Managerul de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young a decedat din cauza epuizarii dupa mai multe saptamani de munca fara pauza.

O tanara de 32 de ani, manager de audit la filiala romana a multinationalei Ernst&Young, a fost gasita moarta in casa, la sfarsitul saptamanii trecute, colegii sustinand ca aceasta a decedat din cauza epuizarii dupa mai multe saptamani de munca fara pauza.

Nici medicii legisti nu exclud aceasta posibilitate, ei afirmand ca Raluca Stroescu a murit cel mai probabil din cauza unui surmenaj prelungit. Acestia spun ca vor afla cu exactitate factorii care au determinat decesul dupa ce vor face o serie de analize.

Numai reprezentantii companiei de consultanta pentru care lucra Raluca sunt de alta parere, aratand ca informatiile potrivit carora tanarul manager ar fi murit de epuizare sunt simple speculatii.

A pierdut sapte kilograme in ultimele saptamani

Ieri, nimeni nu stia exact cand a murit Raluca. Cel care a vazut-o in viata ultima oara este portarul blocului in care aceasta locuia. Ion Galut spune ca vineri seara a ajutat-o sa urce pana la apartament.

„Nu avea forta sa care nici macar doua sticle de suc! Nu cred ca avea mai mult de 40 de kilograme. Era frumusica, dar slaba foc, iar in ultima vreme nici nu o mai recunosteai. Am intrebat-o daca este bolnava si mi-a zis ca tine un tratament si ca o sa se faca bine!”, ne-a povestit, inca socat, acesta. „Era singura, o vizitau doar bunicul, care venea sa-i plateasca intretinerea, ca ea nu avea timp, si nepoata. Nu stiu ce viata o fi avut, saraca!”, a completat portarul.

In blocul din strada Emil Garleanu, nr. 12, tanara nu era o persoana foarte cunoscuta. Putini sunt vecinii care au vazut-o sau au apucat sa schimbe cateva vorbe cu ea. „Nu stiu ce serviciu avea, insa ajungea acasa numai noaptea. Era o persoana foarte retrasa. De multe ori, dimineata, se uita in gol si nici nu-mi raspundea la salut”, povesteste Monica, vecina de palier a tanarului manager.

Potrivit martorilor, Raluca a fost gasita moarta in locuinta sa chiar de seful ei, Sebastian Mocanu. Acesta ar fi mers la ea acasa sambata dimineata pentru ca tanara nu a raspuns la telefon si nici nu s-a prezentat la serviciu.

Potrivit unor surse din compania unde femeia lucra, aceasta ar fi reclamat inca de vineri ca nu se simte bine si ar fi fost trimisa la Centrul Medical Unirea (CMU), cu care Ernst&Young are un contract. Medicii de aici spun ca problema tinerei este una „foarte complexa” si ca „datele despre pacientii nostri sunt confidentiale”.

Cunoscutii sunt oripilati

Zeci de e-mailuri scrise de actualii si fostii colegi ai Ralucai au bombardat ieri redactia EVZ. Toti cei care au cunoscut-o s-au declarat socati de cele intamplate.

„Avea foarte mult de munca si nu mai reuseam nici sa vorbim la telefon”, ne-a declarat Roxana Coman, prietena Ralucai Stroescu. Dupa ce au fost patru ani colege la Vodafone, Raluca a plecat pe o pozitie de „senior” la Ernst&Young.

„Isi dorea foarte mult sa avanseze profesional si, desi i s-a oferit un post de contabil-sef la Siemens, ea a preferat sa ramana la Ernst&Young pentru ca aici a devenit manager de audit”, a mai spus Roxana Coman.

„Fata aceasta cica nu mai manca aproape nimic pentru ca voma tot ce manca, (...) ajunsese sa vomite sange. Ce m-a surprins si mai mult, au fost cei de la CMU; ea a fost dusa vineri seara la CMU lesinata.... si ce au facut cei de la CMU - i-au dat o perfuzie cu calciu si au trimis-o acasa fara sa-i faca nicio alta analiza, iar sambata dimineata au gasit-o moarta in casa. Sunt socata total de indiferenta celor din jur.... cei din firma, care desi vazusera ca e terminata, nu au slabit-o cu joburile, cei de la CMU care au trimis-o acasa... Dar se pare ca asta e cruda realitate.” Asta scrie o prietena de-a Ralucai intr-un comentariu legat de moartea tanarului manager.

