Daca gresesti, e mai bine sa stii numai tu decit sa te faci de ris si sa te ia cineva la rost.

Nu sunt de acord, dar trecem peste... Dar daca stii (doar) tu - te simti bine? Nu te deranjeaza cat de putin ca ai gresit? Constiinta ta nu zice nimic -tace chitic?
Si cu asta inchei -cred ca suntem off-topic

@MonicaV: Vezi la thread-ul despre Legile Divine ale Manifestarii. Scrie acolo clar ce este Karma si cum se manifesta. Asta in cazul in care vrei cu adevarat sa obtii un raspuns la intrebarea pe care mi-ai adresat-o.


@denise_d:

Iertare desigur.
Nu stiu cum pot sa tina unii atita razbunare in ei dupa atita timp?
Chiar si infatisarea fetei se schimba cu timpul din cauza urei pe care o duc in circa.
Ma intreb oare cu ce ginduri se culca astfel de oameni?Nu e de mirare ca sufera o viata intreaga.

Eu unul nu caut in mod activ razbunare, dar daca tanti sau nenea cu "problema" imi ofera pe tava ocazia de a restabili egalitatea, apoi nu ezit nici o clipa. Vorba unui personaj de-al lui Jules Verne: "Razbunare? Nu, dreptate!"

Monica ,
Aici e vorba de greseli care INFLUENTEAZA sau se rasfring asupra altora. Exemplul tau cu cana aia de cafea e pur si simplu pueril.

Ce de oameni buni la suflet...Poate gresesc, dar exista atata rautate in lume, atatia oameni care ranesc si gresesc constienti fiind, incat va intreb: cum naiba sa ierti tot si sa nu te razbuni? Unui rau facut intentionat trebuie sa i se raspunda cu aceeasi moneda, cred in asta si o aplic. Des, din pacate. Iar daca celui care merita nu-i aplici tratamentul necesar, cum sa-l vindeci?! Cum sa-l aduci pe drumul cel bun? Sunt oameni si greseli care marita iertate, dar pe de alta parte am intalnit oameni carora nu le-as da nici o cana cu apa...Si ati intalnit si voi, dar nu sunteti realisti.

perfect deacord..

aleg razbunarea..

Asa eram si eu cand eram un pic mai tanara. Acum m-am intelptit (sper) si sunt convinsa ca nu tanti sau nenea imi ofera ocazia, ci Dumnezeu. Si nu este o ocazie atat pentru mine, cat pentru cel care a gresit. Totul se plateste in lumea asta, nimic nu ramane fara plata. Si atunci zic mereu : Are Dumnezeu grija ! Mai devreme sau mai tarziu. Si este adevarat, cunosc multe cazuri. Trist este ca unii nu realizeaza nici in al 12-lea ceas de unde li se trage si de ce ! Adevarat este ca fiecare pasare pe limba ei piere !

Acest topic a fost editat de Julia: 14 Jan 2004, 09:10 AM

Se spune ca razbunarea-i arma prostului. Si sunt de acord cu acesta afirmatie .
Daca cineva ti-a facut mult rau si nu poti sa-l ierti , poti recurge la altceva mult mai eficient decat razbunarea indiferenta .

Si eu sint de aceeasi parere.
Daca te razbuni atunci sa te astepti la acelasi tratament din partea persoanei careia ii faci rau.Daca noi care avem dreptate vrem sa ne razbunam, cu atit mai mult aceea persoana care nu gindeste o sa se razbune la rindul ei.Si tot asa.Nu se ajunge nicaieri.Decit la ura intre oameni...

Pai si atunci de ce sa-i mai bagam in puscarii? Mai bine ii lasam in libertate, poate le vine mintea la cap. Sau ii apuca remuscarile.Noi sa-i iertam. Ca sa fim mai destepti so mai intelepti ca ei.
Am spus mai demult ca nu sint adeptul razbunarii in orice situatie, dar in anumite situatii e singura eficienta.

