... purtători de cruci mai sunt şi alţii... cei ce se dau rotunzi că ar fi aşa şi pe dincolo, dar se rezumă la a-şi proiecta nişte vise pe pereţii de sticlă... dar cine suntem noi să judecăm? la urma urmelor, suntem trişti cu toţii când ne pierdem în încrengătura fractală a destinului...

Jocul e însă la fel de sănătos ca râsul, căci "ticăloşilor de râs le e frică" (Caragiale)

Salut, Erwin

Nu avem dreptul sa-i judecam (pe toti), dar sa-i privim, chiar cu ochii inchisi, da. Iar noi nu le cerem sau recomandam ceva, ci doar le aratam ce vedem, cateodata, la ei. Si nu urmarim indreptarea (poate suntem noi strambi) sau reformarea lor, vream doar sa-i facem sa zambeasca atunci cand se privesc pentru cateva secunde in oglinda. Si, mai ales , chiar daca si noi suntem tristi, asta e doar uneori. Tristetea mea, cel putin, tine cateva clipe. N-as putea sa trag dupa mine continuu o durere fara sens si fara forma. As fi fals, chiar daca compatimit. Intelegi?

ciudat! chiar la asta mă gândeam când scriam despre Joc ca fiind sănătos! simptomele tristeţii pot fi alungate uşor, cu condiţia să nu îţi pierzi niciodată spiritul ludic, să poţi să te vindeci prin autoironie... şi mă bucur că am reuşit câteodată să fac oamenii să zâmbească chiar atunci când crucea li se părea mai grea, am învăţat asta de la o persoană foarte dragă...

Invingatorul
Are un fizic antrenat pentru a putea pasi cu usurinta pe cea mai inalta treapta a podiumului, fata usor ascutita pentru a castiga cateva zecimi la fotografia de finis si un psihic puternic, calit de ironiile pe care a trebuit sa le suporte pana sa ajunga in varf, pe buna dreptate, as completa eu. E indiferent la lumea din jurul lui, crede chiar ca toti cei care sunt la departare de un pas au sarcina sa-l aplaude, nu-si priveste concurentii in ochi de teama sa nu i se vada disperarea pe care demult nu mai intelege de unde provine. Locul intai a devenit sarcina de serviciu dar si obsesie de noapte, se hraneste doar cu cereale pentru a fi mai usor la cantarul, eventual, obligatoriu. Isi duce prietenii in loja, le atrage atentia ca el poarta numarul 66 sau 99, numere usor de retinut, dar nu le spune niciodata ca ar fi in stare de orice ca sa castige. Stie ca o prea mare dorinta, oricat de discret prezentata indeparteaza, ar alunga spectatorii, multi dintre ei dornici doar de o mica distractie. Intr-un final, invingatorul, meritat sau nu, inchina premiul unei slabiciuni pe care a ascuns-o atat de bine pana atunci. Pentru o clipa doar, a devenit om. Lumea, insa, nu-i remarca nici acum ochii care plang, ei vad doar medalia castigata fraudulos.

Vorbeste, Erwin, despre acea persoana... stiu ca iti doresti asta

Colega de serviciu
Zambeste tot timpul, e draguta si poarta o pereche de ochelari de vedere si soare, combinati. Ar vrea sa dea in mine fiindca nu reuseste sa tina pasul cu ironiile. O atinge orice cuvant, sensibilitate rara, la dex, imposibil de vindecat de stiinta actuala. Cautand imunitatea a reusit sa indure, o secunda cat un secol, o aluzie legata de incredere. Nu poate ascunde sub o masca rece (asa cum ar trebui) ceea ce simte, tradand o personalitate incomplet formata sau nereusit definita. Lumea ii produce spaime si ii joaca feste. Nu are placeri, pasiuni sau dorinte mari. Asteapta sa treaca zilele, sa i se intample ceva miraculos sau sa se trezeasca dimineata inconjurata de flori. Viseaza la nimicuri stralucitoare care sa-i oglindeasca chipul. Maine e doar o zi cu promisiuni netinute. Cred ca la anu' se marita.

oh, am vorbit despre ea adesea... dar în versuri!

