Ar trebui intrebat si taranul in legatura cu chestiunea asta...dar pentru ca n-am de unde sa il mai iau, raspund eu in loculul lui: "da coane mi-a agresat intelectul de o mainera devastatatoare tractorul dracului..."

in general chiar una foare buna...si asta inca de la inceputuri..dar crede-ma pe cuvant de partea astalalta a monitorului cam asa arati.."marcata".

spranceana, frate eu sunt unul din cei care te haituie, si trebuie sa sti ca noi facem asta metodic, calculat si exact.
Sam e o victima sigura cand reactioneaza la o reclama, indiferent care e reactia lui...secretul este sa nu te implici.

Publicitatea si informatia devin totalitare atat cat le permiti tu acest lucru. A fost mereu la fel cu toate actiunile totalitare...Ceausescu insusi s-a mentinut in dictat atat cat noi poporul roaman i-am permis lucrul asta.

ba nu e deloc asa. Eu am o casa la tara si acolo nu am curent, nu am apa, nu am canalizare. Lipsesc panourile publicitare, lipsesc ziarele si televizorul, iar singurul aparat de radio pe baterii care mai exista a sfarsit tragic in una din zile cand incerca sa "ma agreseze" cu stiri din PNL. Ai aceasta alternativa...alatruri de multe altele Tanganica, Volta Superioara, Bangla Dej, Amazon, Arhipelagul Comore....it's up to you my friend

Acest topic a fost editat de The Dude: 22 Nov 2006, 10:17 AM

Sau acasa cu televizorul si calculatorul inchise...

the Dude

nu sunt de acord. din simplu motiv ca, daca nu ma agata vizual, informatia sau publicitatea se leaga de mine auditiv, tactil sau verbal... o sansa de salvare ar fi daca informatia sau publicitatea ar fi programate doar pentru afectarea sau influentarea asupra unui simt, asa, ea este gandita pentru a atinge toate coardele..cand un simt este lezat, celalalt ar putea servi drept contrabalanta..cand sunt afectate toate, nu mai ai posibilitati de a lua o distanta...

la sigur se va gasi un destept care va propune chestia asta drept turism rural si automat devii obiect de idolatrie, exponat turistic si figura buna de suvenir...

Esti mult prea circumspect...si un picut solipsist..Nu e o conspiratie mondiala impotriva ta, iar turismul rural nu atinge cotele zonelor izolate...ar fi o contradictie in termeni.

Te poti proteja de "toatalitarismul informational", te poti proteja de reclama si pubilcitate...noi cei care te vanam ne temem cel mai mult de asta...si e un pericol mult mai concret decat iti inchipui

The Dude, e recomfortant uneori sa vezi mult optimism adunat intr-o singura persoana.

Dar ... ca tot vorbeai de locuri de "refugiu" ... din ce in ce mai des si mai apasat ni se spune ca prin 2050 "Tanganica, Volta Superioara, Bangla Dej, Amazon, Arhipelagul Comore" vor fi sub ape.

Am mai spus-o, am fost un optimist exagerat, viata mi-a mai temperat optimismul (am trecut si prin pesimism de mult, dar asta m-a ajutat sa inteleg mai bine valoarea optimismului). Nu tin sa il temperez pe al tau (cum nu tin nici sa "optimizez" pe cineva). Tin doar sa iti atrag atentia ca din pozitia optimistului temperat (care sunt ) pozitia ta, desi recomfortanta pentru mine, imi pare usor ... prea.

