Cu siguranta nu le prieste clima

Ceea ce am aratat este ca patronii au interesul sa angajeze mai putin fata de numarul real de locuri de munca, am aratat ca un procent relevant de somaj (5%, de ex.) este in folosul angajataorilor, ca marile corporatii, tipice capitalismului, duc la sporirea somajului, ca in tarile capitaliste somajul este intre 2 si 4 ori mai mare decat intr-o tara ramasa socialista si cu traditie socialista si ca in Romania imediat dupa 1989, somajul era sub 1%, pe cand ulterior a variat intre 6% si 9%. Toate acestea dovedesc ca somajul sporeste in capitalism. Nici nu am zis si nici nu e necesar ca ar exista o tendinta continua, infinita, de marire a somajului in capitalism, fara ca asta sa insemne ca somajul nu e sporit in capitalism. Nu ai raspuns nici pana acum la aceste argumente ale mele, sustinute si de specialisti si de studii academice.



Iar deviezi discutia si raspunzi ca sa te afli in treaba. Nici nu am spus ca toata lumea ar trebui platita regeste, am spus insa ca afirmatia ta conform careia in economia de piata angajatii impun regulile este falsa ori, in cel mai bun caz, adevarata pana la un punct doar in cazul unei minoritati de angajati.



In socialism, angajatul va plati ca si acum impozite, e adevarat. Dar in capitalism, pe langa impozite, lui i se retine o parte importanta care ii revine patronului.



Dupa intense negocieri intre sindicate si patronate, salariul minim a crescut de la 390 RONI la 500RONI. Adica de la stadiul de muritor de foame, la stadiul de muritor de foame. Si la stat se fac avansari, se dau prime, iar legislatia muncii e respectata mult mai atent decat la privat, unde nu ai nici macar garantia ca ti se da salariul la momentul stabilit si te poti trezi dupa 6 ani ca nu ti s-au platit contributiile la stat.



Ti-am explicat ca nu se poate sustine ca somerilor din capitalism le-ar fi mai bine decat angajatilor din Cuba. In rest, poate ca inca se asteapta sa gaseasca un loc de munca la ei in tara, poate din cauza legislatiei din tara lor si/sau a Cubei le e greu sa emigreze, poate ca economia Cubei raspunde suficient nevoilor interne fara sa faca angajari suplimentare, poate nu le prieste clima etc. Explicatiile astea nici nu mai conteaza si n-are rost sa continuam, ca aici nu e topic despre emigrari.



Liberalizarea preturilor a inceput din 1990 si traim totusi de 17 ani intr-un sistem ce permite existenta afacerilor private. Cam cat ar trebui sa mai asteptam pana vedem `luminita de la capatul tunelului`? (asta fiind egalarea performantelor economiei socialiste).



Pt. ca la sate agricultura e la pamant, zeci si sute de intreprinderi de stat au fost desfiintate ori privatizate in numeroase orase, astfel incat populatia de acolo, daca nu a plecat din tara, a venit in cele cateva mari orase unde s-au concentrat firmele. Nici macar asta nu ar fi marea problema, dar anul acesta constructia de apartamante in Capitala de la stat este 0, pe cand in ceausism se construiau in medie 20.000 numai in Bucuresti. Iar apartamentele din noile complexe private, atatea cate sunt si alea, au preturi si chirii prohibitive.

Mie mi se pare ca te contrazici. Cum adica nu exista o tentinta continua de marire a somajului, dar somajul este sporit?
Somajul, in capitalism, cand creste, cand scade, in functie de conditiile economice. Evident ca o corporatie sau orice firma are interesul sa plateasca doar pe cei care lucreaza si aduc un castig; intr-o companie de stat vrei sa spui ca sunt platiti si cei care nu au de lucru? Pai asta ziceam si eu ca se intampla inainte de '89; asta este una dintre cauzele pentru care sistemul socialist nu este viabil economic. Nu am ce-ti raspunde la asta: da, intr-adevar, pe statele de plata in comunism erau trecuti oameni care veneau la serviciu ca sa taie frunza la caini. Nu mi se pare un argument pentru a sustine superioritatea socialismului.

Este adevarata pentru angajatii buni. Nici nu am spus altceva. Ar fi si culmea sa impuna regulile cei ineficienti, lenesi, nepregatiti...

Partea care in capitalism revine patronului (profitul) in socialism revine statului (plusvaloarea parca se chema, din cate tin minte de la orele de "socialism stiintiific").

Adica cu 38%. Cat e rata inflatiei?
Oricum, cati angajati performanti sunt platiti cu salariul minim pe economie?

