nu rade, numai ea poate asta...

Ma refer la o moarte totala, nu doar fizica. Unde moarte=disparitie, dizolvare, anihilare. Nu ma refer la moarte cu sensul metafizic de transformare sau schimbare. De-aia zic ca daca mori, mori, nu mai are cine sa fie nemuritor. Oricum, "not even death is permanent".

..suntem prinsi in capcana asta...


..Mmoarte totala ...????..nu exista !.

...si uite cum imi dai prilejul, acum, in prag de primavara, sa imi amintesc de Walt Whitman:


...caci mugurul fraged dovedeste, ca moarte de-a pururi nu este...

Acest topic a fost editat de The Dude: 2 Feb 2014, 09:48 PM

Orice e posibil, inclusiv moartea totala(si zic asta constienta fiind de existenta ciclului reincarnarilor). Probabilitatea asta e atat de infricosatoare incat nici nu vrem sa concepem asa ceva. Dar ea, probabilitatea oricat de mica, e acolo.
Frica de moarte cred ca e cea mai profunda frica a omului. Nu stiu de unde ni se trage, devreme ce a muri e la fel de natural cu a ne naste. S-a ajuns in asa negare incat varsta unora e motiv de depresie.

Un lucru e sigur: Viata se trasmite pe cale sexuala si nimeni nu scapa viu din ea.

Acest topic a fost editat de leirn: 2 Feb 2014, 10:40 PM

..sunt doua...

daca pentru al doilea am mai gasit ceva asemanator la Jim Morrison (The Doors) - No One Here Gets Out Alive..pentru primul si pentru asocierea lor: jos palaria

Mi-a zis azi cineva ca-s incapatanata. Mi-au mai zis si altii. Asa e. Treaba sta in felul urmator: daca tu ma vezi ca fac lucrurile intr-un fel si-mi sugerezi sa le fac in alt fel numa' asa ca sa nu taci, eu voi face tot ca mine.
Voi face cum zici tu daca imi explici cu argumente pertinente de ce metoda ta e mai buna ca a mea. Daca ma convingi, facem ca tine. Dar daca pur si simplu prezinti o alta varianta care e cel mult la fel de buna ca a mea, nu am de ce sa iti urmez sfatul. E logic si simplu.

Nu mai sunt cum eram, nu mai cred ce credeam. Ia sa nu mai caut eu confirmari. Cum era aia de la Nike? Just do it. Posibilitatile sunt nelimitate. Intotdeauna. Daca ar fi sa renunt la tot ce stiu si sa pastrez doar o propozitie, una singura, aia ar fi: AI INCREDERE (in tine).
Restu' sunt aiureli. Pe care eu continui sa le citesc/spun/scriu si in care continui sa cred. Noah, si ce daca?!

"Why do we fall in love so easily Even when it's not right? "

Chiar asa. Da' ma abtin. Pentru ca nu duce prea departe, pentru ca ar fi doar in joaca, pentru ca...gandesc prea mult? Nu gandesc mult, gandesc bine. Mdeh, atunci n-am de ce sa comentez. I cand handle it.
E un pattern pe care l-am mai reptat: stiam ca nu pot merge in profunzime cu cineva, dar ma bagam ca imi era simpatic si speram ca poate... El se indragostea, eu pan la urma trebuia sa plec, el suferea. Dar de la inceput stiam ca va fi asa si mereu am avut dreptate, da' am incercat in speranta ca ma insel. Nu mai repet. Poa' sa-mi placa oricat de mult, daca stiu ca voi rani persoana respectiva pentru ca va ajunge sa se indragosteasca de mie iar eu nu voi oferi feedback, mai bine nu. This time I know better.


Acest topic a fost editat de leirn: 8 Feb 2014, 10:42 PM

Acu' nu inteleg cat e dorinta de a ajuta cand simt ca cineva ar putea sa faca util ce ofer eu si sa isi revina dintr-o stare, si cat e patternul de care vorbeam. it was just one hug, dar m-a lasat fara aer, pentru ca am simtit ce simtea si el. Nu legat de mine, are propriile framantari, dar eu pot da heal la unele chestii si mi se pare de datoria mea sa o fac. Si nu are treaba cu vreun romantism, e ca un panaceu. Ca si cum as face un ceai de tuse care ii face bine cuiva care tuseste. Nush...sper sa fie doar asta, nu si patternul. I'll go with the flow, mai vad eu dupáia ce o mai fi.

