Ce scot vâlvătăi pe nări
Zboară peste şapte mări,
Sfornăie şi jar mănâncă,
Is de TOP, nu se încurcă!

La curtea lui Crai-frumos
Intr-o zi mare de post
Iata vine in "petire"
Un zmeu schiop,trimis de mire.

Am venit, dar nu-mi sta-n fire,
Sa petesc eu pentr-un mire.
Ce-n trecut m-a maltratat
Si piciorul mi-a scurtat.

Deşi nu am fost prea rău
(Chiar de sunt de rasă... zmeu)
M-a luat şi m-a trântit,
Piciorul mi-a ologit.

Ca sa plec in pas vioi
Si sa vin aici la voi
Sa va aduc acest broscoi
Sa peteasca pentru noi... amandoi.

Zise, scotand din desaga,
Un broscoi, din cei de balta.
Privindu-l cu luare aminte,
Imparatul zise, sa cuvante.

-"De mă pupi, mă fac frumos,
Şi călare şi pe jos,
Un sărut de îmi vei da,
Într-un Făt m-oi transforma!"

Insa craiul e mirat
De asa un fapt ciudat.
Cine-ar pupa un broscoi
Plin de raie si noroi?

O râioasă ca şi el
Mică cât un brebenel
Dacă-i mângâi bubele
Îşi arată hibele...

Insa de dupa perdea
O printesa lung privea,
Frumoasa tare era,
Iar pe broscoi il placea, asa cum era...

O fi el bubos, chelbos,
Dar e bun, marinimos.
M-a privit si-am inteles,
Ca pe mine, m-a ales.

Ce să fac acum mă-ntreb,
Să-l sărut, să îl dezmierd?
Dar mă-ntreb, s-o transforma?
Sau o fi o cacialma...?


Acest topic a fost editat de Papadie_62: 15 Sep 2008, 12:09 AM

S-a mai intamplat odata,
De-am pupat, o balta intrega.
Iar de ciuda am lesinat,
Ca nu mi-am gasit barbat.

Acest topic a fost editat de marduk: 15 Sep 2008, 09:42 AM

Si-n aceasta imprejurare
Iata apare un sol calare
Ce zice ca Fat-Frumos
Nu se-ncrede de "bubos"

Ba, chiar spune fără teamă
Că ar fi cel mai de seamă
C-are oi cornute rău
Şi un câine... zici că-i zmeu!

Si ca-i tare dichisit,
Coafat si barbierit,
Ba chiar si putin pensat,
Si ca-i place... depilat.

Naşpa acest Făt-Frumos,
Când călare când pe jos;
Pare că-i cam plac bărbaţii
Mai bine-i căutăm pe alţii...

Io zic sa vedem printesa,
Poate-i din cea rapciugoasa.
Daca are bube dulci?
Ori furuncule, verugi?

...Zise printul arogant
Facand nazuri de berbant,
Iar printesa suspina
Si la broscoi se gandea.

Iaca pe broscoi n-am vrut,
Printul mandru c-am pierdut.
De-ar mai fi sa-ncerc odata,
Si pe zmeu l-as lua, pe data.

Insa zmeu-i cam natang,
Nu pricepe prea curand,
De ce printesa din gene batea,
I-o fi intrat in ochi ceva?!

Hai sa zicem c-am uitat,
Eu ca fata, de-mparat.
Ca nu-s inca cea mai buna,
Sa port cea mandra cununa.

Asa schimba biata vorba
Cand nu trecu nici zmeul proba,
Dar de-afara se-auzea
Cum o trasura se apropia...

Patru cai focosi in goana
Aduceau alta prigoana:
Un pitic din Tara Verde
ce venea si el sa-ntrebe

Unde-i Alba ca Zăpada?
Cu-al ei chip să-ntindă nada
Celor slabi de înger foc?
Hai c-aşa o iau din loc...

Eu cred ca s-andragostit
si piticii ' a parasit !
-striga tare o doamna cioara
ce se bronza pe o scara.( sunt in pana azi )

Iar printesa din balcon
In halatul de molton,
Zice: -Daca n-o gasesti nicicum,
Vin eu sa va fac magiun.

Sa-l punem in borcanele,
Iarna sa mancam din ele.
Si de no fi bun magiunul,
Am sa fac peltea, ca tunul.

Dar piticul e-ndarjit
ori "Alba" lui,ori nimic
Si plesnind din bici mai tare
reporneste-n cautare.

Catre zarea cea albastra,
Prin paduri, pe langa coasta.
Ajungand la malul marii,
Se lasa prada visarii.

Iata ca din spuma marii
Iese printesa uitarii
se-apropie de pitic
si ii da un mic pupic.

Și piticul crește mare...
Se poate vedea din zare
Cum mai cere-o sărutare
Dîndu-i o îmbrățișare

Piticul dezmeticit, privea parca pironit,
La ciudata aratare, ce se legana in mare.
Parul galben ca un soare, pielea-i alba la culoare,
In sfarsit, solzii si coada, nu e chiar ce si-a dorit

Intre timp pe-un plai cu flori
Iata coborand din nori
Un zmeu falnic si vanjos
Ce canta cu glas duios

"Foaie verde de mohor
Tare-s singur si mi-e dor
Si de nu ma bagi in seama
Eu acusi ma tai cu-o lama..." (de la "fara zahar" mi se trage)