Exact asta este rolul statului: sa asigure respectarea legilor si sa-i pedepseasca pe cei care le incalca. Legile sunt incalcate atat in socialism, cat si in capitalism. In ambele sisteme vinovatii trebuie sa plateasca.

Emigrarea sau lipsa emigrarii spre Cuba este un argument in discutia despre dezirabilitatea conditiilor cubaneze de munca si viata. Conditiile din Cuba sunt argumentul tau in sustinerea superioritatii comunismului, deci acest argument cade.

Asta nu inseamna ca traim in capitalism din 1989. Multi ani dupa revolutie economia a fost preponderent de stat. Preturile, cursul valutar au fost controlate. Nu putem vorbi despre o economie cu adevarat capitalista cat timp majoritatea mijloacelor de productie erau in mainile statului. Iar cresterea economica constanta din ultimii 8-9 ani coincide cu privatizarea si liberalizarea tot mai accentuate ale economiei.

De fapt in timpurile trecute orase ca Bucuresti sau Brasov erau "orase inchise", in care nu puteai obtine prea usor drept de resedinta. Ai uitat calvarul celor care voiau sa obtina buletin de Bucuresti, despre repartitiile care ingrozeau studentii? Este adevarat ca s-a construit mai putin decat pe vremea "impuscatului", asta nu contest, insa ritmul constructiilor creste exact pe masura ce economia devine din ce in ce mai "capitalista".

Niciun fel de contradictie. Daca o oranduire sociala aduce somajul de la 1% la 6%-9%, inseamna ca il sporeste, indiferent daca il mareste in continuare ori doar il mentine la aceste niveluri.
Daca tu ai dreptate si in socialism existau oameni care luau salariul fara sa produca, inseamna ca socialismul este cu atat mai superior capitalismului, care si fara sa lase sute de mii de oameni fara slujbe, si in perioada de criza, a atins un nivel de performanta economica superior celui capitalist actual.



Dar in afara de minoritatea de muncitori ultra-performanti, exista nenumarati angajati care nu sunt nici lenesi, nici ineficienti, ci doar nu ultra-performanti. Cum banuim ca un patron ii da afara pe cei lenesi si nici nu angajeaza oameni nepregatiti pt. cerintele postului, rezulta ca probabil marea masa a angajatilor sunt exact cum am spus: productivi, dar nu in mod deosebit de productivi. Adica isi fac treaba. Si nu au un cuvant de spus in privinta pietei muncii.



Nici vorba! Conform carei teorii socialiste? La stat se duc doar impozitele de somaj, sanatate si cele destinate administratiei publice, ca si acum, nimic in plus.




Cresterea de la 390 la 500 este de 28%, nu de 38%, nu mai umfla tu cifrele care te avantajeaza, ca nu pacalesti pe nimeni.
Ce ma intereseaza cat e rata inflatiei, ea insasi sporita de capitalism?



Ca de obicei, tu schimbi sensul discutiei. Aici nici macar nu era vorba de socialism vs. capitalism, ci de munca la stat vs. munca la privat.
Si da, sigur ca vinovatii trebuie sa plateasca, insa in capitalism, bogatasii de la putere nu pot sa tina decat cu bogatasii din domeniul muncii, ca doar ei pot sa dea spagi groase, nu muncitorul. Tocmai de aia Dumitru Costin, presedintele BNS, declara:


http://downshiftingromania.blogspot.com/se...ile+se+adancesc

Acest topic a fost editat de Helmuth: 28 Feb 2008, 05:12 PM

Nu emigrarea in Cuba e subiectul, ci rata somajului de acolo in comparatie cu cea din capitalism. Ti-am explicat ca nu se poate spune ca somerul capitalist o duce mai bine decat angajatul cubanez (ceea ce n-ai criticat) si ca desi pot exista o multitudine de cauze de ce primul nu emigreaza, o discutie pe tema asta nu corespunde topicului de fata.



Poti tu s-o intorci cum vrei, adevaraul ramane ca nici dupa 18 ani de sfortari eroice capitaliste, nu suntem inca la nivelul din ultimul an de criza socialist, ceea ce spune in sine multe. cresterea aia economica o fi fost doar pt. o minoritate de patroni imbogatiti peste noapte, ca in rest saracia e atat de mare, incat instantele de judecata nu mai au incepand de anul acesta nici bani de timbre ca sa expedieze citatiile:


http://www.gandul.info/actualitatea/justit...ml?3927;2419390



Inchise ori nu, in majoritatea oraselor exista o sursa de venit si un loc de munca, disparute odata cu privatizarile si jafurile post-decembriste fata de intreprinderile de atunci. Daca milioane de oameni n-ar fi plecat din tara sa presteze munci necalificate, in Romania acum s-ar fi murit masiv de foame.