Am starea aia in piept, am avut-o si azi-noapte cand m-am uitat pe pereti fo 2 ore ca nu mai reuseam sa adorm. O observam, nu are nicio logica si nici nu situ sigur ca e a mea. Nu initiez niciun contact...daca simte, ma cauta el. Nu vreau sa fac vreo gresseala sau sa ranesc pe cineva.

Si daca...asta cu "ranesc pe cineva" e doar in capul meu, doar pentru ca s-a intamplat pana acum? Intuitia zice ca nu, ca e pe bune si ca tre sa fiu atenta. FAcem ca ea.

Alalta-ierinoapte am visat ca eram intr-un fel de castel, apoi m-am transformat in liliac, ca eram si un pic vampir, si zburam, dar vulturii zboara si ai sus, asa cam-am facut vultur.
Azi-noapte am visat ca eram pe un fel de piramida, dar la mine insat, si vedeam multe stele, in sensul ca era ca si cum bolta cereasca o vedeam din ambele emisfere ale pamantului. Eram cu bunicul, cu o sora si un frate, mergeam sa scoatem la suprafata niste cadavre, altfel nus care oameni mureau. Cadavrele erau intr-o cripta care era intr-un spital unde oamenilor li se punea ceva in apa ca sa devina letargigi si sa se poata face experimente pe ei. Sora-mea a vrut sa bea apa, eu i-am zis a nu bea, apoi am evadat de-acolo. Ea nu a vrut sa iasa. Si nu mai stiu...Oricum, cerul ala...

Am momente cant te invidiez pentru cate visezi ! Faci tu ceva special ...... am avut niste experiente cam ciudate in ultimele saptamani generate in principal de lipsa somnului . Lasand gluma la o parte la modul cel mai sincer cum reusesti sa ai visele astea mai mereu ?

Pai...nu fac ceva anume. Probabil pentru ca acord atentie mare viselor, si ele devin mai vii. Apoi, tinand cont ca ma intereseaza aspectele ezoterice si ca preocuparile astea ruleaza in background, => vise de genul.
Ai grija de somnul tau. E important pentru sanatatea si bunastarea ta in toate planurile.

A moment of silence, with Kikki Dee.

"In mintea mea esti tu..."
Treaba a fost cum am scris eu mai demult: " Poa' sa-mi placa oricat de mult, daca stiu ca voi rani persoana respectiva pentru ca va ajunge sa se indragosteasca de mine iar eu nu voi oferi feedback, mai bine nu. This time I know better."

A trebuit sa aplic ce am zis mai sus. Stiu ca nu ar duce prea departe si stiu ca l-as rani. Dar tin la el, ma gandesc la el... He's a friend. Si pentru prieteni faci lucruri bune, nu-i ranesti, chiar daca asta inseamna sa uiti ca ai tu o pasiune de moment. Mdam... He's cute, iar eu ma abtin. Asta inseamna ca am invatat lectia? Era cazul, macar la restanta.
Cum ar veni, sa te bucuri de ce e frumos, sa stii cand sa vii, dar si cand sa pleci.

Rezonanta energetica e aia care apare intai in instinct, abia apoi in logica. Logica zice sa incerci, intuitia zice sa mergi mai departe. Si, dupa cum spunea un mare filosof in viata de la dek.o: "Intuitia bate la cur logica.". Iti urmezi inima, da' sa iei si creieru' cu tine.

Am inceput sa setez limite cand vine vorba de iesit si pierdut vreme, altfel nu apuc sa am grija de mine. Am facut din somn o prioritate, nu mai ies in oras in timpul saptamanii daca asta presupune sa nu ajung acaa in timp util. Poate 1 data/luna am voie sa fac o exceptie, dar cam atat.