Nu prea iert... Incerc sa inteleg motivele pentru care mi s-a facut rau... Dar nici nu ma razbun.
Sint de principiul ca exista cineva acolo, sus, care are grija de toti si de toate...

Ok, la zdup cu ei, dar dupa ce intra la zdup, i-ai iertat in sufletul tau?
Dar sa vorbim de cazuri neinfractionale, te injura unul, are ura pe tine, ti-a facut o gluma proasta ca sa iasa el in fata... samd,

Bubule,
In sinea mea nu-l iert chiar daca a intrat la puscarie.Si am mai zis, nu iert ce este facut intentionat.Chiar neintentionata, o fapta grava, ma gindesc la iertare.Dar cind vinovatul o intoarce in asa fel incit sa para ca de fapt eu sint de vina, nu el, atunci simt nevoia de razbunare.asta pt ca ideea mea e ca mitocanii nu trebuie iertati niciodata.Asta e in mare, dar se poate discuta si la detaliu.
Nu se razbuna nimeni omule pt injuraturi, sau o gluma prosta care ramine la stadiul de gluma.Care se razbuna pt asa ceva, ala chiar e dus cu capul.Il injuri si tu in cel mai rau caz daca vrei sa te cobori la mintea lui......
Am mai discutat noi pe treaba asta, cunosti parerea mea, vrei doar sa ma intariti sau sa vezi daca sint consecvent.Jmechereeee....

Daca nu iert inseamna ca port si eu o povara in suflet si n-am nevoie de asa ceva. Intentionat sau nu, iert omul. Si nu pentru ca si-a cerut iertare. Ca daca as astepta sa-si ceara iertare toti cei care imi gresesc probabil ca nu i-as mai ierta niciodata. Dar si eu la randul meu poate am facut atata rau neintentionat cuiva si am aceeasi nevoie de iertare. Nu vorbesc de cazurile foarte grave. Daca as avea un copil si cineva i-ar face vreun rau nu stiu cum as mai sta cu iertarea atunci. E usor sa spui ca poti ierta pe toata lumea dar cand ajungi intr-o situatie de viata si de moarte nu stiu cu cata usurinta ii poti ierta pe cei care te-au umilit, torturat sau mai stiu eu ce. Tocmai asta e problema mea. As fi oare in stare sa iert nu pe cineva care m-a calcat pe pantof in autobuz ci pe cel care mi-a omorat copilul? Si daca nu sunt in stare sa iert atunci inseamna ca nici eu nu merit sa fiu iertatata de Dumnezeu, nu?

Nu te intarit, discutam, aflam lucruri noi si noi si altii.
Dupa cum vezi acum fata de atunci orizontul meu de a intelege si alte opinii este mult mai larg
Sa stii ca eu am facut rau intetionat, eram nervos dar dupa, mi-a parut rau si mi-am cerut scuze.
In rest "soldatul" Ryan are mare dreptate.
Si eu simt nevoia de razbunare pe mitocanii care o intorc cum vor ei, dar dupa un timp imi trece.

Pentru mine razbunarea nu are sens...ranind nu ti se duce rana din suflet.

Acest topic a fost editat de buffy: 16 Jan 2004, 09:47 AM

Am observat ceva la mine, relativ de curand: planurile de razbunare ma linistesc indeajuns incat sa nu mai recurg la razbunarea propriu-zisa...Si am mai aobservat ceva: tot binele pe care-l faci ti se intoarce inapoi...La fel si raul..Nu e neaparata nevoie ca , daca-l ajut pe x tot el sa-mi faca bine inapoi..Nu, daca ii fac rau lui x, y imi va face mie rau...Daca ii fac un bine lui z, j imi va intoarce binele si tot asa..Deci, la ce buna razbunarea?
Iertare? In general da, in 2 cazuri particulare -niciodata!! Nici pe ei nu-i iert, nici pe mine...Pe mine pt ca nu pot, pe ei pt ca nu merita sa-i iert si sa-i uit...Dar asta deja e prea personal si dureros de povestit...

