De ce-mi place Wisława Szymborska?
Iata de ce ...


Dacă

Dacă lucrurile ar putea vorbi –
dar dacă ar vorbi, ar putea la fel de bine să şi mintă.
Mai ales cele mici şi neînsemnate,
ca să atragă atenţia asupra lor.

Mă gîndesc cu groază
la ce mi-ar putea spune nasturele tău descheiat,
iar ţie – cheia uşii mele,
mitomană bătrînă.
(traducere de Doru Cosmin Radu)



Trei cuvinte dintre cele mai ciudate

Cînd rostesc cuvîntul Viitor,
prima silabă aparţine deja trecutului.

Cînd rostesc cuvîntul Linişte,
o risipesc.

Cînd rostesc cuvîntul Nimic,
creez ceva ce nu încape în nici o nefiinţă.
(traducere de Doru Cosmin Radu)



Mâine, fără noi

Dimineaţa este probabil să fie rece şi ceaţă
Din apus vor veni nori de ploaie
Vizibilitatea limitată
Drumuri alunecoase

Uşor, pe parcusul zilei
Cu influenţa presiunii barometrice din nord
Sa va clarifica
Cu toate că din cauza vântului puternic
Şi a curentelor labile, s-ar putea să fie furtunos

Noaptea
Va fi clară în toată ţara
Numai în sud-est
Vor fi precipitaţii
Gradele vor scădea semnificativ
În contrast, presiunea va creşte
Ziua următoare

Este probabil că va fi soare
Cu toate ca aceia care vor continua să trăiască
Vor avea nevoie de umbrelă.
(traducere de Robert Armon)


Piatră funerară

Aici zace ca o străveche virgulă,
autoarea câtorva poezii. Pământul cu grijă
o înconjoară, cu toate că trupul ei
nu făcea parte din nici o grupare literară.
Pe-al ei momânt nu văd să iasă la iveală
altceva decât rime însăilate, brusturi şi
bufniţe.
Trecătorule, creierul electronic scoate-l
din geantă
şi cugetă o clipă la a Szymborskăi soartă.
(traducere de Nicolae Mares)

Acest topic a fost editat de exergy33: 9 Jul 2015, 12:27 PM

Astept sa-mi pun la punct o serie de acte si dupa cum functioneaza angrenajul birocratic in care sunt prinsa cred ca pana la toamna, sau aproape de toamna , voi ramane batuta in cuie aici.
Asa ca am timp liber la dispozitie cum nu am avut niciodata. Caut pe net retete de mancare fanteziste pe care imi dau silinta sa le experimentez, chit ca unele experiente nu au fost tocmai reusite , descarc carti in format electronic pe care le citesc in mod aleatoriu sau, cateodata, mai dau pe net de anumite chestii distractive .... si asta in timp ce caut lucruri serioase.

Asa am descoperit cifra destinului ... puteti sa o calculati si sa vedeti daca vi se potriveste sau nu.

Aici! unde?

Ma simt nevoita sa iti dau dreptate.. fiindca ma tem ca nu doar numarul lor conteaza.. ci si adancimea! De pilda, daca pe o strada ca in palma dai la un moment dat de un crater larg si fara fund.. cred ca e semn rau...

LE Ce frumos ca ai, sau ca iti faci timp, sa citesti poezii! Ma bucur pentru tine si ma bucur impartasesti cu noi din placerea asta a ta!

Acest topic a fost editat de Rehael: 13 Jul 2015, 08:26 PM

Pe meridiane asiatice, unde altundeva?

@Rehael
Cred ca in Romania voi duce dorul autostrazilor din Iran care, oricum, sunt mult mai multe si de o calitate mai buna decat a celor din Romania ... si cu toate astea iranienii sunt nemultumiti pentru ca le compara cu cele din Germania

Ceea ce m-a stresat pe mine in Bucuresti e ca a trebuit sa fiu mereu atenta la gropile de canalizare sau alte gropi-capcana de pe trotuare !
Cu ocazia asta am inteles pe deplin indemnul uita-te pe unde calci !

Dar la ce te mai obosesti sa vii daca e atat de stresant pentru tine?...

Pentru ca m-am hotarat sa vin

Te-asteptam acasa, chiar daca gropile-n asfalt se casca.

