Multumesc de urari!

Lefebristii sunt circa 100 000 in Franta, Elvetia si AMERICA latina.O parte din cei din Brazilia s-au "intors" si cred ca au fost inclusi in Comunitatea "Sf.Petru".

Pentru a cunoaste mai bine Biserica catolica de rit latin din Romania(romano-catolica):www.arcb.ro
www.ercis.ro

cred ca aici e locul s-o spun raspicat: Papa Ioan Paul al II-lea e una dintre cele mai mari personalitati, luata cum vreti voi, a lumii contemporane.

comparatii intre Papa si patriarhul Romaniei, mai ales in partile lor rele, sint complet aiurea!!!

Patriarhul ortodox de la Bucuresti poate fi comparat cu alti patriarhi dar nu cu Sf.Parinte, care are responsabilitati diverse.Si in Biserica Catolica sunt Patriarhi:cei de rit latin(onorifici) si cei orientali( cu o autonomie destul de mare, impreuna cu Sinodul propriu).

Pot sa spun ca Papa e adevarat un sfant, si nu numai eu il vad asa, ci lumea intreaga.

Fara nici o legatura cu cele de mai sus: uneori sint tentat sa cred ca Isus glumeste cind spune ca jugul Lui nu este greu iar poruncile lui sint usoare...

Si daca spun vreo blestematie cu asta, sa fiu iertat, ca din nestiinta o zic...

Cu siguranta ca nu stii cat de placut e jugul Legii lui Isus, nu e un jug care sa te chinuie ci un jug care te rasfata, nu trebuie sa-liei ca pe o povara, ci ca pe o acceptiune totala, o dovada de iubire pentru Dumnezeu care te iubeste asa cum tu ai afirmat "cum numai El stie sa iubeasca". Multi privesc saracia ca pe o povara aproape insuportabila, la fel de multi privesc ascultarea desavarsita ca pe o credulitate, prostie si multi privesc celibatul ca pe ceva imoral...dar ei nu stiu ca acestea le accepti din iubire, sunt un jug, dar nu un jug al inrobirii sclaviei si durerii, ci jugul iubirii eterne...jugul care nu raneste, ci binecuvanteaza, vindeca sufletul acoperit de ranile pacatelor, suflet asemeni Trupului Mantuitorului acoperit de ranile bicelor provocate de noi prin pacatele noastre. Si totusi aceste "poveri" sunt izvoare de haruri date noua cadou de Mantuitorul Isus, deci ce este jugul sau? un cadou(har) sau o povara grea? - Cu siguranta ca este un cadou fara de care nu L-am putea urma asa cum e bine sa o facem (ma refer la cler si la credinciosii care in situatiile de saracie sau alta cauza aparent grea o ofera Lui ca ispasire, unindu-se cu El in suferintele drumului Calvarului).

Totul e usor cand e facut din iubire!

Cred ca ar trebui sa ne amintim cuvintele Sf.Augustin referitor la iubire...Ce pacat ca unii il critica acerb pe acest mare sfant si nici nu-l recunosc decat ca "Fericitul Augustin"....

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 2 May 2004, 12:40 PM

Il critica pentru ca spune adevarul si spune calr Isus ca sfintii vor fi persecutati, aici nu e vorba de persecutie in sensul ei propriu -critica ce ii este adusa poate fi comparata oarecum, nici cinstea unui Fericit nu ii este atribuita cum se cuvine si totus e mai mult decat un Fericit, e un Sfant Invatator si Doctor al Bisericii Crestine, iar viata lui plina de sfintetnie se vede din Confesiuni-le sale (pentru a nu mi se aduce critici tin sa spun ca viata la care ma refeream e cea a sfantului dupa primirea Botezului).

spuneti-mi si mie, va rog, daca pot sa am "un capat de ata" in ceea ce priveste ordinul al III-lea franciscan in Romania (site, locatie, persoane de contact etc).

multumesc anticipat

Foarte bine spus, după părerea mea, ca de altfel tot acel mesaj. Un pic de "alifie" bună de pus pe anumite răni sufleteşti.

încă un cuvînt:

MULŢUMESC!

Am marea plăcere să semnalez prezenţa pe teritoriul României a moaştelor Sf. Anton de Padova! Am văzut la televizor primirea deosebită care s-a organizat la Cluj. De abia aştept ziua de 15 iunie 2004 cînd moaştele vor ajunge şi în oraşul meu, la biserica mea parohială, care are hramul... ce hram credeţi că are?!

Daca vrei iti spun si orasul in care te afli...
Parohia: Szent Antal (Sfantul Anton pe romaneste).