Cum in orasul cu cele mai multe locuri de munca din Romania, Bucurestiul, ritmul constructiilor va creste in 2008 cu fix 0%, inseamna ca economia numai capitalista nu e. Ca sa vezi, eu traiam in socialism si nici nu mi-am dat seama!

Inseamna ca tu ai trait inainte de '89 in alta tara, de poti vorbi despre performante economice superioare in vremea lui Ceausescu...
Ca sa faci o comparatie edificatoare ia doua tari care au plecat de la acelasi nivel in urma cu niste zeci de ani, in conditii asemanatoare, si una a ales calea capitalista, iar alta cea comunista. Nu are nici un sens sa cumpari Romania de dupa 50 de ani de comunism cu Romania care abia a devenit capitalista. Stai sa treaca 50 de ani...
Compara situatii asemanatoare: Germania Federala cu RFG, Coreea de Sud cu Coreea de Nord...

Ba au, prin sindicate. Ei sunt cei care au obtinut cresterea de la 390 la 500 RON (a fost o greseala de tipar sa scriu 38 in loc de 28, scuze! ), nu cei ultraperformanti.

Ca sa constati ca veniturile clasei muncitoare sunt in crestere reala.

Nici emigrarea nu-i subiectul, nici rata somajului din Cuba, ci faptul ca fericirea dintr-o societate egalitarista cum este Cuba nu este ravnita de cei care traiesc in lumea libera.

Dintre care cel putin primii sase au fost ani de frana ai procesului de liberalizare si privatizare... Acolo unde s-au realizat reforme rapide, ca in Polonia, Ungaria sau Cehia, anul 1989 a fost depasit de mult. La noi s-au facut reforme cu frana trasa si exact asta-i motivul pentru inapoierea actuala, fata de vecini.

Ritmul constructiilor nu este zero, se construieste peste tot. Dar nu mai construieste statul.

Pai hai sa vedem ce se intampla in societatile liberale, capitaliste, dupa 50 de ani.


http://www.workers.org/ww/1998/dg1105.php

Statisticile se mentin si in 2004. Conform profesorului Edward Nathan Wolff de la U. din New York,


http://www.econ.nyu.edu/user/wolffe/LevyQu...LFFSept2004.pdf

Nu e deci de mirare ca in familiile americane, membrii apti de munca sunt fortati sa isi ia doua slujbe iar numarul de oameni ajunsi in strada e in continua crestere:


http://www.usatoday.com/money/perfi/genera...dle-cover_x.htm

si


http://www.usatoday.com/money/economy/2003...-homeless_x.htm

Asta inseamna liberalism, bogatii tot mai bogati, saracii tot mai mult sub limita saraciei.



Asta nu e crestere, e cinism si o bataie de joc.



Mda, ignori in continuare argumentul meu ca somajul cauzeaza grave probleme de sanatate, scurteaza viata, si un somer nu poate atinge niciodata varsta de 77 de ani care este media in Cuba. Dar o dai cu emigrarea, desi ti-am dat si alte explicatii posibile legate de emigrarea spre Cuba si nu ai raspuns nici la ele.



Se construieste, sigur ca da: supermarketuri, cladiri de birouri si vile. Si uneori complexe rezidentiale private, cu costuri la apartamente prohibitive si chirii peste salariul mediu.

Tin sa mentionez ca discutia s-a mutat de la placeri ieftine la comunism.
Asta a fost scopul.

Pai ne-am chinuit aici sa-l ascultam 30 de pagini ca sa ne spuna ca era bine pe vremea lui Ceasca? Pai era de mult in beci chiar si cu teoriile lui, pe vremea lor...unde mai pui ca nu aveam nici calculatoare sau internet.

Pai ce sa se intample, culmea, cu toata exploatarea si cu tot somajul si cu toata saracia din Vestul capitalist, oamenii din Estul comunist au iesit in strada si au rasturnat oranduirea aia perfecta, nu invers... In '89 o ducea mai bine un somer din Germania decat un muncitor din Romania...

Nu mi-ai spus cati au in realitate salariul minim, cati dintre ei sunt performanti si care ar fi valoarea acestui salariu care te-ar satisface. Daca tu esti multumit cu 800 RON, de ce ti se pare ca 500 RON e bataie de joc?

Conform statisticilor Cuba este pe locul 56 in clasamentul mediei de viata. Toate statele aflate pe primele locuri sunt capitaliste.

