesul cuvintelor de mai sus. Nu au nici un inteles. Am gandit cu voce tare.

-va urma-

Rose, ai pierdut mult azi

Cu o cana de ciocolata alba aburinda in mana,am luat la citit tot ce s-a scris pe Jurnalul tau draga Gabriel...l-am citit cap-coada...
Asha cum banuiam odata esti un om mare cu suflet de copil..si chiar daca credeam odata ca te cunosc se pare ca nu e chiar asha.Ai dovedit ca esti un om caruia ii place viata si orice intamplare catushi de banala e frumoasa in felul ei.De fapt adevaratele bucurii sunt cele mici...ele ne fac viata mai frumoasa si ne umplu sufletul cu acel dulce sentiment de bine!
Esti un romantic si un visator,deshi odata ai zis ca nu...uneori vrei sa pari k esti un om dur insa crede-ma,tot ce ai scris aici reflecta altceva despre tine.
Cred k noi doi am avut o perioada (scurta,ce`i drept!) in care am fost f sinceri unul cu celalalt si atunci am reusit sa ne cunoastem mai bine!
Am sa citesc in continuare jurnalul tau...e interesant tot ce scrii,fiecare moment al vietii,fie ca a fost petrecut in copilarie fie ca reflecta maturitatea de acum ai stiut sa il transpui in vorbe simple dar atat de frumoase.

Episodul 16 : Vita de vie

Odata cu venirea toamnei gospodarii de pe intreg cuprinsul Romaniei...culeg viile.Casa bunicilor despre care v-am povestit pe jurnalul meu cu ceva vreme in urma..este acum a mea. Pe langa casa am mostenit si via ce ocoleste asezamantul. Vie plantata de bunica mea acum multa,multa vreme. De cativa ani buni, vrand-nevrand, in jurul acestei date tre' sa culeg via. Doar n-o sa las bunatate de struguri sa se strice. Nu este o vie mare...dar este greu de cules...deoarce s-a cocotat pana la etajul I al casei. Usor,usor...o razbesc eu pana duminica. Dupa ce culeg ciorchinii....boabele se inlatura si se pun in borcane de sticla mari....la storcit. Facem vin serios...de mare calitate. Asta e treba lu' taicamiu. Eu nu ma pricep sa fac vin. Eu doar il beau. Nu iese mult...cam 60 de litri..dar e ceva rafinat.
Sorine, iti place vinul roshu ? Daca da...iti promit ca pun la pastrare 1 kil din productia 2003 , special pentru tine. Poate ne ajuta Dumnezeu...si ne vedem la iarna. Sa ma anuntzi !

Sa dea Domnu sa ne vedem in iarna Vinul rosu de la tine, Chivas Regal de la mine si o lada de bere de la colt si o sa petrecem o vacanta de vis la reanimare

Gabiiiiiiiiii ...sant pus rau de tot pe venitul in iarna.

Sorin.

Iar dupa ce ne revenim, mergem la Biserica noastra preferata din Titan, facem o rugaciune si iar o luam de la cap

Sorin.

Auleo, Sorine...nici tu nu ai aflat de existenta butonului edit.

Si de 3 ori auleo...ca eu nu tin la atata bautura. Iar daca combin alcoolurile intre ele cu siguranta cad sub masa. Totusi promit sa ma antrenez in mod corespunzator....si voi incerca sa fac fata cu brio grelelor dar placutelor incercari la care ma vei supune.

Mergem si la biserica. Abia astept. Am trecut si cu DeathRose pe acolo...dar nu a dorit sa intre la biserica.

Gabi, asa sant eu agramat, dar cand nu sant nervos, sant cel mai bun om din lume

Ce pretentii sa ai de la un analfabet plecat de la 15 ani?? Am vazut pe altii care inca sant in tara si ma intrec la greselile de ortografie

Sorin.

Ma refeream la faptul ca ai dat doua posturi consecutive. Puteai folosi butonul edit daca doreai sa mai adaugi ceva.