Mulțumesc. Norocul meu că sunt mai mult pie-toană

##################################




imagine xuuxuu (via pixabay)


Ce aștepți ?
De fapt ce aștepți în fiecare dimineață după ce încui ușa și aluneci în șuvoiul de pe stradă, asemenea unei picături într-un ocean ?

Aștepți poate ca viața să-ți ridice mingea la fileu? Sa te avânți într-o piruetă care sa smulgă strigăte de admirație din partea celor care până mai ieri te introduseseră în fișierul persoanelor ratate?

Să uiți că toate au un sfârșit și că un început prost rareori înseamnă un sfârșit strălucit ?

Ce aștepți … dincolo de ceea ce nu mai aștepți?

să ai un loc minuscul în gândul cuiva drag,
ca o împunsătură discretă de ac
ce trage în urmă-i un fir colorat de mătase,
ca un electron ce se roteşte pe ultimul orbital,
putând schimba oricând valenţa atomului gazdă

Prin fereastra de sticlă cu depunere reflectorizantă priveam trotuarele ce se intersectau la câțiva zeci de metri sub nivelul pervazului.
Vieți mărunte mânate de griji mărunte, esențiale însă pentru fiecare posesor în parte, se rostogoleau ca niște mingi colorate pe o plajă prețios greblată dar lipsită de splendoarea asimetrică a lucrurilor naturale.

Mă gândeam ce fatalitate ar fi dacă prin absurd viața s-ar derula dintr-o dată invers ... fără opțiunea de a modifica ceva din cele deja întâmplate.
Să trebuiască să înveți din nou toate lucrurile, să-ți dai din nou toate examenele, să bisezi toate greșelile și să aluneci iarăși pe firul unei pretinse normalități suspendat deasupra existentei ca un alpinist pe o coardă bine întinsă ...

Poate ca sunteti interesati sa aflati mai multe despre caviar ... poate ca nu
Oricum eu vad in acest segment de piata niste posibilitati de aur pentru Romania.


Caviarul, aurul negru al acvaculturii




Caviarul, icrele nefecundate de sturion, este cel mai important şi cel mai scump ... Caviarul, icrele nefecundate de sturion, este cel mai important şi cel mai scump produs obţinut de la sturioni. Cele trei varietăţi tradiţionale de caviar, dar şi cele mai scumpe sunt cele obţinute de la morun, nisetru şi păstrugă („Beluga”, „Osetra” şi respectiv „Sevruga”). Dar se mai obţin importante cantităţi de caviar de înaltă valoare de la sturionii crescuţi în ferme piscicole precum sturionul siberian (Acipenser baeri) şi sturionul alb (Acipenser transmontanus).

Este un produs cu înaltă valoare nutritivă, fiind foarte apreciat pentru compuşii săi: proteine, grăsimi, zaharuri, vitamine şi săruri minerale. 100 grame caviar conţine 2800 Kcal. Proteinele din caviar sunt: arginină, histamină, isoleucina, lizină, metionină. Grăsimile din caviar sunt alcătuite din: colesterol (25%) şi lecitină (75%). Următoarele vitamine sunt prezente: A, C, PP, B2, B6 şi B12.

Caviarul proaspăt se prepară din icrele întregi ale femelelor de sturion. Peştii sunt scoşi din plase şi transportaţi în laborator vii. Aici sunt imobilizaţi prin anestezie, nu ucişi, iar pachetele de icre (ovarele) sunt colectate. Anestezierea este fizică, prin lovirea cu atenţie a unui punct deasupra capului. Icrele trebuie colectate cât peştele este încă viu, altfel, după moartea peştelui fierea se sparge, dând gust amar icrelor. După recoltarea icrelor, acestea sunt cernute prin mai multe site pentru separarea pe dimensiuni şi de ţesutul ce le leagă. Dacă separarea pe sită se face cu grijă, icrele nu se sparg, rezultând un caviar de calitate superioară.

După acest proces, se amestecă cu sare apoi se pun într-o sită fină pentru a se usca. După uscare, se împachetează în cutii de sticlă, metal sau porţelan şi se pot consuma. Se păstrează refrigerate.
Factorii consideraţi determinanţi pentru calitatea caviarului sunt: uniformitatea şi consistenţa granulei, mărimea, culoarea, mirosul, aroma, luciul, fermitatea şi vulnerabilitatea corionului. Există trei categorii de caviar: Grad 1; Grad 2; Caviarul presat.