Din moment ce 2% dintre cei mai bogati oameni ai lumii controleaza peste jumatate din averea mondiala, si, evident, toti au interesul mentinerii sistemului liberalo-capitlalist, nu a egalitarismului, e clar ca o revolutie de tip socialist ar trebui sa aiba o forta extraordinara ca sa poata tine piept unei asemenea puteri colosale.
In rest, legat de evenimentele din 1989 din Romania, Pruteanu a sumarizat excelent:





Ca asa iti place tie sa crezi, nu?



Nu conteaza, important e ca acea crestere e irelevanta, iar cu inflatia din prezent, castigul real minim e la fel sau mai mic decat inaintea negocierilor. Si asta e vorba de ceea ce au putut sa negocieze sindicatele la nivel national cu patronatul. Un salariat obisnuit sau un sindicat local, nici atat nu ar putea face.
Eram multumit cu 800 acum multe luni in urma, in prezent, cu inflatia si devalorizarea leului, imi trebuie vreo 1000. Adica de doua ori mai mult fata de salariul minim.



Asa este, insa diferenta dintre Cuba si state capitaliste precum SUA, Irlanda ori Danemarca, este mai mica de un an. Iar diferente dintre UK sau UE fata de Cuba este de cel mult 1 an jumatate. Recunoaste ca nu e rau deloc pt. o tara mica, saraca in resurse naturale, supusa embargoului de 40 de ani, care si-a pierdut principalul aliat mondial de vreo 20 de ani si care nu are o istorie colonialista si nici firme care sa se imbogateasca pe spinarea muncitorilor din tarile lumii a treia.

Cei care regreta comunismul au sansa de a vota NPC-ul in Romania si partidele similare din toate celelalte tari foste socialiste. Cum numarul votantilor partidelor comuniste este insignifiant in aceste tari, trag concluzia ca numarul celor care isi doresc cu adevarat comunismul este mult mai mic decat cel pe care il deduci tu prin interpretarea diverselor sondaje.

Nu, ci pentru ca un somer german castiga mai bine decat un munictor roman.

Cu o inflatie de 6-7% si o crestere de 28% castigul real nu are cum fi mai mic.

N-am zis ca e rau din punctul asta de vedere. Ci doar ca argumentul potrivit caruia durata vietii in comunism este mai mare, deci fericirea este mai mare in comunism, este un argument eronat.

La 1 noiembrie 2007 scriam pe blog ca placeri gratuite precum o baie, un pui de somn si o plimbare in parc sunt lucrurile care aduc cea mai mare fericire in viata, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea din Nottingham.
Dau mai jos multe alte asemenea surse de placeri ieftine sau gratuite, pentru a ne convinge ca si fara bani si averi, posibilitatile hedonistului sunt nenumarate:

* Realizing you have done the right thing no matter how badly it hurts.
* Finishing an article or writing project.
* Spending time with my girlfriend.
* Watching the snow creep slowly over the mountains from my room.
* The sound of natural running water.
* Watching your kids sleep (finally) after a long day.
* Taking a walk in the morning or after a rain shower.
* Thinking about everything that is wrong with your life while realizing that you wouldn't change it for anything.
* Having the sequel to the great book you just finished. (Especially Robert Jordan, Tolkien, Card, Friedman, and LeGuin.)
* Taking off your shoes, and if you can: feeling grass with your toes, climbing trees, catching fireflies on warm summer nights.
* Slowly savouring the first mouthfull of Guinness of the weekend, with live unamplified Irish music playing.
* To finally realize what your ultimate goal in life is.
* Learning stuff you actually care about.
* Sleeping naked with a cool breeze blowing over your body.
* Imagining!
* Getting home after a long day and seeing my two children.
* Returning home after a long trip.
* A full body massage!
* A dark room, midnight, your favorite music and introspection.
* Watching my wife sleep.
* Making others laugh.
* Playing pool in the basement.
* Taking a walk outside while it is snowing lightly.
* The feeling of freedom when you finally tell someone the truth.
* Waking up at 3:00 am and knowing you still have at least 4 more hours left to sleep.
* Sitting outside on a windy, sunny day.
* The smell of dinner cooking, in the early evening.
* Waking up on Saturday and having the sudden realization you have most of the weekend ahead.
* Sleeping with someone naked.
* Resisting temptation and the satisfaction of knowing that you have won.
* Music.
* Hot shower after gym.
* Spending a day without worries outside enjoying nature.
* Taking a nap in the sun, flat on your back.
* Finishing anything without giving in.
* Enjoying nature, and being completely away from society, and the madness of man-made technology.
* Finding a $5 bill in an old jacket pocket.
* Eating freshly picked fruits.
* Smelling fresh baked bread.