Iertarea e mai indicata. desi unii nu o merita.

Da iertarea e buna daca-ti permiti.Oricum,in ce fel ne-am putea razbuna decat legal ?,daca incerc altceva apare statul si legea impotriva mea.Sunt contra inchisorilor,un om intrat acolo iese mai rau decat a intrat,poate doar de frica are grija sa nu se mai intoarca.Eu nu as putea sa tin pe cineva inchis la mine acasa intr-o camera vreme de 1 an sa zic,pentru ca a furat ceva de la mine sau m-a atacat sau orice,as fi deci ipocrit sa i las pe altii sa o faca.Nu m-as putea razbuna pe cineva trimitandu-l la inchisoare,e o pedeapsa inumana,numai cand ma gandesc parca nu mai am aer.Ar trebuii sa se faca ceva cu inchisorile,sa iasa oamenii mai buni de acolo
Despre ucigasi sunt pentru pedeapsa cu moartea,si pentru unele infractiuni as lasa la alegerea victimei pedeapsa.

Acest topic a fost editat de Gandalf: 29 Jan 2004, 02:35 AM

Afrodita , te bat ! Tu nu ai de ce sa nu te ierti pe tine !!! Cand urasti pe cineva , cel mai usor e sa cazi in latura aia in care sa te urasti pe tine si sa te invinovatesti . Adica , din neputinta de a te razbuna, te urasti pe tine , din neputinta de a sterge trecutul , te urasti tot pe tine, si stii de ce? Pt ca ai existat in momentul ala , pt ca nu te -ai facut fulg sa zbori . NU esti vinovata ca ai trecut strada cand te-a calcat masina care trecea pe rosu ! Trezeste- te ca iei bataitza !
Gandalf , e greu si cu alegerea victimei , ca sunt oameni care si-ar omori agresorul daca le- ar permite legea . Si chiar si pt acei care sunt de acord cu pedeapsa cu moartea , nu toti o merita .(daca cineva merita asta ) Dar cred ca am dat -o in altele .
P.S. Sunt de acord cu Afro , in legatura cu intoarcerea binelui sau raului facut .

Acest topic a fost editat de Lilith: 29 Jan 2004, 06:56 AM

Pentru astia care se erijeaza in mari razbunatori: voi n-ati gresit cu nimic, niciodata? Ma scuzati, da' eu credeam ca doar un singur Om a murit fara de pacat. Si, culmea!, chiar El ne-a spus ca "ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri". Cum voi nu-i iertati pe cei care v-au tras-o, se pare ca nu vreti sa fiti iertati.

Ei, na! Ba te asigur ca da, draga Lilith! Noi suntem singurii vinovati pentru suferintele noastre. Si daca nu ne-am pedepsi prin a fi calcati de o masina, ne-am pedepsi mult mai rau, de exemplu prin a "comuta" pedeapsa din planul material in planul spiritual, apoi in cel al destinului nostru sau al copiilor nostri, capisci?
Singura problema e sa-ti dai seama cine este acel "eu" care-ti determina actiunile. Ca daca il identifici cu trupul tau, n-ai nimerit-o...

Exista doar o solutie de scapare, atunci cand stii ca ai gresit si urmeaza sa ti-o furi. Sa-ti ceri iertare celui pe care l-ai agresat. Sa-i ierti pe toti cei care ti-au facut rau. Si atunci, poate si raul facut de tine va fi iertat... Evident, in cele de mai sus m-am referit la alta Lege decat cea omeneasca. Pe asta s-o lasam sa-si urmeze cursul, cu inerentele erori de justitie pe care le presupune judecata noastra slaba.

Lilith mi-a dat doar un exemplu camuflat... Doar eu si cu ea stim despre care strada e vorba...
Si daca nu vreau sa-i iert pe aia care mi-au facut rau care-i baiu? Stii tu ce rau mi-au facut ei de ma obligi sa-i iert?? Din cate stiu am 2 optiuni: iert sau nu. Nu vad unde e problema ta de voi fi io iertata sau nu de careva in vreo lume, asta sau ailalta...