Caviarul de grad 1: denumit şi Standard 000 îmbină perfect toate proprietăţile: trebuie să fie tare, cu granule mari, delicat, corionul intact, culoarea şi aroma perfecte.

Caviarul de grad 2: este caviarul proaspăt, cu dimensiunea granulelor normale, culoare foarte bună şi gust fin.

Caviarul presat: sunt sparte mai mult de 35% din boabe, chiar înainte de a fi scoase din peşte. De aceea, acest caviar este tratat diferit. Este un amestec de Osetra şi Sevruga, lăptos şi moale, care va fi încălzit la 38^oC în soluţie salină şi amestecat până absoarbe sarea şi revine la culoarea originală. Apoi este presat în pungi speciale din material textil, pentru eliminarea excesului de sare şi ulei. Acest tip de caviar conţine de patru ori mai multe icre decât caviarul proaspăt la aceeaşi greutate. Este mai uscat, se întinde mai bine şi e considerat o delicatesă, fiind mult mai aromat.

De asemenea, caviarul mai este categorisit şi după specia de sturion care îl produce.

Beluga
Caviarul de morun prezintă cel mai mare diametru, o culoare ce variază de la gri deschis, spre gri închis. Este apreciat pentru granulele mari de grăsime şi pieliţa delicată
Caviarul Beluga de Grad 1, este la rândul său împărţit pe trei categorii: Grad 000 - gri deschis, este cel mai valoros caviar, fiind de cea mai bună calitate; Grad 00 - gri mediu; Grad 0 - gri închis.
Cel mai scump caviar din lume, este numit Almas (în ruseşte însemnând diamant). Prezintă o culoare albă. Acesta provine de la morunii cu o vârstă de peste 100 de ani. Este şi o regulă care spune că un caviar cu cât este mai deschis la culoare, cu atât peştele e mai bătrân, iar gustul mai rafinat. Acest caviar este extrem de rar şi de scump. În Iran, se produce acest tip, fiind împachetat în cutii de aur de 24 de carate şi este vândut la preţul de 23.308$ per kilogram.
Acest tip de caviar se confundă din ce în ce mai des cu caviarul de cegă albinotică, acesta din urmă fiind de o culoare aurie, asemănătoare cojii de lămâie şi de dimensiunea icrelor de păstrugă.

Osetra
Acest caviar, provenit de la nisetru (Acipenser gueldenstaedti) are o culoare gri-brună închis, variind spre auriu. Este singurul caviar cu aromă de nuci.
Caviarul Osetra, Gradul 1, prezintă trei categorii:
Royal caviar: auriu, este cel mai râvnit caviar. Şansa de a fi găsit la nisetrii din mediul natural este de 1:1000, dar recent au apărut în acvacultură nisetrii „Golden caviar” care produc acest caviar de înaltă valoare economică.
Culoarea A: gri-auriu; Culoarea B: gri închis.

Sevruga
Prezintă o singură categorie, culoarea acesteia variind de la gri închis spre gri mai deschis. Are dimensiunea cea mai mică şi gustul fin, amintind de aroma untului.

Baerii Caviar
Fiind destul de recent inclus în marea familie a caviarului de lux, acest tip de caviar provenit de la sturionul siberian mai este denumit şi Osetra de sturion siberian. Este de culoare cenuşie spre brun-auriu. Gustul este curat, aromă fină de nuci şi de unt. Unii îl includ în aceeaşi categorie de calitate cu sevruga, iar alţii cu osetra. Cert este că sturionul siberian este printre primele 4 specii de sturioni în ceea ce priveşte valoarea economică a caviarului.


Radu Muscalu, Cristina Muscalu

numere îndrăgostite








Dimineaţa ia forma unui tunel de oglinzi ţintuite cu ace aurii de ceasornic.


Ceva din mine aşteaptă.
Ceva din mine reneagă.
Ceva din mine a făcut pact cu indiferenţa, împotriva voinţei celorlalte două părţi.


Am senzaţia ca sunt privită prin crăpătura uşii şi că trebuie să mă prefac că nu ştiu.
Distanţa până la privitor e mai mică decât distanţa dintre imagine şi oglinda ce o reflectă.
E o suprapunere ce-mi zgârie nervii şi-mi aminteşte mereu că sunt urmărită.