Azi mi-a fost un pic rau de la stress. M-am consumat ca de ce nu m-a sunat ieri. Nu am o chestie cu asta, in sensul ca si eu am zile in care nu sun, e natural. Dar am avut neste feelinguri ca ceva nu e in regula... Inca le am, desi ne-am vazut azi. Nu am zis nimic, nu am intrebat, ca nu imi place sa frec la cap oamenii. Senzatia mea e ca omu' mai umbla si prin alte "case". Noi nu avem o relatie inca, eu pentru ca nu-s sigura cat de departe putem merge, el pentru ca...nush. Nu-l cunosc, de fapt, si nu am incredere in el. Nu stiu daca n-am incredere din cauza situatiilor de acum doi ani sau din cauza ca intuitia mea ma avertizeaza. Momentan caut dovezi sa am incredere, dar l-am prins ca mintea...nu pe mine, pe altii, cu chestii marunte. Cine minte pe altii, o sa-si minta si partenerul, pentru ca asa e setat.
Eu nu vreau din astea, nu am chef de mutre si toane nici sa le fac eu, nici sa mi se faca. Si nu accept jumatati de masura. Nu vreau sa-l ranesc si poate inconstient caut motive sa ma raneasca el, pentru ca eu pot duce. Adica mi-e mai usor sa trec peste daca eu sunt cea care sufera, decat daca eu fac pe altcineva sa sufere. Eu stiu sa imi revin, dar pentru ce provoc altora ma consider mega-responabila.
Nu stiu ce sa cred...dar daca constat ca e cum am eu impresia la ora asta, I'm out. Tre sa cercetez problema subtil si cu bun simt, adica fara faze nasoale gen intrat pe facebook-ul lui si alte prostii din astea. Nu, o sa fac totu' civilizat, fara sa invadez omului intimitatea. Cercetari high-level, cum ar veni. Aia deja cere skill.

Acest topic a fost editat de leirn: 28 Mar 2014, 07:14 PM

It was all in my head. Paranoia...gen. Oh well, ma duc pe-afara, pentru ca soare si pentru ca sport.

Instinctele mele stiau ce stiau. Am avut dovezi concrete, le-am prezentat si am incheiat. Fara drame si fara reprosuri. Suntem oameni maturi, nu avem de ce sa stricam o prietenie, dar nici de ce sa continuam. Inca o data mi se confirma ca intuitia e cea mai in masura sa spuna daca ceva e adevarat sau fals.
And now I feel...free.

..sau poate ca.....


...poate ca nimic nu e prestabilit...
Poate ca fiecare are dreptul la o a doua sansa.....



Doamne...daca toti oamenii din lume...pentru o data: daca toti oamenii din lume






Leirn: fa tu sa se intample asta....

Acest topic a fost editat de The Dude: 6 Apr 2014, 07:06 PM

Eu nu dau a 2-a sansa, eu dau mai multe de obicei. But once I'm done, i'm done.

ai inboxul full

rezolvat, dar nu a intrat mesaj nou. Poate ca trebuie retrimis?

Nu imi mai vine sa scriu aici. Continui sa scriu pentru ca scrisul e util, dar intr-un mediu mai intim. Si e ok asa deocamdata. Mai vin si aici, dar nu chiar cu toate, ca inainte. S-a produs o ruptura de cand am avut si eu secrete, apoi imi era frica sa nu citeasca cineva si sa afle cine nu trebe ca am fost cu persoana nepotrivita. Yeah, the old story. Dar de-atunci nush...nu mai e totuna. Ramane sa evaluez in ce masura atitudinea asta e construtiva.

10.04.2013
Am visat luna si cum se rotea in jurul pamantului, parca prea repede. Nu era luna pina, dar era in crestere, cam la 3 sferturi. AM mai visat si ca vroiam sa scap de o geanta neagra. Apoi ca eram la pescuit cu unii, si un copil, care aprins un peste si l-am rugat sa-i dea drumul. Era la rau, dar intr-o zoa unde era apa foarte adanca, "ca la mare". Si mai spre adancime vedeam pesi sau ce o fi fost, mari si lungi, cam ca tiparii. Erau si cristale acolo pe mal.
Cand m-am trezit am vazut prin casa pe jos o chestie rotunda si rosie, ca aricii aia de gel sau guma, moi. Nu cu tepi, cu tentacule din alea subtiri cum au jucariile de la tarabe. Nu mai stiu daca era langa altceva.

ce culoare aveau cristalele ?

Transparente unele, altele albe, erau si cateva roz si rosii. Nu mai stiu care ce fel era pentru ca am uitat din detaliile visului.

Sursa emite semnal, tradus ca un traseu cu timp, spatiu si evenimente, care ajunge la alta Sursa. Treaba aia se numeste iluminare, iar semnalul e numit "Eu". Descriere rudimentara, incompleta si deformata, pentru ca mintea e 3D iar fenomenul e dincolo de asta. Ha...?!

..ce mai visezi Lerin..???..ca la mine onirismul e taaaaare activ zilele astea....si sunt numai cosmaruri apocaliptice si suspectez o mare tulburare in Forta...