Cat despre greselile de ortografie....nu stiu. nu e treaba mea. eu sunt inginer, nu am studiat literele.

Episodul 17 : O zi de toamna

Eu nu ma pricep, precum unii forumisti, sa descriu sentimente, sa realizez caracterizari psihice sau sa exprim trairile mele afective.Nu,nu sunt un fel de Dostoievski. Mai degraba sunt un fel de Ion Creanga. Urmeaza o povestire epica despre o zi oarecare din viata mea.Stiu doar ca mi-a placut si ca m-am simtit bine.
Iata cum a decurs ziua mea de ieri :

De dimineatza am plecat la vie.Trebuia finalizata aceasta mareata lucrare.Desi toti strugurii erau culesi, urma partea cea mai dificila...inlaturarea boabelor de pe ciorchine.Dar nu eram singur.O mare parte din rubedenile mele erau prezente la fata locului. Am muncit cu totii cu mult spor intreaga dimineatza. Pe la orele pranzului cand sa ne punem si noi la masa, unchi'miu primeste un telefon...sa mearga pana in Obor sa ia un cazan.Cum omu' bause o tuica, m-a rugat sa merg eu cu el cu masina sa il duc pana unde avea treaba.Masina lu' unchiu are 21 de ani si este o janghina. Ma sui eu la volan si cad cu scaunul pe spate.Efectiv m-am pravalit cu totu'. Ma ajuta unchiu sa ma ridic, dau la cheie si pornim la drum.N-am condus in viata mea un asemenea jaf.Trebuia sa apesi de doua ori pe frana la intervale scurte de timp..ca sa franeze, intra in viteze aiurea, nu puteam sta rezemat de scaun pentru a nu cadea iar. In sfarsit..am ajuns in Obor, ne-am facut treaba si am plecat acasa. Am servit masa (pt. Misti : salata de rosii,arde,castraveti,ceapa....telemea de oaie, piept ardelenesc, crenwursi si un vin alb). A fost mai mult ca o masa de dimineatza, desi acele ceasornicului aratau 3. Dupa masa am mai muncit pe la boabele de strugure...pana am terminat. Si am zis sa ne apucam sa facem un gratar...pentru a sarbatori evenimentul. Taica'miu a constatat ca nu avem carbune.Matusa a constatat ca nu avem cartofi. Gabriel...la datorie. Am plecat cu aceiasi masina catre Piatza. De data asta a fost si verisoara'mea cu mine....o zvapaiata de 16 ani. Luam noi 5 kile de cartofi, destul de frumosi la 12 mii kilu....dupa care mergem la Mega Image. Ala de s-a deschis nou la Hala Traian. Aveam dificila sarcina de a cumpara paine si carbuni pentru gratar. Am cumparat ce trebuia...dar cu verisoara e mai complicat la cumparaturi. Nu am scapat de ea si a trebuit sa cumparam : chipsuri cu aroma de ceapa si smanatana la punga mare , o sticla de Pepsi la 2 l ...si doua ciocolati Poiana aerate (chiar asa le zice.pentru ca au aer in ele. faorte bune. am mancat si eu in premiera). O ciocolata alba si una neagra. Bineinteles ca am uitat cartofii la raionul de bagaje in Mega. Si evident ne-am intors dupa ei...ca doar nu era sa-i lasam la femeia aia de acolo. Noi ce garnitura mai mancam la gratar ?
Acasa unchiu s-a apucat de gratar...pentru ca el este specialist la asa ceva. Antricoate de porc, pulpe de pui , carnati. Garnitura de cartofi prajiti si salata de castraveti. Cat a durat masa intreba Misti. Pai nu a durat mult. Cam juma' de ora. Am baut si 2 Tuborg si asta a fost. Ziua la vie s-a terminat pe la 22:45 cand am pornit spre casa....unde bineinteles am intrat pe net.
Cam asta a fost,pe scurt....povestea unei zile de toamna din viata mea.