Ar trebui sa caut un vaccin împotriva realităţii. Să mă imunizez contra stărilor indescriptibile ce mă trag în trecut.
Dacă trecutul ar fi fost conceput în eprubete de laborator m-aş fi întors şi aş fi schimbat substanţele constituente. Aş fi experimentat altceva, ca de exemplu un înveliş impenetrabil la atacul sentimentelor.
Sau m-aş fi transformat într-un număr. 33 poate


Dar nici numerele nu sunt la adăpost. Am aflat asta dupa ce-am privit Numerele Îndragostite ale lui Giacomo Balla.

Poveştile lor de iubire sunt relativ simple : 7-le a întâlnit-o pe 21-una şi au trăit fericiţi de la la + .

Două numere prime, divizibile cu 1 şi cu ele însele, formează întotdeauna un număr cu soţ.

Aşa vrea matematica.


5-ul a avut un accident de circulaţie, vrând să-l depăşească neregulamentar pe 6 iar 4-ul a făcut o adevarată criză de gelozie văzând că în locul lui a fost preferat 10-le.

23-ul se plimbă plictisit pe axa numerelor reale, înghiontind toate zecimalele ce îi ies în cale.

13-le se plânge că are ghinion în a-şi găsi perechea, însă nimeni nu are urechi să-l audă …

1-na e prea timidă pentru a intra într-o noua combinaţie binara, căci, în stânga ei, zero-ul o ţine strâns de mână.

Ceva mai încolo, mia, nu Mia, refuză politicos curtele milionului

"Am senzaţia ca sunt privită prin crăpătura uşii şi că trebuie să mă prefac că nu ştiu.
Distanţa până la privitor e mai mică decât distanţa dintre imagine şi oglinda ce o reflectă.
E o suprapunere ce-mi zgârie nervii şi-mi aminteşte mereu că sunt urmărită."

Din cenușa zilelor arse până la capăt, și a cuvintelor reciclate în retortele primăverii, se va naște un zâmbet ce va codifica sensul tuturor lucrurilor pe care le-am îndepărtat din inima mea.
Va rămâne doar substanța misterului, nedeslușită, și atracția instinctivă compusă din secvențe precise, chiar dacă absurde, pe care vei încerca să o dai mereu deoparte, ca pe o carte a cărei miză ți-e deocamdată necunoscută, precum un trișor care măsluiește cărțile zâmbind amabil partenerilor de joc.

Sus pe cer luna se va umple de dureri albastre, dulci amărui ca o deziluzie.
Într-un ritm monoton, cvaziabsent, ploaia va cădea peste gândurile tale la crăpatul zorilor ... sau la șapte minute după.

Ce se întâmplă acum cu mine e rezultatul unui șir de negațiii aruncate cu inocența unui copil de grădiniță.
Mai bine așa decât ceva făcut cu prea multă judecată ... căci prea multă judecată strică. Oh! De asta sunt convinsă!

Uneori mă războiesc cu spiritul analitic ce zace în mine, ca un balaur ferecat în lanțuri și care scoate flăcări pe nări și gură, și-i tratez pe cei cu care vin în contact ca pe niște timbre ce trebuiesc aranjate în clasor, respectând bineînțeles seria și anul emiterii.

Exergy33 timbrele de care vorbesti intreaba inocent :cand ajungi in tara aici in Romania nu vrei sa cunosti o parte din ele ? Eu personal cunosc inca doau timbre in afara de mine care vor sa cunoasca o colectionara

Acest topic a fost editat de brazen: 6 Sep 2015, 08:14 PM

Buna dimineata

Raspund scurt de pe mobil.
Exista timbre si timbre, colectionari si colectionari ...
Daca as fi fost o colectionara veritabila probabil ca m-ar fi tentant sa le cunosc ...

De cateva zile bune fac fata realitatii birocratice din Romania. Am impresia ca de la '89 incoace nu s-au schimbat prea multe in bine.
Cateva chiar s-au schimbat in rau.