Pentru alte exemple, vezi: http://www.ocf.berkeley.edu/~wrader/pleasures.html

ROMANII INCEP SA SE DESTEPTE

In ciuda climatului socio-politic viciat de capitalism, iata ca tot mai multi romani incep sa inteleaga superficialitatea materialismului promovat de capitalism si sa se apropie de valorile cu adevarat demonstrate ca sporind fericirea.
Din ziarul Gandul de azi, 6.05.2008 aflam ca mentalitatea romanilor s-a schimbat, ei nemaivazand succesul ori frumusetea fizica importante pentru bunastare si succes in viata.


Articolul, semnat de Miruna Covaci, se afla la:
http://www.gandul.info/actualitatea/frumus...ml?3927;2434941

Intr-o alta publicatie, Compact, una dintre cercetatoarele autoare a studiului scrie ca "Nu mai e esential sa ai multi bani sau sa ai notorietate pentru a fi perceput ca om de succes - asta devine un model de anti-succes", a declarat Cristina Craciun, Research Executive al Synovate.

Grafic, succesul, in viziunea romanilor este atins prin urmatoarele trasaturi sau actiuni:

Pai si ghici cine are timp de hobbyuri la noi? Patronul care are o gramada de bani si program cum vrea el, sau muncitorul care trudeste de dimineata pana seara pe santier...

Comunismul inseamna (si) foarte multa munca, ori tu erai anti munca...

Corect, in capitalism patronatul este categoria privilegiata, care munceste cel mai putin si castiga cel mai mult, dupa cum am aratat, printre altele, si aici: Cine munceste si cine se imbogateste in capitalism . La fel de adevarat este, insa, ca exista si numerosi angajati care desi au tot ce le trebuie, prefera sa munceasca in exces din ambitii pur materialiste.

Ceea ce conteaza insa este altceva: faptul ca mentalitatea oamenilor se schimba. Chiar daca extrem de multi in prezent sunt fortati sa munceasca zi-lumina pentru a-si acoperi nevoi necesare precum chiria, ratele la aprtament, hrana etc., se pare ca romanii se apropie de adevar si inteleg treptat ca valorile promovate de capitalism (foame de bani, publicitate, vedetism etc.) sunt lipsite de continut. Este foarte bine si ca asa-zisele modele de pana acum--imbogatiti, smecheri, vedete--incep sa fie din ce in ce mai contestate si vazute ca modele de anti-succes: vederile critice, chiar dispretuitoare fata de acestia, laolalta cu abandonarea materialismului si consumerismului, nu pot duce in practica decat la abandonarea capitalismului si preferinta catre socialism. In care nu imbogatirea conteaza, ci satisfacerea nevoilor de baza ale tuturor membrilor.



Nici vorba, comunismul inseamna dictatura proletariatului, adica o societate pe gustul si interesele celor care muncesc. Cum munca in exces nu poate fi o varianta aleasa de buna voie de acestia, in socialism este foarte probabil ca nr. de ore muncite sa scada. Nu degeaba socialistul Hugo Chavez a propus cu putin timp in urma ziua de munca de 6 ore.

Pai poate eu nu vreau sa muncesc? In istorie se gasesc foarte multe contra exemple....



Pai si atunci nu e mai simplu sa incerci sa fii patron decat sa pornesti o revolutie?

Din blog:
„Hard-working boss? Most employees disagree
NEW YORK (Reuters) - The vast majority of U.S. workers say they work much harder than the president of their firm, according to a new poll from employment advertising company Monster.

Pai nici nu-i de mirare! Munca intelectuala (mai ales cea manageriala) da impresia de stat degeaba pentru necunoscatori!

SA-I IMPOZITAM LA SANGE PE BOGATASI

Mirko Bagaric este profesor-doctor in drept la Universitatea Deakin din Australia. La randul sau, James McConvill este doctor in drept si a activat, printre altele, ca senior-lector in drept la Universitatea La Trobe din Melbourne.
In anul 2005, cei doi au publicat in publicatia academica Pittsburgh Tax Review, Vol. 2, Nr. 2, pp. 65-91 un articol intutulat „Stop Taxing Happiness: A New Perspective on Progressive Taxation”.