Acest mesaj este off topic .
Nu-mi vine sa cred ce citesc aici .
Nu credeam ca lumea sa fie asa de uraciosa , cel putin pe acest forum .
Este efectiv ura si rautate .

Ura nu este, da' rautate da..Vad ca in ultimul timp toti se dau atotcunoscatori si toti stiu ce e cel mai bine pt cineva care-si da cu parerea si care participa la o discutie...E chiar asa de greu sa-ti spui pur si simplu parerea fara sa judeci pe cine-a scris mai sus?? Eu una nu cred ca e greu, da' deja mi s-a acrit de desteptii de pe lumea asta...Si cred ca va voi parasi si eu in curand daca se mai continua asa...

afrodita
Daca incercai sa-mi spui ceva, intai incearca sa te calmezi. Crezi ca esti in stare? Multumesc. Din principiu nu raspund celor care inteleg sa comunice prin tipete/fonturi mari si rosii/majuscule/ etc.

Imi cer iertare tuturor celor pe care i-am ofensat cu ceva prin ce am scris. Am revazut postul meu anterior si consider ca m-am exprimat strict on-topic si in spiritul invataturilor hristice.
Ceea ce refuz sa inteleg este ca in AD 2004 aceste invataturi trezesc aceleasi reactii ca acum aproape doua milenii .........
Regret sincer ca se intampla asta.

Cand ai sa incetezi tu sa tipi cu apelative de genul "Femeie..." bla bla bla, atunci voi inceta si io sa tip la tine...
Si de vorba ca "pana la Dumnezeu , te mananca sfintii" ai auzit??

Ideea e ca unii au gasit Calea Cea Dreapta si considera de cuviinta sa o impartaseasca si celorlti. ei bine, dragilor, cunoastem alternativele, motiv si pentru care am ales ce am ales. ca sa fiu ceva mai clar: nu toata lumea impartaseste credinta in ceva superior (ex. D-zeu si invatatura lui) motiv pentru care, in conceptia lui e cat se poate de liber sa urasca si sa se razbune. daca acest rau se va intoarce inapoi deja e alta discutie.

RZA, si unii dintre noi, sincer, regreta ca acele invataturi mai sunt inca respectate cu strictete ca acum 2000 de ani.

Intrebare intrebatoare: daca copilul tau - actual sau inchipuit - ar fi ucis i-ai ierta pe cei care au facut-o?

Dupa ce raspunzi la aceasta intrebare, eventual fara ipocrizia de rigoare, iti vom ura un "bun venit in lumea reala".

Ma inclin.

Eu chiar am o mare problema in ce priveste iertarea N-am reusit niciodata sa iert , oricat de mult mi-as fi dorit asta.Daca greseala e minora, atunci ma razbun si uit ca cineva a gresit, nu pastrez ranchiuna pt chestiile minore, dar de razbunat ma razbun mereu...Greselile importante nu le razbun, dar nici nu le pot ierta sau uita...Poate ca motivul pentru care nu razbun o greseala majora este faptul ca ar trebui sa fac ceva foarte rau, si asta nu imi pot permite.Acolo o razbunare mica, mai merge, e chiar amuzant uneori.

Mda, eternul cliseu cu copilul ucis ... Bineinteles ca i-as ierta pe cei care ar face-o. Si m-as ruga sa fie iertati si de Dumnezeu.
In acest fel, l-as ajuta si pe copilul ucis si pe asasinul sau. In caz ca as face pe razbunatorul, nu as reusi decat sa dublez raul produs si nimic mai mult. Intelegi cum zic? Rau initial + rau consecutiv = rau final dublu. Scor final Rau - Bine 2:0. Satan castiga detasat, stimati telespectatori! In schimb, prin actul iertarii, raul initial se anihileaza deoarece scorul devine Rau - Bine 1:1. Nimic nu s-a pierdut, nici macar "viata" copilului ucis (dar aici intram deja in subiecte prea tehnice), nimic nu s-a castigat, totul se transforma. Prin evolutie. Fii convins ca toti am fost pusi in fata acestei alternative, daca sa raspundem la rau cu rau, sau sa iertam. Si am tot facut aceeasi alegere gresita a violentei, urii si razbunarii, autocondamnandu-ne sa repetam scenariul pana la alegerea corecta. Din acel moment, al iertarii si acceptarii invataturii Mantuitorului, nu mai este nevoie sa ne vedem copilul zacand intr-o balta de sange...