Oricum, o masa bine pregatita stropita cu un vin bun la Taverna Covaci ma ajuta sa dau "delete" aspectelor negative ale zilei ce tocmai s-a scurs

Mi-a fost dor de pietele din Romania in prag de toamna, de aromele acelea cunoscute de struguri si pere cu coaja atinsa parca de o rugina fina, de cea a ardeilor kapia si a leusteanului cu frunze lucioase fosnind usor sub lama cutitului, de aroma mustului, a gogonelelor murate dupa retete cu dichis, de cea a crizantemelor sau a covrigilor cu susan ... si nu in ultimul rand de aroma inconfundabila a gutuilor

Daca vei cauta prin dictionare vei descoperi ca originea numelui e foarte discutabila. Apare ba ca un cuvant cu etimologie necunoscuta, ba unul provenind din rusa sau ruteana, ba derivat din limba latina ...

Mie aroma acestui fruct imi daruieste atata energie si forta incat ma face sa cred ca as putea iesi invingatoare din orice razboi

Exergy!

Multumesc Erwin ... si nu are importanta ca azi e ziua mea de nastere

*************

Privesc in urma nu fara sa ma mir ca mare parte din viata mea am trait-o profund intuitiv in ciuda faptului ca altii, destui la numar, ma considera o fiinta cerebrala
Nu de putine ori (p)asul urmator a constituit si pentru mine o surpriza.

Dupa multi ani, si cu greu accept ca am parcurs un traseu atat de indelungat, as dori sa ma mai surprinda un lucru cu aceeasi intensitate cu care ma surprindea la inceput.

Dar ... acest dar nu mi-l poate face nimeni!

Unde mi-a fost capul cand am scris mesajul ?!?!

In ultimele doua saptamani descopar bucatica cu bucatica Lipscanii ... cu amalgamul lor de cladiri vechi in stiluri arhitectonice diferite dar totusi nu lipsite de fluenta estetica, cu bistrourile, cafenelele si restaurantele autohtone sau ceva mai exotice, cu turistii putini nedumeriti care trec brusc de la oripilarea in fata mizeriei la extazul provocat de un balcon din fier forjat inspirat din Art Nouveau - in care e suspendata o superba floare cu inflorescente rubinii -, covrigii cu mac sau susan carora ani de zile le-am dus dorul, muzicantii ambulanti interpretand, culmea, melodii rusesti chiar la țambal, mirosul de cafea proaspata ce se iteste tentant de undeva de pe Șelari sau cel de pizza ...
Descopar ceva ce seamana destul de bine cu un crampei dintr-un spatiu al copilariei mele, și care acum nu mai exista, caci a fost demolat in perioada comunista, si, privind sus catre cerul plumburiu cu reflexe usor argintate am senzatia ca-mi lipseste ghiozdanul ... si drumul catre scoala

Acest topic a fost editat de exergy33: 24 Oct 2015, 10:25 PM

Are importanta, este sau nu este ziua ta de nastere?

Dap, the f..g life.

Acest topic a fost editat de Marduk: 25 Oct 2015, 02:54 PM

Nu are importanta. Nu este (pe 12 octombrie) ziua mea de nastere ... dar Erwin a fost pe aproape

Din seria cugetarilor filozofice din metrou : Timpul trece, greselile rămân

Luasem din Piața Unirii tramvaiul 32 deoarece doream să ajung la Cora Alexandriei. În tramvai erau puțini călători, și doar câțiva în picioare la fel ca mine. Vagonul aluneca pe șine iar eu eram cu totul captivata de arhitectura clădirilor vechi de pe Bulevardul Regina Maria și poate de aceea de abia mai tarziu am perceput acordurile acordeonului.
Știam că e vorba de cineva care cântă pentru a primi câțiva lei ... un fel de cerșetorie camuflată am fi tentați să zicem, și poate că în multe cazuri e.

De abia când acordurile melodiei au crescut în intensitate am întors capul. Surpriza a fost maximă.
Priveam o ființă tânără, care nu cred să fi avut mai mult de treizeci de ani. O fată cu ochii de un albastru deschis și intens, cu păr negru strâns într-o coadă lejeră parțial despletită pe spate, mică de statură dar cu un corp bine proporționat, pășea încet pe mijlocul vagonului și cu privirea pierdută undeva pe fereastră.
Purta o geacă neagra de piele până în talie, nici prea nouă nici prea uzată, niște blugi obișnuiți și avea prins de acordeon un pahar din plastic transparent de culoare verde. Foarte verde.
Un mecanism realizat din sârmă ținea paharul exact in fața acordeonului și nu încurca deloc deschiderea sau închiderea burdufului.
Aspectul ei curat, îngrijit, ieșea imediat în evidență.