Dar poti sa te gandesti. Ia sa vad, incerci sa asterni cateva cuvinte in stilul tau caracteristic ?

Pot si incerc

Ai curaj si-l folosesti pentru a ascunde ceva. Esti foarte comunicativa, pastrand, insa, o tacere suspecta in legatura cu anumite aspecte ale vietii tale. Asta arata dorinta si mascheaza perfect un defect de care ti-e teama. Probabil, timiditate. Nu poti sa treci peste limita impusa de conventii, esti mica de inaltime si, probabil, ai parul de lungime medie. Nu esti blonda, dar ti-a trecut prin minte sa te vopsesti. Te bucuri usor, de lucruri mici, iti plac margelele din sticla (asta e o chestie care mi-a trecut brusc prin minte si am refuzat sa o pastrez doar pentru mine) esti sensibila la suferinta animalelor, iti plac oamenii in general, foarte putini in particular si daca ar trebui sa indic o locatie unde poti fi gasita, cred ca aud larma unui liceu. Incercand sa te cuprind intr-un cuvant as gresi flagrant, dar as spune ca esti simpatica, la prima vedere, pentru toti cei care te intalnesc. Aici ma opresc, fiindca senzatia ca nu te cunosc e mai puternica decat zambetul de sfarsit

Acest topic a fost editat de eyes_wide_shut: 14 Nov 2006, 06:14 PM

Reglează cu uşurinţă dozele emoţionale. Am impresia că un învingător veritabil cunoaşte chimie destul de bine.

Esti cumva vecinul ? )

Super. Cu ceva mici ajustari, desigur. Nu sunt mica de inaltime, am avut suvite blonde (ceva conotatii ? )nu ascund timiditate, ci (poate) altceva, dar care e un "defect" cu repecursiuni numai asupra mea, nu si a altora, nu e o "tacere suspecta", ci normala pentru un om cu niste principii, si nu cred ca larma unui liceu ar fi cel mai potrivit loc unde m-ai putea gasi.

Chiar daca ce ai scris tu nu sunt insusirile mele predominante, nu inseamna ca majoritatea nu sunt si adevarate.

Bravo !

Eu incercam sa dau indicii celor care ar vrea sa te gaseasca. Si, vai, chestia legata de inaltime mi se parea atat de probabila, privind urmale pasilor tai. M-am inselat, dar tu esti de vina, calci prea usor.

Ce mai faci, Fantasee?

Ma uitam zilele astea la cei care mi-au trecut pragul pana acum, riscand. Am scris cate ceva despre ei, pe peretii mei, urmeaza sa ajunga frazele si aici.

Ia greseste flagrant si spune cuvantul !

Mă complac în bucurii şi tandreţuri recitind poveştile de anul trecut. Îmi place aproape fiecare schimb de cuvinte pe care l-am avut pe Han.
Tu ce mai faci?

N-ai sa crezi, Fantasee, dar pregatesc un text pentru cineva special. Un text care sa spuna ceva, nu totul, sa fie plin de indicii, nu simple, sa contina si informatii despre mine, nu multe, dupa care sa pot pleca linistit, fiindca trebuie sa plec de aici. Pana atunci, cateva zile mai sunt, astept sa tresar la zgomotul amintirilor

Ai dreptate, n-am să cred. Cel puţin nu că ai să poţi pleca liniştit.
Indiferent cine şi cum eşti, am să tot aştept să mai scrii.

In loc de povesti ar trebui sa descriu un vis frumos, dar as starni prea multe zambete si asta ma face sa ezit. Azi am chef sa vorbesc singur, sa arunc cu hartii mototolite la tinta sau sa rasucesc pe un colt de masa un pachet de tigari. Sa vad un film care sa nu dureze mai mult de o ora, sa ascult o melodie lenta, fara refren, de 15 minute sau sa citesc rezumatele celor 5 carti pe care le-am inceput in ultima saptamana. Si toate tinandu-te de mana pe tine.

Ce cuvant mai trebuia sa spun, Kristin? Ce inseamna si timpul asta! Am uitat unde am ramas..