Reactia companiei: simple speculatii

Reprezentantii Ernst&Young, compania de consultanta pentru care lucra Raluca Stroescu, au declarat ca nu cunosc cauzele mortii, iar in aceste conditii informatiile potrivit carora tanarul manager ar fi murit de epuizare sunt simple speculatii.

„Asteptam raportul complet al institutiilor abilitate sa spuna care au fost cauzele mortii. Suntem socati si indurerati. (...) In momentul de fata nu suntem in masura sa va dam o explicatie”, ne-a declarat Elena Badea, directorul de comunicare al companiei. Sefii Ralucai si cei ai companiei nu au fost de gasit pana la inchiderea editiei.
Limite ucigase

Nu ajungea nici la medic din cauza serviciului

De doi ani si jumatate, de cand lucreaza la Ernst&Young, Raluca Stroescu a avut doar cateva zile de concediu. „Ne promitea ca isi va lua curand cateva zile libere, macar sa ajunga la medic. Uitase sa manance din cauza termenelor-limita de predare”, spun prietenii ei din copilarie.

Dana Coraliuc, Florentina Popa, Cosmin si Mihai Odoroaga o cunosc pe Raluca de 15 ani si au acceptat o intalnire pentru a arata modul dramatic in care si-au vazut prietena schimbandu-se in ultima perioada. Nu s-a intalnit cu ei de Paste pentru ca a trebuit sa lucreze. La ultimul Revelion a reusit sa ajunga aproape de miezul noptii, dar la cinci dimineata s-a intors din nou la munca.

„Pare greu de crezut, dar avea doar cateva ore libere pe saptamana. Lucra si sambata, si duminica”, povesteste Dana Coraliuc. Fosta colega de liceu la „Mihai Viteazu”, Dana nu-si mai aminteste cand a avut Raluca un prieten: „Daca i-ar fi fost cineva mult mai aproape, poate ca lucrurile nu ar fi ajuns atat de departe. Dar fara niciun fel de viata sociala... Nici macar la birou nu avea timp sa se apropie de cineva”.

In fata prietenilor, Raluca s-a plans de mai multe ori de programul imposibil de lucru. Nu ajungea aproape niciodata acasa mai devreme de miezul noptii. A vrut sa demisioneze de mai multe ori, a avut si oferte mai bune de angajare, dar cei de la Ernst&Young au reusit de fiecare data s-o retina.

Spera sa ajunga partener in companie candva. In ultima vreme, se bucura ca, din septembrie, va fi trimisa la Luxemburg pentru un an si visa ca macar acolo va ajunge acasa la opt seara.
Ritm infernal

Mesaj disperat

Urmatorul mesaj a fost trimis de Raluca Stroescu pe e-mail, unei prietene, in urma cu un an. Inca de pe atunci, Raluca ar fi dat orice sa-si gaseasca o slujba mai putin obositoare si cu mai putine responsabilitati. Ritmul infernal de munca, fara zile libere, cu nopti nedormite si cu o alimentatie precara i-au fost fatale Ralucai.

From: stroescu maria (mailto:raluca.stroescu@accamail.com)
Sent: Wednesday, April 05, 2006 5:58 PM
To: roxana.coman@euromedic.ro
Subject: Re: RE: buna

„daaaaaaaaaa, ma intereseaza orice, aici e super naspa, au tot plecat oameni, nu mai avem manageri decat 3, coordonez mai multe echipe in acelasi timp, in unele echipe nu am seniori clientii ma cauta:) telefonul suna non stop:) noaptea fac OMF-uri si IFRS-uri (reprezinta standarde nationale si internationale de contabilitate pe care auditorul le foloseste atunci cand verifica declaratiile contabile ale companiilor - n.r.), inclusiv sambata si duminica... oricum nu iti poti imagina... acum sunt la combinat la Targoviste. Oamenii termina programul la ora 3 cu cine dracu sa discuti:) nu mai am conexiune la reteaua EY, trebuie sa ma ocup de totul pentru alte 2 echipe
de-ale mele care pleaca duminica seara:) saptamana viitoare o sa fiu in mai multe locuri in acelasi timp:) nu mai vreau