In orasul tau sunt crestini laici din ordinul III franciscan, in mai toata zona aceea a tarii sunt astfel de ordine; in Ardeal unde sunt eu, nu este ordinul III franciscan prea dezvoltat (in oras unde sunt e ordinul carmelitan), eventual ia legatura cu Episcopul sau cu vreun preot de acolo si sigur te va indruma.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 17 May 2004, 12:10 PM

La Cluj Episcopia greco-catolica de Cluj-Gherla organizeaza acest eveniment?Ce alte orase va vizita?

Intra pe sfantondepadova.cnet.ro si undeva in stanga este Pelerinajul Relicvei si acolo spune exact pe unde va trece.
Oricum toata tara va fi vizitata de acest minunat Sfant.

Cred ca fiecare dintre noi are o devotiune speciala pentru acest mare Sfant....Cred ca si multi ortodocsi se roaga la el si nu numai catolicii( greco-catolicii si romano-catolicii).

Nu numai fratii despartiti care sunt tot crestini se roaga acestui minunat Sfant, ci si oameni de alte religii necrestine: mahomedani, hindusi, budisti etc care vin in zilele de marti la statuile sfantului din bisericile catolice si se roaga la el, cerand ajutor si sprijin.

Frati catolici (de rit latin si grec si nu numai): http://www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=8373
Acolo aflati adresa de mail a Sfantului Parinte Papa Ioan Paul II, eu m-am gandit mult daca sa o fac publica sau nu, dar vad ca site-ul catholica.ro a facut-o si o voi face si eu pe forum prin intermediul acelui link.
Eu am folosit adresa italiana pentru a-i transimte Ad Multos Felicisque Annos!!!, voi puteti sa o folositi pe cea in engleza de pe site.

Nu putem decat sa cantam cu totii Papei:"Intru multi ani, Stapane!"

CRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!

Fie ca acest sfîrşit evanghelic să ne mobilizeze pe toţi pentru ca să ajungem, în final, spre destinaţia care ne-a fost hărăzită: cerul!

Pt. TriRegnum

Eu am acasă Vieţile Sfinţilor, apărută în 1996, unde, la 21 mai este pomenit Sf. Constantin, iar în text, printre altele, se spune că el - prin anumite acţiuni bune pe care le-a făcut - s-a făcut purtătorul mesajului divin...

Chiar trebuie să fim aşa de ostili acestei personalităţi?

Probabil ca ai acea carte de la greco-catolici sau ortodocsi, in Biserica Romano-Catolica, imparatul Constantin nu e sfant; ca sa fii sfant trebuie sa fi dus o anumita viata, iar dupa moarte sa dea semne de sfant (minuni), Constantin se pare ca nu o face, ci numai mama sa Sf. Elena. A dat libertate Bisericii, e laudabil, dar nu a vrut sub nici o forma sa se increstineze pentru a avea o viata usuratica, pentru a putea comite crime in voie etc, chiar s-a impotrivit Botezului cu inversunare cand Sfantul Silvestru I, Papa, i-a propus sa devina crestin si pentru ca a refuzat atata timp e un semn de intrebare (voia sau nu sa fie crestin? sau s-a botezat numai ca sa aiba garantia cerului?), iar Biserica noastra Sfanta, Catolica si Apostolica cand exista un asemenea semn de intrebare si nu e sigura atunci nu face pasul.
Pana ce Papa nu declara ca e sfant, nu avem voie sa il veneram pe acest Imparat.

În duminica Rusaliilor din anul 337, sub acoperişul palatului său de la marginea Nicomediei (astăzi Izmit - Turcia, pe malul mării de Marmara) închidea ochii unul dintre marii împăraţi ai imperiului roman şi primul împărat creştin, Constantin cel Mare. Cu câteva zile înainte ceruse şi primise botezul din mâinile Episcopului Eusebiu al Nicomediei, după ce timp de 24 de ani, deşi nebotezat, a dat libertate Bisericii creştine - până atunci singura netolerată în imperiul roman - şi a sprijinit-o material şi moral. Amânarea botezului până în pragul morţii, păstrarea calităţii de "pontifex maximus" - şeful cultului păgân -, şi o viaţă personală discutabilă, au făcut ca în unele părţi ale Bisericii să nu i se acorde titlul de "Sfânt". Biserica din Răsărit, ţinând seamă de marile servicii aduse credinţei creştine, îl cinsteşte ca Sfânt, împreună cu mama lui, Sfânta Elena. "Martirologiul Roman" o aminteşte pe Sfânta Elena la 18 august şi cu acest prilej menţionează că este mama lui Constantin cel Mare "Împăratul prea pios, care cel dintâi a dat celorlalţi principi un exemplu strălucit de apărător şi susţinător al Bisericii". Având în vedere că taina botezului dăruieşte sufletului harul sfinţitor, nu este greşit a-l numi sfânt şi pe Constantin cel mare, decedat la puţine zile după botez, şi a-l aşeza alături de mama sa Sfânta Elena.