Cine sunt? Cum sunt? Intrebari frumoase, fara raspuns. Daca ma gandesc bine si eu sunt un musafir aici, din cand in cand. Urmeaza deci si o incercare care pana acum nu mi-a reusit: sa arunc o privire scurta catre mine, sperand sa nu vad prea departe. Am sa tin ochii inchisi

Ma gandeam eu

Daca tot sunt aici...
Patratelul rosu
Nu e usor sa te ascunzi dupa un patratel, indiferent de culoare. Seamana cu o incercare de a trece neobservat purtand un sombrero urias, nefiresc. Ochii nu vor fi vazuti dar vei fi identificat cu o precizie chirurgicala. Concluzia imediata ar fi ca nu vrei decat sa iesi in evidenta pastrand intacta pretentia de discretie. Usor patetic, cu riscul asumat de fi taxat imediat, incerci sa te adresezi cu precizie unei singure persoane, dar nu reusesti. Acesta concluzie frustranta iti provoaca ganduri de plecare pe care nu le poti pune in practica din cauza unei legaturi foarte stranse cu cineva (nu am reusit sa o identific, dar as putea sa dau cateva nume probabile). Esti rece, neprietenos, nu faci fata presiunii, iei decizii foarte greu si uneori iti place sa dialoghezi. Esti aluziv fara intentie si subtil pana la neintelegere. Un drept la replica m-ar face probabil sa vad negru in fata ochiilor.

EDIT: nu sunt atenta... desi as avea circumstante atenuante, nu ai pus o pauza suficient de mare....



Acest topic a fost editat de Kristin: 17 Nov 2006, 08:22 PM

Esti simpatica si cand esti nervoasa. Nu ma gandeam la tine, ci la altcineva care mi-a trecut pragul. Daca ai citi cu atentie ai observa si despre cine e vorba

Aolioooo, cred ca tocmai mi-am dat seama ca fragmentul nu imi era adresat mie, ci tie.

Gresesc ??

Daca da, atunci imi voi cere scuze.

MDA. SCUZE. Ma duc sa ma culc

Nu stiam de ce vorbesti la masculin, dar acum am inteles

Acest topic a fost editat de Kristin: 17 Nov 2006, 08:23 PM

Misunderstood

cu scuzele de rigoare, inca o data,... ma retrag.

Bafta ! (am vrut sa spun "la drepturile la replica", dar mi-e sa nu mai fac o gafa )

Ştii, îmi place cum îmi spuneai poveşti. Puţini au avut aşa curaj să aducă exact ce lipsea, fără să-i dea nume. Iar visele şi poveştile sunt aidoma: nu le poate avea şi nici nu le poate ilustra oricine.

Sa fii oricum… doar sa fii.
Cum sa scriu despre tine? O intreprindere atat de delicata poate lasa urme, zgarieturi fine pe luciul altadata perfect al unei priviri curioase. Si daca s-ar rezuma totul la un mic si trecator defect de vedere n-ar fi inca mare lucru, dar daca…

Ceea ce vad eu, atunci cand sunt hotarat sa privesc, nu poate fi foarte usor interpretat la nivelul acela subtil unde informatia se aduna incomplet si cateva celule, ciudat, analizeaza formele si culorile, construind din firimituri, realitatea. Pierderea de informatie, pe care acum o observ, nu este datorata doar incercarilor de usurare a sarcinilor cotidiene ci rezultatul banal al alcatuirii noi si nefiresti a fizicului. Cand nu te simti singur niciodata, cand in ploaie te trezesti acoperind pe cineva cu haina ta, cand soarele prea puternic asterne la picioarele tale doua umbre care se tin scai dupa tine, cand un scaun liber oriunde nu te indeamna sa stai jos fiindca ai nevoie de doua, cand vantul care bate nu te mai deranjeaza fiindca te poti impotrivi zborului doar tinand de mana pe cineva, cand iti dai seama ca nu mai poti imbratisa pe nimeni fiindca ai patru brate cu care nu stii sa executi un astfel de gest, cand totul e impartit neverosimil la doi, pornind de la satisfactiile mici si terminand incredibil cu orice durere, iti dai seama cat de greu ti-a fost pana atunci, ce limite insuportabile ai atins candva si cat de departe si singur ai fost.