Sumarul articolului
Articolul argumenteaza in favoarea taxarii consistente a bogatasilor. Argumentul decurge dupa cum urmeaza: 1. studiile empirice recente demonstreaza ca banii au un efect limitat asupra fericirii. 2. banii sporesc consistent fericirea doar a celor de sub pragul saraciei. 3. oamenii bogati nu sunt mai fericiti pentru ca au bani in exces. 4. deci averile bogatilor trebuiesc impozitate cat mai mult, iar banii astfel rezultati sa ajunga la cei de sub pragul saraciei.

In cuvintele autorilor
„In a paper which is shortly to be published in the Pittsburgh Tax Review, we contend that a wholesale reform to tax law and policy is necessary. We base our proposal on emerging empirical evidence on what makes individuals happy (the new ‘happiness movement’ was the subject of a special issue of Time magazine in January 2005). This evidence highlights that there are common factors that have emerged about what contributes to (or detracts from) the happiness of individuals – which is important given that happiness is the ultimate human objective. While noting the diversity in the range of activities through which people choose to express themselves, the studies show that at the base we are not that different after all.”

Ce ii face fericiti pe oameni
„We can now confidently identify the things that make people happy. These include enjoying a high degree of liberty, so that people are free to pursue their individual goals, a sense of participation and control in the activities that one engages in, close personal relationships and good health. We also know some things that do not make us happy. One of these, generally speaking, is money.
The extent to which money impacts on human happiness is as follows:

(i) People that are very poor are unhappy because they cannot afford the basic necessities of life;

(ii) Extra money in excess of that which is necessary for a person to have an average standard of
life has no meaningful impact on happiness;

(iii) Large wealth disparities cause unhappiness for the less well off (due to what psychologists refer to as ‘reference anxiety’- or more commonly, ‘Keeping up with the Joneses’); and

(iv) The unbridled pursuit of wealth is detrimental to happiness.

These premises have telling implications for the manner in which taxation is raised and also some implications concerning taxation expenditure. First, it is important that every citizen in the community has means that are sufficient for them to afford the essentials of life. Thus, we must continue to raise taxation.”

Bogatasii trebuie sa plateasca mult mai mult
„Secondly, the rich should pay more tax. A lot more. Why? Simply because they can and they derive no actual advantage (in happiness terms) from their wealth – which can be used far more effectively to support the poor. The rich might think that money is important to them, but this is misguided and as a community we should not let such delusions guide important social policy.
This approach may have the effect of discouraging people to earn vast sums of money and thereby diminish the economic output of a nation. There is some evidence that the rich vote with their feet and avoid high taxing nations. However, this risk should not weigh so heavily as to play an influential role in taxation policy. As is now evident, a few dollars less in a community will not diminish net happiness. Moreover, less 'mega-wealthy' individuals in a community will mean less scope for unhappiness stemming from wealth disparity and the materialist pursuit of more wealth by the already wealthy. Thus, encouraging the mega wealthy to earn less or leave the jurisdiction is probably a good thing for the community in question.”

Prezentarea de mai sus a aparut pe saitul publicatiei Lawyers Weekly si poate fi gasita la adresa:
http://www.lawyersweekly.com.au/articles/S...tion_z66580.htm

ba da, depinde de rentabilitate

Gratuit. Chiar ne place cuvintul asta. Pe mine intodeauna m-a atras. Multi vinzatori de orice am dezamagit cind dupa gratuit incercau sa-mi vinda ceva.
Este clar ca avind bani poti sa te bucuri de multe. Mai este nevoie de o educatie in a sti cum sa gestionezi aceasta pozitie sociala. Altfel se ivesc invidiosi, ciudosi, ofticosi si rautaciosi sub forma de prieteni care nu sint prieteni.

Nu e chiar asa de simplu. Daca muncesti ca sa ai bani multi, atunci trebuie sa tai din eventuala satisfactie cu placerile scumpe neplacerea muncii in exces. Dar chiar si daca ai bani multi obtinuti fara efort, fericirea nu iti sporeste. Se stie ca cei care au castigat la loterie nu sunt mai fericiti pe termen lung decat ceilalti. Nu in ultimul rand, chiar daca avand mai multi bani ai o gama mai larga de alegeri, acest fapt nu inseamna ca vei fi mai fericit, ba chiar din contra: prea multe optiuni diminueaza sentimentul libertatii personale si produc mai degraba „paralizie” si nehotarare.

In alta ordine de idei dar tot on-topic, un editorial recent din The New York Times confirma cele spuse de mine aici: banii (si implicit placerile costisitoare) nu sporesc fericirea, fericirea e sporita de satisfactii ieftine ori gratuite dpdv financiar ca timpul liber ori compania celor apropiati. Urmarile socio-politice ale acestor stari de fapt sunt descurajarea muncii in exces si redistribuirea veniturilor de la bogati la saraci.


http://www.nytimes.com/2007/11/12/opinion/...amp;oref=slogin

Articole in romana scrise de romani ai?