Fata pășea exact pe linia de mijloc a vagonului, mișcându-și cu dexteritate degetele, fără să se uite la fețele călătorilor, fără să ceară ceva, fără să încerce să realizeze un contact vizual cu cei din vagon.
În următoarea secundă i-am privit profilul fin, nasul mic, buzele frumos desenate de mama Natură, sprâncenele arcuite, cândva pensate, pe a căror linie ascendentă începuseră să crească fire răzlețe care dădeau un aer copilăresc figurii, aer ce contrasta cu verigile mari realizate dintr-un material argintiu ce se legănau ușor in loburile sidefate ale urechilor.
Am remarcat că privea pe geam cu îndârjire, de parcă dincolo de universul vagonului ar exista o lume magică în care ar fi dorit, dar nu putea, să ajungă.

Probabil că a simțit că o privesc căci brusc a întors capul spre mine. Tramvaiul tocmai intrase într-o mică curbă. O rază de soare a trecut prin paharul verde din plastic transparent si apoi i s-a reflectat pe față.
Pleoapele i s-au închis o fracțiune de secundă peste ochii ei albaștri, timp în care i-am pus doi lei in paharul prins de acordeon.
Nici măcar nu s-a uitat în direcția mea, căci privea din nou cu îndârjire pe fereastra vagonului, dar a inclinat de două ori din cap, poate în semn de mulțumire, și și-a continuat melodia care mie îmi părea total necunoscută.

Nu cred că fata aceea să fi fost o cerșetoare de meserie, dar dacă întradevăr cerșea în fiecare zi pe acel traseu, sau oricare altul, o făcea cu mare demnitate.

Acest topic a fost editat de exergy33: 31 Oct 2015, 08:57 PM

Știam doar că ziua ta e în octombrie. Bine-ai venit la București.

Chiar lucrul asta m-a luat putin prin surprindere ... ca nu ai uitat.
Multumesc de urare si sper intradevar sa fie un bun venit

******************

Asteptandu-l pe Iohannis, nu pe Godot, pare sa fie piesa de teatru care se joaca acum in Piata Universitatii.

Am vazut-o pe fata de multe ori in tramvaiul 32!
Bine ai venit in Bucuresti!

Multumesc Flori !

Cred ca voi merge special cu tramvaiul 32 doar sa o mai "prind" pe traseu si sa o studiez cu mai mare atentie

Saptamanile trecute am umblat destul de mult prin Bucuresti. Am umblat pe jos, am intrat in magazine, cofetarii, restaurante, parcuri sau biserici ... am cautat deci sa stabilesc firave punti de legatura cu acest oras de care nu ma leaga nimic, despre care nu am amintiri si nici resentimente.

Poate de aceea instinctiv cautam ceva care sa ma lege cumva de ceva.

Asa am inceput sa caut prin cofetarii prajiturile preferate din perioada copilariei sau cea a studentiei. Si nu e vorba doar de savarine, profiterol sau celebrul tort Diplomat.

La patiseria Paul din Piata Romana am mancat dupa mai bine de douazeci de ani o prajitura despre care aproape ca uitasem: Mille feuilles aux framboises.
Putin mai incolo am descoperit o cofetarie, Casandra cred ca se cheama, unde am avut surpriza sa gasesc prajitura Doboș, fapt ce m-a dus cu gandul la cofetaria Opera din Iasi, nu stiu daca mai exista, si la excelentele prajituri care se faceau acolo inainte de '89.

M-am plimbat apoi prin Piata Amzei, pe care eu, nu stiu datorita carui resort, o asociez cu romanele politiste citite in perioada liceului, fara un scop precis si bine determinat.

Undeva pe acolo am vazut mai multi elevi de liceu care-si beau cafeaua sprijiniti de un grilaj metalic, iar cativa din ei, cu o nonsalanta stupefianta, fumau alene scuturand scrumul pe niste arbusti decorativi inca verzi.
Le-am privit chipurile si mi s-au parut toti OK, adica aveau o privire limpede netulburata de viciul alcoolului sau al stupefiantelor, cheltuiau multa energie in conversatie, si chiar daca unele fete purtau pantofi cu tocuri infioaratoare, mi s-au parut a fi niste persoane inteligente, cu o doza mare de determinare si cam greu de prostit cu vorbe goale de politician.