Elena era de loc din Bitinia, (ţinut care aparţine astăzi Turciei şi aflat pe ţărmul Mării Negre şi al Mării Marmara), dintr-o familie de jos, dar pentru calităţile ei a fost luată în căsătorie de către tribunul Constanţiu Clorus; din căsătoria lor s-a născut, în 285, Constantin. Când Constanţiu Clorus ajunge "Augustus" împreună cu Galerius, este silit să o repudieze pe Elena, deoarece legea romană nu permitea căsătoria între un patrician şi o femeie din poporul de jos. Elena se retrage mâhnită. Probabil în această perioadă cunoaşte şi îndrăgeşte credinţa creştină. Constantin conduce armatele romane în Britania şi când tatăl său moare, în 306, legiunile britanice îl aclamă pe tânărul comandant "Augustus". Îndată o cheamă lângă el pe mama sa Elena, căreia îi dă titlul de "Nobilissima Femina" - "Doamnă prea Nobilă". După ce va deveni "totius orbis imperator" - "împărat al întregului pământ" - Elena va primi cea mai înaltă onoare la care putea aspira o femeie, titlul de "Augusta".

Constantin a istorisit sub jurământ Episcopului Eusebiu al Nicomediei că în preajma bătăliei decisive care avea să-l ridice pe culmea puterii, a văzut pe cer, ziua în amiaza mare, o cruce strălucitoare având inscripţia "in hoc signo vinces" ("în acest semn vei învinge"). Noaptea, în vis, i s-a părut că vede pe Cristos purtând în mână o cruce, care i-a spus să imprime acest semn pe steagurile sale. El se trezeşte, împlineşte porunca şi porneşte la luptă. Cu toate că nu avea decât 20.000 de ostaşi, împotriva celor 150.000 ai adversarului, victoria este de partea lui. Din acest moment, Constantin hotărăşte o schimbare fundamentală în viaţa politică şi socială. Prin decretul de la Milano, din 313, dă libertate deplină Bisericii creştine; interzice serbările şi ceremoniile cu manifestări imorale sau sângeroase; generalizează ţinerea zilei de repaus duminica, oferă edificiile imperiale din Roma pentru locuinţa Capului Bisericii, Papa, şi pentru transformarea lor în lăcaşuri de închinăciune, contribuie la construirea de biserici; construieşte pe malul Bosforului un oraş nou în care bisericile şi monumentele creştine să fie locurile cele mai însemnate, spre deosebire de Roma, unde la tot pasul, apăreau mărturiile păgânismului, dă legi care apără demnitatea şi trăinicia căsătoriei, etc.

Tot Constantin intervine şi ajută pe Episcopi să se adune în primul Sinod Ecumenic, la Niceea, în 325. Între timp, mama sa Elena se ocupă de organizarea operelor de binefacere şi împodobirea lăcaşurilor sfinte. Îndeosebi merge în Palestina, unde iniţiază săpături pentru descoperirea lemnului Sintei Cruci şi a mormântului Domnului; încurajată de buna reuşită, continuă această căutare şi la Betleem, unde identifică locul naşterii lui Isus, iar pe muntele Măslinilor locul unde s-a înălţat la cer. Peste tot sunt îndepărtate construcţiile păgâne, ridicate în cinstea idolilor, şi înălţate Bazilici rămase celebre.

După trei secole de suferinţe şi sacrificii, lumea creştină trăieşte o primăvară a vieţii spirituale şi materiale, pentru care aduce mulţumire lui Dumnezeu şi laudă Sfintei Elena Augusta şi fiului ei Constantin, pe care îl numeşte "cel întocmai cu Apostolii". Pe arcul de triumf ridicat din ordinul lui Constantin pentru a imortaliza biruinţa de la "Pons Milvius" (Podul Vulturilor, peste Tibru), împăratul afirmă că a câştigat victoria "Instinctu divinitas" ("din imboldul divinităţii"); fără îndoială, el a împlinit o misiune divină în folosul Bisericii lui Cristos, şi pentru aceasta, dincolo de greşelile personale, i se cuvine recunoştinţă şi cinstire.

Cartea care o am acasă e apărută în 1992 sub egida Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti şi se găseşte încă de vînzare pe librăria on-line de pe situl Catholica.ro (care duce la Ercis.ro).