Acest topic a fost editat de calfa: 22 Nov 2006, 10:56 AM

E pentru ca i-ai permis vietii sa se bage in seama cu tine...Ea e cam nesimtita in general, si are multe apucaturi urate, asa ca e bine sa o ti mai la distanta. Viata e ca o piesa de teatru: poti rade de ea, sau poti plange de ea...Eu am ales sa rad...si imi face atatea zile fripte, dar si in cea mai mare porcarie pe care mi-a facuto un mic element nostim tot a existat, si el m-a ajutat sa trec cu usurinta peste

Hai sa ajungem in 2050, la ce bun sa ne facem griji de acum...Vorba mantuitorului "Save tomorrow for tomorrow, think about to day instade"...Nu mai departe decat acum 15 ani telefonia celulara era un vis frumos...cine stie poate peste 15 ani zborurile interplanetare vor fi la fel de comune ca telefoanele mobile de azi, poate vom cauta prin univers alte oaze de liniste...rapoartele insa vor ramane mereu la fel...

Mai, sunt economist ... stiu si cum se face publicitate, un mix de marketing ... legile nu sunt chiar asa de nebanuite.

Ai spus foarte bine: "cu un scop foarte precis" - sa vinzi produsul (marfa, audienta in cazul stirilor etc. - hai sa nu ne agatam doar de reclama, desi e cel mai usor de ilustrat)
Eu am alt scop - sa-mi fie 'bine', o viata buna (de fapt pe asta vroiam sa punem accentul - pe cat de diferit intelegem acest bine).
Tu, in goana dupa felia de piata incerci sa ma convingi ca 'binele' meu e chiar produsul /stirea/emisiunea/informatia ta. Sesizezi minciuna? Si unii pica in plasa. "Agresiunea' consta in redefinirea fortata a binelui, a ceea ce inseamna o viata 'buna' . Problema - se mizeaza din ce in ce mai mult, desi subtil, pe reactia pavloviana ... Bietul caine reactioneaza la recompensa- la bomboane. Noua nu ni se dau nici macar 'bomboanele' ci iluzia lor. Si suntem ingropati in iluzii.

Acest topic a fost editat de denise: 22 Nov 2006, 12:02 PM

Nu zic ca nu e asa. Cum am mai spus si inainte, consider prea putin important acest lucru. In definitiv avem puterea de a alege. Ca suntem comozi si lasam iluzia bomboanei sa ne pice in gura ca o para malaiata, asta e altceva.

Incerc sa privesc societatea, omenirea putin mai de la distanta si ce crezi ca vad? Vad ca am facut un pas imens. Acum 100 de ani majoritatea oamenilor erau niste slugi sau erau tratati ca niste slugi. Ma uit putin mai in urma si ce vad? Oameni asupriti, peste tot, pe tot de-a randul.

Pasul pe care l-a facut omenirea scapand (inca nu peste tot... din pacate) de acea forma de asuprire a omului de catre om e imens.

Faptul ca acum sunt bombardata de informatii si aleg, eventual, fie si zilnic, ceva ce doar am impresia ca imi trebuie, e extrem de putin important. in definitv orice produs/serviciu care se vinde are in spate o industrie care asigura painea altor oameni, muncitorii in acea industrie.

Conteaza ca poate ne hranim cu pareri, cu impresii, cu nevoi iluzorii, sau ca putem trai decent intr-o lume in care de zeci de mii de ani omul a fost asuprit de catre om iar acum nu mai e (nu peste tot...)?

Intr-o suta de ani omenirea a evoluat cat n-a reusit in mii si mii de ani. Sa-i cer acum perfectiunea ar fi absurd.

Traim inca intr-o lume in care se duc razboaie adevarate, ca de cand e lumea, cu diferenta ca acum le vedem in direct, la televizor.

Felina, cum am mai spus, nu fac o pledoarie anti- modernism, doar si eu ma bucur de beneficiile lui. Cu atat mai putin nu pledez pentru intoarcerea la vremurile cand oamenii erau asupriti. Dar ... riscam sa schimbam o sclavie cu alta, cea a spiritului. Sclavii noului tip de 'vicii'. Un jug 'dulce' in care ne complacem.