Spuneam ca daca ai sa ma parasesti vreodata primul pas il voi face spre un taram nou, misterios, care mi-ar promite renastere. Ce minciuna imposibil de sustinut! Primul pas, fara tine, va fi facut inapoi, spre acea zi de februarie in care ai aparut. Daca as reusi sa-mi sterg acea prima zi din memorie si apoi cu eforturi sustinute sa elimin fiecare amintire si zi petrecuta cu tine m-as linisti si as putea sa respir in continuare. Si as respira o orhidee mov, o ploaie pe lac, un vis de cateva luni, o atingere perfecta si un cer de vanilie.

Ai vazut filmul "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" cu Jim Carey? Cred ca e singurul film pe care l-am vazut in care joaca Jim si nu e o comedie... Ideea e ca, desi memoria le-a fost stearsa printr-o metoda fantastica, cei doi protagonisti ajung sa se indragosteasca din nou unul de altul... necunoscute sunt caile destinului...

(Fă un efort şi struneşte-ţi pornirea ironică la vederea florilor, chiar admir unele lucruri pe care le scrii. )

Acest topic a fost editat de Adina: 20 Nov 2006, 09:52 PM

<--- cam asta a fost reactia mea cand am citit ce ai scris, eyes_wide_shut


--- frumos ---

M-am speriat putin, off, ce de comentarii

Am vazut filmul, Erwin, mi-a placut si am inteles mai tarziu si de ce.

Acum ar trebui sa-ti raspund tie, Adina, dar daca ai amintit de ironii, nu ma pot abtine. Si n-am sa-ti reprosez florile pe care mi le-ai trimis (? ), n-am sa-ti fac profilul asa cum si meriti de fapt , dar nu ma pot abtine: de ce m-ai acuzat ca sunt clona? O astfel de nedreptate nu poate fi trecuta cu vederea foarte usor. Pregateste-te, zambind, de represalii.

Ce mai faci, tikky? Sper ca nu ai plans cu adevarat.

Este iarnă, vremea poveştilor. Dacă trece ziua şi n-ai zambit şi n-ai visat fără să dormi, e ca şi cum ai amâna un colţ de suflet.
De care poveste vrei azi?

Vezi că te grăbeşti şi faci greşeli. Dacă memoria nu îmi joacă feste, nu pe tine - eyes_wide_shut - te-am acuzat că ai fi clonă, ci pe Plictisitoru că ar fi clona ta. E o mică-mare diferenţă, un detaliu. Adică, uneori e mai bine să taci.

Mai bine ţine-te de scris.

Exergy, nu pari să fi înţeles ce am spus.
Şi nici nu contează.

Adina, am voie sa zambesc sau ai sa pui iarasi mana pe pusca? Stii, e foarte feminin ca din cand in cand sa nu ai dreptate.

Altceva, altadata..

Interesant, ai un stil frumos de a scrie. Am înţeles că nu vânezi laude dar asta nu înseamnă că nu le-ai putea accepta atunci când vin. Cu toate că îmi plac rândurile pe care le-am citit, nu mă pot abţine să nu îţi spun ceva ce cred totuşi că, măcar în subconştientul tău, ştii deja şi anume că nu ai cum să "faci profilul" cuiva după ce ai citit ce spune pe un forum, mai ales pe internet posibilitatea multora de a disimula le eliberează această capacitate. Te poţi înşela în privinţa cuiva pe care credeai că îl/o cunoşti, iar aici prin cunoscut mă refer la cunoscut în realitate şi nu vorbesc de realitatea virtuala, darămite în privinţa cuiva pe care "îl/o cunoşti" prin intermediul rândurilor aşternute pe aici.
În privinţa învingătorului te-ai gândit că poate este primul deoarece face ceva cu plăcere, cu pasiune şi, eventual, că poate este perfecţionist?

Îmi place felul în care scrii dar, sincer, parcă ţi-aş dori să nu ai acest talent atunci când citesc rândurile care arată o stare de tristeţe, de dezamăgire, de revoltă, de indignare... împotriva a aproape tot, toţi şi toate. Cel puţin mie aşa mi se pare.

Numai bine.

de dragul jocului ar trebui să ne amintim să ne mirăm şi să privim cu luare-aminte totul