Elaboreaza.
Ca tot veni vorba:

13.05.2014
Azi-noapte am visat ca eram acasa la Bistrita da' nu prea, era si Octavian pe-acolo, si Leana cu Unchiu' Sandu, care avea ochii curati.
Dup' aia parca eram o femeie in capot alb si ma durea undeva in stanga - splina. Dar nu era durere, era ca o retinere psihologica. Si nici nu situ daca eram eu. Cand ma intrebam care-i faza, s-a schimbat decorul si era o casa japoneza, mobilata in stilul ala, cu hartie/tapet pictat negru si alb. Aveam un kimono tot asa, negru si alb. Eram in pat cu cineva, apoi a intrat sotul meu in casa, ne-a prins si m-a omorat cu sabia pe care a bagat-o in splina. Nu stiu daca eram sau nu eu, ca vedeam scena si din afara, apoi il vedeam pe el suparat, langa cadavru. Ma/o iubise.

Nu stiu cat de mult e amintire din alta viata si cat e avertisment. Pana la visul asta nu mi-am dat seama ca imi fac rau stresandu-ma si ca ata imi slabeste(deocamdata doar energetic) splina.

Puteam sa o sfatuiesc sa nu se duca. Sa o conving ca e bine unde e, ca bla-bla. Pentru ca unde se duce, ma voi duce si eu, asta daca nu cumva locul ei a fost ultimul. Inca nu stiu raspunsul in ce ma priveste, dar pentru a fi sigura de succes, puteam sa ii zic ei sa nu se duca. Dar am convins-o sa plece, pentru ca asa e cel mai bine pentru ea. Si pentru ca principiile dupa care traiesc nu-mi permit sa invat pe cineva "de rau". Trebuie sa spun adevarul, chiar daca consecintele nu ma avantajeaza neaparat.
Da, sunt mandra de mine, dar nu despre asta de vorba. Evenimentul trebuie sa fie un reminder, un exemplu despre cum trebuie sa procedez. Senzatia de "inima usoara" si constiinta curata e mai importanta decat orice beneficiu. And this is love...sa indrumi pe cineva spre unde ii e bine. Nu ma intereseaza texte de genul "da, dar uneori tre sa-ti urmaresti intereele blablabla", pentru ca sunt interese superficiale care fac poleiala stralucitoare, dar slabesc interiorul.

Va sti el Universul unde trebuie sa ajung si de ce. Aparent, am control, facut tot ce trebuie, cum trebuie. Aparent. Dar imbarligate sunt caile Cosmosului.

Viata ma sustine. Intotdeauna. Am vrut ceva, si ce am vrut eu a coincis cu planurile Universului => s-a intamplat. Nici nu stiu cum sa zic un "Multumesc" cat mai departe in Univers, sa se auda.
Toate semnele mi-au aratat, dar eu ma indoiam si ma stresam. Existenta comunica tot timpul cu omul, dar mesajele sunt pe cat de directe, pe atat de criptate de ceea ce ne-am obisnuit sa vedem.
Tot ce a fost, tot ce e si tot ce va fi, e God's will. Si indiferent ce ar insemna asta, multumesc.

The most beautiful eyes...si nici macar nu-s albastri sau verzi. For f**k's sake! O fi de la luna, de la PMS... Inlove with the eyes, not knowing the owner's name...yet.

Acest topic a fost editat de leirn: 20 Jun 2014, 07:30 PM

Mi-a trecut intre timp, but more to come.

Azi-noapte am visat ca eram langa strabunicul, care tocmai murea. Vedeam cum i se usca pe oase carnea, arata ca si cum se usuca carnea in afumatoare, si ii vedeam si oase din loc in loc; ii cazuse o mana. Nu aveam ce ii face, oricum murea, puteam doar sa il asist sa-i fie mai usor. Nush ce inseamna asta. A murit cand eram eu mica si nu am avut un feeling anume legat de asta. Stiu ca pot face moartea mai usoara pentru o fiinta, am mai facut asta, dar nu inteleg care-i faza cu visul asta.
Iar s-a repetat faza cu sunetele. M-a facut sa cred ca sunt in autobuz si ca venisera controlorii, nu aveam un stress cu asta, doar ca unul imi puese antebratul la gat. Nu simteam vreo amentintare, doar ca trebuia sa stau cuminte pana inspecteaza ei. M-am trezit si ma intrebam de ce se aude coolerul de la laptop, ca nu era pornit. Si nu era. Nu inteleg de ce actioneaza asa, dar incepem sa vorbim aceeasi limba, mai analfabet asa la inceput.