PS nu mai imi merge nici telefonul pt ca l-am scapat pe jos si nu am avut cand sa-l repar... nu mai vreau... vreau orice serviciu numai sa plec de aici... nu am mai dormit de nu stiu cate sapt.... maxim 5 ore pe noapte inclusiv sambata si duminica... poti sa ma recomanzi oriunde ca o sa ma descurc.... mai greu ca aici nu exista. saptamana viitoare intru in lumea vagoanelor:) si a vapoarelor:)
te pup si mai vorbim
ps sa-ti trimit un cv?”
Moartea poate surveni din cauza oboselii excesive

Pericolele extenuarii

Una dintre cauzele care au dus la moartea tinerei Raluca Stroescu ar putea fi epuizarea excesiva, sustin medicii psihiatri. Lipsa somnului, consumul exagerat de cafea, tutun ori alte excitante ale sistemului nervos, stresul prelungit si alimentatia saraca in vitmaine, minerale si proteine pot sa scada rezistenta organismului pana intr-acolo incat acesta sa cedeze definitiv.

„Se dau peste cap functiile creierului, inimii, iar metabolismul are de suferit”, subliniaza medicul Mihai Gheorghe, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti. Specialistul spune ca organismul incepe sa cedeze cam dupa o luna de nesomn. „Odata ce s-a inversat ritmul de somn-veghe, se da si metabolismul peste cap. Scad randamentul, pofta de mancare si se dezvolta asa-numitul sindrom de astenie”, adauga profesorul.

El isi aminteste ca cele mai multe probleme de sanatate cauzate de „dependenta de munca” le-a intalnit in randul tinerilor de 30 de ani, care lucrau in special in industria IT ori in programe de cercetare. Cardiologii spun, in schimb, ca „moartea subita” rareori apare la persoanele sanatoase, care se suprasolicita, riscul de deces fiind de sub 1a. Cel mai probabil, sustin ei, este ca tanara sa fi combinat nepotrivit medicamente. (Mihaela Naftanaila)


Ambitii

Competitie crunta

Planurile pe 2007 ale celor de la Ernst&Young sunt extrem de ambitioase, in contextul in care echipele de lucru sunt formate, uneori, si din trei angajati.

Cele mai mari companii din domeniul auditului se lupta pentru suprematie pe piata din Romania. Potrivit revistei „Capital”, PricewaterhouseCoopers, Ernst&Young, Deloitte si KPMG - Big Four - isi impart „feliile” in acest domeniu.

PricewaterhouseCoopers a realizat cele mai mari venituri pe piata romaneasca anul trecut (34 milioane de euro), dintre toate cele patru mari companii de consultanta si audit, potrivit revistei „Capital”. Urmatoarea clasata este Ernst&Young, cu 22 milioane euro, cu 22% crestere fata de 2005, iar pentru 2007 se asteapta la un salt similar. Compania are 400 de angajati in Romania, dintre care 350 de consultanti, si este prezenta in 140 de tari. (Catalin Balan)

http://www.expres.ro/article.php?artid=302033

Tocmai de aia s-a „înfiinþat” asta: http://forum.chip.ro/showthread.php?t=78919

P.S. Cel cu ideea e medic, în Franþa.

Acest topic a fost editat de Guy Fawkes: 25 Apr 2007, 01:09 PM

Si un interviu extrem de interesant cu Aurora Liiceanu, despre fenomenul downshifting.

Excesele pot ucide, iar munca in exces nu face exceptie se pare. Oamenii par sa uite, adesea, ca muncim ca sa traim si nu traim pentru si prin munca.
Nu mai invatam si nu mai devenim, cumparam ceea ce vrem sa fim si gata, toate bune.

Pacat ca din ce in ce mai multi oameni nu-si mai acorda timp propriei persoane; lucreaza in mai multe locuri, numai ca sa asigure o baza materiala dinainte stabilita.
Pacat ca lucrurilor simple si de bun simt nu li se mai gaseste loc in cele 24 de ore ale unei zile. S-ar putea crede ca oamenii care sufera de importanta inceteaza sa mai traiasca in timpul si din cauza faptului ca incearca sa devina importanti. Nevoia de apreciere si nevoia de recunoastere fac ravagii pe terenul secetos al mintii unui om pus pe capatuiala.

