În familie, în colectivitatile acasa ; singuri ori la negocieri oamenii transmit idei, gânduri, sentimente, îºi cunosc semenii ºi îºi respecta interlocutori; problemele cotidiene comunicând.
Sistem cu ,,intrari ºi ieºiri" comunicarea - înþeleasa; ca parte componenta; a vieþii psihice, dar ºi sociale, de fapt trebuie prezentata; ca necesara; sine que non pentru relaþiile umane.

Deschiderea umana; generica; spre informare, spre cunoaºtere se constituie actualmente într-o condiþie obligatorie a surselor de satisfacþie, entuziasm, bucurie, ajutor mutual - fenomen ce deþine în subsidiar o aserþiune extrem de cunoscuta; ºi de actuala;, mai ales în perioade de profunde ,,aºezari" socio-economice : INFORMAÞIA reprezinta; PUTEREA.
Constiinta reprezinta capacitatea de a produce judecati asupra intentiilor si actelor noastre. Constiinta este intuitia pe care o are spiritul despre perceptiile si actele sale. Constiinta este „intentionalitate”, adica este indreptata spre ceva din afara mea.
Interpretarea este competenta care le permite primatelor sa atribuie atitudini, intentii, sentimente mintiilor . „Citirea” altor mintii este de fapt empatizarea.
In mod normal oamenii empatizeaza unii cu ceilalti. Isi inteleg trairile, gandirea, modul de actiune unii altora. Dar exista si fiinte care nu pot empatiza, care nu dispun de un organ mental . Acesti oameni se numesc autisti. Ei nu pot comunica. Prin urmare nu se pot integra in societate. Daca nu pot lega prietenii pentru ca nu pot fi capabili sa empatizeze sau sa interpreteze reactiile, atitudinile celorlalti atunci se pune intrebarea daca devin anxiosi, daca traiesc sentimente de insingurare, de alienare, de angoasa.Si implicit trec intr-o boala incurabila...
Autistii nu sunt parte integranta a societatii. Dificultatea lor de intelegere a celorlalte minti îi plaseaza in exteriorul grupurilor, asociatiilor. In varianta Asperger, autistii nu pot interactiona social, dar pot stapani limbajul si pot trece testele de inteligenta la nivel mediu si peste medie .
In varianta Rett, autistii si-au pierdut deprinderile dobandite intre unu si patru ani si deprinderea de a folosi mainile, prin dereglarea semnificativa a unor comportamente .

Autistii sunt un model de virtute. Ei nu pot minti, insela, pretinde. Ei se instraineaza, nu pot comunica, nu se pot amuza, flecari , sau juca.Autistii nu pot interpreta gesturile, mimica acestora. Ei nu pot simula faptul ca sunt altcineva. Ei nu pot empatiza cu celalalt. Nu poate simti durerea sau suferinta celuilalt.

Voi ce parere aveti ...autismul este o boala sau o problema psihologica??? poate avea leac???

Acest topic a fost editat de cocosel: 31 Mar 2007, 08:09 PM

Din pacate nu cred ca se poate spune cu exactitate daca autismul este o boala sau o problema psihologica...Autismul este o problema grava tocmai datorita faptului ca nu permite comunicarea cu semenii...Autistii sunt persoane speciale care traiesc intr-o lume a lor si din pacate noi, cei obisnuiti nu-i putem intelege.
Cunosc un copil afectat de acest sindrom care cu greu suporta programul scolar, are zile cand devine violent datorita agitatiei din jur, are zile cand nu raspunde la nici un stimul si zile cand este vesel si incantat de colectivitate. Cu mare greutate a invatat literele, este in clasa a treia ,dar emite uneori judecati care te uimesc...S-a atasat de invatatoarea lui si nu ramane nici un minut in clasa fara ea, sunt permanent de mana pe holul scolii. Ma intreb mereu daca va putea sa se simta in siguranta fara ea mai tarziu...
Daca autismul poate avea leac???
Ideea e ca la noi nu sunt programe de recuperare pentru acesti copii, nu exista specialisti in aceasta problema. Am citit ca in alte tari se folosesc niste terapii specifice si rezultatele apar dupa multa stradanie, cu terapeut permanent, etc.