Mai eu sunt inginer cu state vechi, da ce se invata n-are valoare nici de doi lei (vechi)...Trebuie sa pipai mecanismele astea ca sa le pricepi functionarea...ca nu e deloc ca in carti. Din carti si din studiu primesti informatii despre principii, practica e cu totul altceva, iar studiul compensat cu practica abia ofera o indicatie pe care cei mai multi o interpreteaza gresit...de aia sunt pe lume amarati si miliardari

Stim de la filozof ca binele este unul singur...si mai stim ca el n-are nici un sens in absenta raului, si ca raul nu trebuie inlaturat exact din acest motiv...Asadar e foarte clar ca atata vreme cat nu avem rau, nu putem avea bine, e necesar sa pastram un echilibru cat mai just intre cele doua concepte. Sigur binele poate fi subiectiv insa el se raporteaza totdeauna la un sistem de valori general acceptat, si astfel binele celui care fura, talhareste, abuzeaza, editeaza aiurea prin forumuri, este foarte curand dezvaluit in adevaratul sau caracter adica ca pe un rau disimulat in bine..

Experimentul lui Pavlov a avut cu totul alta desfasurare si alt scop. Nu i se dadeau bomboane, ci hrana...si nu ca recompensa ci la ore fixe....Nu se urmarea supunerea animalului ci dovedirea existentei reflexului neconditionat.

Iluziile sunt lucruri bune pentru fiinta omeneasaca...ele o ajuta sa se descatuseze si sa isi compenseze toate nevoile pe care viata cotidiana le refuza dintrun motiv sau altul individului. Un remarcabil om de litere a observat ca .."viata apartine celor ce vor...si nu celor ce pot"...iar un alt plastician a dus ideea pana la capat: "fiecare dorinta realizata e un inger cazut"...Suntem plini de noi, suntem niste zei atunci cand ne dorim cu ardoare ceva...dar cand obtinem suntem intotdeauna deceptionati...De aia dorinta este intotdeauna superioara realizarii, si de aia promisiunea are tinerete vesnica..

Cuantificarea standardului de viata se face iarasi dupa reguli si formule de calcul. "O viata mai buna" este rezultatul unei ecuatii, si nu un joc in care metodele de masurare sau de definire se ajusteaza dupa necesitati de moment

Acest topic a fost editat de The Dude: 22 Nov 2006, 02:13 PM

Te legi de amanunte ...(am si experienta practica, stiu ca nu erau bomboane) ... si pierzi esentialul. Da, exact la un tip de conditionare ma refer.

Daca e asa (mai stim ca exista si alte teorii, dar nu conteaza aici) .... valul de oferte/informatii/solutii rapide ... sunt pentru a ajunge la acel Bine, singurul? Exact aici vroiam sa ajung.

Da. Se confunda standardul de viata (discutabil si el) cu Binele.

Cu asta intri pe teritoriul Psihologiei Buddhiste. Cel putin la nivel teoretic (adica nu pot sa afirm ca ai avea vreo legatura practica cu asta).

Ei, ca mi-ai adus aminte de acel subiect, poate ca il voi scoate de la "naftalina".

Acest topic a fost editat de calfa: 22 Nov 2006, 03:14 PM

Ce insusiri ne-am pierdut ? Care sunt viciile ? Ca posedam mai multe obiecte decat avem nevoie ?

Asta-i virgula sub Ţ!
Ca ti-au sugerat unii de ce ai nevoie neaparat, acum e beciul plin de prostii si nu mai stii cum sa scapi de ele...
Nu de alta, dar mai e si podul plin... si mai tre' sa si platesti sa le-arunci

Eu in mod normal nu ma bag la discutii atat de ilustre pt ca nu ma pot exprima pe româneste cum as vrea.
Dar dupa ce am prins aici, pot sa spun:
Cine se lasa tentat si prins de reclama si publicitate, vai de capu' lui.
De ce? ca a uitat sa gândeasca.

Asa cum a zis cineva, nu ma pun sa cotrobaiesc:
Fiecare are nevoie de o casa mai mare, de o masina mai barosana ca a lu vecinu, un job mai tare (dupa vorbe), x-cards, mobil nonplusultra, laptop la buda, ca sa fie "acceptat in societate".
Saraca de ea, daca asta e societate...