Eu nu doresc să facem controversă pe tema asta mai ales că ştiu şi sînt de acord cu punctul tău de vedere. Am vrut doar să temperez o ostilitate care mi s-a părut, la un moment dat, prea excesivă...

Constantin cel mare poate fi numit in cel mai bun caz Fericit, dar nu Sfant. Asta e parerea mea si a Bisericii Latine, insa nuvad de ce nu ar putea fi venerat in unele parti ca sfant din moment ce Biserica respectiva il accepta, eu ce fac e sa respect ritul meu.
Imi cer scuze ca nu am raspuns cu un: Adevarat s-a Inaltat!, ma grabeam foarte atunci, caci e sarbatoare azi.

Constantin este sfant in calendarul greco-catolic dar nu in cel latin.Implicit insa este un sfant recunoscut de Biserica Catolica dat fiind ca intr-un "rit" al ei este prezent in calendar.Personal am serioase dubii asupra acestei personalitati.

O intrebare:sfintii din calendarul unui "rit" trebuie sa fie automat si in calendarurile liturgice ale celorlalte "rituri" catolice?

Altă întrebare: ce se întîmplă atunci cînd am serioase dubii asupra unei linii directoare trasate explicit de biserica din care fac parte? Cum sînt eu atunci şi cum ar fi indicat să mă comport? Ce trebuie să fac?

Depinde foarte mult asupra ce anume ai dubii?
Sa inteleg ca e o dogma... e mai complicat, mergi si vorbesti cu preotul/duhovnicul si te va lamuri. Ispite impotriva credintei vin tot timpul, chiar si Sfanta Tereza de Lisieux a avut, dar a indurat, stia ca nu trebuie sa cada in pacat, desi era ispitita.
Daca incepti sa te indoiesti, atunci poate fi mai mult decat o ispita, dar in general ispita apare ca o indoiala si atunci cand nu mai crezi e pacat.

Vai de mine TriRegnum, dar chiar aşa impresie ţi-am făcut încît să mă crezi în stare de...

Mie mi-a atras atenţia ceea ce a spus Cipri: Biserica greco-catolică îl sărbătoreşte azi pe Constantin ca sfînt (of, că nu mai scăpăm de Constantin...) iar el are serioase dubii în ceea ce-l priveşte pe Constantin. La asta m-am gîndit eu...

Nimeni nu e imun la ispite!!! Nici chiar preotul. Eu nu am dreptul la o impresie personala, nu spune ca X e bun si Y e rau, ci doar ca X si Y sunt oameni si toti au calitati si defecte, toti au virtuti si pacate, se roaga, dar sunt ispititi.
grija mare sa nu cazi vreodata! Ma bucur ca nu a fost cazul tau.

Din moment ce Biserica Greco-Catolica il considera sfant e bine ca toti greco-catolicii sa lase de-o parte viata acestuia personala, sa ierte, si sa-i acorde cinstea cuvenita, chiar daca Biserica Romano-Catolica nu il venereaza; asta nu inseamna ca nu ii recunoaste meritele, dar e pur si simplu Traditie (Traditia Bizantina il venereaza ca sfant, Traditia latina nu; si trebuie respectata de greco-catolici si respectiv de romano-catolici).

Faptul ca am dubii personale nu inseamna ca nu respect calendarul liturgic...Cat despre aceste dubii nu le-as lua la modul tragic..A nu fi foarte apropiat de figura unui sfant din calendar nu e o erezie.

Un sfant din calendarul maronit, de exemplu, chiar daca nu este si in calendarele celorlalte Biserici orientale catolice si in cel latin, este un sfant al Bisericii Catolice, nu-i asa?
Deci..Constantin, chiar daca este numai in anumite calendare, este un sfant al Bisericii Catolice?

Bineinteles, fiecare are "proprii" sfinti, pe unul il cinstesti mai mult, pe altul mai putin; poti avea preferinte.

Da, asa e; dar cinstirea lui se face numai in acele rituri unde el e cinstit ca sfant.

Eu am sustinut parerea ritului latin care nu l-a acceptat ca sfant.

Pe Tri l-am mai văzut şi cu fruntea descreţită dar Cipri insistă să rămînă absolut inflexibil. Cipri, Cipri, chiar numai datorie, datorie şi iar datorie 24 ore pe zi ?

Avem şi noi voie un off-topic pe subforumul ăsta extrem de serios ?

Iata o icoana cu Sfantul Anton de Padova de care ne bucuram ca ne viziteaza, luna aceasta si ce aviitoare, tara. Sa-i cerem sa ne dobandeasca de la Isus o viata crestineasca si plina de haruri.

Intr-adevar un sfant fata de care nu putem sa nu ne simtim atat de apropiati...