Am, sigur ca am.
Bunaoara, un articol de prima pagina din EVZ, intitulat „Cum distruge societatea de consum copilaria”, semnat de Toni Dumitru, care evidentiaza urmarile deosebit de nocive pe care le are aberatia numita „consumerism” asupra societatii in general si a copiilor in special.
Citez cateva fragmente relevante:



In sectiunea intitulata sugestiv „Traind pentru a avea”, Toni Dumitru scrie: „Un studiu britanic despre copilăria modernă, „Good Childhood Inquiry“, realizat de The Children’s Society, confirmă că dorinţa copiilor de a avea mereu haine la modă şi cele mai noi jocuri de computer îi face pe aceştia să se simtă nefericiţi. Simptomele de depresie, anxietate şi alte tulburări psihice manifestate în faza copilăriei s-au înmulţit în ultimele două decenii, în prezent unul din zece copii înregistrând astfel de efecte, se arată în raportul publicat pe 26 februarie.”

Excelentul articol din EVZ nu este lipsit nici de interventii ale specialistilor autohtoni. Astfel, sociologul Hanibal Dumitrascu pune punctul de i cand declara:



La randul sau, psihologul Bogdana Bursuc afirma:


Articolul citat se gaseste integral la: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol...nsum-copilaria/

Ce invataminte e cazul sa tragem din articolul semnat de Toni Dumitru?
1. mania materialisto-consumerista, tipic capitalista a ajuns pana intr-acolo incat sa transforme pana si copilaria intr-o marfa, intr-un potential de mercantilism si profit;
2. consumerismul nu doar ca nu sporeste multumirea sau fericirea, ba chiar are efecte opuse;
3. reclamele TV trebuiesc reduse drastic si marginalizate, iar copiii trebuie feriti cu necesitate de tot ceea ce este considerat „valoros” in capitalism: imbogatire, lux, risipa, ghiftuire, vedetism, invidie, irationalitate.
Numai asa putem spera ca societatea de maine sa fie una sanatoasa, in loc de o aglomerare de indivizi egoisti, rosi de lacomie, complexe si nefericire.

Ca Horia Plugaru acum 2 ani!

Si ce relevanta are raspunsul asta fata de postarea mea anterioara si fata de topic?

Si parintii lor ce pazesc? Sau e treaba statului sa creasca copiii? Nu stiu cine e mai fericit, totusi, eu care ma jucam cu carbid si imi faceam jucarii din tevi de pe santier si umpleam becuri cu motorina si le aruncam arzand de un perete, sau astia de azi care au jucarii si calculator...

Dupa cum se explica in articol folosindu-se statistici si alte studii sociologice, parintii sunt ei insisi victime ale mentalitatii consumeriste prevalente in capitalism. Totodată, reclamele si publicitatea exacerbeaza comportamentul consumerist al copiilor facand din ce in ce mai greu ca parintii sa reziste cerintelor materialiste crescande ale copiilor.
Treaba statului e sa asigure o atmosfera propice copilariei, iar dupa cum se vede, cea prezenta nu poate fi caracterizata in acest fel.



Jucarii aveam si noi, calculatoare nu, caci nu existau in masa nicaieri in lume.
Secretul consta tot in moderatie, de pida folosirea PC-ului cu grija de catre copii si evitarea cumpararii unui numar mare de jucarii. O astfel de abundenta devalorizeaza produsul, de aceea multi copiii de azi, care au jucarii in exces, se plictisesc repede de ele, nu au grija de ele si o jucarie in plus nu mai inseamna nimic pt. ei.

Eu credeam ca rolul statului consta in apararea drepturilor omului, preocuparea de a face legi bune si a respecta principiul noninterventiei in treburile private.

"Studiile arată că fiecare copil este expus anual la 40.000 de reclame comerciale"
E exagerat. Tot orizontul lui nu cuprinde atatea elemente.

Eu aveam HC. Asa am invatat programare...


Doar pentru parintii incapabili...varianta asta e valabila si pentru statele comuniste in care parintii sunt in fabrica 12 ore pe zi.