Acest topic a fost editat de Cla: 22 Nov 2006, 09:08 PM

Opt ore pe zi, cinci zile pe saptamana... Concedii... Acum o suta de ani ar fi dat oamenii jumatate din viata pentru asemenea program de lucru. Pentru programul de opt ore pe zi s-au batut sindicatele cu patronatele, a curs si sange... Cum adica avem acum mai putin timp? Dimpotriva, acum avem mai mult timp ca niciodata.

Esti o citadina, nu trebuie sa te trezesti la ora patru dimineata sa mulgi vaca si apoi sa stai la camp zi-lumina, ori cu turma de oi... Ai mai putin timp decat stramosii nostri care faceau asa in fiecare zi? Ti se pare idilica viata de acum sute de ani? Sau care-i de fapt problema cu modul de viata contemporan?

Un "Bine" absolut nu exista, fiecare isi cauta propriul sau bine. Pentru unii "binele" inseamna o casa mai mare, pentru altii o masina mai puternica, pentru altii nasterea unui copil, pentru altii bucata de paine pe care o pun in mana unui sarac... Nimeni nu iti impune sa alegi alt bine decat cel care ti se potriveste.

Traim intr-o lume diversa, in care fiecare poate alege ce vrea. Avalansa informationala este o oportunitate, nu o povara: ar fi preferabil sa nu stim nimic?

Abis, oare tu muncesti doar 8 ore pe zi? Pai vii acasa, incepe piata, curatenia, gatitul, amenajarea locuintei, plata facturilor, statul la cozi pt. nu stiu ce.
Iar sambata ce faci? Curat.
Iesi tu in fiecare week-end? Hai sa fim oameni maturi. Iar majoritatea populatiei chiar se odihneste in concediu?
Inainte te sculai tu la ora 5, dar la 8 erai adormit, Duminica si de sarbatori nu faceai nici o treaba, iti petreceai majoritatea timpului in aer liber. Si repet, imbatranei frumos, la 80 si de ani te tineai pe picioare.
In vechime te vedeai seara si in zi de sarbatoare cu vecinii, prietenii, rudele.
Era sa uit, exista messul. Iar editarea mesajelor nu constituie tot munca? Statul cu ochii in calculator?

Sa ma contrazica cineva daca vrea:
Cu cât ai mai putin de facut, cu atât mai greu îti pica sa faci ceva. DAR!:

Ca mosii nostri au stat 12 ore pe zi la livada, sub coada magarului, asta a fost munca?
Au avut grija de struguri, pomi fructiferi de toate felurile, de legume, rosii, chestii...
Si s-au plimbat cu bâta printre ele ca sa alunge copiii care veneau la furat.
Au avut si timp printre-astea sa-si faca un fluier.
Asta da stress

Nu zic ca nu au tras la plug... boii... dar:

Ajunsi acasa, nevasta a terminat deja cu " piata, curatenia, gatitul, amenajarea locuintei, plata facturilor, statul la cozi pt. nu stiu ce."
So. Seara se statea pe prispa si se uita la nori si stele, dupa taclalele cu vecinii.

De unde naiba sa faci vreun infarct la asa un mod de viata?
N-aveai ziar, venea odata pe saptamana unul care povestea ce-i in lume, la ce sa te enervezi?
Doar daca vrei sa moara capra vecinului

La televizor n-aveai voie ca bunicu se uita la fotbal, din ani in pasti.
Nu de-alta, dar a fost scump si sta in sufragerie, nu cumva sa intre prafu-n el... (va amintiti?)

Avem mai putin de facut decât ei, dar avem si timp mai putin.
De ce? Noi singuri ne impunem stressul:
"În timpul asta as fi putut sa..."
Ce tâmpenie... cred ca oamenii or uitat sa iasa un pic la pescuit...
Si cea mai mare porcarie inventata vreodata a fost ceasul desteptator.