Ce pot sa spun..crede-ma ca aceste cazuri ma fac sa-mi dau seama ce noroc am avut unii dintre noi si ca ar trebui sa pretuim fiecare clipa a vietii...Faptul ca sunt si copii ma determinat sa deschid acest topic (sincer-iubesc copii)
Ai dreptate nu sunt programe de nici un fel exista cativa psihologi care lupta sa se documenteze dar fara prea multa reusita..

Cele mai cunoscute programe sunt si la noi dar nu stiu daca sunt puse in aplicare...ABA(analiza aplicata a comportamentului)
si TEACCH(Tratamentul si educarea copiilor autisti cu probleme de comportament)...Insa din cate stiu am inteles ca se pune accentul pe medicul de psihiatrie pediatrica pentru rezolvarea cazurilor...
Autistul nu poate comunica, nu-si poate imagina trairile celuilalt. Autistii nu dispun de imaginatie. Ei se orienteaza dupa indicatori perceptivi din contextul real in care se desfasoara activitatea. Ei nu au o directionare precisa, inainteaza fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la obtinerea unui rezultat oarecare.
Procesul de obtinere, prin imaginatie, a noului implica interactiuni cu toate componentele sistemului psihic uman, cum ar fi: dorintele, aspiratiile, profunzimea intelegerii, orientarile dominante, trairile profunde ale evenimentelor, experienta proprie, dinamica temperamentala intreaga personalitate . Astfel produsul imaginativ exprima personalitatea, originalitatea acesteia si este el insusi original, fie in raport cu experienta, fie cu cea sociala.
Autistii sunt fiinte fara imaginatie, fara personalitate. Nu se poate vorbi in cazul lor de constiinta, de intentionalitate sau de predictii. Din pacate...

Cred ca la noi sunt condamnati sa traiasca astfel si cum societatea este reticenta cred ca sunt si ignorati pana viata ii ia de langa noi..As vrea sa cred ca se poate face ceva si pentru ei...mi-as dori enorm...macar astfel prin acest topic sa intelegem ca sunt si ei printre noi ca entitati si ca poate cine stie ii putem ajuta...

Unii copii cu autism sunt sensibili la sunet, percepand sunetele normale ca fiind foarte galagioase si dureroase.

Mi-a placut ceva ce am citit scris pe fatada unei clinici pentru autisti si care s-ar putea traduce astfel:
Autismul reprezinta un alt mod de a fi.

Unii oameni se nasc fara ureche muzicala, altii sunt incapabili sa aranjeze doua culori una linga alta , altii se nasc cu capacitate redusa de a comunica cu cei din jurul lor sau de a intelege bucuriile si tristetile celor de linga ei.

Gradul de inteligenta difera de la un autist la celalat , si cam 10% din ei au un IQ care ii incadreaza in categoria persoanelor foarte inteligente .
Multe personalitati au fost suspectate de a fi suferit de autism iar Einstein se numara printre ele.

Nu sunt de acord cu afirmatia aceasta.

De acord sunt persoane inteligente dar in cazul lor se manifesta partea mai putin nociva a bolii...
Einstein si asta-i doar parerea mea nu avea cum sa fie autist..consider ca s-a manipulat din cvasi motive...Da din pacate sunt fara imaginatie..fara personalitate...poate ca au un dram de inconstienta in ce priveste sa spunem visul..dar nu il percep asa cum noi il percepem..nici macar nu il deosebesc...pentru ei ce-i palpabil reprezinta perceptie restul nu exista...

Individul dispune de mijloace de exprimare sonora nearticulata ca rasul, oftatul, tusea semnificativa precum si foarte multe semnale acustice cu inteles bine determinat pentru care nu exista o denumire .
Bataia pe umar, strangerea mainii, imbratisarea, palmuirea, sarutul si altele constituie elemente de limbaj tactil tot asa cum putem descoperii elemente de comunicare cromatica in exteriorizarea sentimentelor de rusine sau manie, prin modificarea culorii obrazului .
Desi mult mai putin constientizate, exista si la om forme de comunicare chimica si electrica, pe unele dintre acestea bazandu-se multe afinitati si antipatii neexplicate dintre indivizi , rase si populatii.
Importanta mijloacelor de comunicare gestuala a fost subliniata inca din antichitate in contextul oratoriei, care a acordat o atentie deosebita functiei persuasive a gesticii.
Autistii nu intelg semnele, limbajul non-verbal al oamenilor normali sau a celor ce nu sufera de aceasta deficienta.
Ei nu se inteleg decet pe sine...

ceea ce ii plaseaza in exterior poate fi dificulatea "celorlalte mintei" de a-i intelege. exista un filosof, fost medic, Georges Canguilhem, car care spune ca pana la urma si patologicul este o forma de normalitate, cu propriile legi si mecanisme interioare.

