Amin.

Pentru mine a fost o mare bucurie cunoştinţa virtuală pe care am făcut-o cu TriRegnum, un om cu totul şi cu totul deosebit.

Pentru toată această perioadă, pentru tot ce ai făcut pt han

Pentru un preot deosebit si pentru un om deosebit! Fie ca Lumina sa te inconjoare mereu!
Si nu te gandi ca vremea petrecuta alaturi de noi a fost irosita: Cuvantul a ajuns in coltisorul acesta in mare parte si datorita tie...

Acest topic a fost editat de denise_d: 14 Oct 2004, 11:36 AM

Calendarul religios al anului 2005 arată sărbătoarea Învierii undeva la sfîrşitul lunii martie (pe 9 feb. este Miercurea Cenuşii!!) iar la fraţii ortodocşi undeva la începutul lunii... mai! Pe lîngă aspectul de solicitare suplimentară pe care-l simte un catolic "inserat" într-un mediu puternic ortodox (dar asta se rezolvă mai uşor...) nu pot să nu remarc prezenţa unui gînd oarecum trist vizavi de aceste "defazări" de date ale principalei noastre sărbători...

A trecut Crăciunul. Mai demult, îmi aduc aminte, Înălţarea la Cer a Sf Fecioare Maria. Dar şi alte sărbători la aceeaşi dată calendaristică cu ortodoxia. Tocmai la cea mai importantă dată a calendarului religios apar diferenţe!... Trist...

Nu acuz pe nimeni, nu vreau să spun nimic cu subînţeles. M-am uitat doar pe calendar(e) şi constat. Constat fără prea multă veselie, totuşi...

Sfantul Parinte a propus fratilor ortodocsi ca Pastele sa se sarbatoreasca intr-o data anume (ex: prima Duminica din Aprilie), insa nu au vrut, ei inca nu sccepta calendarul astronomic in calcularea Pastelui...probabil pe viitor vor accepta.

Biserica "Sf. Anton de Padova" din Iaşi. Imagine de la sărbătorirea hramului.

Harul Domnului nostru Isus Cristos, si dragostea lui Dumnezeu Tatal, si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu voi toti.

Acum ceva timp eram hotarat sa renunt la Han, insa afland mai apoi ca urma sa plec departe, am hotarat sa ma reintorc la Han si sa mai stau o perioada cu prietenii mei de aici.

Iata a sosit timpul despartirii si doresc cu aceasta ocazie sa imi iau ramas bun de la toti fratii in Cristos, ma rog ca bunul Dumnezeu, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sa va lumineze pe toti si sa va pastreze in harul sau.

Imi cer scuze daca am ofensat, suparat pe cineva vreodata.

Dorec ca fiecare dintre voi sa-si aminteasca aceste ultime cuvinte si sa le poarte in suflet mereu:
"Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii" (Apc 2.10)


Acest topic a fost editat de TriRegnum: 13 Feb 2005, 12:59 PM

Mai precis pe data de 27 martie - cum se zice la noi "Ostern"

Of. Iată că am intrat pe ultima "turnantă" înaintea momentului de importanţă primordială în viaţa bisericii şi a noastră: Învierea Domnului. Joi, momentul euharistic; Vineri, momentul răstignirii; Sîmbătă, momentele morţii. Trei zile din viaţa pămîntească a Mîntuitorului care înseamnă pt noi totul. Toată viaţa noastră.

Clipele de restrişte se apropie de sfîrşit şi - după o acutizare dramatică a evenimentelor - va sosi fără doar şi poate marele moment de duminică. Domnul să ne binecuvînteze pe noi toţi, cei care aşteptăm mai mult sau mai puţin pregătiţi ziua cea mare!

Acest topic a fost editat de milimetru: 21 Mar 2005, 12:07 PM

Cristos a înviat!

(... o mai fi cineva pe la han care să-mi confirme acest eveniment? )

Adevarat a inviat!Aleluia!


Regret ca in Romania romano-catolicii si greco-catolicii nu sarbatoresc impreuna Invierea Domnului!

Da, ai dreptate.

Sărbătoresc însă împreună Ziua Crucii, care tocmai ce a trecut. Anul ăsta, pe o vreme formidabilă, care cu greu te lasă să-ţi întorci gîndul spre Cruce. Şi totuşi gîndul se întoarce...mereu...

@TriRegnum

Triregnum, am citit undeva ca Petru, care a fost primul episcop, a fost intre anii 40 si 70 episcop in Roma.
Nu mai stiu exact nici anii si nici unde am citit, stii tu cumva unde scrie asta, caci se pare ca tu
te cunosti foarte bine in domeniul acesta.

Petru a fost neincetat episcop al Romei si s-a aflat tot timpul in Roma in acest timp,
dupa datele istorice ?

Merci
----------------------------------------------
Raspunde te rog aici, am facut un nou topic pt. subiectul asta :
Petru

Acest topic a fost editat de Grabillion: 10 Nov 2005, 02:31 PM

Se aprind lumînările una după alta în coroana de Advent. Sîntem la a 3-a deja...Moment propice pentru o spovadă adevărată, care să deretice prin cămara sufletului, să o lase curată şi aerisită pentru că, nu-i aşa, aşteptăm o ... veste minunată

26 noiembrie 2006. CRISTOS-REGELE UNIVERSULUI. Sfîrşitul unui an liturgic şi începutul altuia...