Am facut cativa pasi iar atunci cand am ridicat ochii am putut citi: Liceul George Calinescu.

Stateam si ma gandeam ca pe vremea mea, suna ca si cum as povesti intamplari la secole distanta pe axa timpului, nici cei mai recalcitranti colegi nu aveau tupeul sa fumeze in fata liceului.
Dar vremurile se schimba si odata cu ele si oamenii.
O fi de bine? O fi de rau? Ramane ca timpurile sa o demonstreze ...

Nu am timp sa povestesc aventurile mele prin magazinele de suveniruri si obiecte de artizanat. Mi s-au intamplat cateva chestii amuzante
Acum insa postez o imagine care m-a facut sa inteleg de ce exista unii straini care-si inchipuie ca Romania ar fi pe undeva pe la Ecuator sau Tropice ....




Mi-am propus sa vizitez magazinul asta descoperit pe net pentru ca am gasit aici o ie care imi place.
Am mai cumparat trei pana acum, de la alte magazine, si de abia astept sa le imbrac in Iran ... ca dupa sarbatorile de iarna am de gand sa zbor in tarile calde

M-ai facut curios, ce anume din reprezentarea respectiva te duce cu gandul la Ecuator, Tropice, de ce crezi asta? ce tine in brate? un cos cu oua rosii, cu capsuni?! nu se vede prea bine.

Pare sa tina in mana un ananas !

Ce vrea sa reprezinte, sau ce reprezinta de fapt, "ananasul" respectiv?

Nu stiu. Tu ce parere ai ?


&&&&&&&&&&&&&&&



Ceea ce mi-a atras atentia in primele zile cand am reusit sa gasesc cateva ore libere pentru a ma plimba pe strazile Bucurestiului, si de a privi mai atent oamenii si nu doar vitrinele, a fost numarul mare de farmacii "plantate" in cele mai neasteptate puncte.
Priveam uimita cum pe o distanta de nici cincizeci de metri puteai gasi patru farmacii, si asta fara sa fii in aproierea unui spital sau a unei policlinici.

In urmatoarele zile chiar imi intrase in reflex sa le caut cu privirea de-a lungul trotuarelor sau prin intersectii, si de fiecare data ma uimea sa vad cat de multi clienti au, indiferent ca se numeau Sensi Blue, Catena, Ropharma, Dona, Belladona, Pharma Life, Help Net ... sau altcumva.
Ma intrebam de ce ar fi nevoie de un numar atat de mare de farmacii pentru un oras cu o populatie in jur de doua milioane de locuitori.
Teheranul spre exemplu, care impreuna cu suburbiile depaseste zece milioane de locuitori, nu are atat de multe farmacii plasate pe orice strada. Ele sunt mai numeroase in preajma spitalelor, clinicilor sau in zonele centrale, iar fiecare cartier are una sau doua farmacii cu un program ce se termina in cele mai multe cazuri la ora noua seara.
Si cu toate astea televiziunea iraniana prezenta un reportaj in care medicii erau alertati de faptul ca iranienii utilizeaza cu 60% mai multe antibiotice este media din tarile europene.

Nu ma intreb care ar fi situatia in Romania ... caci e usor de banuit.
Intrebarea mea : de ce sunt rentabile farmaciile in Romania, caci se vede ca sunt din moment ce functioneaza bine meci unele langa altele, am gasit-o la scurt timp urmarind diversele canale de televiziune, mai bine zis urmarind reclamele difuzate.

Nu stiu ce reclame se difuzeaza in alte tari din UE, dar mi se pare diabolic sa difuzezi atatea reclame pentru tot felul de medicamente, suplimente alimentare sau de intarire a imunitatii si sa inoculezi in mintea telespectatorului ideea ca ar avea neaparata nevoie de ele.
Pe de alta parte, am inteles de la altii, ca medicii insisi contribuie la alimentarea unui cerc vicios scriind retete cu medicamente si suplimente care nu ar ajuta prea mult bolnavii, nelimitandu-se la medicamentele cu adevarat necesare.