Nu reusesc sa-mi dau seama daca se poate considera ca avem o obligatie fata de oamenii care par singuri si / sau suferinzi. Cunosc mai indeaproape sau tangential multe persoane in situatia de dependenta de reusita profesioanala, majoritatea aflate in stare avansata de uzura. Mai ales emotionala.

Cred ca Aurora Liiceanu are cu adevarat dreptate, Mara, cand mentioneaza nevoia de inversare a valorilor. Cred ca se poate realiza relativ usor.

Dumnezeu sa o odihneasca!

...aºa cã azi la amiazã, pentru cã mã simþeam obosit, am venit acasã ºi am tras un pui de somn! ªi mâine e o zi!

Ma gandesc la cativa cunoscuti care o tin in ritmuri ca asta.

Multumesc, Mara, pentru subiectul asta. Dumnezeu sa o odihneasca. Poate ca ceea ce i s-a intamplat, totusi nu a fost in van, daca asta ajuta la salvarea catorva alti nefericiti.

Ma tot intreb de unde vine nevoia asta, nu numai de castig, dar de a prezenta ca pe un trofeu printre apropiati (care or mai ramane) chestii de genul "nu am mai dormit de 36 de ore" sau "sambata si duminica sunt la birou, avem un proiect..."
Dumnezeu stie, la un moment dat cazusem si eu in capcana asta, dar mi se pare normal sa si obosesti la un moment dat, sa ti se acreasca, sa nu mai vrei. Sa iti dai seama ca asta nu iti poate face bine. Sau poate e doar un strigat pentru atentie...

Ma rog, munca il innobileaza pe om, dar exista o limita la cat de nobil poate fi fiecare.

Secretul e sa convingi prostu' ca mai incolo nu mai e asa.
Cum o convingea pe tanti care a murit ca vai ce pozitie importanta in firma de audit a lui peste o sa aiba daca trace ca boul la jug...




Da, si eu pot sa o tin in 100 de ore de munca pe saptamana. Timp de vreo 2-3 luni. Apoi mi-e imposibil timp de vreo jumate de an sa depasesc norma normala de 40 de ore...

Dumnezeu s-o odihneasca!
Dependenta de munca poate ucide. Ca orice tip de dependenta.

Povestea asta m-a infiorat, ducandu-ma cu gandul la o fosta colega de munca din tara.

Ingredientele necesare unei exploatari de genul asta:
- o persoana muncitoare, silitoare, cu prea putina stima de sine
- un patron fara scrupule

In cazul persoanei pe care o cunosc s-a intamplat in felul urmator: datorita patronului care incerca sa stoarca de la noi cat mai multa munca pe cat mai mutini bani, incet incet angajatii au inceput sa plece. Tipe de care vorbesc, desi deja lucra multe ore peste program plus sambete si chiar duminici, dupa ce mi-am dat eu demisia, a preluat si munca de la proiectul meu; a mai plecat un coleg, a preluat si munca de la proiectul lui. Iar ultima data cand am prins-o pe msn intr-o sambata, zicea ca trebuie sa plece la munca pentru ca tipa de la help-line nu poate sa vina azi, directorul ajunct e in concediu, iar directoarea e in delegatie. Ah, sigur ca e si vina ei ca accepta, dar n-a invatat-o nimeni sa zica nu. Iar patronul e o jigodie ca o exploateaza in halul asta, profitand de bunatatea si de naivitatea ei. Ah, si nu, nu avea salariul nici cat al meu cand am plecat, desi facea munca a mai mult de trei persoane.

Cand eram in facultate visul meu era sa lucrez intr-unul din Big4, noroc ca n-aveam 10 pe linie si astfel n-am ajuns acolo, pentru ca linia de demarcatie intre abnegare si munca pana la epuizare e tare firava. In fond esti tanar, vrei sa acumulezi cat mai multe cunostinte, vrei sa demonstrezi ca esti capabil, normal ca iti impingi limitele, normal ca accepti inca un proiect, reduci orele de somn, reduci pauza de masa, ca na, esti tanar si daca nu poti acum, atunci cand? Numai ca in cazul Ralucai si nu numai al ei (de dimineata am vazut la stiri cazul unei alte tinere din Arad care a murit tot datorita epuizarii) n-a functionat autoapararea. Citeam opinia unui psiholog care spunea, analizand emailul trimis de ea, ca desi ii era greu, nu constientiza gravitatea situatiei. Pe mine asta ma uimeste, cum un om inteligent nu-si da seama cand organismul cedeaza? Sa slabesti 7 kg in 2-3 saptamani, la o greutate deja anormala, e imens, eu n-am reusit nici pe jumate cu toate curele stupide pe care le-am tinut. Si toate astea pentru ce? Carne de tun pentru o multinationala care deja a inlocuit-o.