Mi-a atras atenţia o exprimare a preotului la celebrarea acestei sărbători. Spunea că da, oamenii l-au recunoscut încă de la început pe Cristos ca Rege al Universului. De aceea i-au oferit o coroană şi un tron.

Coroana era de spini. Tronul era Crucea...

ES Mons. Episcop Petru Gherghel la Londra:

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20081155

Aniversare la Popesti-Leordeni:

http://www.arcb.ro/actualitate/arhiva/noie...08/stiri07.html

Aniversarea a 10 ani de la "Fides et Ratio":

http://www.arcb.ro/actualitate/arhiva/noie...08/stiri09.html

Rugaciune la mormantul Monseniorului Ghika:

http://www.arcb.ro/actualitate/arhiva/noie...08/stiri08.html

Sf. Mir la Catedrala "Sf. Iosif":

http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=16840

A fost numit noul Episcop romano-catolic de Oradea:

http://www.oecumene.radiovaticana.org/rom/...lo.asp?c=254254

Simpozion international la Roman:

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20091005

De abia recent, spre rusinea mea, am gasit raspunsul la o intrebare pe care mi-am pus-o nu numai eu dar si-o pun multi alti oameni: de ce e necesar sa mergem la biserica?

Contraargumentele care se aduc sint de genul: omul se poate ruga si acasa, in orice loc de fapt; Dumnezeu e sau nu cu cineva indiferent daca se duce sau nu la biserica etc

Spre rusinea mea spuneam, deoarece frecventez regulat locasul Domnului. Iar raspunsul e la mintea cocosului (dar se pare ca n-a fost si la mintea mea!):

Biserica e locul care "gazduieste" taina Euharistiei. Orice altceva se poate intimpla in afara zidurilor ei in afara de impartasirea cu Trupul si Singele lui Cristos.

Voila!

Acest topic a fost editat de milimetru: 20 Jul 2010, 10:56 AM

Asta ar insemna ca e suficent sa mergem la biserica numia de paste

Nu.

La romano-catolici, credinciosii se pot impartasi la fiecare liturghie (care se tine zilnic, dimineata si seara, duminica si la prinz). De fapt toata liturghia de rit catolic nu este altceva decit o celebrare euharistica.

La ortodocsi exista recomandarea impartasirii in cele 4 posturi mari de peste an. Insa spiritual ea este administrata credinciosilor la fiecare Sf Liturghie. Detalii aici, aici si mai ales aici

Taina Euharistiei (= Impartasaniei) este sau ar trebui sa fie de cea mai mare importanta pt credinciosi. Pe diferite planuri acum se realizeaza cel mai intens comuniunea cu Cristos, pe care - nu-i asa? - ne-o dorim cu totii.

Am inteles milimetru, mersi pentru explicatie.
Personal nu cred ca-mi doresc comuniunea cu Cristos si nici cei din anturajul meu nu par sa tinda spre aceasta comuniune. Ideea in sine pare foarte stranie. Oricum extrem de indepartata de viata noastra de zi cu zi.

Pentru cine tine neaparat, si la ortodocsi se poate impartasi oricine vrea si daca este vrednic la Sf. Liturghie, numai ca, dupa o anumita varsta nu se face fara spovedanie. Acuma, la drept vorbind, nici nu cred ca ar putea sa faca preotul acest lucru pentru toata lumea, duminica de duminica; cine frecventeaza biserica stie ce aglomeratie se formeaza in posturile mari la spovedit si impartasit... De regula in duminicile obisnuite sunt impartasiti copiii mici care nu au nevoie de spovedanie.

Dintr-un anumit punct de vedere, obligatia de a te spovedi inainte de fiecare impartasanie transforma taina marturisirii intr-o conditie formala care trebuie indeplinita sine qua non pentru cuminecare, inlocuind adevarata pregatire pentru Euharistie, pocainta launtrica, grija pentru o impacare cu Hristos si Biserica.
Un articol interesant pe aceasta tema al lui Alexander Schmemann pe http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dog...anie-69027.html

Acest topic a fost editat de andra_v: 24 Jul 2010, 05:16 PM

Pai, draga, e clar ca daca preotul te-a gasit (prea) pacatos la spovedanie, nu te mai impartaseste, ci iti da un canon de pocainta pe care sa il executi un anumit numar de zile, saptamani, sau ani... Daca numarul de zile stabilit pentru "igienizarea" ta sufleteasca depaseste data zilei in care ar fi trebuit sa te impartesesti, iti ofera doar aghiazma mare. Eu personal nu prea imi dau seama ce vrea sa spuna respectivul cu articolul lui... E preot si stie el precis cat e de formala spovedania? A facut un sondaj de opinie printre cei spovaduiti la iesirea din biserica etc.?