Exact putem sa spunem si asa ca ori noi nu ii intelegem ori ei nu ne inteleg...in fond tot aceeasi problema ramane...
Patologicul poate fi o normalitate dar nu una care sa-l transforme intr-o persoana sociabila.Nu poate sa interiorizeze decat trairile sale...nu poate sa vada in ceilalti un ajutor,un sprijin pentru ca nu-i intelege.

1. prin "sociabila" intelegi: capabila sa stabileasca relatii cu ceilalti? sau membru al unui grup social?

2. de ce este atat de important sa fie o "persoana sociabila"?

Saptamina trecuta am vazut ca la CNN se dadeau anunturi repetate despre Ziua Autismului, care, daca am inteles bine, se va sarbatori pe 31 martie.
Asa am aflat ca in lume, la ora actuala, sunt inregistrate in jur de 35 de milione de persoane care sufera de diferite forme de autism, si ca, numarul copiilor autisti este intr-o crestere accentuata.
Tari ca Marea Britanie, America, canada si Germania au in vedere planuri speciale pentru educarea copiilor autisti , adica mai 'speciale' decit le-au avut pina acum .

... am incercat sa aflu de pe net numarul autistilor inregistrati in Romania ... nu am reusit .

Am incercat sa aflu de pe net numarul autistelor inregistrate in Iran, stiam ca nu voi reusi.

Nu e tot aia?

Nu-i tot aia, blakut, nu toate problemele psihologice sunt boala "curata". Exista manifestari la limita dintre normal si patologic.

Nu cunosti suficient despre programele de la noi si modul in care sunt puse in aplicare.
Generalizezi, sunt si oameni devotati, care nu-i ignora pe cei cu probleme de comportament, insa, ca in toate domeniile, romanii merituosi nu ies in evidenta. Nu vei avea niciodata un link despre un logoped care a obtinut rezultate remarcabile cu copii avand cel mai sever handicap. Si asta pe un salariu de 10 milioane dupa 25 de ani de munca! Bleah, presa romaneasca!!!

Pai nici nu ai cum sa gasesti un astfel de link . Un logoped nu se ocupa de "cel mai sever handicap " .

Exista mai multe forme de autism . Numai cei cu forma HFA au o inteligenta medie sau peste medie . Mai sunt si sindroame care seamana cu autismul foarte mult si totusi nu sunt deoarece in timp , evolueaza altfel . La fel , exista si forme mai usoare de autism .

andra_v

DA ?! Sa iti spun eu cum e cu programele alea - eu am lucrat cu un copil autist si nu fiindca mi-am dorit ci fiindca mi-a fost dat fortat si asta in timpul practicii !!!! . In progamele alea supermegafantastice nu sunt destui specialisti ( adica sunt varza pentru ca mai inainte trebuie formati specialisti in asa ceva inainte de a deschide un centru ) ori nu ajung copii acolo , asta e adevarul crunt . Copilul care mi-a fost mie " alocat" era autist , cu un dosar de te tavaleai pe jos de ras de diagnosticul schimbat si reschimbat , neprofesional , facut in pauze de cafea probabil si care , surpriza , se afla , intr-o scoala de dizabilitati , nu intr-un centru unde i-ar fi fost locul . NU avea ce sa caute acolo pentru ca era un pericol pentru el insusi . Mie mi-a invinetit unghia in timp ce ma luptam cu el sa nu se arunce pe geam . Asta este adevarul si nu e singurul caz .
Acel copil trebuia sa fie intr-un astfel de centru si nu e nici la ora actuala . Are grije de el cu schimbul invatatoarele de la scoala de dizabilitati clasele 4 - 8 , iar eu cand am facut acolo practica , ca psiholog , l-am primit in brate , pentru ca aveau treaba doamnele .
Eu stiu de la profesorii mei ca nici la ora actuala nu exista specialisti cu adevarat . Numai pseudospecialisti in autism .
Deageaba se creaza programe si centre daca nu sunt psihologi specializati in asta . E ca si cum ai prinde peste fara sa sti sa-l gatesti !