O zi frumoasa, si frumos descrisa - sa fie cat mai multe.

Pentru Gabriel>

Constantin Noica - Jurnal filozofic

"Imi plac curbele cailor ferate> Sunt indeajuns de plecate pentru ca un tren in viteza sa nu cada in afara, si indeajuns de putin plecate pentru ca un tren fara viteza sa nu cada inauntru. Coexistenta contrariilor. Stiu si inginerii ceva. Dar tot mai mult stie viata."

"Urmaresc cu interes, cand se opresc doua trenuri in statie, cu ce aviditate se uita oamenii unii la altii. E prea putin sa spui ca vor sa intalneasca o cunostinta. Nu, e un sentiment metafizic: vor sa vada pe celalalt. Fiecare se vede pe sine in celalat. Si rade."

Salut Gabriel .. am citit cu intarziere jurnalul tau .. si am observat ca ai terminat Mishu' .
Ce promotie ? Eu in '98 .
Poate ne-om stii de prin liceu.. oi fii unu din aia pe care ii capaceam la baschet

P.S. Scortescu & Calomfirescu sucks !

Hai noroc , marky ! Am terminat in '97. Slava Domnului.. nu am avut pe Scorteasca. Am avut numai profi de treaba. Cel mai simpatic mi-a fost Mugur Mos de istorie. Latina am facut-o cu un batranel de o blandete coplesitoare. Mai jos de media 8 nu am avut niciodata in cele 6 trimestre de latina. Basket nu am jucat niciodata cu alte clase pentru ca nu am excelat. Mai mult jucam cu fetele de la mine din clasa...si ma dadeam mare in fata lor. In schimb la ping pong am fost un real talent.
Am fost in Mishu saptamana trecuta. Am prieteni boboci , iar verisoara'mea e a X a. Liceul la fel de frumos ca pe vremea noastra. Cand tu erai a XI a...eu eram a XII a. Invatam in serii dferite. Mai mult ca sigur ..nu am avut tangenta.

cameron....mare dreptate are Noica.

am inteles ca v-a fost dor de mine, de aceea m-am decis sa mai pun o poza cu mine.....pentru a va alina suferinta.

poza este facuta in urma cu mai putin de 1 ora...acasa la un prieten care sta cu mine in bloc.

Acesta este primul meu mesaj la han pe anul 2004 si doresc sa salut pe toti cei care ma cunosc si sa le urez un calduros La multi ani !

Si de asemenea vreau sa consemnez in jurnalul meu ca in acest moment....cand mai sunt 5 minute pana la orele 4 ale diminetii, stau si ascult muzica usoara japoneza. Un popor extraordinar ...poporul japonez !

A....ieri am vazut partea a treia din Stapanul Inelelor. SUBLIM !

Dupa o mai lunga perioada de absentza revin cu o noua intrare in jurnal. Am citit cu o netarmuita lacomie subiectele cu superlativele anului 2003, doar doar o'i fi primit si eu o nominalizare. Si m-am bucurat cand am descoperit ca m-a nominalizat Vegas la cel mai romantic forumist, drept pentru care ii multumesc. Si tot Vegas m-a amintit la absentzi. M-am bucurat sa vad ca nu am fost in totalitate uitat si mancar un om isi mai aduce aminte de mine.

Momentan romantismul s-a pierdut. Dar il caut si cand il gasesc revin.

Moshule..nici eu n-am uitat de Gabriel Dar am lipsit si eu exact ca tine

Dar te urmaresc dincolo!!

Sper sa nu mai uiti sa revii....

Sorin.

pai noi doi am vorbit intre timp.
inca mai astept sa mergem la munte si sa mancam mult.

Si poti fi sigur ca se indeplineste Gabi

Sper ca in curand !!

Sorin.

Gabriel,sa stii ca din toata inima am spus ca-mi lipsesti Scrii f.f. frumos la tine in jurnal si-mi lipsesc povestirile tale.....atit de romantice.
Inca o data,EU NU te-am uitat