Acest topic a fost editat de Rehael: 24 Jul 2010, 07:32 PM

Adevaratul lucru ciudat care se intimpla e urmatorul: nu dorintele noastre, nu ceea ce vrem noi conteaza in primul rind. Vine o vreme cind esti, cind devii - cam subit, asa - convins. Cind esti convertit. "Operatiunea" se face din exterior mai mult decit din interior. Lasind la o parte detaliile si pastrind ideea, cam in genul convertirii Sf Paul (=Pavel). Dupa aceea totul devine mai limpede...

...

Nu am rabdare si timp sa citesc cu atentie articolul citat de andra. Dar inclin sa-i dau dreptate. Eu am facut fara sa vreau... sondaje printre cunoscuti, deducind din putinul pe care-l spuneau catre mine despre cam cum s-au spovedit. La acestea adaug si experienta proprie. Rezultatul: multe, prea multe spovedanii le facem gresit sau superficial (uneori si preotul isi aduce aportul). Ne grabim spre gestul ritual al ingurgitarii Trupului si Singelui...

In ceea ce ma priveste pot sa marturisesc ca Spovada ma solicita... nervos (ca sa zic asa) mult mai tare decit Impartasirea. Imi e destul de clar ce inseamna o spovada rea. Tensiunea inainte de... si in timpul... e atit de intensa incit la sfirsit simt o astfel usurare incit imi vine sa-l pup pe primul care-mi iese in cale!

Din pacate multe spovezi sunt facute gresit, in graba. De aceea e bine ca intinte de Spoada sa faci o rugaciune la Duhul Sfant pentru a primi harul pocaintei si apoi facuta o cercetare a cugetului amanuntita. Iar cel mai important e la marturisire atunci cand multe ispote pot sa apara si sa ne distraga atentia, cainta e cheia si solutia intregii mantuiri pe care o primim la Spovada. O spovada facuta fara cainta, e nula si fara valoare; ba mai mult ea e un pacat mortal in plus.

Oooh! Triii... Nu credeam sa te mai zaresc pe aici! Sper ca esti sanatos si viata ta merge din ce in ce mai mult spre... Bine...

TriRegnum, uneori inclin sa cred ca preotii catolici (spre deosebire de cei ortodocsi) sint invatati sa acorde permisiunea de impartasire (prea?) usor; acel canon care se aplica (uneori parca prea accentuat) la fratii ortodocsi, la catolici este privit asa... mai cu "ingaduinta". (stii? ca sa spun sincer: uneori as dori sa trec prin spovada mai pedepsit decit sint, pentru ca de obicei "canonul" consta doar in rugaciuni dedicate...). Ce parere ai?...

Cainta e cheia Spovezii. Adevarat. Si aici as avea o intrebare. Se vorbeste de cercetarea "amanuntita" a cugetului. Daca aceasta nu e facuta bine, poate compensa o cainta adevarata, mare, sincera, acest neajuns?...

Laudat sa fie Isus si Maria!

Multumesc Milimetru...toate-s bune si frumoase, doar ca am mai imbatranit putin

Un om nu poate fi privat de Impartasanie, odata ce a primit dezlegarea sacramentala la Spovada, e liber sa se impartaseasca; daca preotul considera ca nu e vrednic de Sf Ostie, atunci nu ii da dezlegarea la marturisire (si asta mai mult in cazurile in care nu exista cainta necesara si preotul boserva acest lucru).

Da, o cainta sincera si din suflet compenseaza o cercetare a cugetului facuta incorect din greseala, insa atunci cand omul considera ca daca se caieste e suficient si neglijeaza voit cercetarea cugetului, atunci pcatuieste grav impotriva Duhului Sfant.

In vecii vecilor. Amin.

PS: vad ca nici Clopotel si nici 1.6... nu mai sunt pe aici...ce-i cu ei?

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 10 Aug 2010, 09:08 PM

Nu stiu ce-i cu ei... Poate ca... Stii, vine o vreme cind omul se apleaca mai cu atentie si asupra epistolei Sf Apostol Iacob, cel care insista atit de mult pe credinta exprimata prin fapte concrete; cel care insista si asupra riscurilor unei limbutii exagerate... Who knows?... Poate ca vine o vreme... de asta... la fiecare dintre noi!...

Ginduri pt "ultima suta de metri" din Advent 2010 (preluate de la R. Tagore):

Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mişel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.

Papa Benedict al XVI-lea, ultimul papa filozof

Asa cum pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea a constituit o replica vis-a-vis de comunismul totalitarist, cel al lui Benedict al XVI-lea a atras atentia asupra carentelor societatilor secularizate.

Opera filosofica si intreaga activitate a Papei a reprezentat un raspuns la provocarea pe care a constituit-o inlocuirea ateismului comunist din societatea europeana cu individualismul nihilist de factura neoliberala.

Dupa cum nazismul a demoralizat Europa, reculul crestinismului in Occident este, potrivit Papei Benedict, responsabil de criza spirituala, etica si economica fara precedent care a afectat continentul nostru:

http://www.cotidianul.ro/benedict-al-xvi-l...criitor-208596/