Acest topic a fost editat de Zed: 26 Apr 2009, 10:30 PM

Ce copii merg in scolile de dizabilitati?
Am vazut totusi ca se fac ceva campanii pentru copiii cu autism, in Ardeal mai mult.

Da , tikky , din pacate , copiii cu autism ajung in scoli cu dizabilitati , unii nu ajung niciunde , depinde de locatie de buzunarul si de educatia parintilor .
Metoda mai veche , care din pacate se mai practica si azi este psihiatria urmand un tratament cu Ripsolet si Rispen ( asta se da si la schizofrenici !!! ) .
Nu te lasa dusa de actiunile caritabile care se fac , ca se strang bani pentru oarece actiuni gen - impreuna invingem autismul pentru ca NU avem specialisti .
LOGIC si rational - inainte fomezi specialisti - apoi deschizi centre si preiei copiii cu autism . La noi merge tot invers si anapoda .
Pentru a forma specialisti si nu PSEUDOspecialisti , asa cum avem cativa , avem nevoie de specialisti straini , cu experienta . Din fericire exista terapii care dau rezultate foarte bune numai ca este nevoie si de practica . Nu ajunge sa inveti la o facultate renumita si sa tocesti materie daca nu faci practica , pentru ca multi habar nu au ce sa faca si ce sa inceapa cu ceea ce au invatat , pentru ca nu au contact cu pacienti , subiecti .
Apoi mai e si categoria , cei care au copiat pe rupte si se mai si mandresc cu asta - astia-s cei mai varza si cei mai periculosi . Pentru ca niciodata nu le-a fost clar ca vor muncii cu oameni , pentru oameni , asta inseamna responsabilitate pe care nu o au si nici nu au avut-o .

http://digg.com/health/Study_Finds_12_fold...Cases_of_Autism

Ma intreb daca datele din diferitele studii reflecta realitatea, si daca da, care ar fi cauzele ce au dus la cresterea exploziva a copiilor autisti in ultimii 30 de ani.

Pai dat fiind faptul ca nu se cunosc cauzele autismului, ca inca se speculeaza si se lanseaza teorii, nu se poate raspunde cu certitudine la intrebarea "autismul este o boala sau o problema psihologica??? poate avea leac???".

Copilul cu autism e "altfel" decat cei din jurul sau. In primul rand e foarte important ca parintii sa-si schimbe viziunea si atitudinea fata de copilul lor, sa nu il mai priveasca ca pe un copil bolnav, cu care ceva nu e in regula, un copil cu probleme, cautand in permanenta leacuri. Trebuie sa inceapa sa-l vada ca pe un copil deosebit de ceilalti, sa-l cunoasca asa cum e el si sa se bucure de ceea ce e el. Numai asa o sa isi ajute cu adevarat copilul sa dezvolte resursele necesare dezvoltarii personale.

Din cate am inteles la ora actuala metoda ABA da rezultate foarte bune cu autistii. O prietena de-a mea a lucrat la un centru din asta, unde copiii cica faceau progrese foarte mari. Fiecare copil avea psihologul lui personal care se ocupa de el si numai de el. E drept, sunt foarte scumpe centrele astea, nu oricine isi permite...

Cititi "The Continuum Concept". De ce ii zice "Continuum" ? Pentru ca fiinta umana ramane "continua" de la nastere prin copilarie apoi la maturitate. Nimic nu ii deranjeaza cresterea. Nimeni nu ii impune nimic. Nimeni nu il bate, nimeni nu il face sa creada ca "e bun de nimic", este si se simte acceptat in totalitate de tribul lui, asa cum e. Apoi datorita faptului ca e o fiinta sociala - in mod natural urmeaza calea tribului, e prieten cu ei si vrea sa contribuie si el, fara sa-i impuna nimeni asta.