Andra, abis are dreptate. Acum 150-200 de oameni programul tipic de lucru (de exemplu in industrie) era: 12 ore pe zi, 6-7 zile din 7. Fara speranta la concedii sau chestii din astea.

Nu cred ca te-ai fi descurcat cu stilul asta de viata, desi zici ca e floare la ureche
...

Spun sincer ca am observat cum merge, si asta in Grecia.
Si oamenii aveau timp seara sa se bucure de viata, nu ca noi care ne sculam la 5 noaptea, ca la 6 bagam stampila si atunci da-i! ... timp de 8 ore în acord...
Saptamâna viitoare - schimb de dupa-masa.
Ailalta - schimb de noapte.

Crede-ma ca nici asta n-a fost floare la ureche...
Ca ucenic lucram pe timp de vreo juma de an/an de la 8.00 la 23.00h
Nu ma prea afecta, pt ca eram tânar... în ziua de azi doar, n-as mai vrea asa ceva... nici n-as mai rezista, sa fiu sincer.

edit: trebuie sa zic ca noi am fost o trupa faina.
Daca n-am fi stiut toti de gluma si sa ne ajutam unul pe altul, n-ar fi mers treaba

Acest topic a fost editat de Cla: 22 Nov 2006, 11:24 PM

trebuie să fie echilibru în toate ca să le poţi duce...

dar sunt de acord cu Cla că ţăranul era mai puţin stresat şi că munca fizică îţi pricinuieşte mai degrabă viaţă lungă decât infarct la patruzecişiceva de ani... alergătura asta în pas cu moda şi "cerinţele societăţii" ne vine de hac mai abitir decât slujba propriu-zisă... nu zic, nu todeauna poţi să faci doar ce îţi place sau să te opui sistemului, căci şi asta constituie un efort inutil şi dăunător, dar zic că trebuie să te respecţi mai întâi pe tine ca om şi pe ceilalţi din jur, să îţi menajezi resursele şi să nu uiţi că trebuie să te şi distrezi, să te relaxezi, să îţi vezi şi de viaţa ta, de pasiunile sau de orele de relaxare...

NU, nu, nu, si iar nu...N-am cum sa fiu de acord cu punctele astea de vedere...desi ar trebui sa ma gandesc foarte serios de vreme ce atati de multi gandesc altfel.


Problema este complet falsa de la un cap la altul.
denise, nimeni nu ti-a impus programul ala incorsetat...Nu mediul in nici un caz...Asa ai crezut tu ca e bine, si asa ai ales tu sa faci...De aia n-ai timp sa te distrezi...sau ma rog sa traiesti asa cum, cu nostalgie te gandesti ca viata ar putea fi traita.

La mine s-a intamplat pe la 22 de ani sa pot sa locuiesc singur, intro casa complet utilata:king: ...Am fost un baiat cuminte si in loc sa pun de un parrty nesfarsit m-am apucat gospodareste de administrat stabilimentul...Dar eram si un baiat istet (pe vremea aia) si in scurt timp mi-am dat seama ca devenisem sluga acelui apartament...Ca timpul meu se irosea in gestionarea lui..asa cum spui tu ca ti se intampla acum..Curatenie, gatit, spalat rufe, modificat prin casa, musafiri, brad de iarna si decoratii..etc. etc.

E o politica falimentara sa cauti mereu alti vinovati pentru ceea ce ti se intampla...Trebuie intotdeauana sa te uiti mai atent la tine, pentru ca si daca un rau vine din afara cumva tot tu esti vinovata pentru ca pe undeva ca ai creat conditiile ca el sa se intample..

Pe la 24 de ani am renuntat la apartament in favoarea unei garsoniere la mansarda unui bloc vechi...Datoriile mele casnice s-au restrans considerabil, iar prin renuntarea si la o seama de obiecte care puneau si ele umarul la subjugarea mea spirituala am cunoscut o libertate pe care nici macar nu o baniuam ..