Sunt persoane care nu au in structura lor un sistem de autoaparare, nu au instinctul de conservare dezvoltat.

Partea interesanta e ca oamenii astia ies in evidenta imediat. Chiar daca le spui, ei nu intelg, nu pricep nici ca sunt in pericol, nici ca sunt exploatati.

Acum fiecare din noi poate am fost pacaliti si exploatati la un moment dat, eu recunosc ca am picat in capcana unui patron din asta mai smecher, dar dupa jumate de an m-am prins si am inceput sa-mi schimb atitudinea. Si cand i-am spus sefei ca nu vin maine (sambata) la lucru, raspunsul ei a fost unul care m-a trezit la realitate : "Da' ce, te mariti maine?! De ce nu poti veni?!". Raspunsul ei a fost un semnal clar penbtru mine: stop, vezi-ti de viata ta, pentru ca astia nu au limite, bun simt samd.


In legatura cu scazutul in greutate, chiar nu stiu ce sa zic. Tipa de care vorbesc se hraneste cu covrigi si cipsuri. Eu cel putin nu puteam sa lucrez daca nu mancam calumea. Dar cred ca daca ajungi sa-ti depasesti o anumita limita chiar nu mai pricepi nimic din semnalele pe care ti le trimite organismul.

La 25-30 de ani mizezi pe tinerete. Bei cafele dupa cafele, ani de zile nu simti nimic, stai nemancat/nemancata pana cand se rupe firul. Unii (in categoria carora ma incadrez) se aleg cu hipertensiune, altii mor. Un prieten din strainatate, care lucra in mediul universitar, a decedat recent tot de epuizare.

Acest topic a fost editat de andra_v: 26 Apr 2007, 01:10 PM

Inteligenta trebuie canalizata peste tot in jurul tau, nu folosita doar ca sa te ridici deasupra sistemului sau grupului din care faci parte. Intr-un cuvant cred ca e vorba de intelepciune. Sau scoala vietii? Nu stiu care s-ar potrivi mai bine.

Culmea e ca tipa de care vorbesc eu are 40 de ani (!!) si toata viata ei a acceptat sa fie exploatata la maxim. Un motiv a avut, material, dar din punctul meu de vedere nimic nu justifica sacrificarea tineretii (sau chiar a vietii) pe altarul muncii. Tipa nu a avut niciodata o viata personala. Ii pare ingozitor de rau ca nu are o familie, dar nu-si schimba comportamentul, in continuare se lase exploatata. E atat de trist!!

Mda, mi-a luat 3 ani ca sa inteleg ca delegatiile de luni pana vineri, saptamana de saptamana nu-s normale. Tocmai de asta ziceam ca linia aia e fragila, pentru ca as fi putut atat de usor sa ma pierd.

Ovidius, citeam acum o vreme pe un forum marturiile unor fete care se luptau cu anorexia. E incredibil cata durere poate suporta un om, groaza cu care isi dadeau seama ca mor si totusi nu puteau manca. In cazul Ralucai era probabil tot o forma de anorexie si e imposibil sa nu fi suferit fizic. E prea usor sa mori deodata, e imposibil. Cade parul, dintii se cariaza si cad, inima o ia nebuneste din loc, dureri de stomac infioratoare... sunt extrem de multe manifestari, tot organismul tipa! Cum sa ajungi sa ignori asa ceva?

Daca orgoliul sau nevoia de apreciere sunt destul de mari, tipa degeaba ca nu-l aude nimeni.

Cred ca un rol important joaca ( ca de obicei in astfel de situatii ) si "anturajul" - adica colegii de lucru.