Da-mi voie sa te informez ca Brancoveanu a fost intrebat de 3 ori pe esafod de gadele turc daca se leapada de credinta crestina. De fiecare data a raspuns "nu", si dupa fiecare raspuns si-a vazut cate un copil ucis, a treia oara fiindu-i retezat lui capul. Ca urmare a acestui martiraj, te mai anunt ca entitatea intrupata in Domnitorul Constantin Brancoveanu a elevat intr-un Cer superior, unde ii regasim si pe alti Sfinti Martiri. Consulta un Sinaxar sau un calendar crestin-ortodox. Vei fi uimit cati au ales sa ierte, chiar cu pretul propriei vieti.

Bine te-am gasit, pe tine si pe lumea ta reala.

Si atunci hai sa-i iertam pe toti criminalii si violatorii si hotii...Nu de alta, da' asa au ocazia sa mai faca si-a doua oara si-a 3-a oara...
Cat despre Brnacoveanu, erau alte timpuri, alte circumstante si era vorba de alte povesti....

@RZA

Iti doresc sa devii parinte , mai inainte de toate , cand ai ajuns , mai vorbim .
Asta la "eternul cliseu" , asa cum numesti tu .
Exemplu dat de black ice este perfect .
Poti sa ierti in viata multe dar niciodata pe cel care ti-a ucis copilul .

off topic : Incerca sa accepti si parerea celorlalti , este un forum de discutii , nu de impunere a punctului tau de vedere .

Socoteala sufletelor, aia cu Rau- Bine 2-0, e oarecum gresita. Aplicarea legii talionului nu se facea de dragul razbunarii, ci in scop profilactic ("cine face ca ucigasul acesta, ca el o s-o pateasca!"). Ca atare, potentiali alti ucigasi sint descurajati sa-si puna in aplicare planurile ... ma rog, nu se stie citi renunta la planurile lor asasine ... nici unul, unul, doi, o mie ... dar oricum in dreptul Binelui poate fi si alta cifra decit zero.

@RZA: Mda, o sa bag si eu eternul cliseu cu diferenta dintre vorbe si fapte, asta apropo de fiul ucis ...

@ afrodita:
Ba da, noi sa-i iertam si justitia sa isi urmeze cursul si sa aiba grija sa nu existe recidiva. Asta am spus prima data, asta iti spun si acum.

@Zed:
Tu ma "creditezi" din start cu incapacitatea de a ierta pe un potential asasin al copilului meu. In plus, ma trimiti la colt spunand ca vei discuta cu mine numai cand voi fi si eu parinte. Am sa te rog sa imi accepti intai TU parerea pe care o am despre iertare si apoi sa imi faci recomandari.

Absolut corect. Motiv pentru care legea talionului a si functionat. Prin Hristos insa, am primit noua lege, cea a iubirii si a iertarii. Pentru a aplica aceasta lege, trebuie sa pornim de la premiza ca legea talionului (care constituie o perpetuare a violentei) este doar o solutie partiala, asa cum tu singur ai sesizat

. Rezolvarea intrinseca o constituie deci noua lege, in care raul se anihileaza. Credinta mea sincera este ca Iisus ne-a adus o lege mai buna decat cea a talionului. Personal, voi incerca s-o aplic intotdeauna, altfel ar insemna sa ma dezic de o parte din mine insumi. Voi faceti cum vreti, de aia aveti liber arbitru.