Ca un copac care creste liber, fara sa fie lovit de mic sau indoit sa se "conformeze" cu niste reguli. Noi cei civilizati suntem "rupti" si "altoiti" de mici. "Continuum" e distrus. Normal ca crestem strambi, autisti, "antisociali", "lacomi", si zicem asa e "natura" oamenilor (cand natura noastra initiala e foarte sociala, vrem sa fim parte dintr-un grup/trib , fara sa ne impuna nimeni) etc etc. Respectul de sine, increderea in sine, nu sunt lasate sa se formeze. La scoala invatam sa ne supunem, profesorul stie tot. Nu invatam sa fim independenti sa gandim singuri (se considera suntem prea mici si prosti pentru asta). Si cam asa e. Am construit monstrul asta numit "civilizate". Un copil de 2 ani lasat singur sa se joace printre corturile tribului e mult mai in siguranta decat unul lasat singur prin oras. Si ne numim "avansati".

Nu e vorba numai de asta. Cautati "Hospitalism" pe wikipedia.

Nu stiu cum erati voi cand erati mici. Ce imi amintesc eu : eram foarte "salbatic", toata ziua imi placea sa ma joc pe afara, urcat in copaci, toate le faceam pe la tara, si eram foarte vesel. Stiu ca uram orice haine curate si mai ales "hainele frumoase" de purtat la "ocazii" Prima ruptura in "continuum" a fost cand am ajuns la gradinita, imi amintesc perfect prima zi cand am plans toata ziua. Apoi la "scoala". Eram foarte "tacut si timid" - asta la scoala, cand scapam de acolo eram "eu" din nou. Acum incerc sa ma "reconstruiesc" sa scap de "masina din cap". Ce sa faci, in "era moderna" mai e nevoie si de asa ceva

Cititi mai jos. Intr-adevar nu voiam sa merg la gradinita, sau la scoala. Dar eram un copil. Nu aveam cum sa nu ascult. A trebuit sa imi distrug "sinele tribal" sau natura mea de fiinta libera, "continuumul" , sa-l ascund si sa ma conformez, sub amenintare. Asta se intampla peste tot in lumea "civilizata". Cei mai multi uita ca au fost vreodata "altfel", oameni liberi. Sau poate nici nu au sansa sa fie vreodata, nici macar pentru cativa ani.

http://www.primitivism.com/machine-heads.htm






http://www.ascentofhumanity.com/chapter6-4.php


Si mai jos, ii inteleg pe acei europeni care capturati de indieni nu au mai vrut pentru nimic in lume sa revina la "civilizatie". Au gasit un trib, o comunitate din care sa faca parte si libertate personala. "Continuum Concept" refacut. Nu mai pleci cand gasesti asa ceva. Asta cauta oamenii si nu isi dau seama. Ati citit "Papillon" ?



Acest topic a fost editat de jet li: 14 Jul 2009, 09:55 AM

Inseamna ca aurolacii sunt fiintele perfecte: nu se duc niciodata la scoala si au crescut asa natural, cum vrei tu.

Nu vad ce legatura are postarea lui jet li cu autismul ...

Educatia, printre altele, inseamna si impunerea unor restrictii.
Chiar si cele mai primitive organizari umane, sau societatile incipiente, respectau anumite reguli. Triburile de piei rosii aveau reguli foarte clare pentru toti ( copii, femei, barbati, vraci, razboinici .. ) si vai de pielea celui care nu se conforma la ceea ce hotara Marele Sef de Trib.

Nu.
Si despre ce legatura are : In societatile tribale nu exista copii autisti.




Despre libertatea aia pe care multi nu si-o amintesc sau nu au experimentat-o vreodata, fara granite, fara reguli fara calendar, fara ceas. E greu de imaginat. Cititi "Raze din Cenusa". Copii ramasi orfani dupa Hiroshima - au trait cativa ani pe strazi. Apoi s-au facut adaposturi unde erau dusi si primeau mancare, scoala, casa, dar fugeau tot timpul de acolo : gustasera libertatea. Problema lor, si a tuturor de fapt e ca nu mai au unde sa se duca sa traiasca asa cum traiau oamenii liberi din America pana acum 150 de ani. Ultimele insule, deserturi si jungle sunt incorporate in masina. In numele banului sunt cantarite si transformate un "utilitati".

Viata nu inseamna numai supravietuire. Nu suntem masini sa alegem intotdeauna "eficienta". Dar societatea moderna asta impune sa fim.

Acest topic a fost editat de jet li: 20 Jul 2009, 04:27 PM

Nu vrei sa te duci in tribul tau , pe craca aia pe care o impartiti cu totii si sa nu mai poluezi topicurile cu bananaielile tale?