Daca si aia sunt aproape toti workaholici ( sau o intind din firma daca realizeaza ca nu e de ei ) e greu sa realizezi probabil anormalitatea situatiei in care te afli. E ca in sectele alea ciudate care aplica tehnici de spalare de creier pe undeva ...

Asta pt. ca toti din jur iti cultiva orgoliul. Esti cat castigi.

Patefonul lui Stahanov

Cu cateva zile inainte de 1 Mai muncitoresc, romanca Raluca Stroescu a fost gasita moarta, cu capul cazut pe dosarele multinationalei la care lucra. 1 Mai muncitoresc, sarbatorit de majoritatea romanilor cu mici si bere, isi are originea in Statele Unite. Acolo, in 1791, dulgherii din Philadelphia faceau greva cerand ziua de lucru de zece ore. In 1886, 35.000 de muncitori din Chicago au obtinut, dupa greve si marsuri soldate cu morti si raniti, ziua de lucru de opt ore. In 2007, in Bucuresti, Romania, Raluca Stroescu, manager de audit intr-o companie renumita, ajunsese sa lucreze 16-18 ore pe zi. Alte cateva mii de romani au un program asemanator cu tanara care, foarte probabil, a murit de epuizare, aidoma unui cal de darvala care trage caruta pana la ultima suflare.

Fenomenul, caci workaholicii sunt un fenomen, nu e unul nou, fiind cunoscut din Japonia pana in SUA. La noi virusul e mai periculos, fiind o combinatie intre competitia acerba dintr-o corporatie, vechi reflexe stahanoviste si fite dambovitene (...)


In 1935, in Uniunea Sovietica minerul Alexei Stahanov, care si-a depasit de sapte ori norma de carbune, a primit din partea autoritatilor un carnet de partid si un patefon. Astazi, spargatorii de norme primesc masini cu boxe stereo, bani multi si o legitimatie de serviciu. Dar, fara o viata proprie, toate aceste beneficii sunt la fel de folositoare "clonelor" Ralucai Stroescu ca patefonul minerului Stahanov.

Acest topic a fost editat de March: 27 Apr 2007, 08:56 PM

Nu munca ucide...doar prostia

Sorin.

Ieri am fost la o firma al carei patron este italian. Era o liniste absoluta, toti angajatii statea aplecati asupra meselor si lucrau. De ce ? Maria sa atotputernicul a pus camere de luat vederi si monitorizeaza totul din Italia. Daca cineva scoate un cuvant sau ridica privirea ...zboara... si asta pentru un salar de 350 ron in mana + bonurile de masa.
Mi se pare cumplita aceasta forma de supraveghere si infioratoare teama acelor oameni care sant nevoiti sa munceasca astfel. Pentru un salar de rahat. Trist.

Din categoria : " Prostia legislatiei romanesti a muncii " !

Directorii Ernst&Young scapa de dosar penal, pentru ca Raluca Stroescu a murit acasa

@Don Quijote:
Metoda se practica la blue-collar jobs
Dar oricum, este cam offtopic chestia asta, pentru ca tocmai aceia care lucreaza la joburi supravegheate in sensul acela nu risca sa moara de epuizare -- in general ei lucreaza la ora, cu program foarte fix.
Riscul este tocmai la cei din pozitiile superioare - middle management (cum a fost cazul Ralucai), sau oricum, munca de birou.

Ernst&Young si-a anulat prezenta la Targul de Cariere Bucuresti

Ca sa nu tulbure si mai multe apele, dupa moartea Ralucai Stroescu, cei de la Ernst&Young au decis ca nu mai are rost sa participe la Targul de Cariere Bucuresti, inceput ieri, in Piata Revolutiei. Bogdan Gavrila, PR managerul Targului de Cariere, a explicat ca Ernst&Young si-a anulat standul in semn de doliu, pentru tanara decedata. Firma de consultanta si audit Ernst&Young urma sa aiba si o prezentare de companie, in cursul zilei de ieri, al carei scop era ademenirea viitorilor recruti. Absenta de la Targul de Cariere a Ernst&Young a fost suplinita cu succes de concurenta, auditorii de la KPMG avand nevoie de 140 de tineri specialisti in acest an, carora le promit "conditii de munca la standarde internationale" conform reprezentantei companiei ("Gandul" )


Sunt prea in rahat ca sa nu fi luat aceasta masura !