Am mai atins subiectul capitalism-depresie in, printre altele, postarile "Capitalism si depresie" (24.01.2008) si "Inegalitati si depresie" (7.01.2008). Astazi insa subiectul a fost reluat de un ziar central, Adevarul, si este un bun prilej de a medita din nou asupra acestei probleme.
In ziarul amintit, intr-un articol semnat de Magda Serban si intitulat "Unu din cinci romani este depresiv", aceasta boala mentala care inseamna prin excelenta nefericire este pusa in directa legatura cu locul de munca din prezent si ambitiile inalte de a "reusi" in viata.



Depresia in crestere continua

http://www.adevarul.ro/articole/un-roman-d...depresiv/345676

Munca in exces din prezent este pusa din nou in legatura de cauzalitate cu cresterea necontrolata a nefericirii intr-un reportaj al ProTV-ului din 24.01.2008.

http://www.protv.ro/stiri/social/prea-mult...a-depresie.html

La randul sau, Monitorul de Neamt scria la 13 august 2007 ca romanii plecati la munca in strainatate, fie ca ramasesera someri dupa 1989, fie din dorinta de a se imbogatii, prezinta un risc accentuat de a se imbolnavi mental: "Romascanii si, în special, femeile care se întorc din strainatate cu afectiuni psihice grave nu mai reprezinta de mult o noutate pentru medicii specialisti din cadrul Sectiei psihiatrie, care au definit, în noul, „sezon“, problemele psihice ale acestora drept „sindromul stramutarii“. Chiar daca exodul locuitorilor urbei musatine în statele Comunitatii Europene a debutat în masa cu peste 15 ani în urma, numarul cazurilor de depresii cu debut în strainatate este în crestere, de la an la an. [...] Asta, pe lînga cîstigurile care, în opinia celor ramasi acasa, îi motiveaza sa lucreze în strainatate, fara însa ca sa ia în calcul cam ce suporta un romascan plecat pe meleaguri straine."
http://www.monitorulneamt.ro/stiri/?editia...p;articol=13638

Ce inseamna ca anual apar diagnosticate 23.000 de cazuri noi de depresie in Romania (numarul cazurilor reale putand fi chiar mai mare, din moment ce nu avem garantia ca absolut toate sunt diagnosticate)? Inseamna ca actualul regim capitalist, caracterizat prin saracirea crunta a unora, prin dorinta perpetua a altora de imbogatire, deci de munca in exces si ambitii sociale, este un climat daunator unui trai normal si fericit. Egalitarismul, care sustine repartizarea unor venituri suficiente tuturor, intarirea legaturilor sociale prin disparitia inegalitatilor, asigurarea unui timp liber sporit prin descurajarea imbogatirii si muncii in exces, descurajare care inseamna si renuntarea la ambitiile amintite, poate asigura o astfel de atmosfera sociala sanatoasa. Ca sa este ne putem convinge si din statisticile care arata ca numarul de depresivi s-a dublat fata de anul 1989, an considerat de varf in privinta neajunsurilor din ceausism:

Depresivii, de doua ori mai multi decat inainte de 1989

Articol aparut in ziarul Ziua la 11.10.2006: http://www.ziua.ro/display.php?data=2006-10-11&id=208889

Poate ca acum se trateaza mai multi? Numarul lor fiind constant...?

Scenarii care sa inceapa cu „poate” si atat se pot imagina oricand. Eu as putea spune cu cel putin la fel de multa „legitimitate” ca de fapt dupa 1989 nr. de bolnavi mental s-a triplat, insa interesul celor de la putere si al patronilor din presa este de a minimiza relele actuale fata de realitatea din ceausism.
Pana una-alta, Cristian Andrei spune lucrurile clar si fara a lasa deschisa vreo alta posibilitate, iar eu nu am niciun motiv sa ma indoiesc de corectitudinea lui.

Noi fact-check-uri pentru tovarasul Helmuth.

E usor sa intri in deruta atunci cand compari societati de la poluri culturale opuse cum ar fi un trib de vanatori-culegatori si baietii de pe wall street dar e mai interesant sa vedem cum evolueaza legatura dintre venituri si fericire in societati cultural-similare. De exemplu, un studiu interesant efectuat pe tarile europei, First European Quality of Life Survey: Life satisfaction, happiness and sense of belonging, Social Science Research Centre (WZB), Berlin, cercetatori Henrik Litske, Robert Anderson, Hubert Krieger and Gerlinde Ziniel face un grafic al GDP-ului (PIB-ul) corelat cu satisfactia cu viata (prima poza) si cu alienarea (a doua poza). Relatia de dependenta e clara pentru ambele masuri ale bunastarii subiective ale oamenilor. Satisfactia cu viata coreleaza puternic pozitiv cu veniturile iar alienarea coreleaza la fel de puternic dar negativ cu veniturile.