Atunci, ca si acuma, ca si mereu de-a lungul istoriei omul a trebuit sa faca fata unui asalt informational ce continea in el o sumedenie de posibilitati si alternative..Doar acum alegerea e un pic mai grea pentru ca prin evolutiile mijloacelor massmedia astazi cunoastem aceste alternative mai bine decat in alte perioade. Dar ele au fost acolo mereu.

Ca sa iti recapeti libertatea pe care o consideri pierduta iti dau un sfat pe care eu insumi l-am preluat de la filozoful poet Henry Thoreau: Simplefy, simplefy ...fa o analiza atenta a tuturor lucrurilor pe care le deti, si gandeste-te serios la fiecare in parte..pe care dintre ele le deti cu adevarat si care dintre ele te poseda.

Thoreau a mers pana la capat...a renuntat la tot in afara unui cutit, a unui creion si a unui caiet..Intrega lui filozofie a fost socotita precursoare a curentului "Flower Power" si mai tarziu a misicarii "Hippy", pentru ca omul se retrasese intro padure si promova lozinca :reantoarcerea la natura...
Dar e greu sa faci ca el pana la cap...la fel cum am mai spus si in alte dati el nu face decat sa iti indice o alternativa, si sa iti confirme ca ea exista..it's up to you what you decide to do next

De acord cu tine, Dude. Simplitatea iti aduce si libertatea. De multe ori ne complicam existenta cu accesorii de care nu avem nevoie si, in felul asta, devenim sclavii obiectelor.Platim...viciile cu timpul nostru.

Acest topic a fost editat de andra_v: 23 Nov 2006, 09:32 AM

Pai depinde de tine daca lasi sa se intample toate aceste lucruri .
Cei care incearca sa te convinga ca ai nevoie de una si alta de musai sunt scoliti timp indelungat ca sa stie cum sa te lamureasca .E o batalie psihologica sa zic asa.Insa de multe ori nici nu astept sa-si deschida gura ci spun din start :" nu ma intereseaza".Ca daca ma intereseaza ma duc eu la ei.
Zilele trecute a sunat la telefon o duduie ca cica vrea sa faca un sondaj si eu stiu ce sa vanda si turuie -turuie.Cand a terminat am intrebat-o : da de unde stiti numarul nostru de telefon ca e secret , nu sta niciunde , si da-i cu secretul asta in sus si in jos , ia sa-mi ziceti de unde il aveti .Duduia zice repejor " o sa sunam altadata " .
Arma cea mai eficace e contraatacul.
Sunt offtopic ?

De acord cu tine The Dude .
Iar acest lucru este valabil pentru orice alta meserie .Imi aduc aminte de prima mea zi de lucru ... ca inginer , si de stiinta mea de atunci .

Revenind la subiect.
Da , cred ca se poate trai mai bine in ziua de azi, cu conditia ca sa-ti poti folosi puterea de discernamint.
Pe de o parte sint acele tentatii ambalate in frumoase cutiute publicitare , pe de alta parte sint necesitatile noastre, mai mult sau mai putin reale.

Problema intervine atunci cind ne lasam prada unor tentatii de moment.
Iar daca tentatiile nu exista , mass-media are suficienta grija ca sa ni le creeze.

Nu vad o necesitate ca la fiecare 3-4 ani sa ne schimbam mobila sau covoarele , insa mi se pare normal ca sa-mi schimb masina sau calculatorul .
Altcineva in locul meu ar putea circula o viata cu aceasi masina , insa nu s-ar da in laturi sa achizitioneze un mobilier de epoca pe care sa cheltuie tot atit cit pentru un automobil recent lansat pe piata , sau sa-si schimbe decorul locuintei in fiecare an , ... pentru a fi in pas cu moda , cu rudele , cu prietenii si cu vecinii.