Acest topic a fost editat de March: 29 Apr 2007, 10:59 AM

Morala: de angajat nu mai angajeaza din cauza PR-ului negativ. Prin urmare munca care e de facut se imparte la angajatii existenti minus 1.
Daca inainte munceau 105 ore pe sampamana, ma intreb, acum cat trebuie sa munceasca? 110?

Rationamentul cu munca care ar fi de facut si care se imparte la angajati nu mi se pare corect pentru ca nu este constanta.

Acest topic a fost editat de fis_tic: 29 Apr 2007, 12:29 PM

O traducere... ?

corect!

in multe multinationale unii lucreaza in acest fel: sunt doritorii de avansari, etc (vezi cartea 'firma'-o firma de avocati). la fel patronii mici/medii, tot asa lucreaza.

a exagerat, s-a neglijat, subnutrit, intoxicat cu prea multa cafea/tutun ; toate astea combinate cu un organism mai slab construit...pacat de ea (dar nu firma respectiva e vinovata).

Acest topic a fost editat de freeman: 30 Apr 2007, 06:07 AM

Codul muncii ( legea 53/2003)
ART. 3.alin3.
Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
Angajatorul nu are nicio vina.

Nu te poate obliga, dar te poate convinge, [el, angajatorul] cunoscand riscurile.
Presupun ca si in legislatia romaneasca angajatorul are responsabilitati legate de angajat.

Mi se pare sau chiar razbate o nuanta de pragmatism din mesajul citat ?
Uitati ca traim intr-o societate in care se promoveaza sub toate formele ideea de bussines - man, si bussines - women ? In special tinerii sant indoctrinati cu ideea ca numai prin munca asidua si sustinuta pot ocupa si mentine o functie de conducere ? Prin urmare angajatorul profita de aceasta conjuctura si sub o forma mai mult sau mai putin directa obliga angajatul la munca uneori peste puterile lui. Aceea persoana chiar se indoapa cu tigari si cafele, se subalimenteaza , se surmeneaza pentru un salariu mai mare sau uneori doar pentru a fi in frunta listei.
In multe cazuri angajatorul este un parvenit fara nici un fel de scrupule. Argumentul " la usa astepta ..N....sa-ti ia locul, nu face decat sa forteze angajatul la munca suplimentara.

Serios ? Nu te obliga nimeni sa accepti nimic, la fel cum nimeni nu se poate opune demisiei tale.
Stiu, suna cinic, dar cate sicrie se pot cumpara cu 2-3000 de euro?
Si merita ?

pentru Don Quijote si Eclectic: raspunsul meu la ultimele voastre postari: da.

nu conteaza cum e (chel, burtos, frumos, sexi sau proasta), el iti da slujba si banii, alegerea e de partea angajatului de a fi angajat la Naomi sau la Nelultu' Parvenit sau de a fi arivist sau mediu interesat de munca lui.

!!! ???

e pacat de sufletul Ralucai ca s-a dus, Mara a ridicat problema foarte sentimental, dar daca te uiti in firmele multi din Romania, aici angajatii dau cu fruntea de pamant ca la Mecca (stiu multe si multi de mult timp care fac asa), eu cand le ziceam: faceti ce va zice sa faceti, foarte multi faceau mult mai mult intr-un mod aiuristic si ploconitor...

sfatul meu intr-o multi:
1. faceti la timp ce aveti in fisa postului si e super ok (rar faceti alte lucruri).
2. informati-l ca orele suplimentare se platesc, cand le faceti spuneti-i sa le plateasca (am vazut ca romanii nu spun, de jena..., pai bine ma, ti-e jena pe munca ta?!), el le va plati ca asta i se pare normal!
3. daca sarcinile sunt prea multe sau orarul lor face ca treaba sa e termine mult dupa orele de program, spuneti-i si e ok.
4. luati va concediile in fiecare an in transe de 1-2 sapt odata.
5. nu va ploconiti, asa generalizati: dispretul angajatorului fata de voi, o sa va cresaca salariul rar, va considera un catelus prost. trebuie sa faceti treaba bine, sa aveti demnitatea voastra ca individ si sa munciti cat vreti sa munciti suplimentar.

Acest topic a fost editat de freeman: 1 May 2007, 06:07 AM