Trabant, o sa te rog sa incetezi cu atacurile. Daca nu esti de acord cu o teorie, combate-o cu argumente, discuta civilizat, ca un om matur ce esti.

Serenity, nu este nici un atac . Postarile filozofice pe un topic despre autism (boala /problema psihologica) sunt on-topic sau nu? Ca daca sunt , putem sa desfacem firul in patru o gramada.

On topic: boala. Care este tratamentul?

Tinand cont ca autismul este o problema inca destul de abstracta, ale carei cauze nu se prea stiu, cred ca e on topic postarea lui jet li. Multe teorii au fost lansate cu privire la autism, asa ca una in plus, oricat de fantezista ar parea, e la subiect.

Dupa unele aparente, destul de credibile, mercurul prezent in diverse vaccinuri ar putea fi cauza cresterii fantastice a numarului de copii autisti.



http://www.nationalautismassociation.org/thimerosal.php

Ontopic: tratamentul ar trebui sa fie pentru noi. Copiii autisti nu sunt bolnavi, sunt altfel. Pot relationa, pot intelege lumea noastra, dar noi nu reusim sa intelegem lumea lor, ca urmare catalogam asta a fi boala.

Si atunci de ce se trateaza? Si schizofrenicii sunt altfel cu toate acestea exista medicamente pentru ei.

Cucu Mucu, eu din cate stiu autismul e caracterizat tocmai prin faptul ca acel copil are mari probleme de relationare si atasament fata de ceilalti.

@Trabant, de ce se trateaza? Pentru ca tot ce e "altfel" dpdv psihic e considerat "bolnav" in societatea noastra. Idealul e "normalizarea", aducerea fiecarui individ la norma. E pur si simplu o problema a individului "normal" care nu poate intelege ceva diferit. Adevarul e ca multi "nebuni" sunt mult mai fericiti decat oamenii normali, nu au nici o problema, nu se plang, nu se vaita, nu cer tratament. Tratamentul e cerut, pentru ei, de catre indivizii "normali" care considera ca daca e altfel e gresit, defect, bolnav. Iar cu atitudinea asta nu fac decat sa inrautateasca considerabil starea psihica a "nebunului".

pentru ca potentialul lor sa se realizeze.

Mama ce rapid ai fost Dar eu nu te-am intrebat nimic, pentru ca din cate observ, nu esti foarte informat in legatura cu problema asta. Si mai vad ca nu ai priceput nimic din ce spuneam eu. Imi pari om destept, deci ma gandesc ca probabil nici nu ai citit ce spuneam, sau daca ai citit, sigur nu ai stat sa cugeti. Iar cu oameni de genul asta mie nu-mi face placere sa discut.

parere gresita, raspunsul a fost 'indirect' al unei persoane care stie despre autism cate ceva ( nu eu ). am citit ce ai spus dar tare mi-e ca tu confunzi autistii cu niste hipioti care sunt "altfel". problema copilului autist este ca el NU vrea sa fie altfel stiind ca e diferit.

Asta va ramane pentru posteritate Inteleg ce zici, dar mi se pare o viziune foarte limitata.

Din cite cunosc, nu toti autistii sunt la fel. Am inteles ca unii relationeaza cu cei din jur desi nu se pot atasa afectiv. Si tot din discutii cu altii, care au invatat cite ceva la facultate despre autism, am inteles ca acesti copii nu pot interpreta mimica si expresia faciala a celorlalti.

Zilele trecute am citit Blink de Malcolm Gladwell.
Cartea se axeaza pe alt subiect: prima impresie ... dar are si un capitol in care este descris un experiment facut pe/cu autisti.
Li se dadea sa vizioneze un film plin de scene tensionate si li se urmarea fizionomia fetei si directia in care le pleca privirea.
S-a descoperit ca la vizionarea unui cadru filmat in care apare un personaj plingind, sau cu fata desfigurata de durere, sau tipind in gura mare ... autistul nu se uita imediat la aceste personaje ci la obiectele de decor, comutatorul de pe peretele unde plinge femeia, etc.
In mod instantaneu privirea autistului este atrasa de aceste obiecte si nu de personajul (elementul uman) al filmului.

Pe ei, autistii, pur si simplu nu-i intereseaza oamenii ... cam aceasta ar fi parerea la care a ajuns respectiva echipa de psihologi.