Inclin sa cred ca omul de la sfirsitul acestui secol va deveni aproape imun la spoturile publicitare .

De-ar fi toata lumea asa off topic ca tine, nu am mai avea ce face noi moderatorii.

Bine ar fi daca ne-am pune problema asta "Sunt offtopic ?" inainte de a trimite mesajele, asa cum vad ca o faci tu.

Ce ai scris tu e o forma posibila de ... psihologie aplicata.

Oiski .. dupa cum povesteam chiar asa ma protejez. Atunci cand se iveste ocazia sa spun 'nu' ... dar ... am extins discutia la si la alte variante, unde nu se mai iveste aceasta oportunitate.

Calfa, domeniul poarta denumirea de "psihologie sociala".

Aseara, revenind de la targul de carte cu o captura de zile mari (o culegere Mircea Eliade pe pret de nimic) am intrat, rasfoind cartea, in posesia acestei minunate afirmatii: Sensul indian al cuvantului Intelept este: "cel ce se detasaza de lucruri" !!


...ai vazut denise ???

andra_v, conteaza mai putin ... incadrarile. Citeste-l pe Ovidiu Bufnila si vei intelege ce vreau sa spun.

The Dude, ma surprinzi tare des.

Cred ca, inspirat de tine, sunt pe punctul de a crea subiectul "Psihologie indiana", sau poate "Psihologia sistemelor Yoga". Tot cu Eliade am de gand sa incep ...

Nici nu stiu daca ar putea exista un inceput mai bun pe calea asta....

...detasarea de lucruri...
Si care ar fi problema aici? Noi ne creem o oarecare dependenta de lucruri. E foiarte simplu sa nu se intample asa ceva. Pur si simplu. Nu ne atasam de ele. Orice se degradeaza si are pret ...nu are practic nici o putere asupra noastra. Din pacate traim in concretul material care incepe sa ne domine. Poate ca realizarea noastra ca oameni este privita si in functie de acele lucruri de langa noi. Daca ne respectam ca individ si nu exista codependenta fata de ceilalti atunci ar trebui sa ne dezvoltam calitatile care nu se pot nici cumpara nici pastra pe un raft.

aşa este, dar ce ar însemna 'codependenţa' aia? dependenţa de alţi oameni este de multe feluri, practic în atâtea feluri în care putem interacţiona cu ei... Calităţile înnascute pot fi uşor dezvoltate, cultivate, dar ce te faci când descoperi că îţi lipsesc unele calităţi dorite de ceilalţi ca să te accepte în lumea lor? Să zicem că alegi să stai deoparte, să nu-ti pese că eşti marginalizat şi că te poţi împaca cu soarta... O vreme poţi să te descurci aşa, dar natura umană ne împinge involuntar către ceilalţi semeni, buni, răi, cum or fi, vine vremea când e necesar să te integrezi în comunitatea în care trăieşti şi atunci, oricât de bune ar fi principiile şi oricât de minunate calităţile individuale, acestea pălesc în comparaţie cu cele cerute de obşte... N-ai încotro, te înveţi şi cu pâinea amară, de foame...

Ai dreptate Erw. Asta voiam sa zic. Vrem nu vrem trebuie sa tinem cont si de parerea celorlalti.

Odata cu trecerea timpului, devine aproape imposibil sa te izolezi evadand din cetate, chiar daca pe de alta parte esti constient de cat de greu este sa-ti dezvolti insusirile lipsa, calitati cerute insa de obste. Si, inaintand in varsta, ajungi intre ciocan (repulsia fata de cetate cu toate regulile ei strambe) si nicovala (imposibilitatea de a te mai modela conform cerintelor), mimand adaptarea in cetate prin ipocrizia capatata din experienta, caci nu mai ai puterea de a persevera pe vreuna dintre cele doua cai: eliberarea din cetate sau adaptarea plenara inauntrul ei.

Acest topic a fost editat de bishop: 2 Dec 2006, 02:38 AM